O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
EMINESCU ŞI ALŢI BOTOŞĂNENI
Cristian Pătrăşconiu, în „Ramuri” nr. 1 din 2019, publică un interviu cu Alex Ştefănescu. Interviul este interesant prin faptul că se referă în totalitatea lui la Mihai Eminescu. Reţin: 1. „Eminescu nu este un poet depăşit, noi suntem depăşiţi de el şi trebuie să-l ajungem din urmă”; 2. „Eminescu n-a fost niciodată pesimist. Nu poate fi pesimist cineva care descoperă sau inventează atâta frumuseţe”; 3. „Eminescu era doar sceptic în legătură cu acţiunile oamenilor. Le considera un fel de agitaţie a unor furnici în iarbă, prin comparaţie cu măreţia universului”; 4. „Multe poezii ale lui Eminescu au o frumuseţe nepământească, par scrise de un zeu”; 5. „Cuvântul „geniu” i se potriveşte, indiscutabil”; 6. „Datorită poeziilor lui Eminescu, am început să mă gândesc cu atenţie la cuvinte, după ce le consideram un bun banal şi universal, la discreţia oricui, ca aerul pe care îl respiram”; 7. „Eminescu mi-a făcut, să mă exprim astfel, educaţia sentimentală. De la el am învăţat cum să iubesc o fată, adică nu doar să o iubesc, să o idolatrizez, şi să o acuz de frivolitate, dacă îl prefera pe altul”; 8. „Unii mă întreabă de ce am nevoie de „maculatoarele” lui Eminescu. Iată de ce am nevoie. În ediţiile tipărite se găseşte rezultatul gândirii lui Eminescu. În manuscrise există chiar gândirea lui. Tăieturile şi adăugările sunt foarte elocvente pentru a înţelege cum anume crea poetul. Răzgândirile lui dau o imagine a gândirii lui”; 9. „Eminescu era admirabil şi ca om, nu numai ca poet. Era dezinteresat de bunurile materiale, avea o cultură întinsă, bine însuşită (nu primea niciodată o idee în mintea lui înainte de a o regândi şi-a o face a sa), îşi iubea ţara nu în mod naiv, ci în deplină cunoştinţă de cauză…”; 10. „Eminescu are o valoare ieşită din comun şi nu ne putem abţine să-i cercetăm arhiva”;
La pagina 21 a jurnalului său, „Întoarcerea din Iad” (ediţie îngrijită şi cuvânt înainte de Florentina Toniţă, Editura „Eikon”, Bucureşti, 2018), Camelia Răileanu scrie despre Horaţiu Ioan Laşcu: „Fratele L. îmi povesteşte de înmormântarea lui Horaţiu. Am aflat de moartea lui chiar înainte de operaţie, de la fratele D. dar nu ştiu de ce vestea înmormântării mă cutremură mai mult decât vestea morţii. Înainte de Paşti citeam în ziar despre singura lui carte, „Înălţarea”. Acum s-a înălţat de-adevăratelea. La 19 ani el scria deja dispoziţii finale. El a trăit propria sa legendă. Cred că s-a dus la moarte recitindu-şi „Înălţarea”, aşa cum eu m-am dus la operaţie cântând „Red River Valley”, un trist cântec de dragoste pe care trebuie să-l fi cântat fetele sudiste când le plecau iubiţii în timpul Războiului de Secesiune. Un poet, Grigore Vieru (parcă) spunea că durerea nu e de sânge. Durerea e de ţărână. Diferenţa dintre durerea lui Horaţiu şi durerea mea este diferenţa dintre durerea de ţărână şi durerea de sânge. Horaţiu a fost pentru mine o legendă din anii liceului. Legenda poetului tânăr care ratase reuşita din prima la facultate şi cochetase cu moartea. Eu am intrat în liceu când el l-a absolvit. Şi măcar de-am fi bătut palma, ca la ştafetă. Eu am intrat în facultate când el a absolvit-o. Horaţiu era doar un nume. Profesorii spuneau acel nume. (…) Cu cărarea lui dreaptă, cuminte, în părul şaten nu părea nici poet, nici viitor profesor”;
Cristian Pătrăşconiu, în „Ramuri” nr. 1 din 2019, publică un interviu cu distinsul critic Alex Ştefănescu. Una dintre întrebările puse este: „Antume sau postume la Mihai Eminescu? Sau mai degrabă disfuncţia aceasta nu e defel importantă?” Răspunde Alex Ştefănescu: „Distincţia e foarte importantă. Antumele sunt poezii pe care Eminescu ni le-a supus atenţiei din propria lui voinţă şi după o îndelungată deliberare. În schimb, nu ne-a dat acordul să-i citim postumele, pe care le considera insuficient lucrate sau chiar ratate. Teoretic (aşa cum a explicat, de altfel, încă de la începutul secolului douăzeci, cel mai bun exeget al poeziei eminesciene, G. Ibrăileanu), nu avem voie să scotocim în vraful de hârtii cu poeziile nepublicate de Eminescu însuşi (mai trebuie spus că tot ce voia el să publice se publica; cade ipoteza că unele texte au rămas inedite pentru că n-ar fi avut unde să le publice). Interdicţia a fost încălcată, fără ezitare, imediat după moartea lui, şi a tot fost încălcată, în repetate rânduri, până în ziua de azi. Avem totuşi o scuză. Eminescu are o valoare ieşită din comun şi nu ne putem abţine să-i cercetăm arhiva. Ne interesează tot ceea ce e legat de el, chiar şi o însemnare făcută pe un carnet de ziarist de pe vremea când era acreditat din partea ziarului „Timpul” la Parlamentul României, sau o adresă notată pe programul de la un spectacol de teatru. Cum să nu ne mai intereseze poeziile sale rămase nepublicate?”;
Publicitate
Augustin Păunoiu, în „Ziarul Lumina” din 26 martie 2019, despre Eminescu: „În opera lui Mihai Eminescu „Sărmanul Dionis”, personajul principal doreşte cunoaşterea absolută a lucrurilor şi, în definitiv, să dobândească nemurirea. Pentru aceasta sufletului lui călătoreşte departe de pământ în spaţii greu accesibile, unde timpul se dilată, iar universul întreg capătă proporţii necunoscute muritorilor. Destinul de veşnic şi sărman căutător al lui Dionis se schimbă doar atunci când el găseşte împlinirea în iubire, în iubirea pentru o fată. Genul literar în care se încadrează opera eminesciană evocată este nuvela fantastică”;
Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 3 din 2019, în eseul „Satul românesc în rama poeziei”, scrie şi despre „Sara pe deal” de Mihai Eminescu. Reţinem: „Reprezentarea satului are, ca să ne exprimăm astfel, şi imagine şi sonor. Fiecare element din enumerare este bine ales şi expresiv. Norii străpunşi de ultimele raze de soare, streşinile care, proiectate pe cer, se învecinează cu luna, cumpăna de la fântână, mişcată greoi de vânt, negura lăsată peste sat, zvonul ultimelor pregătiri pentru noapte de la stână, sunetul clopotului de la biserică propagându-se în întreg spaţiul – din toate acestea se înfiinţează în mintea noastră satul. Cu instinctul său artistic sigur, Eminescu adaugă, dar şi opune, ansamblului prezenţa incandescentă a celui care iubeşte:
„Nourii curg, raze-a lor şiruri despică,
Streşine vechi casele-n lună ridică,
Scârţie-n vânt cumpăna de la fântână,
Valea-i în fum, fluiere murmură-n stână.
Şi osteniţi oameni cu coasa-n spinare
Vin de la câmp; toaca răsună mai tare,
Clopotul vechi umple cu glasul lui sara,
Sufletul meu arde-n iubire ca para”;
Iulian Boldea, în „Apostrof” nr. 5 din 2019, despre ultimul roman scris de Dan Lungu:„Pâlpâiri” (Editura „Polirom”, 2018) e un roman cu tematică rurală, cu accente SF, despre un personaj insolit (reflector, sau alter-ego al naratorului) ce ajunge într-un sat românesc, dar e şi o satiră la adresa realităţilor postcomuniste, reprezentate prin grila grotescului şi a umorului nelipsit de accente parodice, precum în episodul calculatorului primit ca donaţie de la un american pensionar. Tuşele realiste şi irizările fantasticului se întretaie, pentru că una dintre intenţiile, mărturisite de scriitor într-un interviu, este relativizarea, redefinirea sau „destabilizarea” realităţii”; (…) „Roman al vieţii la ţară, cu ţărani, dar şi cu un personaj bizar, cu alură savantă, „Pâlpâiri” are nu puţine pasaje în care convenţia mimesisului se confruntă cu o poetică metanarativă, ce revelează disponibilitatea prozatorului la multiplele paliere ale prozei postmoderne, în care conceptul, detaliul realist, metamorfozele limbajului sunt codificate în grilă epică şi sociologică”;
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
Ce salarii sunt în învățământul românesc. Un profesor câștigă, în medie, 5.000 de lei net pe lună, în timp ce salariul unui educator ajunge la doar 4.000 lunar, arată datele Salario, comparatorul de salarii realizat de eJobs, informează alba24.ro.
Totodată, un bibliotecar pleacă acasă lunar cu aproximativ 4.000 de lei, potrivit aceleiași surse.
Comparatorul de salarii funcționează pe baza datelor introduse de utilizatori sau de specialiști. „Educația rămâne unul dintre pilonii esențiali ai societății, însă piața muncii din acest domeniu nu este lipsită de provocări”, spune Raluca Dumitra, șefa de marketing în cadrul eJobs, citată de libertatea.ro.
Având în vedere salariile pe care specialiștii le-au publicat în Salario, veniturile în educație continuă să fie sub media altor sectoare dinamice.
„O tendință vizibilă este diversificarea carierei în educație: mulți profesioniști aleg să completeze veniturile prin meditații, cursuri online sau colaborări cu platforme educaționale.
Această flexibilitate aduce un plus de atractivitate domeniului, dar și o diferențiere puternică între veniturile celor care rămân exclusiv în sistemul public și ale celor care valorifică oportunitățile alternative”, adaugă Dumitra.
Publicitate
De asemenea, veniturile din învățământ diferă în funcție de nivelul la care predă cadrul didactic, dar și de experiența acumulată și de gradul profesional obținut.
În ultima săptămână de vară, Parohia Vorona Centru și Departamentul pentru Tineret al Protopopiatului Botoșani au oferit unui grup de copii și tineri, în mod gratuit, o săptămână la mare, în cadrul unui proiectului ,,Marea Neagră: pe urmele Sfinților Străromâni – Tabără educațională la Constanța și Pelerinaj în Dobrogea”.
La sfârșit de vacanță, când ,,se numără bobocii”, 20 de tineri am beneficiat de o săptămână petrecută la malul mării, la Mangalia. Sub supravegherea părintelui Andrei Anușca și a doamnei preotese Ramona, grupul de copii și tineri a întreprins o călătorie de neuitat. Timp de o săptămână am văzut marea, unii chiar pentru prima dată în viață; am mers cu trenul, am fost cazați la hotelul ,,Rodica” din Venus și am vizitat diferite obiective religioase și turistice. Totul în mod gratuit.
Cine au fost beneficiarii acestui proiect?
Participanții la această tabără au fost atât copii merituoși din Parohia Vorona Centru, cu rezultate bune la învățătură și nelipsiți la programul de slujbe și ctivități al parohiei, dar și alți tineri, colaboratori apropiați din cadrul Departamentului pentru Tineret al Protopopiatului Botoșani. Aceștia din urmă au fost implicați în majoritatea evenimentelor cu și pentru tineri, mai ales ca voluntari și animatori în Tabăra din pridvorul satului.
Anul acesta, ei au alcătuit o echipă botoșăneană nouă, sub coordonarea tânărului Sebastian M. din Vorona, și au răspuns de 12 tabere (una urbana și celelalte rurale), din cele peste 120 organizate de Arhiepiscopia Iașilor. Acestea au durat între 2 și 4 zile, în parohii din toate cele trei județe ale Arhiepiscopiei, însumând peste 1200 de copii fericiți că cineva a avut grijă ca și vacanța lor să capete sens și zâmbete.
Cum a fost posibilă această tabără la mare?
Acest proiect este o dorință mai veche a părintelui Andrei de a duce la mare pe unii copii și tineri, iar Concursul de Proiecte adresate tinerilor din eparhie din primăvară a ajutat considerabil la concretizarea acestui gând. Astfel, Departamentul Misiune pentru Tineret din cadrul Sectorului Misiune al Arhiepiscopiei Iașilor a aprobat în cadrul celei de-a doua ediții a concursului o finanțare parțială pentru implementarea proiectului nostru. Desigur că cheltuielile pe care un astfel de proiect le presupune sunt mult mai mari, dar o parte din prietenii Parohiei și ai părintelui au făcut posibil visul copiilor de a se bucura de mare.
Publicitate
Pe lângă zilele de odihnă la malul mării, tinerii botoșăneni au avut prilejul de a descoperi frumusețea și bogăția spirituală a zonei Dobrogei. Au vizitat Cazinoul din Constanța, simbol al istoriei orașului, dar și Mănăstirea Techirghiol, unde a viețuit părintele Arsenie Papacioc, mare duhovnic al secolului trecut. De asemenea, au făcut o croazieră din Portul Mangalia, prilej de bucurie și informare, întrucât căpitanul vasului a oferit continuu informații presărate cu umor și buna-sispozitie. Am poposit și la Catedrala Arhiepiscopală din Constanța, dar și cea mai veche biserică din Mangalia, închinată Sfântului Mare Mucenic Gheorghe, unde ne-am rugat și am cântat diverse tropare.
Majoritatea dintre aceste vizite nu ar fi fost posibile fără ajutorul consistent și necondiționat al părintelui stareț Clement Crivanciuc, botoșănean la origine, care ne-a fost și ghid, și sponsor, și gazdă, dar și mijlocitor al tuturor bucuriilor din această experiență, fapt pentru care îi rămânem recunoscători. Așa se face că un obiectiv important pe lista noastră a fost și Mănăstirea ,,Nașterea Maicii Domnului” Limanu-Hagieni, unde am participat inclusiv la Sfânta Liturghie.
Astfel de proiecte și inițiative arată că jertfa și dăruirea tinerilor nu rămân nerăsplătite, ci primesc binecuvântarea lui Dumnezeu.
Nu vom uita niciodată că Biserica e cea care ne-a oferit atât cadrul prielnic de a lega prietenii, de a cunoaște atâția oameni, de a ne dezvolta frumos, dar și recompensa muncii și a voluntariatului pus de noi în slujba copiilor nevoiași și a comunităților parohiale.
Mai mulți tineri colaboratori ai Departamentului pentru Tineret din cadrul Protopopiatului Botoșani, respectiv câțiva copii merituoși din Parohia Vorona Centru, primii având si calitatea de voluntari ai Taberelor din Pridvorul Satului, din echipa de animatori botoșăneni, formată părintele Andrei Anușca in primăvară, special pentru aceste tabere, au sintetizat în câteva idei bucuriile trăite:
„A fost o tabără mai mult decât o simplă vacanță la mare, a fost o binecuvântare, o împletire între bucuria tinereții și frumusețea credinței.
Însoțiți de părintele Andrei Anușca, am pornit în această călătorie cu entuziasm, descoperind în fiecare zi daruri noi: marea, liniștea mănăstirilor, mesele simple dar pline de comuniune, clipele de joacă și prietenie. Zilele au curs firesc, ca o poveste: dimineți cu soare și rugăciune, prânzuri savuroase împărtășite din inimă, seri petrecute împreună în luminile apusului, vizite la locuri sfinte ce au lăsat urme adânci în suflete.
Momentele de rugăciune la Mănăstirea Techirghiol și Limanul Hagieni, întâlnirea cu pacea mănăstirilor și pilda Părintelui Arsenie Papacioc, dar și bucuria simplă a unei croaziere sau emoția unui spectacol de delfini au țesut împreună o experiență unică. Fiecare zi a fost trăită cu recunoștință, fiecare clipă a adus un strop de lumină.
Despărțirea de tabără a fost grea, plină de îmbrățișări și promisiuni nerostite, semn că legăturile create aici sunt mai mult decât amintiri sunt prietenii și trăiri care vor rămâne vii. Dincolo de toate, în sufletul nostru a rămas sentimentul de familie și recunoștința pentru părintele Clement, părintele Andrei și preoteasa Ramona, care au fost călăuze, sprijin și inimă deschisă pe tot parcursul acestei aventuri. Această tabără reprezintă o experiență care, cu siguranță, nu va fi uitată”.
România are cea mai mare rată de sărăcie din Uniunea Europeană. Aproximativ unul din cinci români trăiește în sărăcie severă, conform datelor Eurostat pentru anul 2024, publicate recent. Cu o rată a sărăciei de 17,2%, țara noastră este lider în Uniunea Europeană, urmată de Bulgaria (16,6%) și Grecia (14%), informează alba24.ro.
În contrast, cele mai scăzute rate de sărăcie au fost înregistrate în Slovenia, Croația, Polonia și Luxemburg, toate sub 2,5%.
Femeile sunt mai susceptibile să fie afectate de sărăcie
Potrivit Eurostat, în 2024, UE a înregistrat o rată ușor mai ridicată a privațiunii materiale și sociale severe în rândul femeilor (6,6%) comparativ cu bărbații (6,2%).
Acest model al ratelor mai ridicate pentru femei este constant în toate grupele de vârstă observate, cu excepția persoanelor sub 18 ani, unde rata pentru bărbați (8,1%) a fost mai mare decât pentru femei (7,7 %).
În rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 18 și 64 de ani, rata generală a fost de 6,4%, femeile (6,7%) având o rată mai ridicată decât bărbații (6,1%).
Pentru grupa de vârstă de 65 de ani și peste, rata privațiunii materiale și sociale severe a fost cea mai scăzută, la 5,1%. Este de remarcat că bărbații din această grupă de vârstă au avut o rată mai scăzută (4,5%) comparativ cu femeile (5,6%).
Publicitate
România are cea mai mare rată de sărăcie din Uniunea Europeană
La nivelul UE, rata sărăciei materiale și sociale severe a scăzut de la 6,8% în 2023 la 6,4% în 2024.
În 2024, cele mai ridicate rate au fost observate în România (17,2%), Bulgaria (16,6%) și Grecia (14,0%). Aceste trei țări au fost singurele care au înregistrat o rată peste 10% la nivelul UE.
Între timp, Slovenia (1,8%), Croația (2,0%), Polonia și Luxemburg (ambele la 2,3%) și Cipru (2,5%) au înregistrat cele mai scăzute rate.
Între 2023 și 2024, cele mai mari reduceri ale ratelor privațiunii materiale și sociale severe au fost observate în România (scădere cu 2,6 p.p.), Irlanda (scădere cu 1,5 p.p.) și Bulgaria (scădere cu 1,4 p.p.).
Scăderi mai mici, sub 1,0 p.p., au fost înregistrate în alte 12 țări. În contrast, cele mai mari creșteri au fost observate în Finlanda (creștere cu 0,9 p.p.), Estonia și Slovacia (ambele cu creștere de 0,6 p.p.), Suedia și Grecia (ambele cu creștere de 0,5 p.p.).
Regiunile situate în Europa de Sud și de Est au raportat cea mai ridicată de sărăcie
O hartă prezentată de Eurostat arată distribuția ratelor de sărăcie la nivel regional în 2024. Dintre toate regiunile UE, regiunea de vest a Greciei, Ionia Nisia, a înregistrat cea mai ridicată cotă regională de privațiune materială și socială severă, cu 28,0% din populație confruntându-se cu astfel de condiții.
În întreaga UE, 8 regiuni au avut o cotă de persoane care experimentează sărăcie severă cuprinsă între 20,3% și 28,0%.
Aceste regiuni sunt situate în principal în Europa de sud și de est. În mod specific, ele includ două regiuni din Grecia, trei regiuni din Bulgaria, două regiuni din România și o regiune din sudul Italiei.
În schimb, aproape o treime din regiuni au avut rate ale privațiunii materiale și sociale severe sub 3,5%, majoritatea fiind situate în țările nordice ale UE, precum și în Estonia, Polonia, Slovenia, Cehia, Țările de Jos, Luxemburg, Italia, Croația și Cipru.
Aproape trei sferturi (74,2%) dintre români au o părere bună despre introducerea stagiului militar pe bază de voluntariat, potrivit unui sondaj de opinie realizat în perioada 1 – 9 septembrie de INSCOP Research, scrie alba24.ro.
Potrivit cercetării sociologice, 74,2% dintre români au o părere bună despre introducerea stagiului militar pe bază de voluntariat. Procentul prezintă o scădere față de luna iulie, când 79,4% susțineau o astfel de variantă.
O cincime (20,7%) dintre subiecții sondajului au o părere proastă față de introducerea stagiului militar pe bază de voluntariat (comparativ cu 15,1% în luna iulie). Ponderea non-răspunsurilor este de 5,1%.
Astfel, au o părere bună despre introducerea stagiului militar pe bază de voluntariat:
76% dintre votanții PSD,
94% dintre votanții PNL,
87% dintre votanții USR,
68% dintre cei ai AUR.
De asemenea, măsura ar fi susținută de: 76% dintre bărbați și 72% dintre femei, 76% dintre tinerii cu vârsta până în 30 de ani, 77% dintre cei cu vârsta între 30 și 44 de ani, 67% dintre persoanele cu vârsta între 45 și 59 de ani și 78% dintre cei peste 60 de ani.
Mai multe informații despre cei care sunt de-acord cu introducerea stagiului militar pe bază de voluntariat
Împărtășesc aceeași viziune 60% dintre persoanele cu educație primară, 76% dintre cei cu educație medie, 87% dintre cei cu educație superioară, 74% din locuitorii din București, 81% dintre cei din urbanul cu peste 90.000 de locuitori, 80% dintre cei din urbanul mic și 68% din rural, respectiv 81% dintre angajații la stat și 75% dintre cei care lucrează la privat.
Directorul INSCOP Research, Remus Ștefureac, a remarcat că sprijinul populației pentru stagiul militar pe bază de voluntariat este ‘puternic și consistent’ în timp, trei pătrimi dintre români având o părere bună despre această formă de serviciu militar atât în prezent, cât și în urmă cu zece ani.
Publicitate
„Segmentarea răspunsurilor pe grupuri de populație dezvăluie opinii relativ omogene, doar în rândul populației cu studii primare înregistrându-se un procent de peste 30% care au o părere proastă despre stagiul militar voluntar.
De asemenea, votanții tuturor partidelor declară în proporții foarte mari o părere bună despre stagiul militar voluntar, cu proporții foarte ridicate în cazul votanților PNL și USR.
În contextul regional marcat de agresiunea rusă din Ucraina, aceste percepții pot contribui la consolidarea pregătirii și rezilienței populației în raport cu amenințările de securitate concrete”, a precizat Ștefureac.
Barometrul a fost realizat în perioada 1 – 9 septembrie, la comanda platformei de știri Informat.ro în parteneriat cu think-tankul Strategic Thinking Group.
Metodologie
Totodată, datele au fost culese prin metoda CATI (interviuri telefonice), volumul eșantionului simplu, stratificat fiind de 1.103 persoane, reprezentativ pe categoriile socio-demografice semnificative pentru populația neinstituționalizată, cu vârsta de 18 ani și peste.
Eroarea maximă admisă a datelor este de ± 2,95%, la un grad de încredere de 95%.