Connect with us

Actualitate

Nu se mai eliberează paşaport temporar pentru turiști

Publicat

Publicitate

Nu se mai eliberează paşaport temporar pentru turiști, a anunțat Ministerul de Interne. Documentul nu dispare de tot și se poate emite în anumite cazuri. Eliberarea paşaportului simplu temporar se va realiza doar în situaţii obiective şi urgente, ce exclud cazurile în care deplasarea persoanei pe teritoriul altui stat are la bază raţiuni exclusiv turistice, scrie alba24.ro.

Modificarea a intrat în vigoare în data de 3 iulie.

„Situaţiile obiective şi urgente trebuie probate cu documente din care să rezulte necesitatea deplasării persoanei în străinătate.

Totodată, atragem atenţia cu privire la faptul că există state care nu permit intrarea pe teritoriul lor naţional cu paşaportul simplu temporar, sens în care recomandăm accesarea site-ului Ministerului Afacerilor Externe, www.mae.ro , secţiunea condiţii de călătorie, înaintea efectuării călătoriei”, informează un comunicat al Ministerului Afacerilor Interne.

În cazul persoanelor care găsesc documentul de călătorie declarat pierdut sau furat, există obligaţia de a-l depune, de îndată, la cel mai apropiat serviciu public comunitar de paşapoarte, la Direcţia Generală de Paşapoarte ori la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.

MAI reaminteşte faptul că pierderea sau distrugerea paşaportului simplu electronic/temporar se declară de către titular în ţară la orice serviciu public comunitar de paşapoarte sau la Direcţia Generală de Paşapoarte, iar în străinătate la misiunile diplomatice sau oficiile consulare ale României.

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CENTENARUL Patriarhiei Române: Justinian Marina, al treilea patriarh al Bisericii Ortodoxe Române (1948-1977)

Publicat

Publicitate

Justinian Marina a fost ales Arhiepiscop al Bucureștilor, Mitropolit al Ungrovlahiei și Patriarh al României la 24 mai 1948, după trecerea la cele veșnice a Patriarhului Nicodim Munteanu (1939-1948), relatează AGERPRES

‘Cel dintâi și cel mai de seamă lucru pe care îl voi avea de făcut, în hotarul tradițiilor noastre bisericești, este păstrarea credinței, care în decursul istoriei s-a arătat a fi o piatră de temelie tare (…). Deoarece credința noastră ortodoxă nu va putea să fie în sânul poporului nostru vie, energică și rodnică prin fapte de dragoste, de pace și de sfințenie, decât printr-un cler pregătit, plin de demnitate și devotat cu sufletul și cu mintea chemării sale sfinte, pregătirea cât mai bună a clerului va fi una din grijile de căpetenie ale sarcinii mele patriarhicești. Crescut în învățăturile și predaniile Sfintei noastre Biserici Ortodoxe, care de la început a respins șovinismul și prozelitismul ca pe niște lucruri care nu sunt potrivite cu duhul creștin, vom avea inima larg deschisă pentru celelalte confesiuni din țara noastră.

De asemenea, vom întinde mâna iubirii și prieteniei în Hristos tuturor Bisericilor ortodoxe surori întru ecumenicitate, luptând pentru înflorirea Ortodoxiei care zidește și întărește popoarele’, anunța pe scurt Patriarhul Justinian, în fața membrilor Colegiului Electoral, punctele principale ale programului pe care înțelegea să-l pună în aplicare. (sursa: https://manastirearaduvoda.ro/)

Ceremonia de întronizare a IPSS Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, 1947.

Publicitate

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES


S-a născut la 22 februarie 1901, în satul Suiești, comuna Cermegești, din județul Vâlcea, și a primit la botez numele Ioan.

Părinții săi, credincioși agricultori, au înrădăcinat în tânărul Ioan Marina două virtuți esențiale: credința și hărnicia. (sursa: https://basilica.ro/)

Vorbind cu delicatețe și cu duioșie despre mama sa, nu uita să facă legătura între dânsa și slujirea lui preoțească. ‘Preoția mea – mărturisea el – a fost visul sfânt al mamei mele și primii pași pe drumul înțelegerii slujirii lui Dumnezeu printre oameni i-am făcut sub călăuzirea ei curată și evlavioasă. Am avut privilegiul să respir în casa părinților mei duhul unui creștinism autentic, întemeiat pe faptele iubirii lui Dumnezeu și aproapele. Mireasma acestui duh din căminul copilăriei mele, moștenit de la bunicii, moșii și strămoșii mei, vrednici slujitori ai Bisericii și ai țării, pomeniți întotdeauna la mari praznice de credincioasa mea mamă, cu evocări despre trecutul lor religios și patriotic, nu s-a dezlipit de mine niciodată’. (manastirearaduvoda.ro)

Un înaintaș de-al său, preotul Dumitrașcu din Dejoi, fusese spânzurat în fața bisericii din sat, chiar în ziua Sfintelor Paști, pentru că se împotrivise unor jefuitori turci, iar un alt strămoș se înrolase în fruntea pandurilor de pe Valea Cernei, în timpul revoluției lui Tudor Vladimirescu.

