Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Mite Kremnitz: „Amintiri fugare despre Mihai Eminescu”.  La Editura „Muzeelor Literare” din Iaşi a apărut în 2014, în ediţie bilingvă (română-germană),  volumul „Amintiri fugare despre Mihai Eminescu” de Mite Kremnitz.  Horst Fassel, în prefaţa cărţii, prezintă mai multe elemente biobibliografice cu referire la autoare. Reţinem câteva aspecte: 1. „Mite Kremnitz, născută la 4 ianuarie 1852 la Greifswald, sub numele Marie Charlotte von Bardeleben, care a murit pe data de 18 iulie 1918 la Berlin”; 2. „A urmat cursuri, cum era obiceiul fetelor din familii bune, în mai multe ramuri: canto, pictură, literatură şi filozofie. În 1873 se căsătoreşte cu medicul Georg Kremnitz, cumnat al lui Titu Maiorescu (criticul meditase fiicele familiei Kremnitz la franceză şi s-a însurat, în cele din urmă,  cu Clara Kremnitz); 3. „Maiorescu îi invită pe tinerii căsătoriţi în România, unde ei vizitează Iaşul în 1873. Doi ani mai târziu se stabilesc la Bucureşti, unde Wilhelm Kremnitz deschide un cabinet medical, devenind apoi medic primar la Spitalul Brâncovenesc. În războiul de independenţă se remarcă prin angajamentul său pentru cei răniţi şi ajunge medicul familiei regale, iar soţia lui, Mite Kremnitz, devine doamna de companie a prinţesei de Wied, care venise în 1869 în ţară ca soţie a lui Carol I şi care va deveni, în 1881, prima Regină a României”;  4. „Mite Kremnitz s-a străduit din răsputeri să popularizeze literatura şi cultura română (ceea ce nici atunci, nici azi, nu este uşor). Cei 22 de ani petrecuţi la Bucureşti au fost apogeul scriitoarei, iar scrierile despre literatura română, traducerile ei, au rămas documente de nepreţuit pentru modalităţile de lansare a culturii şi literaturii române în Occident (cu succese şi insuccese)”; 5. „Eugen Lovinescu a înfăţişat-o în primul volum al proiectatei sale trilogii despre Eminescu, în romanul „Mite”(1934), apărut imediat după publicarea „Amintirilor fugare”. Mite Kremnitz a colaborat la numeroase ziare şi reviste de limbă germană din România”; 6. În sfera literaturii române, Mite Kremnitz a rămas un personaj uneori exotic, dar atrăgător, care ţinea un salon literar, traducea din literatura română şi îşi alegea o tematică românească pentru a o prezenta publicului occidental”.

Din prezentarea aceluiaşi Horst Fassel mai aflăm că  Mite Kremnitz a scris ceea ce de obicei numim „literatură a migraţiei”. Cât a stat în România (22 de ani) a pierdut legătura cu cercurile literare germane, iar când s-a întors în Germania, a pierdut legătura cu România. În ceea ce priveşte Mite Kremnitz şi  relaţia ei cu Eminescu, autorul prefeţei  scrie: „… ele se pot desprinde parţial din „Amintiri fugare” începute în 1890 şi publicate abia postum, în 1933. Mite Kremnitz nu a înţeles condiţia socială şi umană a lui Eminescu, ceea ce acesta, pare-se, i-a şi reproşat, numind-o nu întâmplător o „femeie mondenă”. Totuşi, în calitate de secretară a lui Eminescu,  a colaborat cu acesta la întocmirea unui dicţionar etimologic român, neterminat şi dispărut fără urmă. Contemporanii spun că între ei a existat ceva afectiv însă este puţin probabil că poeziile pe care i le-a făcut cadou Eminescu să fi fost dedicate ei.

Publicitate

Paginile din „Amintiri fugare”  se deschid  pornind de la o discuţie dintre Mite şi cumnatul său, Titu Maiorescu, poveste care a impresionat-o în ceea ce-l priveşte pe Eminescu. Titu Maiorescu i-a fi spus că Eminescu „este un om original şi talentat, care uita mâncarea şi băutura de dragul cărţilor şi îşi vindea pardesiul în plină iarnă ca să-şi poată cumpăra un manuscris vechi”. O impresie puternică i-au făcut-o şi poeziile „Mortua est” şi „Melancolia”. După prima întâlnire faţă în faţă cu Eminescu, Mite Kremnitz („îngerul blond”) va rămâne cu o impresie nu tocmai pozitivă. Cu cât a învăţat mai bine româneşte, această impresie proastă s-a mai şters, cumnata lui Maiorescu rămânând cu convingerea că „destinul acestui poet e legat de o enigmă” care ar fi trebuit dezlegată.  Venind la „Timpul”, în momentele în care nu-l angrenau în treburile redacţionale, la rugăminţile lui Maiorescu, Eminescu urma să dea lecţii de limba română autoarei. Nu că Mite Kremnitz ar fi avut nevoie, dar era un bun pretext de a-l sprijini, dar şi o situaţie de a-l face să se confeseze. Câştiga 100 de franci lunar,  însă Eminescu nu răspundea provocărilor şi se  confesa greu. În momentele în care Eminescu mai scăpa câte un punct de vedere, Mite Kremnitz a putut constata că ea nu era genul de femeie care să-l atragă pe Eminescu, cel puţin în acel moment. El prefera femeia descrisă de scriitorul austriac Leopold  Sacher – Masoch (1835 – 1895), de la eroii nuvelelor căruia s-a creat, în 1893, termenul  „masochism”. Eminescu era foarte atent şi analiza cu meticulozitate traducerile făcute de Mite din poeziile sale.  În acelaşi timp era convins că limbii române îi era strict necesar un dicţionar etimologic, găsind că „Dicţionarul etimologic daco-român” al lui Alexandre de Cihac, apărut în 1870, nu era satisfăcător. A şi trecut, împreună cu Mite,  la alcătuirea unuia, lucrând cu asiduitate, fapt luat în derâdere de Maiorescu, plecând de la convingerea că Eminescu nu avea răbdarea să ducă la capăt un lucru început.

Privind propria persoană şi convinsă fiind că nu corespunde idealului feminin eminescian, poetul respecta invitaţiile făcute şi începea să aibă un mod special de a se comporta faţă de ea.  Astfel că, de ziua ei de naştere îi va aduce ca dar o carte legată în piele roşie şi având ca dedicaţie poezia „Cu mâne zilele-ţi adaogi”.  Aici e bine să precizăm că de fapt nu era o carte, cum spune Mite Kremnitz, ci un caiet roşu aflat azi în Fondul Mite Kremnitz de la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Deşi  cumnata lui Maiorescu scrisese pe caiet „Eminescu şi alţi poeţi români. Exemplar cu dedicaţie”, în realitate nu există  nici un alt poet. Horst Fassel explică: „Poate că aceasta era intenţia ei iniţială sau poate că au existat şi poeziile altor autori, dar s-au pierdut”. Mai mult, într-o zi, pe când lucrau la fişele dicţionarului, Eminescu a sărutat-o, iar ea l-a lăsat, calmă, s-o facă. Într-un alt moment, pe când Mite, într-o rochie elegantă, trebuia să plece cu soţul la un dineu, i-ar fi spus: „Cât de minunat de frumoasă sunteţi”, declanşându-se în Eminescu momentul creaţiei finalizat prin „Atât de fragedă”. Ceva se întâmpla şi Mite îşi punea problema: „Oare nu eram pe punctul să mă îndrăgostesc de omul pentru care am simţit până acum doar milă?” Cert este că Eminescu chiar se îndrăgostise, concluzie extrasă din două însemnări: 1. poezia „Atât de fragedă” pe care i-o aduce a doua zi; 2. însemnarea de la pagina 43: „El povestea cum mă va răpi undeva departe şi ce frumos ar fi fost dacă am fi fost doi copii de ţigani pe câmpia de culoarea cafelei. Am râs şi am glumit pe seama acestor fantezii şi m-am adaptat lor. I-am cerut însă – acum retroactiv îmi pare: ca o filistină – să scrie noi lucrări, ca o dovadă a dragostei sale”.

Refuzul de a se lăsa mângâiată şi îmbrăţişată îl irita pe Eminescu, astfel că i-a aruncat bancnota de  o sută de franci în sobă după ce a rupt-o în bucăţi. În astfel de momente a creat poezia pe care i-o şi dă „Te duci şi ani de suferinţă”. Faptul că Eminescu era găsit tot mai des la Mite acasă,   l-a iritat pe Titu Maiorescu. Într-o zi criticul  i-a povestit despre Veronica Micle cu intenţia „de a o deştepta”. Istoria literară spune că Mite ar fi fost şi un fel de amantă a criticului. Curiozitatea feminină domină şi Eminescu este agasat cu întrebări privind relaţia cu Veronica. Poetul avea un răspuns:”Dragostea adevărată nu se poate termina decât cu ură”.

Publicitate

Plecat la Iaşi, Eminescu se va apropia mai mult de Veronica Micle ceea ce o determină pe Mite să modifice tonul însemnărilor în raport cu realitatea pe care o trăia Eminescu în ultima parte a vieţii sale. Câteva lucruri sunt nelămurite total: 1. a fost Mite îndrăgostită de Eminescu, sau a jucat un rol aproape de perfecţiune; 2. unde se află manuscrisul dicţionarului început cu Mite Kremnitz?; 3. care / unde sunt multele poezii pe care Eminescu spunea că le-a scris  pentru Mite Kremnitz?

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News