O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Liviu Şoptelea şi EUL său obiectivat. Brâncuşi ne îndeamnă şi azi, de la nivelul operei sale, să nu vedem pasărea, ci zborul. La Botoşani există un pictor care , prin opera sa, ne îndeamnă să trecem dincolo de   descripţia realistă şi să nu vedem îngerii, ci locul şi scopul plutirii lor. E vorba de Liviu Şoptelea.  Îngerii sunt o preocupare mai veche a acestui artist. Aşa a apărut, cu ani în urmă, expoziţia „Îngeri urbani”.  Apreciez la el că nu este un mimetic, iar opera sa este rezultatul unor impulsiuni fulgerate din interiorul unei logici neîncătuşate. E de admirat la artist o coerenţă a ideilor şi intuiesc prezenţa unui sistem peratologic personal. Liviu Şoptelea se încadrează perfect în tiparul „omului înger” după caracterizarea făcută de Grigore Ilisei: 1. „avuţia (materială sau imaterială) pe care a strâns-o, o oferă cu generozitate celor aflaţi în impas sau însetaţi de cunoaştere”; 2. „nu osteneşte niciodată să se dedice vocaţiei de luminător”; 3. „în tot ce face există ceva sacerdotal, solemn, dar şi căldură şi intimitate”.  Un astfel de artist putea să-şi concentreze expoziţia într-un album intitulat „îngeri urbani – îngerarium” ( Editura „PIM”, Iaşi, 2016, secvenţe critice din Mircea Oprea, Valentin Ciucă, Sabina Fînaru şi Theodor Damian). Născut în ianuarie, lună aflată sub semnul îngerului Gabriel, cunoscut şi ca înger al mesagerilor, îl obligă pe artist să-şi aleagă categoria îngerilor păzitori, marii proteguitori ai persoanelor şi mesageri ai lui Dumnezeu.  Îngerii lui Liviu Şoptelea  par obosiţi, unora le lipseşte  câte o aripă, urmele eforturilor de a scoate creştinul contemporan de sub influenţele postmodernismului fiind evidente. Dispariţia societăţii rurale, în care codurile morale erau comune,  şi afundarea în plăcerile postmodernismului, au dus la izolarea omului într-un mediu urban în care tentaţiile duc spre destructurări iremediabile şi erodări ale codurilor morale. Îngerii urbani ai lui Liviu Şoptelea par resemnaţi, conştienţi că raportul omului cu natura e o luptă ce pare a fi pierdută. Cam aşa scriam în volumul meu „Lecturi post-restant” (Editura „Stef”, Iaşi 2020, p. 85-87).

Între timp Liviu Şoptelea a ieşit în lumea artei de profil cu o altă expoziţie având genericul „Îngeri din era covidiană”. Sunt creaţii având ca impuls inadecvările produse de pandemie, dar şi de alte suferinţe ce şi-au făcut cuib vremelnic în trupul artistului care, recent, a împlinit 56 de ani.

Expoziţia aceasta e o încercare reuşită de umanizare a îngerilor prin atribuirea câte unui mic păcat, ieşind subtil din etica trasată de divinitate. Tronează ochiul vigilent al îngerilor care emană un flux calm apostrofator, fără a fi acuzator, dându-ne doar fine atenţionări.  Deşi ideile trec, după cum spuneam, dincolo de descripţia realistă, îngerii sunt corporalizaţi prin linii simple, pline de sugestivitate.  Mie mi-a plăcut preocuparea de înnobilare  artistică a elipselor ca evidente puseuri de antigeometrizare,  ceea ce relevă o inteligentă relevare a armoniei.

Intensa activitate expoziţională a lui Liviu Şoptelea ne aduce în faţă un artist ce face parte din tagma oamenilor de acţiune. Evidenţele mă obligă să revin la un alt citat al lui Brâncuşi: „Cine nu iese din EU nu atinge absolutul şi nu descifrează viaţa”. Liviu Şoptelea iese adesea din Eul său intim, axându-se pe cel obiectivat.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News