Lumea rurală din nordul extrem al României, este pe cale de dispariție. Satele prea îmbătrânite, golite de tineri, cu tot mai puțini copii care se nasc anual și mult prea multă sărăcie. În județul Botoșani sunt nu mai puțin de 13 comune care au ajuns să aibă mai puțin de 2.000 de locuitori, scrie Adevărul.
Sunt pline de case dărăpănate cu lacăt pe ușă în care nimeni nu mai vine să locuiască. Școlile au tot mai puțini elevi iar tinerii sunt o raritate. Cea mai gravă situație este în comuna Adășeni, acolo unde au mai rămas doar 1.300 de suflete, dintre care majoritatea bătrâni.
Este o dramă socială și demografică tot mai pregnantă, cu oameni în vârstă tot mai bolnavi, singuri și fără niciun ajutor, ducându-și ultima parte a vieții pe ulițe înfundate de noroi, în sărăcie și condiții precare de viață. Este o lume sătească care, mai ales la Adășeni, s-a prăbușit ireversibil în ultimii 30 de ani fără ca nimeni să intervină în vreun fel.
Comuna în care se nasc 6 copii pe an
Adășeniul este comună mică, cu doar două sate, în apropiere de Avrămeni, la peste 50 de kilometri de municipiul Botoșani. Ca să ajungi la Adășeni urmezi un drum singuratic prin mijlocul unui câmp gol, aproape părăsit. În satul principal, Adășeni, a mai rămas un nucleu de case locuite, în rest multă liniște, lacăte la uși și locuințe dărăpănate de care nu se mai ocupă nimeni.
De altfel, satul poate fi parcurs de la un capăt la celălalt în maxim 15 minute, de mers pe jos. În afară de drumurile principale, asfaltate, multe ulițe se cufundă încă în noroaie, iar aducțiunile cu utilitățile merg greu, ca pentru o comunitate mică și parcă fără speranță. Specialiștii în asistență socială de la Primărie recunosc că Adășeniul, la fel ca multe comune mici, este o lume pe cale de dispariție.
„Riscă foarte mult să dispară cu totul. Ca multe alte comune. Se vede că este același procent de plecare a populației, mult mai mare decât în anii anteriori. Rămân bătrânii și o să le fie foarte greu fără tineret care să-i ajute”, mărturisește referentul pe probleme sociale, Relu Rusu, de la Primăria Adășeni.
Publicitate
De fapt același referent arată o realitate crudă, a cele mai mici comune din județul Botoșani. Se nasc tot mai puțini copii, iar procentul vârstnicilor, majoritatea trecuți deja de 70 de ani, a ajuns să ridică până la 70% din populație. O situație aproape fără precedent în nordul Moldovei.
„Deja se nasc foarte puțini, avem câteva dosare pe anul acesta, cu nașteri. Nu sunt semne că se va ridica tineret prea mult. Din contră. O să predomine în continuare bătrânii, adică peste 70% la sută”, spune Relu Rusu. Sunt maxim 6 nașteri pe an iar cimitirul satului este plin.
Tot mai bătrâni și mai săraci
Moș Leonte are 75 de ani. Ține minte că înainte satele erau pline de copii. Rememorează cu nostalgie cum mergea, tânăr fiind, cu vecinii la muncile câmpului. Acum satul este tot mai pustiu. Iar bătrânii tot mai săraci și mai bolnavi.
„Ne ducem toți, unul câte unul. Înainte ulița era plină. Dar să vezi ce era la câmp. Și pe vremea CAP-ului. După aceea, tot mai puțini, tot mai puțini. Am rămas mulți bătrâni. Și mai ales fără ajutor, de la cei tineri. Sunt mulți bolnavi dar spitalele sunt departe și trăiesc și ei câte le-o da Dumnezeu”, mărturisește bătrânul.
De altfel, comuna nu are nici măcar medic de familie. Nici comuna vecină. Singurul spital la care pot apela pentru consulturi de specialitate este Spitalul Județean Botoșani, la 50 de kilometri. Iar majoritatea sunt pensionari de CAP, cu 1.000 de lei pe lună.
„Este greu să-ți cumperi medicamente. Că toți sunt bolnavi. Și mai mergi când găsești pe cineva cu mașina să plătești și ajungi, la oraș, la spital. Dar de câte ori apuci să mergi. Te stingi aici. Măcar să aibă cine să-ți pună lumânarea. Este greu să te mai întreții, să-ți mai gătești”, mărturisește o săteancă în vârstă.
„La ce să mai vină înapoi”
Acest fenomen este cauzat de plecarea masivă a tinerilor în străinătate. Îmbătrânirea este de fapt, o părăsire a satelor de către cei în putere. Iar ceea ce i-a alungat de acasă este sărăcia.
În ultimele trei decenii nimeni nu a făcut nimic pentru a îmbunătăți viața oamenilor din zonele rurale, iar tinerii sătui de agricultura de subzistență, de lipsa de viitor și mai ales de lipsa de condiții civilizate de trai a ales să plece imediat ce s-au deschis porțile Europei.
Majoritatea nici nu se vor mai întoarce. Și-au făcut deja un viitor în țările occidentale. Situația este recunoscută până și de autoritățile locale care mărturisesc că tinerii nu au pentru ce să mai vină înapoi la Adășeni.
„Tinerii au plecat, asta este problema de fapt. Toți care pleacă nu au pentru ce să se întoarcă. Nu au serviciu și este greu”, spune Dumitru Dresleucă, viceprimarul din Adășeni. Localnicii spun că nici nu îndrăznesc să le mai ceară copiilor să revină în sărăcie.
„Am doi copii în Germania și o fată la Brașov. Ce să facă aici? Nu este nimic în sat. La ce să-i chem? Industrie nu-i, loc de muncă nu-i. La ce, la pământ? Până și acela îi dat la asociație că nu are cine-l lucra”, spune un sătean.
„Îi greu și cu apa. S-a pus canalizare dar nu s-a dat drumul. Tinerii nu au niciun viitor aici. Cum termină cu școala pleacă în străinătate. Și nu se mai întorc. Rămân în Franța, Belgia, Germania. Am nepoți, au copii, trăiesc de 15 ani acolo. Nici nu se mai gândesc. Sărăcia îi forțează să plece. Ai un copil la școală, cu ce-l ții. Nu trebuie să pleci la muncă, acolo unde găsești și unde ești plătit?”, adaugă un alt sătean.
Fără tineri și automat fără viitor, aceste comune se sting încet dar sigur, cu o mână de bătrâni bolnavi și săraci, mai notează Adevărul.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
În vederea efectuării lucrărilor de remediere a unei avarii depistată la căminul de vane situat pe Aleea Mihail Kogălniceanu, din municipiul Botoșani, S.C. Nova Apaserv S.A.Botoșani anunță întreruperea furnizării apei, astăzi, 04 iulie 2025.
Astfel, în intervalul orar 8:30-13:00, sunt afectați de lipsa furnizării apei consumatorii ce locuiesc în imobilele situate pe străzile: Bucovina, Viilor, Mihail Kogălniceanu, inclusiv pe Aleea Azurului, Aleea Mihail Kogălniceanu, Aleea Bucovina și Aleea Amurgului.
„Ne cerem scuze față de abonați și îi asigurăm că se va interveni cu operativitate pentru finalizarea lucrărilor, astfel încât disconfortul creat să fie cât mai redus”, transmit oficialii Nova APaserv.
După 45 de ani, vor fi reluate cercetările arheologice sistematice la unul dintre cele mai valoroase situri arheologice privind istoria geților de pe teritoriul României. Istoria fascinantă a cetăților traco-getice va fi redescoperită cu ajutorul specialiștilor americani și români, scrie ADEVĂRUL.
În județul Botoșani, la 5 kilometri de municipiul reședință de județ, pierdut în mijlocul lanurilor de porumb, se află unul dintre cele mai importante situri arheologice din România, legat de istoria geților. Este vorba despre un amplu complex, format în principal din două cetăți de mari dimensiuni, întinse pe aproximativ 80 de hectare. Cetățile au descoperite și cercetate arheologic tocmai în anii ’70, aici fiind descoperit un impresionant tezaur. Specialiștii de la aceea vreme au reușit să cerceteze doar 10% din suprafața acestui impresionant complex traco-getic. După 1990, o bună parte a terenului a fost retrocedat, iar cetățile s-au umplut cu porumb și alte culturile agricole. Timp de trei decenii nu a mai făcută nicio cercetare sistematică a cetăților. După 45 de ani, prin eforturile unui cercetător român, în colaborare cu o echipă științifică din Statele Unite, marile cetăți traco-getice de la Stâncești vor începe să-și dezvăluie din nou secretele. Sunt programate cercetări ample iar descoperirile preliminare indică descoperiri spectaculoase.
Ținuturile barbarilor din nord și vestigiile lor impresionante
Cetățile traco-getice de la Stâncești se află la aproximativ 5 kilometri de Botoșani, pe teritoriul comunei Mihai Eminescu. Se mai păstrează doar uriașele valuri de pământ, o parte a cetăților fiind acoperite de pădurile de la Ipotești. Unul dintre valurile de apărare se vede de la șoseaua principală, Botoșani-Suceava, în apropierea localității Agafton. Cetățile au fost descoperite în anii ’50, de un profesor din comuna Mihai Eminescu. În 1960, obiectivul arheologic a atras atenția reputaților arheologi ieșeni Adrian şi Marilena Florescu. Aceștia au realizat la Stâncești, timp de un deceniu, cercetări sistematice. Chiar și în aceste condiții, acest obiect vast, cu mijloacele de atunci, a fost cercetat doar în proporție de 10%. Prin prisma acelor cercetări s-a constatat că cetățile se întindeau pe aproximativ 80 de hectare, că era vorba despre două cetăți interconectate, dotate cu val de pământ și cel mai probabil palisadă.
Valul de pământ al unei dintre cetăți FOTO Cosmin Zamfirache
Se presupune că au fost ridicate în secolul VI î.Hr, adică acum 2500 de ani, în contextul invaziilor scitice din stepele nord-pontice în zonele ocupate de triburile traco-getice. În interiorul complexului de locuire au fost identificate peste 82 de locuințe, majoritatea bordeie de lut pe structură de nuiele. Sub podeaua unei locuințe a fost găsit un tezaur impresionant.
Tezaurul de la Stâncești FOTO arhivă
Este vorba despre opt piese, dintre care trei din aur, care ar reprezenta piese de harnașament scitice. Cea mai interesantă este o aplică cu o simbolistică bizară, reprezentând un animal fantastic cu cap de mistreţ, trup de peşte şi coadă de pasăre. Probabil a fost o pradă luată de un războinic get de la un călăreț din elita scitică. Din cercetările realizate în anii ’70 a reieșit faptul că aceste cetăți au fost locuite timp de trei secole. După aceea au fost abandonate sau distruse. Nu se cunosc motivele, momentan.
Publicitate
Comoară arheologică îngropată în lanuri de porumb
După 1990, odată cu Legea 18/1991, au fost retrocedate proprietarilor sau urmașilor terenurile agricole luate abuziv în perioada comunistă. Așa s-a ajuns la situația în care cetățile, deși unul dintre cele mai valoroase situri privind perioada traco-getică din România, au fost efectiv umplute de culturi agricole. Niciun decident nu și-a pus problema protejării acelui sit, nemaifiind finanțate cercetări arheologice în zonă. Povestea cetăților părea încheiată iar destinul lor pecetluit printre brazde. Doar prin strădania specialiștilor de la Muzeul Județean de Istorie din Botoșani, povestea lor a rămas cunoscută și promovată ca o necesitate culturală și arheologică.
După 45 de ani, vin americanii
Totuși, cercetătorii nu au abandonat acest sit deosebit de important. Este și cazul doctorului în istorie Alexandru Berzovan, cercetător științific la Institutul de Arheologie din Iași. Berzovan este un specialist recunoscut în arheologia celei de-a doua epoci a fierului, activitatea sa științifică fiind recompensată cu Premiul de Excelență al Filialei Iași a Academiei Române în 2018, dar și cu prestigiosul premiu „Vasile Pârvan” în anul 2024.
Cercetare de teren alături de specialiștii americani FOTO Alexandru Berzovan
Pasionat și foarte implicat în descifrarea istoriei traco-geților, Alexandru Berzovan face parte dintr-o echipă internațională care, după 45 de ani, a reluat cercetările la cetățile getice de la Stâncești. Recent, Alexandru Berzovan alături de o echipă de cercetare americană formată din specialiști de top la nivel mondial, au efectuat ample cercetări de teren la Stâncești. Din colectiv, pe lângă specialistul român, fac parte profesorul doctor Owen Doonan, de la California State University, doctorandul Berk Suleyman, de la University of Pennsylvania, și doctor Nicole Rose, de la Northern Arizona University. Profesorul Doonan, liderul echipei, este un arheolog renumit la nivel interanțional, coordonator de șantiere arheologice în Israel, Italia, Turcia, dar și alte zone mediteraneene. În plus, Doonan este membru al prestigiosului „Explorers Club” din care au făcut parte personalități precum Jean Jacques Cousteau și Neil Armstrong.
Alexandru Berzovan și Owen Doonan FOTO Alexandru Berzovan
„Cercetările de la Stâncești au loc în cadrul unui proiect de mare anvergură coordonat de profesorul american. Reluarea cercetărilor arheologice se desfășoară în cadrul unui proiect de mare anvergură, intitulat „Fortificații ale Epocii Fierului din regiunea Mării Negre”, coordonat de profesorul Owen Doonan și colaboratorii săi. Proiectul își propune să analizeze evoluția societăților locale din spațiul est-european, anatolian și caucazian, prin realizarea unor studii arheologice regionale distincte în România, Turcia și Georgia”, precizează specialistul Alexandru Berzovan. Totodată, tracologul ieșean subliniează și importanța pe care o are acest sit arheologic pentru înțelegerea istoriei traco-geților.
„Cetatea getică de la Stâncești reprezintă unul dintre cele mai relevante obiective arheologice ale perioadei timpurii a celei de-a doua epoci a fierului în spațiul românesc. Descoperirile realizate aici – inclusiv celebrul tezaur – sunt esențiale pentru înțelegerea fenomenelor cultural-istorice complexe care au modelat spațiul carpato-dunărean în această perioadă. Este momentul în care geții, ramura nordică a tracilor, își fac simțită prezența pe scena istoriei”, adaugă Berzovan.
„Descoperirile recente sunt deosebit de spectaculoase”
Cercetările efectuate de la sfârșitul lui iunie și începutul lunii iulie ale acestui an au scos la iveală lucruri puțin cunoscute sau chiar necunoscute anterior. Sunt descoperiri spectaculoase iar zona are o potențial uriaș. Au fost identificate numeroase așezări, cetăți mai mici și chiar necropole tumulare.
„Anul acesta, cercetările de suprafață desfășurate în microzona Stânceștilor au avut ca scop reconstituirea peisajului local. Departe de a fi un punct izolat, cetatea de la Stâncești a reprezentat epicentrul unui sistem habitațional extins, format din cetăți mai mici și numeroase așezări, înconjurate de necropole tumulare. Aceste necropole, probabil morminte ale aristocraților vremii, funcționau și ca locuri de memorie pentru comunitățile locale. Descoperirile recente sunt deosebit de spectaculoase, incluzând o posibilă nouă fortificație, o necropolă tumulară extinsă și numeroase alte situri, puțin sau deloc cunoscute anterior”, precizează Alexandru Berzovan. Așa cum arată specialistul ieșean, anul viitor vor debuta cercetări arheologice sistematice, invazive, la Stâncești.
Cercetări la Stâncești FOTO Alexandru Berzovan
„Începând de anul viitor, echipa își propune reluarea cercetărilor arheologice sistematice invazive în cetatea de la Stâncești. În paralel, vor continua cercetările de teren și scanările aeriene cu dronă pe suprafețe extinse, pentru a reconstitui și înțelege cât mai bine peisajul antic. De asemenea, vor fi realizate scanări geomagnetice atât în cetatea getică, cât și în alte obiective învecinate. Analizele interdisciplinare – microscopice și chimice asupra ceramicii, analizele de polen și cele arheozoologice – vor contribui la o mai bună înțelegere a modului în care comunitățile din a doua epocă a fierului s-au adaptat mediului natural și resurselor disponibile”, conchide Berzovan. Probabil va fi una dintre cele mai spectaculoase cercetări arheologice.
Sfântul Andrei Criteanul s-a născut la Damasc în anul 660, într-o familie creștină care i-a dat o educație aleasă. Mai târziu, el devine monah în „Frăția Sfântului Mormânt” – Ierusalim, fapt pentru care a fost mai târziu supranumit și „Ierusalimiteanul”.
Curând devine secretar al patriarhului de Ierusalim, iar în anul 685, în calitate de delegat al acestuia, semnează la Constantinopol actele Sinodului al VI-lea Ecumenic, care a condamnat în 681 erezia monotelită (al unei singure voințe în persoana Domnului nostru Iisus Hristos). Monahul Andrei rămâne în Constantinopol, unde i se încredințează conducerea unei importante opere social-filantropice, în special conducerea unui orfelinat și a unei case pentru bătrâni, lucrare socială foarte populară pentru Biserica bizantină din acea vreme. În anul 692, a fost ales episcop de Gortyna, în Creta.
De aici a primit și numele de „Cretanul” sau „Criteanul”’, pe care i l-a dat tradiția bisericească. Andrei Criteanul a fost un mare episcop misionar. A construit biserici, a înființat mănăstiri, a dezvoltat lucrarea filantropică a Bisericii, s-a ocupat de educația tineretului din eparhia sa, a ajutat pe creștinii care au suferit de pe urma incursiunilor musulmanilor în insula Creta. A fost un bun predicator, iar pentru a încuraja participarea poporului la viața liturgică a Bisericii a compus o mulțime de cântări liturgice. El este considerat cel dintâi autor de canoane liturgice, între care cel mai renumit este Canonul cel Mare, care a intrat în cartea Triodul și constituie o piesă liturgică deosebit de importantă pentru perioada Postului Sfintelor Paști. Sfântul ierarh Andrei Criteanul a trecut la viața veșnică în anul 740, pe când se întorcea de la Constantinopol spre Creta. De aceea, mormântul său nu se află în Creta, ci în localitatea Eresos din insula Mitilina.
Incendiul izbucnit la stația de condiționare a unui depozit de cereale din municipiul Dorohoi a provocat pagube semnificative, în ciuda intervenției rapide a pompierilor.
Flăcările au distrus bunurile aflate în interiorul stației, aproximativ 250 de metri liniari de bandă transportoare și materialele combustibile din structura acoperișului pe o suprafață de circa 20 de metri pătrați.
De asemenea, au fost degradate în urma incendiului alți 100 de metri pătrați de bandă transportoare, inclusiv rolele aferente acestora. Intervenția echipajelor Inspectoratului pentru Situații de Urgență Botoșani, sprijinite de Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Dorohoi, a reușit însă să limiteze proporțiile dezastrului.
„Grație mobilizării rapide și eforturilor susținute ale pompierilor, au fost salvate aproximativ 450 de tone de cereale depozitate în incintă. Autoritățile urmează să stabilească în perioada următoare cauza probabilă a incendiului, în cadrul anchetei deschise pentru clarificarea circumstanțelor producerii evenimentului”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Botoşani, Dorina Lupu.
ISU Botoșani reamintește tuturor operatorilor economici obligația de a respecta normele de prevenire a incendiilor, mai ales în spații de depozitare și procesare a materialelor combustibile.