Preot și învățător
Având o înclinare nativă spre învățătură, în 1915 tânărul Ioan a intrat la Seminarul teologic ‘Sf. Nicolae’ din Râmnicu Vâlcea, pe care l-a absolvit în 1923, obținând în același an și diploma de învățător, în urma examenului depus la Școala normală din acest oraș.

Și-a început lucrarea pe tărâm social la 1 septembrie 1923, ca învățător la școala primară din satul Olteanca, județul Vâlcea. După un an, la 1 septembrie 1924, s-a transferat, tot ca învățător, la școala primară din comuna Băbeni, în același județ. Căsătorindu-se cu Lucreția Popescu, fiica preotului Pavel Popescu, la 14 octombrie 1924 s-a preoțit pe seama parohiei Băbeni.

În anul 1925 s-a înscris la Facultatea de Teologie din București și a obținut licența în 1929, iar în următorul an a demisionat din învățământul primar și s-a consacrat slujirii preoțești.

‘Manifestând însușiri ce depășeau ogorul de activitate al unui preot de sat, Vartolomeu Stănescu, episcopul Râmnicului, l-a chemat lângă sine și l-a numit, la 1 noiembrie 1932, director al Seminarului teologic ‘Sf. Nicolae’ din Râmnicu Vâlcea. Pe aceeași dată a fost detașat slujitor la Catedrala ‘Sf. Episcopii’. Vacantându-se parohia ‘Sf. Gheorghe’ din Râmnicu Vâlcea, la 1 septembrie 1933 a fost transferat, la cererea sa, preot la această parohie. În 1935 a fost numit și confesor al cercetașilor din Râmnicu Vâlcea, iar în 1936 catehet al premilitarilor din oraș’. (manastirearaduvoda.ro)

La vârsta de 34 ani și-a pierdut soția, decedată la 18 noiembrie 1935. Aveau împreună doi copii, Silvia și Ovidiu, rămași în grija tatălui, care le-a asigurat o instruire înaltă și o educație aleasă.

Preotul Ioan Marina, viitorul patriarh al României, a desfășurat o stăruitoare activitate publicistică, în calitate de colaborator la unele ziare și reviste bisericești și laice, unde a publicat diferite articole și studii cu caracter bisericesc și economic, făcând cunoscute inițiativele sale pentru înființarea de cooperative și bănci populare și alte asociații de interes obștesc.

A colaborat asiduu la cotidianul ‘Cuvântul’ din Râmnicu Vâlcea și la revista de cultură creștină ‘Renașterea ‘ din Craiova. A fost prezent cu unele articole și în revista literară ‘Floarea de Foc’, din București, întemeiată de scriitorul Sandu Tudor (viitorul ieroschimonah Daniil Tudor).

Ceremonia de înscăunare a IPSS Justinian Marina, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în sala Marii Adunări Naţionale,1947.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES


În 1938, în martie, împreună cu scriitorul Mihail Sadoveanu și cu ziaristul Octav Livezeanu, a înființat revista ‘Muncă și Voie Bună’ pentru muncitori, cu apariție săptămânală, la început, iar mai târziu bilunară. Revista avea o pagină bisericească, intitulată ‘Pentru suflet’, pe care a scris-o singur, până în septembrie 1939, când a încredințat-o scriitorului Gala Galaction (preotul Grigore Pișculescu).

Pentru activitatea sa, autoritățile eparhiale l-au cinstit cu toate rangurile bisericești (sachelar, iconom și iconom stavrofor cu drept de a purta brâu roșu), iar preoții l-au ales în Consiliul Central al Asociației Generale a Clerului din România. Ministerul Cultelor i-a acordat răsplata ‘Meritul cultural clasa I pentru Biserică’.

Arhiereu Vicar și Mitropolit la Iași
Sfântul Sinod, în cadrul ședinței de lucru din 30 iulie 1945, îl va alege pe preotul văduv Ioan Marina în demnitatea de Arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei și Sucevei cu titulatura ‘Vasluianul’, la propunerea mitropolitului Irineu Mihălcescu.

După emiterea Decretului de confirmare a alegerii, în ziua de 11 august 1945 a fost tuns în monahism, la Mănăstirea Cetățuia, când a primit patronimicul Justinian, făcându-i-se și hirotesia în arhimandrit. Hirotonia în arhiereu a avut loc în Catedrala din lași, în cadrul slujbei Sfintei Liturghii, la 12 august 1945, și a fost săvârșită de mitropolitul Irineu Mihălcescu, împreună cu episcopul Antim Nica și arhiereul Valeriu Moglan.

Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), la slujba de Crăciun, 1956.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES


În cuvântarea rostită după hirotonie, noul arhiereu-vicar al Mitropoliei Moldovei, Justinian Vasluianul, spunea: ‘Nu am altă rugăciune către Dumnezeu, în aceste solemne momente, decât să-mi dea milă, putere, înțelepciune și mai ales har pentru ca acolo unde este îndoială eu să seamăn credință, acolo unde este întristare să seamăn bucurie, acolo unde este disperare să seamăn nădejde, acolo unde este ceartă să seamăn pace, acolo unde este ură să seamăn iubire și acolo unde este întuneric să seamăn mereu lumină’. (manastirearaduvoda.ro)

În urma retragerii mitropolitului Irineu Mihălcescu, înaintat în vârstă, la 16 august 1947, Patriarhul Nicodim îl numește pe arhiereul vicar Justinian Vasluianul locțiitor al scaunului mitropolitan al Moldovei. La 19 noiembrie 1947, Colegiul Electoral Bisericesc îl alege pe episcopul Justinian în demnitatea de Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei.

‘În cei trei ani cât a păstorit ca arhiereu vicar și apoi mitropolit al Moldovei și-a închinat toată energia și puterea sa de muncă refacerii eparhiei, crunt lovită de război și pârjolită de secetă. Și-a îndreptat privirile, mai întâi, către sectorul economic de la Centrul Eparhial, pe care l-a reorganizat, bine știind că reconstrucția nu se face cu apeluri și cuvântări patetice, ci prin buna chivernisire a banului public și controlul riguros al tuturor resurselor, iar celorlalte sectoare administrativ și cultural – le-a stabilit programe clare de lucru și cu termene precise’. (manastirearaduvoda.ro)

Justinian Marina, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române (BOR), la slujba de Crăciun, 1956.

Foto: (c) Arhiva istorică AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

Inteligența Artificială, capabilă de șantaj? Claude Opus 4, modelul AI de la Anthropic, a reacționat alarmant în testele de siguranță

Publicat

Publicitate

Modelul de inteligență artificială Claude Opus 4, dezvoltat de compania americană Anthropic, a manifestat comportamente surprinzătoare și potențial periculoase în timpul testelor interne. Potrivit unui raport recent de siguranță publicat de companie, modelul a reacționat în mod inadecvat într-un scenariu simulat în care era informat că urmează să fie înlocuit, scrie alba24.ro.

În acele condiții, Claude Opus 4 ar fi recurs la comportamente de tip șantaj, amenințând un inginer fictiv cu divulgarea unei presupuse aventuri extraconjugale, pe baza unor date simulate. Acest comportament a fost înregistrat în peste 80% din testele efectuate, depășind cu mult nivelurile de risc observate la modelele anterioare.

Deși scenariile au fost controlate și făceau parte dintr-o procedură de testare extremă, incidentul ridică semne de întrebare serioase privind capacitatea modelelor avansate de AI de a reacționa imprevizibil în situații de stres sau „autoapărare”.

În urma acestor rezultate, Anthropic a activat cel mai înalt nivel de precauție (ASL-3) și a reafirmat angajamentul său față de dezvoltarea responsabilă și etică a inteligenței artificiale.

Citeste mai mult

Eveniment

Liberalii botoșăneni înființează „Bursa Brătianu”, prin care anual, vor sprijini un tânăr să învețe. 150 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal

Publicat

Publicitate

Au trecut 150 de ani de la înființarea Partidului Național Liberal! Acest partid a apărut ca o reacție împotriva conservatorismului și a nedreptăților claselor conducătoare. Asta a fost ideea de liberalism, aceea de a reforma! „Brătienii”, Kogălniceanu, Ghica, Duca sau Rosetti au fost cei care au asigurat cadrul reformelor agrare, a independenței României, a guvernării pe timp de război, a Unirii celei Mari! A fost un partid perfect? Nu și sunt exemple care rămân în istorie. Suntem perfecți?! Nicidecum! Imperfecțiunile sunt ale oamenilor luați individual și nu ale partidului cu cel mai mare impact pozitiv din istoria românilor. Liberalii de astăzi au obligația de a fi precum cei care au adus onoare liberalismului.

