Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (81)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

 

„România literară” nr. 42 din 11 octombrie 2022.  Gellu Dorian publică poemul de întindere (189 de versuri) intitulat „O călătorire spre nord”.  Scris în 1997,  este o dedicaţie a „cârlimoşului” Gellu pentru „cîrlimoşii” Lucian şi Cassian. Chiar nu ştiu ce înseamnă „cârlimoş”, însă deduc un lucru: în acel an,  cei trei şi-au lăsat viaţa pe „mâna iernii”  şi au purces la un „drum spre nord”. Un drum iniţiatic parcurs cu scopul de a se valoriza acţionând pe propriile puteri sau împreună. Mai cred că Gellu Dorian vrea să pună şi o alternativă a „drumului spre nord”  la „drumul spre sud” al lui Ion Barbu. Reţin una dintre multele strofe polimorfe prezente în poem: „Odinioară Dumnezeu locuia în cer, / acum prin cer umblă tot felul de ciudăţenii, iar Dumnezeu / umblă trist pe pământ, hoţii sunt cinstiţi, lăudaţi pentru / faptele lor, femeile îi iubesc pentru arginţii lor păcătoşi, / în sufletele noastre îşi face loc un comerţ ambulant, /  poezia stă risipită prin oraşe năucită, munţii aceştia / îngălbeniţi par nişte valuri de aur purtate de vânt, noi, / călători spre acolo unde nu se ştie cine va ajunge cu adevărat, / în gând tăinuita întristare că ne vom pierde curând, / bănuiala că viaţa se lasă pe mâna iernii, semnele nordului / spre care călătorim.”

În acelaşi număr al revistei Ioan Holban publică un comentariu critic la recentul volum semnat de Gellu Dorian, „Cititorul de poezie. Debuturi 2018 – 2021” (Editura „Junimea”, Iaşi, 2022)  Reţinem câteva referinţe ale semnatarului comentariului: 1. „Cu „Cititorul de poezie. Debuturi 2018 – 2021”, Gellu Dorian ajunge la al treilea volum consacrat poeziei debutanţilor în poezie din literatura noastră de azi. Acoperind douăzeci şi trei de ani din evoluţia unei literaturi care şi-a vânturat vârstele între 1996 şi 2021, autorul continuă cercetarea cu pasiunea poeziei de dinaintea debutului editorial, aceea a cenacliştilor şi participanţilor la festivalurile din toată ţara, astfel încât  pe autorii pe care i-a descoperit în librării în 1990 îi cunoştea încă din anii 1980” 2. „Gellu Dorian se aşează cu această lucrare în continuarea unei linii ce îl uneşte cu Laurenţiu Ulici, cu ale sale „Prima verba”; 3. „Cititorul de poezie se delimitează de excesele şi, apoi, năruirea unui proiect în jocuri de culise, adesea, cu iz politic, aşa cum se întâmplă, din păcate, în atâtea alte cazuri, demantelând literatura – sau ceea ce ar trebui să fie ea, de la Maiorescu încoace – cu tot felul de „mişmaşuri”, porniri orgolioase şi persoane kitsch, cu lipici la factorii de decizie locali, judecăţi sumare de genul „noi” şi „expiraţii”, precum şi cu un management defectuos”.  În comentariul său, Ioan Holban  îl citează pe Gellu Dorian cu privire la harababura din literatura română: „Nu există, din păcate, a tuturor titlurilor debutanţilor, o bibliografie la zi, nici măcar la Biblioteca Naţională a României, care, prin acele ISBN-uri ar putea întocmi o bibliografie a României, aşa cum a existat ea până în 1990.  De aceea, o stfel de analiză, a debutanţilor editorial în poezie, din 2000 încoace, nu poate fi exhaustivă sau măcar la zi cu cele mai de ţinut cont apariţii.  Circulaţia cărţilor de poezie este foarte slabă şi existentă doar în cercuri şi în grupuri de poeţi şi de eventuali iubitori de poezie nouă.  Nici  măcar revistele literare nu au rubrici consacrate debutanţilor editorial, în afară de revista „Convorbiri literare”. Şi atunci, aproximarea unei încadrări exacte mişcării debutanţilor în fişiere nu poate fi posibilă.  Astfel vor apărea golurile, nume importante poate, cine ştie, nu-şi vor găsi locul în astfel de analize. Şi timpul nu dă semne că le va rezolva.”

„Luceafărul de dimineaţă” nr. 9 din 2022. Nicolae Iliescu publică eseul „Cercetaşul şi efemerul” cu referire la MirceaScarlat. Reţinem: „Mircea Scarlat a debutat editorial la douăzeci şi cinci de ani şi cariera sa concentrată de critic şi istoric literar a durat doar unsprezece ani. Cât un mare sportiv de performanţă. Nici Nadia şi nici Nasty nu cred că sunt mai longevivi.  Cea mai importantă lucrare lăsată literaturii noastre a fost „Istoria Poeziei Româneşti”, adică de la Dosoftei şi până la zi, în trei volume şi unul neterminat. A mai scris, şi bine de tot, despre Miron Costin, despre Ion Barbu şi despre Bacovia, pe care i-a dezghiocat şi traversat elegant, ca un maestru de înot. Tacticos şi scociorâtoriu prin arhive, dotat cu nas şi cu inteligenţă de folosire îndelungată, zici că avea busolă ataşată la covorul lui fermecat cu care survola literatura. Aparent umil, de fapt foarte delicat şi bine crescut, zâmbea în loc să înjure. Mă rog, să critice am vrut să zic.  El nu avea stofă de foiletonist de ocazie şi de întâmpinare, ci privire de colecţionar, cum spusei, de alcătuitor de alfabetare. Alfabetare, nota bene, căci ierbarele şi insectarele sunt lucruri moarte, alfabetarele sunt vii, poţi să te joci cu ele la scrabble!”

Aici trebuie să adaug un aspect, pe care puţini îl ştiu şi pe care l-am publicat în volumul meu  „Viaţa în interval” (Editura „Agata”, Botoşani, 2012, p. 108 – 110):  „Născut la 10 aprilie 1951 în localitatea Cervenia, judeţul Teleorman.  Mircea Scarlat avea rădăcini adânci şi în solul moldovenesc. Părinţii săi, Melania şi Marcel,  s-au născut şi au trăit un timp în satul Borolea (comuna Hăneşti, judeţul Botoşani) de unde, luaţi de tăvălugul istoriei, au fost deportaţi cu D. O.  („domiciliu Obligatoriu”) undeva, în Câmpia Burnasului. Deşi născut acolo, Mircea Scarlat şi-a dorit mereu să vină la originile părinţilor, în Moldova. Într-un interviu acordat lui Romulus Toma şi publicat în volumul „Mircea Scarlat, in memoriam” , tatăl autorului primei „Istorii a poeziei româneşti” spune: 1. „deşi iubea oamenii acestor locuri, gândul şi sufletul său se îndreptau  cu pioşenie spre Ipoteştii şi Botoşanii care-l încântaseră în drumeţiile sale, în vacanţe, când mergea la bunici”; 2. „vara pleca cu mamă-sa în Moldova, cutreierând pe jos Ipoteştii cu „pădurea de argint” şi locul despre care aflase. Era îndrăgostit de poezia lui Eminescu. Nu se plângea de oboseală în aceste situaţii”.

Publicitate

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Incendiu puternic în parcarea unui service auto din Botoșani: Două mașini distruse, alte vehicule și acoperișul afectate

Publicat

Publicitate

Un incendiu violent a izbucnit, duminică după-amiază, în parcarea unui service auto din municipiul Botoșani, provocând pagube importante și un val de panică în rândul celor aflați în zonă. Flăcările au cuprins rapid două autoturisme, extinzându-se ulterior către clădirea service-ului și amenințând să afecteze alte patru mașini aflate în apropiere. Doar intervenția rapidă și profesionistă a pompierilor a prevenit o catastrofă.

Alarma a fost dată de un bărbat care a observat coloana de fum și flăcările puternice care ieșeau din zona parcării. A sunat imediat la 112, iar la fața locului s-au deplasat, în cel mai scurt timp, echipaje din cadrul Detașamentului de Pompieri Botoșani, cu două autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD.

Ajunși la fața locului, salvatorii au constatat că incendiul se manifesta cu violență la două autoturisme, iar căldura degajată a afectat și un al treilea vehicul. Flăcările au pătruns până la ușile și geamurile atelierului auto, deteriorând inclusiv o parte din acoperiș. Aproximativ 70 de metri pătrați din acoperișul clădirii au fost cuprinși de foc, iar fumul gros s-a ridicat deasupra cartierului, fiind vizibil de la distanță.

Pompierii au reușit să izoleze focul înainte ca acesta să se propage la restul construcției, care are o suprafață totală de aproximativ 300 de metri pătrați, precum și la alte patru autoturisme parcate în vecinătate. Intervenția promptă a echipajelor a fost crucială pentru limitarea dezastrului și evitarea unui incendiu de proporții mai mari.

Potrivit primelor concluzii, cel mai probabil, incendiul a fost provocat de un scurtcircuit electric la unul dintre autoturisme.

Reprezentanții ISU Botoșani fac apel la responsabilitate și reamintesc șoferilor câteva măsuri esențiale pentru prevenirea incendiilor auto:

Publicitate
  • Verificați în mod regulat instalația electrică a vehiculului;

  • Nu efectuați improvizații la sistemele electrice;

  • Nu neglijați eventualele scurgeri de carburanți sau uleiuri;

  • Asigurați-vă că instalațiile de iluminat nu sunt defecte sau neizolate;

  • Verificați periodic valabilitatea stingătorului din autovehicul.

„Astfel de incidente pot degenera rapid și pot pune în pericol nu doar bunurile materiale, ci și viețile celor aflați în apropiere. Recomandăm tuturor cetățenilor să trateze cu maximă seriozitate verificările tehnice și să intervină la primele semne de nereguli”, a transmis Inspectoratul pentru Situații de Urgență.

Pompierii botoșăneni rămân mobilizați 24 de ore din 24 pentru gestionarea tuturor situațiilor de urgență din județ. Evenimentele de acest tip sunt atent monitorizate de Centrul Operațional Județean, care are ca principal obiectiv coordonarea operativă a intervențiilor în sprijinul cetățenilor.

Ancheta privind cauza exactă a incendiului este în desfășurare. În paralel, se evaluează și pagubele materiale produse. Din fericire, nu au fost înregistrate victime.

Citeste mai mult

Eveniment

Noul Guvern Bolojan, aproape gata: 5 vicepremieri; 6 miniștri PSD; 4 – PNL; 4 – USR; 2 – UDMR

Publicat

Publicitate

Noul Guvern care va fi condus de Ilie Bolojan va avea cinci vicepremieri, șase miniștri de la PSD, patru – PNL, patru – USR și doi – UDMR, relatează agerpres.ro.

PSD, PNL, UDMR și USR au stabilit în acest sfârșit de săptămână propunerile de miniștri care vor face parte din Guvernul Bolojan.

Componența noului Executiv va fi:

Ilie Bolojan – premier

* Marian Neacșu – vicepremier

Tánczos Barna – vicepremier

Publicitate

Dragoș Anastasiu – vicepremier pentru reformă

Cătălin Predoiu – ministrul Afacerilor Interne, vicepremier

Ionuț Moșteanu – ministrul Apărării Naționale, vicepremier

* Alexandru Nazare – ministrul Finanțelor

Ciprian Șerban – ministrul Transporturilor și Infrastructurii

Radu Marinescu – ministrul Justiției

Radu Miruță – ministrul Digitalizării și Economiei

* Alexandru Rogobete – ministrul Sănătății

Cseke Attila – ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației

* Florin Barbu – ministrul Agriculturii

* Florin Manole – ministrul Muncii

* Andras Demeter Istvan – ministrul Culturii

* Daniel David – ministrul Educației

Oana Țoiu – ministrul Afacerilor Externe

Dragoș Pîslaru – ministrul Investițiilor și Fondurilor Europene

* Bogdan Ivan – ministrul Energiei

Diana Buzoianu – ministrul Mediului.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 22 iunie 2025

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 22 iunie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 22 iunie 2025:

Loto 6/49: 17, 27, 31, 18, 38, 5

Loto 5/40: 26, 23, 38, 35, 34, 8

Joker: 10, 16, 42, 22, 38 + 16

Noroc: 8 1 1 9 9 7 0

Publicitate

Noroc Plus: 1 0 4 9 9 9

Super Noroc: 9 4 6 2 8 9

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (362)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

EMINESCU PEDAGOG (VIII) 

În preocupările lui Eminescu privind didactica se pot întâlni și puncte de vedere privind personalitatea învățătorului.  În raportul nr. 217 / 76 pe care Eminescu îl adresează Ministerului Instrucției de atunci, Toma Chiricuță găsește  o atitudine tranșantă: „Asupra unui învățător nu trebuie însă să atârne nici măcar pretextul unei desconsiderări din partea concetățenilor și a școlarilor săi”. În „Raportul asupra conferințelor cu învățătorii din județul Iași” (vezi „Opere  complete”) atrage atenția că învățătorii buni nu sunt doar produsul școlilor care i-au format, ci mai mult ai naturii, care i-a înzestrat cu un adânc simț pedagogic: „aceștia sunt învățătorii născuți”.  Și față de școlile care i-au format ca învățători, Eminescu  este destul de realist: „Cunoștințele lor consistă în genere în vorbe moarte, a căror realitate vie n-o pricep”.  Sensul acestei fraze este întărit de o explicație a  autorului studiului, Toma Chiricuță: „Școlile au dat acestor învățători mai mult cunoștințe superficiale și o metodă insuficientă”.  Din  raportul amintit, Toma Chiricuță extrage: 1) „lipsa absolută de mijloace pedagogice”; 2) „lipsa unei foi învățătorești”; 3) „cărțile didactice, câte sunt la noi, sunt pentru licee. Învățătorii rurali n-au ce citi, chiar dacă vor”; 4) „deși programul școalelor noastre rurale e încărcat cu aceste științe, totuși pentru a-i face apți pe învățători la propunerea unor asemenea cunoștințe, nu există până astăzi un singur mijloc, nici măcar un organ periodic”.

Toma Chiricuță descoperă în finalul raportului amintit o idee eminesciană  cu privire la „desăvârșirea culturii profesionale a oamenilor școalei”, reluând acest pasaj:      „Atrăgându-vă atenția asupra acestor lipsuri, vă rog totodată, Domnule Ministru, să binevoiți a hotărî dacă n-ar fi bine ca aceste conferințe să se ție pe viitor în feriile Crăciunului și ale Paștelor. Atunci petrec în genere în Iași profesorii de la institutele secundare, din mijlocul cărora s-ar găsi mulți a căror metodă ar servi de model învățătorilor rurali și ale căror prelegeri le-ar putea îmbogăți cunoștințele”. Observând prezența  unui mare număr de suplinitori în învățământ, Eminescu scrie în raportul către ministru: 1. „Totdeauna am crezut că în locul unor suplinitori inepți e mai bine să nu fie de fel”; 2. „Școala să fie școală, Statul stat și omul om”.  În fapt Eminescu dorea ca primăriile de comune să aloce sumele necesare școlilor și salariului învățătorului, „popa să fie bun”, „dările să fie mici”, iar „învățătorii pedagogi” ca cea mai înaltă accepție în care se poate lua cuvântul învățător.  În recenzia la „Manualul de Istoria românilor” a lui Gr. Cristescu, Eminescu cere învățătorilor să fie colaboratori științifici la munca pedagogilor: „O recomandăm cartea învățătorilor și dorim ca fiecare să-și facă observațiile sale asupra ei, căci autorul, după câte știm, va da edițiilor sale viitoare toate schimbările, câte i s-ar propune de către învățătorii practici și competenți. Căci numai astfel se creează o adevărată literatură didactică: prin munca comună a întregului corp învățătoresc”.  Adevărul este, observă Toma Chiricuță,  că marele nostru poet  are meritul de a fi enunțat  câteva idei  mari: 1) că pedagogia nu este o știință creată numai de câțiva, ci este o muncă colectivă care se adună și se desăvârșește necontenit; 2) că se gândește numai la un câmp restrâns, pe care ar trebui să se afirme colaborarea profesorilor: câmpul literaturii didactice; 3.) are meritul de a pune problema pedagogiei experimentale; 4) este, până la un punct, un creator în domeniul educației; 5) are contribuții pe tărâmul istoriei pedagogiei și culturii românești; 6) a propus crearea unei biblioteci pedagogice pentru învățători; 7) propune întemeierea  unei publicații periodice pentru învățători; 8) recomandă instituirea unor cursuri de vacanță în vederea perfecționării culturii învățătorilor. Și să nu uităm, toate acestea la nivelul anului 1875. (VA URMA)

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending