„Invitatul Zilei” la Interviurile Botoșani24.ro a fost astăzi Liviu Șoptelea, pictor, membru al Uniunii Artiștilor Plastici din Romania, filiala Iași, și inițiatorul Bienalei de pictură și grafică „Ștefan Luchian” Botoșani, care în acest an a ajuns la a II-a ediție.
Liviu Șoptelea a vorbit despre această manifestare care a adunat în acest an peste 100 de lucrări din pictură și grafică, de la artiști din România dar și din străinătate, și care, pentru prima dată, a reușit să ofere și câte un premiu în bani la fiecare categorie.
Un interviu realizat în studioul on-line al publicației Botoșani24.ro de editorul șef Tudor Carare.

Noutăți pentru elevii de liceu. Gramatica va fi introdusă la clasele a IX-a și a X-a „în unități de învățare”, la limba română. Pe lângă clasele intensive limbă modernă sau informatică, vor apărea și cele cu studiu intensiv la alte discipline, scrie alba24.ro.

Modificările au fost anunțate în contextul punerii în dezbatere publică a noilor planuri-cadru, de către ministerul Educației și Cercetării (MEC).

„Limba și literatura română: Va include explicit și unități de învățare pentru gramatică, în principal în clasele a IX-a și a X-a, pentru a asigura continuitatea și completarea studiului prin programele școlare de gimnaziu”, se arată în planurile-cadru.

Ideea ca gramatica să fie reintrodusă la liceu era lansată chiar în iulie 2022 de fostul ministru al Educației, Sorin Cîmpeanu, potrivit edupedu.ro.

Clase cu studiu intensive pe diferite discipline

Alte planuri la minister privesc posibilitatea de a studia intensiv la liceu și alte discipline, în afara de informatică sau limba modernă.

„Dacă până acum aveam doar clase de intensiv limbă modernă sau informatică, prin flexibilizarea curriculumului de specialitate pot apărea clase cu studiu intensiv pe diferite discipline. Ne referim aici la cele patru specializări din filiera teoretică”, a declarat Gabriel Vrînceanu, șeful serviciului de Dezvoltare Curriculum, potrivit edupedu.ro.

„Flexibilizarea CS-ului, a curriculumului de specialitate, presupune o zonă în care o parte a bugetului de ore să fie la dispoziția școlii. Aceasta ce înseamnă? Dacă până acum aveam doar clase de intensiv limbă modernă sau informatică, prin această flexibilizare pot apărea clase care să sugereze un studiu intensiv pe diferite discipline, ne referim aici la filiera teoretică, la cele patru specializări din filiera teoretică”, a precizat Vrînceanu.

Acesta spune că la filiera teoretică profil umanist, ”disciplinele se vor duce către cele 2 arii care sunt caracteristice acestui profil umanism, adică limbă și comunicare, respectiv om și societate, față de curriculum diferențiat care ducea orele și către alte discipline”.

Elevii care au început clasa a VIII-a în 2024 ar ar fi trebuit să învețe la liceu după programe școlare noi și să dea un Bacalaureat cu cel puțin 5 examene scrise și 4 de competențe. Lansarea noilor planuri-cadru a fost amânată în mod repetat pe parcursul ultimului an.

Prevenirea și combaterea accidentelor rutiere este o prioritate pentru polițiștii botoșăneni, iar activitățile desfășurate în acest scop sunt constante și adaptate în funcție de zonele cu risc ridicat de producere a acestora.

Unul dintre sectoarele de drum cu risc ridicat de producere a accidentelor rutiere este DE 58, Flămânzi -Copălău.
Pe acest tronson, în perioada 15 decembrie 2024- ianuarie 2025, s-au produs 10 accidente rutiere, dintre care unul mortal, două cu victime rănite ușor și șapte soldate cu pagube materiale.

Principala cauză de producere a acestora a fost viteza neadaptată la condițiile de drum.

În acesta perioadă, zilnic au fost prezenți polițiști pe sectorul de drum respectiv, pentru supravegherea și controlul traficului rutier în scopul prevenirii accidentelor rutiere.

În cadrul activităților desfășurate în perioada menționată, pe sectorul de drum respectiv au fost depistați 325 de conducători auto care circulau cu viteză peste limită, 3 sub influența băuturilor alcoolice și 8 care au efectuat depășiri riscante și neregulamentare, punând în pericol pe ceilalți participanți la trafic.

Totodată, 28 dintre conducătorii auto au rămas fără permis de conducere .

Toți cei depistați încălcand regulile de circulație au primit amenzi în valoare totală de peste 150.000 de lei.

Activitățile de prevenire vor continua și în perioada următoare.
Vă recomandăm să respectați limitele de viteză impuse pe acel sector de drum pentru a a evita să fiți implicați în accidente rutiere!

Ștefan Luchian a fost unul dintre cei mai importanți pictori români și un om cu o viață de film. Supranumit „poetul plastic al florilor”, Ștefan Luchian și-a trăit viața la cote intense, trecând de o viață de tânăr boem și de bani gata, la genialul distrus de boală și sărăcie, scrie ADEVĂRUL. 

Ștefan Luchian, „poetul plastic al florilor” FOTO Adevărul

“Întocmai ca toţi marii artişti ai lumii, Luchian este un pictor profund naţional, înzestrat cu o întinsă ştiinţă a tuturor înfăţişărilor ţării, a oamenilor ei. Vibraţia lui în faţa realităţilor locale este adâncă şi răscolitoare şi focul simţirii o trezeşte pe a noastră pentru a ne face să pricepem mai bine lumea în care am trăit”, îl descria Tudor Vianu pe Ştefan Luchian, unul dintre cei mai talentați pictori din istoria artei românești. Născut pe 1 februarie 1868 la Ștefănești, un târg de la marginea județului Botoșani, Ștefan Luchian a fost un om înaintea timpului său, cu o viziune plastică care, la fel ca și în cazul lui Van Gogh de exemplu, a fost apreciată abia după moartea sa tragică. Acest genial „poet plastic al florilor” a avut o viață de film și o soartă pe care poate nu ar fi meritat-o dar pe care a dus-o cu cea mai mare demnitate.

Fiul maiorului Luchian, bunul prieten al lui Alexandrui Ioan Cuza

Ștefan Luchian s-a născut în județul Botoșani dar avea origini gălățene și ialomițene. Mai precis, tatăl său Dumitru Luchian, născut în anul 1826, provenea din familia serdarului Vasile Luchian, un boier important din zona Galațiului, președinte ale Eforiei orașului. Mama sa, Elena Chiriacescu, era tot din familie boierească, fiind copila moșierului Iamandi Chiriacescu de la Perieți, Ialomița. Dumitru Luchian era maior și comandant al Batalionului 3 Grăniceri, fiind bun prieten cu Alexandru Ioan Cuza. Dumitru Luchian a ajuns, cu familia, în interes de serviciu la Ștefănești, un important târg de graniță cu Imperiul Țarist. Târgul era dominat de comerțul evreiesc, împresurat de frumoasele moșii boierești până către Guranda și Durnești. Într-o casă, astăzi dispărută, de pe ulița mare a Ștefăneștiului, se năștea la 1 februarie 1868. Copilărește în Ștefănești până la vârsta de 5 ani, după care se mută împreună cu familia la București.

În ciuda dorinței părinților săi de a urma o școală militară la fel ca tatăl său, Ștefan Luchian ajunge elev al Școlii Națioanale de Arte Frumoase, din București. Mai apoi, absolvind cu brio, este trimis de familie la Academia de Arte Frumose din „Munchen”. În 1890 se întoarce în țară  și expune pentru prima dată la „Cercul artistic”, impresionând audiența. În anul următor pleacă și studiază impresionismul la reputata Academie de Arte Julien, din Paris. Abia acolo, spun specialiștii, Ștefan Luchian va deveni un pictor cu stil propriu.

Frumosul boem al Bucureștilor, de la cafenelele artiștilor la „bătăile cu flori”

Întors de la Paris, Ștefan Luchian era un tânăr frumos, elegant și plin de bani. Moștenise o avere frumoasă și trăia pe picior mare în high-life. Evident în aceea zonă boemă și artistică a high-life-ului. Nu trăia din pictură. Deși lucrările sale erau deosebite cu influențe din partea lui Manet dar și cu o amprentă personală unică, cu tehnici moderne, nemaivăzute în epocă, mai ales în felul cum așeza culorile, Luchian era puțin înțeles de contemporani, ca de altfel toți marii artiști. Era de altfel un rebel și prefera să o rupă cu academicismul, așa cum mărturisea de multe ori.

„ Vrem să rupem cu trecutul și să ne declarăm independenți. Arta trebuie să fie liberă, arta trebuie să fie independentă iar artiștii nu trebuie să se ridice decât prin conștiința și opera lor… Jos gașca, jos bisericuțele și cercurile de admirație reciprocă! În fața artei oficiale, noi suntem arta independentă!”.

Nu suferea din aceată cauză și trăia din plin, spun contemporanii. Bătea canelele, fiind un client fidel al cafenelei Fialkovsky, locul de întâlnire al artiştilor plastici. Participa la evenimente mondene, curse cu biciclete dar și la celebrele „bătăi cu flori„ de la șosea. Acestea din urmă erau organizate în fiecare pe 10 mai și constau în buchete de flori aruncate în trăsurile care treceau de la Arcul de Triumf.  Ducea o viață boemă și mondenă, dar elegantă, plină de gust. Trăia pe picior mare în casa lui de lux de pe Bulevardul Kiseleff. „De la uşa cea mare din faţă, din vestibul, intrai în salonul mare şi rotund ca la Atheneu. Aici era şi atelierul lui Ştefan”, scrie Laura Cocea, ”Lorica” cum o alinta pictorul pe nepoata sa, persoana cea mai apropiată pictorului. Totodată frecventa cercul poetului Alexandru Macedonski și era renumit pentru discuțiile pline pline de aplomb.

Sărăcia, suferința și explozia geniului

Fără să producă mare lucru, dar trăind boierește, Ștefan Luchia s-a trezit că averea familiei s-a cam risipit. A încercat să vândă tablouri. În 1896 este refuzat la salonul oficial de pictură din București și este nevoit, alături de alți avantgardiști ai artelor plastice, să-și deschidă propriul salon de pictură din București, numit „Expoziția artiștilor independenți”.  Deși avea publicul său, tot nu reușea să vândă suficiente tablouri. Luchian, la 31 de ani, a ajuns în pragul sărăciei. Urmau să vină și alte lovituri. Familia primarului din Alexandria, de a cărui fiică, Cecilia Vasilescu, se îndrăgostise, au refuzat să-i dea fata. Poate ar fi fugit împreună, fiindcă se iubeau enorm. Dar marele pictor nu a mai apucat. A fost lovit de o boală cumplită. Era vorba de scleroză multiplă, o moștenire genetică, de familie.

Această boală făcea ca sistemul imunitar să atace propriul sistem nervos, ducând la pierderi de vedere, paralizie și în cele din urmă deces. În 1902, Ștefan Luchian a fost pentru prima dată internat în spital. Avea dureri cumplite și nu mai putea merge. Medicii din aceea perioadă erau depășiți de situație și nu reușeau să-i aline suferința.

„Nu v-am scris pentru că mi-a fost tare rău şi încă mi-este, dar mai puţin decât îmi era. Pe lângă paralizia picioarelor, care de la şolduri în jos, îmi sunt complet amorţite şi în imposibilitatea de a face ceva cu ele, apoi încă o serie de boale ce provin tot de la prima, pe care nu ştiu cum să o numesc, pentru că doctorul nu a pus încă diagnosticul. Sunt aici de o lună şi jumătate şi nu am ajuns cel puţin nici să cobor din pat, cu toate îngrijirile distinsului profesor Marinescu, ce pune pentru căutarea mea. Şi ştiinţa are o limită, aşa că bietul doctor dă şi el din umeri şi îmi recomandă răbdare”, scria pictorul, din Spitalul Pantelimon,în 1902, prietenului său Constantin Mille. Ștefan Luchian era disperat că nu mai putea lucra și nu se mai putea plimba pentru a se putea inspira din natură. Într-un singur an, boala a avansat atât de rapid, că pictorul a rămas imobilizat la pat.

„După o criză de dureri îşi întorcea capul de la perete şi, privindu-ne cu ochii lui blânzi, ne spunea: A trecut. S-a terminat. Hai să stăm de vorbă”, mărturisea Laura Cocea în jurnalul său. Odată cu boala a erupt și cea mai doză de geniu a lui Ștefan Luchian. Specialiștii spun că lucrările din perioada în care Luchian se lupta cu durerile și moartea, au fost cele mai bune. În ciuda paralizei, pictorul lucra până la epuizare.

Pentru că nu putea ieși din casă, picta peisaje din memorie sau cerea apropiaților să-i aducă flori. În momentul în care nu-și mai putea îndoi degetele, Ștefan Luchian a cerut pictorului Traian Cornescu, soțul nepoatei sale Laurea Cocea, să-i lege pensula de încheietura mâinii. Avea dureri cumplite, era aproape orb, dar lucra cu îndârjire, cu pensula legată de braț, într-un efort divin al creației. Celebrul pictor Nicolae Tonitza a izbucnit în lacrimi văzând modul cum maestrul crea în mijlocul suferinței.

„I-am legat pensula de antebraţul mâinii drepte şi mâna lui începe să se zbată nervos şi stângaci pe suprafaţa pânzei şi faţa lui se crispa ca de durerile unei faceri, înfricoşător. Rezonanţele nebănuit de adânci ale unui suflet încă viu m-au impresionat până la laşitate. Am fugit din faţa acelei schingiuiri voite şi într-o cameră alăturată, în urma perdelelor groase am plâns, plânsul sec al neputinţei mele detestabile”, preciza Tonitza.

Ștefan Luchian a murit în noapte din 27 spre 28 iunie 1916, în casa lui din București. Pe șevalet se afla încă ultima lui schiță, un chip de femeie. Geniul lui Luchian a lăsat 28 de lucrări de mare valoare. Dintre acestea 11 peisaje, opt tablouri cu flori, cinci portrete și patru compoziții.

Sursa: ADEVĂRUL