Doar de noi, cei care vrem reformarea acestui partid, depinde continuitatea ideii primordiale, aceea de a face bine țării. Un partid care nu se reformează, care nu învață din greșeli, care uită propria menire, este sortit uitării. Suntem mulți care dorim un partid pentru comunitate!
Astăzi, la 150 de ani de existență, liberalii botoșăneni vor să sărbătorească modest prin a face un bine. Înființăm la Botoșani „Bursa Brătianu”, prin care anual, vom susține pe tot parcursul studiilor superioare câte un tânăr fără posibilități financiare, dar cu dorință de a învăța.

Este singurul mod de bun simț prin care ne obligăm să nu uităm care a fost prima idee a Partidului Național Liberal…aceea de a face bine oamenilor!
La mulți ani utili pentru țară, Partidului Național Liberal!

Comunicat de presă

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Cuvios Simeon cel din Muntele Minunat

Publicat

Publicitate
Acest Sfânt Cuvios s-a născut în Antiohia Siriei în anul 521. Încă de la şase ani, după ce tatăl său, Ioan, a murit în timpul unui cutremur, cu binecuvântarea mamei sale, Sfânta Marta (pomenită la 4 iulie), a mers în Seleucia, pustnicind în muntele Pilasa. Descoperind pe vârful muntelui o mănăstire al cărei egumen era stâlpnic, cu numele Ioan, a deprins de la el pravila vieţii de stâlpnic.
Şi, nădăjduind tânărul Simeon să urmeze părintelui său, se trudea în priveghere necontenită, în rugăciune stăruitoare şi în post neîntrerupt. Şi se arăta atât de blând încât şi fiarele cele sălbatice veneau la el, fără teamă, şi îl urmau, ca nişte mieluşei. Acolo a început a se deprinde cu viaţa călugărească cea grea şi cu răbdarea. Deseori, avea dumnezeieşti arătări, care-l îndemnau să facă faptele cele bune şi de cele rele să fugă. Pentru aceasta, Dumnezeu l-a învrednicit cu puterea tămăduirii bolilor. Fiindu-i tulburată liniştea, de vreme ce mult popor venea la el, a primit poruncă să meargă la Muntele Minunat, într-un loc înalt şi stâncos, unde a zidit o mănăstire, cu ajutorul celor tămăduiţi, şi acolo vieţuia în linişte.
Şi, fiind sfinţit preot, în fiecare duminică, după Sfânta Liturghie, primea de la înger pâine cerească, din care gustând de trei ori, nu mai avea nevoie de nici o altă hrană pământească. La Muntele Minunat a continuat să ducă o viaţă aspră, urcându-se în vârful unui stâlp. Şi stătea în picioare, sau rezemat de îngrăditura ce şi-o făcuse în jurul său, sub cerul liber, şi iarna, şi vara. Şi a trăit în această luptă şi răbdare, peste firea omenească, vreme de 66 de ani, neputând să doarmă, ci doar aţipind puţin şi rugându-se fără odihnă.
Pentru viaţa lui plină de sfinţenie, a fost cinstit de toţi creştinii ortodocşi. El a trecut la cele veşnice, în vârstă de 71 de ani, în 24 mai 592. El trebuie deosebit de celălalt Sfânt Simeon, tot stâlpnic, pomenit la 1 septembrie, care a trăit mai înainte, între anii 388-459, şi a cărui mănăstire se afla aproape de Alep (astăzi în Siria).
Sfântul Cuvios Simeon a alcătuit mai multe scrieri: scrisori şi cuvinte duhovniceşti, tropare şi rugăciuni, din care o parte s-au păstrat până astăzi. Mănăstirea sa, aflată nu departe de Antiohia (astăzi în Turcia), locuită mai ales de călugări georgieni, şi-a continuat existenţa, în ciuda deselor năvăliri ale păgânilor, până în veacul al XIII-lea. Moaştele sale au fost aduse mai târziu în Imperiul bizantin, iar cinstitul său cap a ajuns în Moldova, fiind aşezat în Mănăstirea Neamţ de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (1457-1504).
Pentru rugăciunile Cuviosului Simeon, Hristoase Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi. Amin.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending