Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (77)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

„Cafeneaua literară nr. 7 (233) din iulie 2022.  Ca de obicei, de la Al. D. Funduianu primesc spre lectură exemplare din „Cafeneaua literară” aflată sub directoratul lui Virgil Diaconu.  Jumătate din paginile acestui număr al  revistei (15 din 30) sunt dedicate lui Eminescu.

Virgil Diaconu intră în dialog cu eminescologul Nicolae Georgescu (p. 6 – 9). Mai întâi,  Nicolae Georgescu lămureşte apariţia conceptului de „eminescologie”: „Lui Pompiliu Constantinescu, cel care spunea, privind maldărul de manuscrise eminesciene: „Datoria noastră este să facem din această necropolă – o acropolă”, nu-i plăcea cuvântul, dar cerea o catedră Eminescu, voia o ştiinţă despre viaţa şi opera poetului. Să nu vă miraţi, cuvântul ca atare,           e m i n e s c o l o g i e, nu se găseşte în vreun dicţionar de limbă românesc până la anul 1988, deşi s-a vorbit, s-a scris despre el. În acest an a apărut Suplimentul la DEX (nu erau bani pentru o reeditare, suplimentul acesta apare la „Editura  Enciclopedică, pe hârtia cea mai ieftină posibil):  aici termenul este primit şi glossat: „ştiinţa despre viaţa şi opera lui Eminescu”. Este, deci, un „vocabulum receptum” – desigur, pe fondul marilor discuţii/dispute despre viaţa şi opera lui Eminescu din anii 1980.

Întrebat dacă a adus ceva nou sau a aprofundat ceva anume în problematica eminescologică, Nicolae Georgescu răspunde printre altele: 1.”Am analizat Ediţia princeps  Eminescu, demonstrând că ea a fost alcătuită de către poet şi este un volum de versuri iniţiatic”; 2. „Ca faptă culturală, am instituit ziua de 28 iunie „Ziua Zaristului Român”, şi ea este ţinută de către Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România. (…) Totuşi, punctez: am stabilit ziua de 28 iunie 1883 în viaţa lui Eminescu şi în istoria României. După studiile mele (articole, editări de documente), şi marele tratat de Istorie a României dă importanţă acestei zile. S-a schimbat, practic, paradigma: francofilia noastră funciară s-a schimbat pentru filogermanism. Pentru asta, printre sacrificiile mari a fost şi scoaterea lui Eminescu din presă”; 3. „Am analizat cei şase ani grei ai lui Eminescu, 1883 – 1889, demonstrând că a dorit să reintre în presă şi nu i s-a permis”.

Ne abatem de la răspunsurile date de Nicolae Georgescu pentru a specifica faptul că ziua de 28 iunie este de trei ori tragică pentru români.  La 28 iunie 1883, Mihai Eminescu, având calitatea de conducător al ziarului „Timpul”, este arestat la 33 de ani, devenind primul ziarist deţinut politic al României, fiind internat forţat într-o clinică de boli nervoase. Motivul arestării ar fi fost faptul că la 4 iunie 1883, la dezvelirea statuii lui Ştefan cel Mare, a citit poezia „Doina”. Urmează 28 iunie 1940 când au fost cedate Basarabia, Nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţa, apoi 28 iunie 2013 când moare poetul martir Dumitru Matcovschi.

Publicitate

Privind unele cărţi despre Eminescu scrise de unii confraţi, Nicolae Georgescu pleacă de la un citat din Caragiale („Punctuaţia este gesticulaţia gândirii”), marele dramaturg fiind considerat „primul câine de pază” al lui Eminescu. Sunt autori, crede N. G., care pun punctuaţia proprie editorilor, negând astfel punctuaţia lui Eminescu: „Lucrarea ce un artist ca Eminescu o lasă este, cu toate calităţile şi defectele ei, ceva sfânt, fiindcă-n ea se întrupează pipăit, şi pentru o viaţă mai durabilă decât a neamului său întreg, gândiri şi simţiri de veacuri ale acestuia, şi de aceea, fără teamă de exagerare, s-a putut zice că o aşa lucrare este patrimoniul omenirii întregi, nu numai al unui neam.”

Nicolae Georgescu publică în revistă eseul intitulat „Postumiada” eminesciană” (p. 9 – 11). Reţinem: 1. „După cum se ştie, manuscrisele rămase de la Mihai Eminescu au fost donate Academiei Române de către păstrătorul lor, Titu Maiorescu., în 1902, iar înaltul for ştiinţific şi cultural le-a încredinţat spre păstrare Bibliotecii Academiei Române, cea mai importantă instituţie aflată în subordinea sa. (…) Încă din timpul prelucrării evidenţelor primare, aceste manuscrise au fost cunoscute de către Nerva Hodoş şi Ilarie Chendi, bibliotecari la Biblioteca Academiei Române, dar şi de către I. Ar. Rădulescu-Pogoneanu, apropiat al instituţiei; toţi trei au descifrat unele poezii eminesciene şi le-au publicat în revistele „Semănătorul” (primii doi) şi „Convorbiri literare” (cel de-al treilea). Ilarie Chendi este acela care a organizat întregul material pentru publicare în ediţii El a operat şi prima tăietură în interiorul postumelor eminesciene, separând ceea ce el a numit „Literatura populară” de restul poeziilor”; 2. „ Deşi ediţiile poeziei postume eminesciene sunt multe la număr, totuşi trebuie spus că nu seamănă una cu alta nici ca organizare a materialului, nici ca ordine, nici ca text. Fiecare editor în parte este cufundat în textul manuscris eminescian şi oferă varianta sa de lectură, pe care o girează cu propria-i personalitate (prin studii, separate de ediţii,prin probitate profesională recunoscută etc.). (…) Avem de-a face, practic, cu un tezaur de interpretări eminesciene – neorganizat, însă. Este o energie imensă a editorilor lui Eminescu – şi această energie se pierde în latenţe, nu e pusă la lucru.” 3. „… recenta editare a  caietelor eminesciene în ediţie fotoprintată, prin eforturile d-lui Acad. Eugen Simion şi sub ochiul tehnic al d-lui Mircia Dumitrescu, ne obligă la responsabilitate. Scrisul eminescian nu mai este închis în manuscrisele de la Biblioteca Academiei Române – s-a deschis către public, stă la îndemâna oricui să-l vadă, să-l citească, să-şi facă propria strategie de înţelegere a operei poetului.”; 4. „Oricum, bucuria de a avea acest corpus eminescian scanat şi editat rămâne şi dincolo de verificările pe care le vom face sau nu, noi sau generaţiile viitoare, într-o ediţie de autor sau în cadrul unui colectiv (care va trebui, însă, instituţionalizat). Habemus corpus: dl Eugen Simion a dresat în lumina tiparului un nod gordian al literaturii române, care va dăinui”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Liga Profesionistă de Fotbal a modificat ora la care se joacă sâmbătă Universitatea Cluj – FC Botoşani în etapa a 29-a

Publicat

Publicitate

Liga Profesionistă de Fotbal a anunțat astăzi că vor avea loc trei modificări în programul etapei a 29-a din Superliga, respectiv la orele de disputare ale meciurile de sâmbătă şi a primului programat duminică, relatează mediafax.ro.

Potrivit sursei citate, programul modificat este următorul:

Vineri, 28 februarie

Ora 17.00 Unirea Slobozia – Oţelul Galaţi

Ora 20.00 Sepsi OSK Sf. Gheorghe – CFR 1907 Cluj

Sâmbătă, 1 martie

Publicitate

Ora 16.00 Universitatea Cluj – FC Botoşani

Ora 19.00 Universitatea Craiova – Farul Constanţa

Duminică, 2 martie

Ora 15.00 Politehnica Iaşi – Petrolul Ploieşti

Ora 20.00 FC Rapid 1923 – FCSB

Luni, 3 martie

Ora 17.00 Gloria Buzău – UTA Arad

Ora 20.00 Dinamo Bucureşti – FC Hermannstadt

 

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (328)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

AM  CITIT,  AM  REȚINUT

Louis Cros: „Aportul la cultura generală a fiecărei discipline şcolare se exprimă nu prin ceea ce este specific, ci prin ceea ce are comun, generalizabil, transferabil”; R. Dottrens: „A-ţi cunoaşte limba înseamnă a fi capabil să exprimi corect şi precis tot ceea ce gândeşti, simţi, ori ştii, folosind cuvintele din care se compune vocabularul tău”; Vasilica Dopcea: „Nici un copil nu este o insulă”; Francis Bacon: „Cunoaşterea este prin ea însăţi putere”; Pitagora: „Prietenul care ne ascunde defectele ne slujeşte mai rău decât duşmanul care ni le reproşează”; Theodore Roosevelt: „A educa o persoană în minte, dar nu şi în morală, înseamnă să educi un pericol pentru societate”; Voltaire: „Nu poţi dori ceea ce nu cunoşti”; La Rochefoucauld: „Ipocrizia este reverenţa pe care viciul o face virtuţii”; Elena Văcărescu: „Iar dacă cineva mă întreabă de ce-mi iubesc ţara, îi răspund:  îmi iubesc ţara pentru toată originalitatea ei autentică, din care s-a plămădit propria-mi originalitate. Şi să nu se creadă că mă complac în contemplarea unei imagini făurite de mine în culori de legendă şi de vis. Nu eu am făurit aceste mari linii ale sufletului şi firii româneşti, ci ele m-au făurit pe mine”; Mihail Gălăţanu: „Geniul nu este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. / Cum vor unii să spună. / El este cu Dumnezeu. / Lucrează împreună”; Sorin Lavric: „Biologia nu rabdă cizelări livreşti în numele unor exigenţe docte”; Eugen Negrici: „Ca un text să fie valoros nu trebuie neapărat să fie estetic, ci e îndeajuns să fie expresiv”; Nicolae Manolescu: „Ideea mea este că tot ce putem constata noi înşine despre noi înşine este caracterul mai mult sau mai puţin aleatoriu al evenimentelor din care ni se compune viaţa”; Mihai Eminescu: „Ah, să murim, nu plânge, nu te teme / Că undeva s-află al nostru nume!”; Alex Ştefănescu: „ Dragostea seamănă destul de mult cu moartea pentru că presupune o renunţare la individualitate şi o contopire a celor doi (pentru recompunerea androginului în plan metafizic sau pentru zămislirea unui copil în plan fizic)”; Daniel Corbu: „M-am născut târziu într-o Europă bătrână şi tristă”; Daniel Corbu: „O, Feodor Dostoievski, în paginile tale apune luna şi răsare Moartea!”; Daniel Corbu: „…în feericul sat planetar pe lângă mine defilează atâta stress şi atâta disperare la liber”; Shakespeare: „Lumina de la fiecare ieri / Primit-au unii ca să poată merge / Pe drumul plin de pulbere al  morţii”; Mihai Şora: „Partea optimistă din mine nu vrea – şi nu poate – să renunţe la încrederea în viitor”; Marina Constantinescu: „Puterea de dincolo de nori coboară în tot corpul, până pe pământ”; Radu Niculescu: „Pintea, erou de epos al părţilor de miazănoapte – un Achile pur, grav, naiv, dar inflexibil al conştiinţei populare româneşti”; Gheorghe Grigurcu: „Un poet nu trebuie să fie prea „cuminte”, prea obedient nici măcar faţă de sine însuşi”; Richard Feynman: „Ştiinţa este ceea ce am învăţat despre cum să ne protejăm de a ne păcăli pe noi înşine”; Mihai Eminescu: „Urând esenţa vieţii, iubesc ale ei forme”; Jules Renard: „Faptul că adevărul scandalizează este fără îndoială unul din farmecele sale”; Ion Raţiu: „E acelaşi blestem al românilor. Nu ştim să lucrăm într-o echipă”; Paul Valery: „Un poet nu are ca funcţie să resimtă starea poetică: aceasta e o problemă particulară”; Cristian George Brebenel: „E atât de regală sinea omului că iarba Edenului se pleacă la trecerea tălpilor peste firele ei”; Cristian George Brebenel: „Poeţii au pierdut scuturile”; Cristian George Brebenel: „Lumea sfâşiată arată ca o gaură fără margini, o scorbură jalnică în pomul vieţii”; Leo Butnaru: „Nu vi se pare că noţiunea „amin” e compusă, totuşi, din prea puţine litere?”; Leo Butnaru: „Una e ca roza să aibă spini şi alta e ca roza să crească printre spini”; Anna Ahmatova: „De-ai şti din ce gunoaie se naşte poezia…”; Ştefan Mitroi: „Singura lume ce-l poate interesa pe om e acolo unde îi sunt amintirile şi mormintele”; Nichita Stănescu: „Neîntrebat, de-odată m-am născut, / Neîntrebat, de-odată voi muri. / Eu sunt ce ţin minte despre mine să sunt. / Tot neîntrebat la început. / Tot neîntrebat la sfârşit”; Cristina Manole: „Scrisul, după părerea mea, fixează mai bine ideile, chiar dacă se spune că orice imagine impune mai abitir decât o mie de cuvinte. Rămân la opţiunea mea. Scrisul sau cititul sunt mai limpezi decât vorbitul”; Immanuel Kant: „Un popor fără cultură este un popor uşor de manipulat”; Albert Einstein: „Îmi e teamă de ziua în care tehnologia o să fie mai importantă decât interacţiunea umană. Lumea o să aibă o generaţie de idioţi”; Carl Jung: „Să gândeşti este dificil. De aceea majoritatea oamenilor judecă”; Mihai Eminescu: „Sunt împătimit de mândria cruntă de-a spune adevărul”; Mihai Eminescu: „Vede`n capăt începutul / Cine ştie să le`nveţe”; Heidegger: „Fiecare mare poet face poezie dintr-un singur poem”; I. L. Caragiale: „ Dacă Domnul Christos, iar uitând neplăcuta-i aventură de odinioară, ar mai face imprudenţa să revie pe pământ, ar plăti şi mai scump astăzi dragostea-i pentru omenire”;   M. Călinescu: “Putem priv kitsch-ul drept o ipostază  banalizată a romantismului”; Hegel: “Filosofia este duminica vieţii omului”; Hamlet către Horaţiu: “Mişei de tot ne face gândul”; Alina Rotaru: “Se vorbeşte des despre obezitatea fizică, dar obezitatea informaţională e cel puţin la fel de întâlnită”; Alina Rotaru: “Suntem o colecţie de rutine, acest fapt economisind din energia creierului”; Nicolae C. Paulescu: Legea generală care guvernează omenirea este legea iubirii”;  Ion Creangă: “Fie-vă dragi copiii, apropiaţi-vă de ei şi veţi vedea că nu sunt sălbatici. Între copii trebuie să fii şi tu copil”; constatare a psihologilor: “În familie şi pe genunchii mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume – omul de character”; Bartolomeu Anania: “Noi credem în minuni, dar aşa cum credem în ungerea cu untdelemn sfinţit, credem şi în medicamente”; Sever Voinescu: “Postmodernitatea nu mai recunoaşte maeştrii, fiecare e pe cont propriu şi agenda fiecăruia este aceea de a nu semăna cu nimeni”; Sever Voinescu: “Când toată lumea vorbeşte, tot mai puţini ascultă; când toată lumea scrie, tot mai puţini citesc”.

Citeste mai mult

Eveniment

Biserica Ortodoxă este din nou în doliu. Preotul Tiberiu Mihăiță Mechno, paroh la o biserică din Suceava, a murit la 42 de ani

Publicat

Publicitate

Preot decedat pe loc. Dascălul a scăpat cu viață ca prin minune. Autoturismul de teren în care se afla fața bisericească  din Izvoarele Suceavei s-a răsturnat în albia râului. Comunitatea de credincioși este în doliu. Preotul Mechno Tiberiu Mihăiță de la Biserica „Nașterea Maicii Domnului” – Bobeica a murit la locul accidentului. Echipajul SMURD a incercat resuscitarea potrivit protocolului însă fără vreun rezultat, scrie stiridinbucovina.ro.

Sâmbăta neagră pentru IZvoarele Sucevei

 Sambata , la  ora 16.00, pe DJ 175, în com. Izvoarele Sucevei, a avut loc un eveniment rutier în urma căruia un autoturism de teren a părăsit partea carosabilă și s-a răsturnat în albia unui râu.

Din verificări, s-a stabilit că la data de 22.02.2025, ora 15.58, un bărbat de 41 de ani, preot  din com./sat Izvoarele Sucevei, în timp ce conducea autoturismul pe DJ 175, având direcția de deplasare spre com. Izvoarele Sucevei, într-o curbă la stânga, a pierdut controlul asupra direcției de deplasare, intrând pe spațiul verde din partea dreaptă, iar mai apoi în parapetul metalic. În urma impactului autoturismul a fost proiectat și s-a răsturnat în albia râului Suceava.

În urma evenimentului rutier, conducătorul auto de 41 de ani a suferit grave leziuni grave în urma căroara a survenit decesul acestuia.

De asemenea, în autoturism  se mai afla și un pasager din com/sat Izvoarele Sucevei, jud. Suceava, care a suferit leziuni ușoare.

Publicitate

A fost întocmit dosar penal sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de „ucidere din culpă” prev. de art. 192 alin. 1 şi 2 din Codul Penal și ”vătămare corporală din culpă„ prev. de art. 196 alin. 2 și 3 din Codul Penal.

Citeste mai mult

Eveniment

2025, anul în care marcăm 100 de ani de la inițiativa care ridica la Botoșani grupul statuar „Compania de mitraliere Maior Ignat în Atac”

Publicat

Publicitate

Se împlinesc 100 de ani de la inaugurarea celui mai mare și important monument din municipiul Botoșani, pe care îl vedem în Centrul Istoric al municipiului, un simbol al eroismului local în Primul Război Mondial.

Monumentul, un grup statuar dedicat companiei de mitraliere conduse de maiorul Grigore Ignat, a fost amplasat la câțiva ani după sfârșitul conflictului, pentru a onora sacrificiile botoșănenilor care au contribuit semnificativ la victoria împotriva Puterilor Centrale și la realizarea României Mari.

Înainte de acest monument, orașul Botoșani avea doar un singur monument public – bustul poetului Mihai Eminescu, amplasat în 1890. Totuși, realizarea unui monument dedicat eroilor Primului Război Mondial a devenit un obiectiv firesc, având în vedere sacrificiile imense ale locuitorilor județului, care s-au jertfit în bătălii dramatice, cum ar fi cele din Carpații Meridionali și de la Mărășești.

Inițiativa de a ridica monumentul a fost demarată în 1925, sub conducerea avocatului Ramiro Savinescu, un cunoscut om politic local.

În urma unui apel publicat în ziarul local Semănătorul Botoșanilor, botoșănenii au fost chemați să contribuie financiar la realizarea acestui proiect important. Contribuțiile au fost susținute și de autoritățile locale, Consiliul Comunal aprobând alocarea unor fonduri considerabile pentru monument.

Monumentul a fost realizat de tânărul sculptor botoșănean Horia Miclescu, ale cărui lucrări au fost supuse unui examen detaliat de o comisie de specialiști.

Publicitate

Alături de fascinantul monument, pe soclul acestuia sunt prezente și patru scuturi, simbolizând cele patru provincii istorice care s-au unit cu România în urma Primului Război Mondial: Transilvania, Bucovina, Basarabia și Banat. Mai mult, se regăsesc și două simboluri reprezentative pentru județul Botoșani și pentru regiunea Moldovei: coasa, un element din stema județului Botoșani, și capul de bour, simbol al Moldovei. Aceste elemente adaugă o semnificație suplimentară monumentului, subliniind legătura profundă dintre eroismul local și unitatea națională realizată în urma războiului.

După aprobarea machetei, aceasta a fost expusă publicului în foaierul Teatrului „Mihai Eminescu”, pentru ca locuitorii orașului să își exprime opiniile. Proiectul a fost bine primit, iar monumentul a fost ridicat în centrul orașului pentru a cinsti memoria celor căzuți pe câmpul de luptă.

Simbolul eroismului botoșănean este reprezentat de maiorul Grigore Ignat, care a condus compania de mitraliere în bătălia eroică de la Răzoare, unde și-a pierdut viața, alături de toți subordonații săi. Actul său de curaj și sacrificiul suprem au fost recunoscute printr-un ordin de zi care a subliniat eroismul său: „A luptat ca un brav și tot astfel a murit. Acest sfârșit ostășesc îi va cinsti pururea memoria și-l va aduce la conștiința ostașilor țării drept pildă de înălțător avânt patriotic.”

Astăzi, monumentul care îl omagiază pe maiorul Ignat și pe toți eroii botoșăneni ai Primului Război Mondial este un simbol al dăruirii și curajului, iar Botoșaniul sărbătorește 100 de ani de la inițiativa de a ridica un moment istoric foarte important în memoria națională.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending