Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (88)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Citesc „Pâlpâiri” (Editura „Polirom”, 2018), un roman scris de Dan Lungu. Reţin: 1. „Am fost educaţi să privim tot înainte, în monitoare, să nu întoarcem capul”; 2. „Dincolo de monitoare este jungla. Capătul lumii e acolo unde eşti offline”; 3. „O altă epistemologie înseamnă alt stil de viaţă”; 4. „Suprafaţa apei şi ecranele au mult mai multe în comun decât pare la prima vedere”; 5. „Orice speranţă e o fantă prin care se întrezăreşte o lume mai bună, o altă realitate”; 6. „Nici un apelativ nu este absolut întâmplător, ci e o atribuire identitară”; 7. „Ai sentimentul unei violenţe subtile atunci când lucrezi cu numere mari şi al unei trădări a umanului”; 8. „Mereu am avut sentimentul că toţi consilierii sunt oamenii sistemului şi tot ce-i mai bun pentru tine lasă la urmă, e ultima ofertă”; 9. În sat „până şi mirosurile se separă: în faţă te întâmpină mireasma de trandafiri sau regina nopţii, iar în spate cea de balegă sau de găinaţ”; 1o. „Întreaga realitate a satului se sprijină pe suveicile cuvintelor care ţes încontinuu”;

Dan Lungu, în romanul „Pâlpâiri” (Editura „Polirom”, 2018), despre sat: „Lucrurile au simplitatea unui echilibru reglat de generaţii într-o lume aproape neschimbată. Numai că de vreo trei generaţii lumea a început să se schimbe – iute, uneori indigest de iute. Din vechiul echilibru a rămas o poveste frumoasă, de spus nepoţilor şi în filmele documentare” (p. 30);

Dan Lungu, în „Pâlpâiri” („Polirom”, 2018), despre existenţa „satelor paralele”: „În paralel cu satul oamenilor, există unul al insectelor şi vietăţilor minuscule, o grădină zoologică liliputană pentru care adulţii istoviţi, preocupaţi, îngrijoraţi, nepăsători, mândri, alcoolizaţi, abrutizaţi nu au ochi. Doar pentru ţânţari au câte o palmă sau pentru urechelniţe un călcâi. În schimb, copiii, adesea în patru labe, privesc această lume de jucării vii, exorbitant de scumpe în alte părţi, de aproape, cu încântare şi cruzime. Niciodată, cât am stat cu ochii în monitoare şi aerul condiţionat între umeri, nu mi-aş fi imaginat atâta agitaţie minimalistă. Mai exact, în paralel, un sat al găinilor, raţelor, gâştelor, porcilor, oilor, vacilor cailor, care dau ouă, lapte, carne, lână, pene, adică al vieţuitoarelor instrumentalizate. Asupra lor adulţii îşi concentrează toată atenţia. Au grijă de ele ca de ochii din cap, cum obişnuiesc să spună. Cu mic, cu mare, toţi au grijă de animale, cu sarcini după vârstă. Lumea animalelor instrumentalizate înseamnă program, atenţie şi muncă.”;

Cronica pe care am făcut-o romanului „Pâlpâiri” şi pe care o găsiţi în volumul meu „Lecturi postrestant” cu titlul „Un roman al comunicării rurale din perspectiva relaţiilor spaţiale”: „Sebastian A. Aanei, unul dintre personajele romanului care, fără dubii, se poate identifica perfect cu autorul, se stabileşte temporar într-un sat la o mătuşă a sa, Ortansa. Ne atenţionează că „ştie destul de bine ce caută”, profitând de un concediu de „recuperare sau explorare identitară”, ţinta fiind genealogia familiei Aanei. Şi asta venind dinspre o primă „pâlpâire”  pe care i-a generat-o contactul cu statistica, atunci când a conştientizat că „un om fără rădăcini e o cifră”. O idee care, după cum se va vedea în finalul romanului, îi va crea probleme. Apropiindu-se prea mult de rădăcini,  fostul primar Polovăţ şi-a văzut ameninţate afacerile necurate, punându-şi gaşca de apropiaţi să-l bată. De la fereastra camerei pe care a ocupat-o în casa mătuşii Ortansa, o intelectuală, femeie credincioasă pentru care bârfa e „însuşi păcatul şi care împărtăşeşte o gnoseologie comunitară”, alcătuieşte un plan de cercetare bazat pe o nomogramă grefată pe topologia dată de drumurile satului, conştient fiind că acestea „dau sens capilarităţii rurale”. Se începe având în vedere casa şi familia lui Manole care, la rândul lui, ca şi mătuşa Ortansa, împărtăşeşte aceeaşi gnoseologie comunitară şi în a cărui familie „gama emoţiilor exersate în comun este destul de restrânsă”.

Apoi, pas cu pas, urmează a fi analizate toate distanţele ce dau elementele proxemicii, relaţiile dintre personaje fiind observate pe baza componentelor tetracotomiei lui Hall: distanţa intimă, distanţa personală, distanţa socială şi distanţa publică. De aceea eu percep acest roman al lui Dan Lungu, „Pâlpâiri” (Editura „Polirom”, seria „fiction-Ltd”, Bucureşti, 2018), ca unul  ce vizează comunicarea rurală din perspectiva relaţiilor spaţiale, explorându-se punctele de vedere, poziţia socială, contextul fizic , modelul cultural sau chiar coordonatele temporale ale celor cu care intră în contact, cum ar fi: preotul cel tânăr (globalizat deja) faţă de fostul preot,  Anton (fratele lui Manole) sau  Moş Pandele, recunoscut ca lider de opinie în sat. Sunt supuse observaţiei, pe aceleaşi principii: familia „Flinstone” (poreclită după un cunoscut serial, posesoarea unei vile), Costache Lepădatu cu Aglaia lui (locuind într-o casă de furci, alături de băiatul lor care şi-a construit o vilă), primarul Sebastian S. Aanei (poreclit Polovăţ), ciobanii Romeo şi Costeluş (şi la aceştia observându-se urme accentuate ale globalizării), Ilie (omul cu piciorul de lemn), casa Vangheliţei (una în care ar exista necuratul şi care îi va aduce  neplăceri) şi alte elemente ale satului contemporan, aflate într-o devălmăşie de tradiţional şi contemporan.

Publicitate

Întreaga poveste, care începe să se contureze abia după pagina 104, se bazează pe un stil calat pe două paliere. Mai întâi autorul apelează la o amalgamare de elemente de vocabular specific satului cu termeni şi concepte  preţioase, puse în alcătuiri de tipul: „orătăniile scurmă compulsiv”, „lucrează experimentând o epistemologie nouă”, „cizelează cu cuţitaşul glacial al spiritului critic”, „anatemizarea bârfei”, „dincolo de mnemotehnică există o vibraţie a incantaţiei”, interpretarea realităţii prin „reverie analitică”, „arheologie a recuperării identităţii”, măsurarea gradului de compatibilitate cu „mentalitatea unui cluster populaţional”etc. În al doilea rând, întreg romanul se vrea un discurs despre satul de azi,  unul scris nu pentru dame care se plictisesc, pentru că trebuie pusă mintea la lucru. Trebuie sesizată ieşirea din cosmogonie, nevoia de o epistemologie sistematizată pentru obiectele speciale de cercetare, permanenta preocupare de  a descoperi acel licăr de luciditate epistemologică în ochii personajelor, abundenţa de procente cu scopul de a vizualiza situaţiile, şi multe altele, toate puse pentru a lămuri veşnica dilemă dacă sinesteziile pot avea rol metodologic.

Mustind de psihosociologie, domeniu mult mai la îndemâna autorului, romanul relevă o disjuncţie prezentă în satul contemporan, aceea dintre Planeta Bătrânilor şi Planeta Nepoţilor. Lipseşte Planeta Părinţilor, una plecată prin alte „universuri”, dând naştere unui gol imens, fiindcă nu mai există mediatorii dintre locuitorii primelor două.

Dacă o idee este o ardere, atunci poate fi considerată o flacără a minţii. Creşterea şi descreşterea în intensitate a unei idei poate fi o pâlpâire a minţii (“o pâlpâire este o scânteie”, „un obiect de cunoaştere atât de delicat”). Pâlpâirea poate fi asociată şi mişcării tremurate a unei idei, la rândul ei asociată nesiguranţei, şi poate proveni de unde nu te aştepţi (“singularitatea este pâlpâire”, spre exemplu). Pâlpâiri sunt ideile încă neconcretizate, cele care stau în aşteptare sau care nu vor fi materializate niciodată. Acest laitmotiv al “pâlpâirii”, care revine periodic în cartea lui Dan Lungu, asigură savoarea romanului: “pâlpâirile care subminează involuntar lumi şi ne obligă să o luăm de la capăt cu întrebarea “cine suntem”?(p. 24); “pâlpâirile capătă valenţe surprinzătoare, devin un obiect de cercetare din ce în ce mai complex” (p. 34); “o lume în care pâlpâirile, şi nu cauzele, ar regla relaţiile dintre evenimente ar semăna cu o lume absurd” (p. 35); “desigur, central rămâne pâlpâirea, ca lucire fugară a altor realităţi, întrezărire a alternativelor ce duce la metamorfoza încrederii”(p. 43); “detaliile care deschid lumi nu sunt doar găuri de cheie, ci şi pâlpâiri” (p. 44); “un detaliu devine o pâlpâire”(p. 69) etc.

Dintre  multele concluzii pe care le poate induce romanul Lui Dan Lungu, două sunt relevante: 1. în sat “oamenii fac parte dintr-o poveste, dintr-un concept, dintr-o aventură”, faţă de oraş unde fiecare om este “o unitate statistică”; 2. satul “nu te lasă să-ţi pierzi coordonatele, dar totodată scade probabilitatea pâlpâirilor, întrezărirea lumilor alternative. Valorile sunt ca nişte obiecte de lemn masiv, pietre de moară greu de urnit de unul singur”. Nu închei fără a evidenţia rezultatul unui joc pe care l-am făcut pentru mine. Am realizat nomograma personajelor romanului şi fiecăruia i-am găsit un corespondent în satul în care  locuiesc şi care, culmea, de-a lungul timpului mi-a înăbuşit aproape toate „pâlpâirile” mele”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

Expoziția de grup „Plus minus trei”, la Galeriile de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani

Publicat

Publicitate

Muzeul Județean Botoșani găzduiește, în perioada 4-30 noiembrie 2025, în Galeriile de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani, expoziția de grup „Plus minus trei”, cu lucrări semnate de artistele Marinela Asăvoaie, Carmen Ștefania Suceveanu și Ana Roua Vasilescu.

Denumirea expoziției pleacă de la punctul de vedere comun al celor trei expozante față de înțelegerea termenului de autoironie. Despre autoironie se spune că demonstrează inteligență emoțională. Autoironia se poate transforma dintr-un mecanism de critică într-o veritabilă modalitate de a explora vulnerabilitățile umane. Prin prezentarea propriilor anxietăți, defecte, obsesii, se creează o conexiune mai puternică cu privitorul. Publicul este provocat să privească într-un mod nou arta.

Referitor la tehnicile de lucru folosite de artiste, Marinela Asăvoaie experimentează cu diferite medii: performance, desen, pictură, fotografie, iar accentul cade pe mesajul acestora. Lucrările semnate de Carmen Ștefania Suceveanu sunt realizate în tehnici mixte, reprezintă studii și suprapuneri de structuri care ilustrează preocuparea artistei pentru materialitate. Ana Roua Vasilescu aduce pe simeze colaje în 3 D, instalații „site specific”, realizate din materiale reciclabile și neconvenționale, care ilustrează momente din viața personală și recompun scenografic  locuri și stări.

Cele trei artiste sunt absolvente de studii superioare de artă la prestigioase universități din România. Marinela Asăvoaie a absolvit Universitatea de Arte din Oradea și este membră a U.A.P.R. Oradea, Carmen Ștefania Suceveanu a studiat la Universitatea de Arte ,,George Enescuˮ din Iași, iar Ana Roua Vasilescu este licențiată în scenografie – teatru de animație la Universitatea de Arte „Nicolae Grigorescu” (UNARTE) din București. În prezent, expozantele sunt profesoare de arte plastice în instituții de învățământ gimnazial și liceal din Botoșani. Pe lângă activitatea didactică, artistele  sunt și participante la diverse expoziții organizate la Botoșani, în țară  și în străinătate.

Curatorul expoziției este drd. Maria-Laura Tocariu. Va prezenta poeta Cristina Șoptelea.

Vernisajul va avea loc duminică, 9 noiembrie 2025, ora 12.00.

Publicitate

Intrare gratuită.

Program de vizitare: zilnic, orele 9.00-16.30.

 

Citeste mai mult

Eveniment

Cafeneaua ta preferată, teren de joacă pentru hackeri: Avertismentul DNSC și InfoCons

Publicat

Publicitate

Rețelele Wi-Fi gratuite din cafenele, aeroporturi sau hoteluri par soluția perfectă pentru a rămâne conectat oriunde. Totuși, confortul vine la pachet cu riscuri majore de securitate.

Directoratul Național de Securitate Cibernetică (DNSC) și InfoCons avertizează că aceste conexiuni pot deveni ușor o poartă deschisă pentru atacatori. Datele personale, parolele și chiar sesiunile de autentificare pot fi interceptate fără ca utilizatorii să își dea seama.

Cum pot fi interceptate datele pe rețelele Wi-Fi publice

Potrivit DNSC, mulți utilizatori cred în mod eronat că sunt în siguranță atâta timp cât nu introduc informații bancare. În realitate, traficul de date poate fi accesat chiar și fără transmiterea acestor informații sensibile.

Atacatorii pot intercepta comunicațiile, pot crea rețele false (Wi-Fi spoofing) sau pot exploata lipsa criptării pentru a colecta parole, adrese de e-mail și alte date personale. Aceste acțiuni se desfășoară adesea fără semne vizibile pentru victimă, ceea ce face ca riscul să fie subestimat.

„Fără o conexiune securizată (VPN), traficul tău este ca o carte poștală trimisă deschis. Oricine o poate citi”, explică specialiștii DNSC.

Publicitate

Ce măsuri de protecție recomandă specialiștii

DNSC și InfoCons recomandă evitarea conectării la rețele necunoscute sau fără parolă și dezactivarea opțiunii de conectare automată la Wi-Fi. Totodată, utilizarea unui VPN de încredere devine esențială, deoarece acesta criptează traficul și ascunde adresa IP, blocând accesul neautorizat.

Autentificarea în doi pași pentru conturile online și folosirea exclusivă a site-urilor securizate (HTTPS) pot reduce semnificativ riscurile.

„Conectează-te în siguranță. În lumea digitală, protejarea datelor începe cu un simplu gest: atenția la rețeaua pe care o folosești”, transmite DNSC, potrivit Capital.ro.

De ce este important să folosești un VPN

VPN-ul (Virtual Private Network) creează o conexiune criptată între dispozitivul tău și serverul VPN, împiedicând interceptarea datelor de către terți. Aceasta este una dintre cele mai eficiente metode de a naviga în siguranță pe rețele publice.

Astfel, chiar dacă te conectezi la o rețea nesecurizată dintr-un aeroport sau restaurant, traficul tău rămâne protejat.

„Conexiunea gratuită nu trebuie să coste securitatea ta digitală. Protejează-ți datele oriunde te conectezi!”, avertizează InfoCons.

Citeste mai mult

Eveniment

„Povestea peştişorului de aur”, pusă în scenă de actorii Teatrului pentru Copii și Tineret „Vasilache” Botoșani

Publicat

Publicitate

Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache”  prezintă  joi, 6 noiembrie 2025, de la ora 18:00, dar şi duminică, 9 noiembrie 2025, de la orele 11:00 şi 12:30, spectacolul  „Povestea peştişorului de aur”, după Aleksandr Sergheevici Pușkin. Regia artistică, dramatizare şi adaptare scenică de Marius Rogojinschi. Scenografia şi costumele sunt realizate de Mihai Pastramagiu.

Cosmin Tanasă, Adelina Cojocariu, Pavel Petraşi, Oana Asofiei sunt actorii care fac parte din distribuția spectacolului.

 

Un pescar trăia împreună cu soţia sa la marginea unui lac. Sinceri sa fim pescarul nu prea avea noroc la pescuit, iar din cauza asta şi a sărăciei în care trăiau, nevasta lui era mereu nemulţumită şi-i făcea viaţa un chin. Bietul pescar era disperat. Dar într-o zi îi veni şi lui norocul: prinse un peşte fermecat care putea îndeplini oricare trei dorinţe ar fi fost ele. Era peştişorul de aur. Milos, la rugămintea peştişorului de a-i da drumul înapoi în apă, pescarul îi îndeplini dorinţa şi-l eliberă. Drept recunoştinţă peştişorul îi promise că-i va îndeplini trei dorinţe.

Aflând soţia pescarului de norocul ce dădu peste ei, îşi puse soţul să-i ceară peştişorului de aur să-i îndeplinească doar pentru ea cele trei dorinţe până când ajunse să trăiască într-un palat fiind regină, iar pe bietul pescar îl alungă în lumea largă, singur şi întristat.

Cum vor îndrepta peştişorul de aur şi pescarul toate nedreptăţile afurisitei de soţii veţi afla urmărind în această săptămână spectacolul „Povestea peştişorului de aur” de Aleksandr Sergheevici Puşkin!

Publicitate

 

Vă invităm să vizionaţi un spectacol cu actori şi păpuşi.

Recomandat copiilor cu vârsta peste 5 ani.

 

Preţ bilet 20 lei

 

 

Biletele pentru spectacolele Teatrului „Vasilache” se pot achiziţiona on line https://www.entertix.ro/g/334/teatrul-pentru-copii-si-tineret-vasilache.html sau accesând www.teatrulvasilache.ro secțiunea Cumpără Bilet, ori de la sediul instituţiei, de marţi şi până vineri, între orele 10:30 şi 12:30, dar şi înainte de începerea spectacolului, în limita locurilor disponibile.

Accesul în sala de spectacole se face cu o jumătate de oră înainte de începere spectacolului.

Citeste mai mult

Eveniment

Când crește valoarea tichetelor de masă în România și cine beneficiază de majorare

Publicat

Publicitate

Tichetele de masă acordate angajaţilor, inclusiv în mediul privat, vor fi majorate, în urma acordului dintre sindicate şi patronate, lucru confirmat chiar şi de ministrul Muncii, Petre-Florin Manole.

„O veste bună: avem consens între sindicate și patronate referitor la indexarea valorii tichetelor de masă de la 40 la 50 de lei”, a anunțat recent ministrul Muncii Petre-Florin Manole, pe pagina sa de socializare.

După cum reiese și din declarația sa, deocamdată, este vorba doar de un acord între sindicate și patronate privind majorarea valorii tichetelor de masă, care se va realiza cel mai probabil începând cu data de 1 ianuarie 2026, până în prezent nefiind elaborat un act de proiect normativ în acest sens, scrie adevarul.ro.

Astfel, valoarea unui card de masă va fi aproape 10 lei, de la 40,18 lei/zi cât este în prezent, la 50 lei/zi, ceea ce înseamnă că un angajat va putea primi pentru o lună care are 21 de zile lucrătoare maximum 1.050 lei, față de 873,78 lei în prezent.

Spunem maximum, pentru că valoarea tichetelor de masă reprezintă plafonul peste care nu este permis să se treacă, adică un angajator nu are voie să ofere angajatului mai mult de 50 de lei pe zi pe cardul de masă.

Tichetele de masă sunt bilete de valoare, pe care orice angajator le poate acorda lunar salariaților săi, în baza Legii nr. 165/2018 privind acordarea biletelor de valoare. De asemenea, acordarea lor se poate face atât în cazul angajaților cu normă întreagă, cât și în cazul celor cu normă parțială. În normele de aplicare ale Legii nr. 165/2018 scrie că și salariaților cu un contract individual de muncă cu timp parțial le pot fi oferite tichete de masă, însă trebuie ca ei să aibă funcția de bază la firma respectivă. Stabilirea funcției de bază se aplică și în cazul salariaților care au mai multe contracte de muncă sau chiar mai multe funcții în cadrul aceleiași firme.

Publicitate

Concret, angajatul poate primi în fiecare lună un număr de bonuri de masă echivalent cu numărul de zile lucrate efectiv.

Cum se impozitează tichetele de masă

În perioada 2019 – 2023, valoarea tichetului de masă a crescut de la 15,18 lei la 35,00 lei (o creștere cu 150%). Spre comparație, în aceeași perioadă, inflația se situa în jurul valorii de 40%.

Creșterile din ani anteriori au depășit orice indexare cu rata inflației, chiar dacă această indexare trebuia să se facă semestrial, conform Legii 165/2018. Creșterea valorii maximale a tichetelor a fost și o metodă de-a oferi angajatorilor posibilitatea de-a crește salariul net fără a plăti taxe adiționale la stat cu excepția impozitului (10%). În 2024, dinamica s-a schimbat, deoarece pe lângă impozitul pe venit, s-a introdus și contribuția de asigurări de sănătate (CASS – 10%).

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending