Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (67)

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

  O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

„Arta poetică eminesciană” (1998), autor Titus Bărbulescu.   În „Momentul de cultură” nr. 66 am prezentat analiza  metricii poeziei eminesciene, accentul punându-se pe silabă, vers, strofă şi rimă, referirile autorului vizând opera poetică a lui Eminescu din timpul vieţii. Capitolul al II-lea vizează „Ritmica”, adică acea aşezare dată  de  succesiunea silabelor accentuate şi neaccentuate şi nu numai. Merită reţinută această explicaţie a autorului: „Ritmul este un dar liric. La originea oricărei poezii se află un amestec de formule rituale – de lungime metrică diferită, ritmate, asonanţate, susţinute de o melopee, acompaniate adesea de dans – al căror sens rămâne tainic, cel puţin pentru omul de rând. Treptat poezia s-a eliberat de cântec şi de dans, fără a se rupe complet de muzică şi de ritm. Ea şi-a făurit o formă proprie care era şi este limbajul poetic; metrica, ritmul, muzica sunt încorporate în acest limbaj poetic. O poezie – creaţie nobilă a limbajului – cuprinde în sine mai multe arte înrudite, a căror acţiune împletită şi combinată după voia poetului, dă naştere versului (versus), această „brazdă, urmă”, această alcătuire laborioasă de sunete potrivite şi de sensuri, obscură sau clară, care impresionează în mod plăcut urechea.”. Titus Bărbulescu  găseşte următoarele scheme ritmice în cele 90 de poezii publicate de Eminescu în timpul vieţii, după cum urmează: 35 de poezii sunt compuse în ritm trohaic; 30 de poezii sunt compuse în ritm iambic; 3 poezii sunt compuse în ritm amfibrahic; 1 poezie e scrisă în ritm dactilic, fiind vorba despre „Sara pe deal” care este considerată a „ocupa un loc excepţional în culegerea de versuri tipărită în timpul vieţii, fiind singura poezie compusă în versuri dactilice, împărţite într-o manieră originală” ; 21 de poezii folosesc ritmuri amestecate, cu două sau trei picioare şi chiar, ici şi acolo, apare un ritm de patru silabe numit peon.  Ritmurile se definesc astfel: trohaicul reprezintă  înlănţuirea cuvintelor cu accente pe prima silabă, a doua neaccentuată; iambicul pune accent pe a doua silabă, prima fiind neaccentuată;  amfibrahul este dat de 3 silabe în care prima şi ultima neaccentuate, a doua accentuată; dactilicul este alcătuit  din 3 silabe din care prima este accentuată, iar ultimele două neaccentuate; peonul, alcătuit din patru silabe din care una este accentuată, fără să conteze poziţia ei între cele patru. După cum observă Titus Bărbulescu, şi rezultă şi din studiul său, Eminescu n-a folosit anapestul, alcătuit din 3 silabe, primele două neaccentuate, al treilea fiind accentuat. Pe baza analizei făcute, Titus Bărbulescu ţine să-l contrazică pe Garabet Ibrăileanu care  a atestat ideea  că preferinţa ritmică a lui Eminescu este metrul iambic şi că s-ar fi afirmat progresiv în favoarea acestuia. Însă este de acord cu acesta când fixează limita ce separă poeziile de tinereţe de poeziile de maturitate la „Rugăciunea unui Dac” (1879, adică la vârsta de 29 de ani a poetului. Conform acestui „hotar” stabilit, dispunem de 40 de poezii  de tinereţe şi 50 de poezii de maturitate. Pornind de la ceastă periodizare, cercetările lui Titus Bărbulescu ne spun următoarele: 1. „se observă că Eminescu preferă folosirea troheului mai degrabă  decât a iambului în prima perioadă, iar în a doua perioadă preferă iambul şi ritmurile amestecate”; 2. „40 de poezii zise de tinereţe sunt scrise astfel: în ritm trohaic 22, adică 47%, 9 în ritm iambic, 6 în ritmuri amestecate şi 3 în ritm amfibrahic”; 50 de poezii zise de maturitate sunt scrise astfel: 12 în ritm trohaic,  22 în ritm iambic, adică 44%, 15 poezii în ritmuri amestecate, adică 30%, 1 poezie în dactilo.

Autorul studiului enumeră  un şir de situaţii din care derivă forţa ritmului eminescian: 1. „dintr-o înlănţuire de grupuri ritmice; grupul ritmic este determinat de un triplu accent – de durată, de înălţime, de intensitate. Acestea pot acţiona independent sau acţiunea lor conjugată se poate manifesta în aceeaşi silabă”; 2. „discernem în opera sa  geniul cu care stăpâneşte limba prin utilizarea fericită a unui ritm  ce îi este propriu, pe care îl marchează cu personalitatea sa. El a răsturnat  vechile structuri de ritm emfatic sau monoton şi le-a înlocuit prin ritmul său puternic şi suplu, firesc şi rafinat în acelaşi timp”; 3. „forţa şi farmecul unic  în literatura română a lui Eminescu vin din natura înconjurătoare şi din natura fiinţei privilegiate care este poetul însuşi. Natura omenească – pământul şi sufletul românesc –  el a ascultat-o şi a înţeles-o în ceea ce are mai preţios: diversitatea sa armonioasă, unitatea sa de cântec mereu reînceput, natură promisă fericirii, dar fremătând fără s-o atingă vreodată”; 4. „ritmul lui Eminescu constă în „catharsis”-ul care transferă, purificându-i timpul său interior – nelimitat şi absolut – în circuitul cuvântului, în care imaginea auditivă izbeşte urechea după un ritm determinat şi într-un timp perceptibil”.

Concluzia lui Titus Bărbulescu este una interesantă: „Nu e mai puţin adevărat că poetul rămâne ataşat ritmului său interior, sugestiv dar nemăsurabil, ce răsună în profunzimile sufletului sau asemenea unei muzici venite din lumea eternă a lui Hyperion”.

Capitolul al III-lea  supune analizei „Poeziile postume”. Titus  Bărbulescu, oprindu-se la volumele IV şi V din ediţia Perpessicius cât şi în faţa unei mari cantităţi de manuscrise ce cuprind 1280 de pagini format mare, „ce oglindesc poeziile antume a căror sursă sunt şi încetează brusc în 1883, anul în care autorul „Luceafărului” a fost lovit de boala sa nemiloasă”.  Autorul cercetării a contabilizat 13881 de versuri postume în 170 de poezii şi 93 de anexe şi încercări, dintre  acestea 20 având mai mult de 90 de versuri.  Un fapt remarcabil este faptul că sunt descoperite 20 de sonete, 2 gazele şi 7 terţine. În ceea ce priveşte ritmica postumelor (170 de poezii), opţiunile lui Eminescu sunt următoarele: 85 de poezii scrise în mişcare iambică (iamb, anapest, peon); 45 de poezii în mişcare trohaică (troheu, dactil, amfibrah); 40 de poezii scrise în ritmuri amestecate.

Publicitate

Cred că e bine să reluăm paralela pe care o face autorul între postume şi antume:

  1. a) „90 de poezii tipărite în timpul vieţii (antume), adică 4892 de versuri”;
  2. b) „170 de poezii postume, 93 de anexe şi exerciţii, cu un total de 13881 de versuri dintr-o operă aflată în „gestaţie”;
  3. c) „raportul este, în mare, de 1 la 3”;
  4. d) „ versul lung domină atât în poezia tipărită cât şi în cea inedită; până la 16 silabe în poezia antumă, până la 17 silabe în opera postumă”;
  5. e) „versurile frumoase”, „diamantele” – cum le numea Nicolae Iorga – sunt,de asemenea, numeroase în manuscrisele postume. Unele sunt reluate în opera tipărită, altele strălucesc solitare în masa materialului de atelier, de unde erau destinate să fie extrase”.

Atât am reţinut dintre multele aspecte prezentate de Titus Bărbulescu în volumul său: doar problematica  ce vizează metricul şi ritmicul. Şi aceasta, după cum spune autorul, „cu scopul ca, din grija pentru sistematizare, să putem alcătui serii de valori numerice şi să le confruntăm, cu gândul de a le considera apoi într-un ansamblu mai vast, sincronic şi diacronic, al mijloacelor expresive ale poetului”.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Incendiu puternic în parcarea unui service auto din Botoșani: Două mașini distruse, alte vehicule și acoperișul afectate

Publicat

acum 6 ore

duminică, 22.06.2025

de

Publicitate

Un incendiu violent a izbucnit, duminică după-amiază, în parcarea unui service auto din municipiul Botoșani, provocând pagube importante și un val de panică în rândul celor aflați în zonă. Flăcările au cuprins rapid două autoturisme, extinzându-se ulterior către clădirea service-ului și amenințând să afecteze alte patru mașini aflate în apropiere. Doar intervenția rapidă și profesionistă a pompierilor a prevenit o catastrofă.

Alarma a fost dată de un bărbat care a observat coloana de fum și flăcările puternice care ieșeau din zona parcării. A sunat imediat la 112, iar la fața locului s-au deplasat, în cel mai scurt timp, echipaje din cadrul Detașamentului de Pompieri Botoșani, cu două autospeciale de stingere și o ambulanță SMURD.

Ajunși la fața locului, salvatorii au constatat că incendiul se manifesta cu violență la două autoturisme, iar căldura degajată a afectat și un al treilea vehicul. Flăcările au pătruns până la ușile și geamurile atelierului auto, deteriorând inclusiv o parte din acoperiș. Aproximativ 70 de metri pătrați din acoperișul clădirii au fost cuprinși de foc, iar fumul gros s-a ridicat deasupra cartierului, fiind vizibil de la distanță.

Pompierii au reușit să izoleze focul înainte ca acesta să se propage la restul construcției, care are o suprafață totală de aproximativ 300 de metri pătrați, precum și la alte patru autoturisme parcate în vecinătate. Intervenția promptă a echipajelor a fost crucială pentru limitarea dezastrului și evitarea unui incendiu de proporții mai mari.

Potrivit primelor concluzii, cel mai probabil, incendiul a fost provocat de un scurtcircuit electric la unul dintre autoturisme.

Reprezentanții ISU Botoșani fac apel la responsabilitate și reamintesc șoferilor câteva măsuri esențiale pentru prevenirea incendiilor auto:

Publicitate

  • Verificați în mod regulat instalația electrică a vehiculului;

  • Nu efectuați improvizații la sistemele electrice;

  • Nu neglijați eventualele scurgeri de carburanți sau uleiuri;

  • Asigurați-vă că instalațiile de iluminat nu sunt defecte sau neizolate;

  • Verificați periodic valabilitatea stingătorului din autovehicul.

„Astfel de incidente pot degenera rapid și pot pune în pericol nu doar bunurile materiale, ci și viețile celor aflați în apropiere. Recomandăm tuturor cetățenilor să trateze cu maximă seriozitate verificările tehnice și să intervină la primele semne de nereguli”, a transmis Inspectoratul pentru Situații de Urgență.

Pompierii botoșăneni rămân mobilizați 24 de ore din 24 pentru gestionarea tuturor situațiilor de urgență din județ. Evenimentele de acest tip sunt atent monitorizate de Centrul Operațional Județean, care are ca principal obiectiv coordonarea operativă a intervențiilor în sprijinul cetățenilor.

Ancheta privind cauza exactă a incendiului este în desfășurare. În paralel, se evaluează și pagubele materiale produse. Din fericire, nu au fost înregistrate victime.

Citeste mai mult

Eveniment

Noul Guvern Bolojan, aproape gata: 5 vicepremieri; 6 miniștri PSD; 4 – PNL; 4 – USR; 2 – UDMR

Publicat

acum 9 ore

duminică, 22.06.2025

de

Publicitate

Noul Guvern care va fi condus de Ilie Bolojan va avea cinci vicepremieri, șase miniștri de la PSD, patru – PNL, patru – USR și doi – UDMR, relatează agerpres.ro.

PSD, PNL, UDMR și USR au stabilit în acest sfârșit de săptămână propunerile de miniștri care vor face parte din Guvernul Bolojan.

Componența noului Executiv va fi:

* Ilie Bolojan – premier

* Marian Neacșu – vicepremier

* Tánczos Barna – vicepremier

Publicitate

* Dragoș Anastasiu – vicepremier pentru reformă

* Cătălin Predoiu – ministrul Afacerilor Interne, vicepremier

* Ionuț Moșteanu – ministrul Apărării Naționale, vicepremier

* Alexandru Nazare – ministrul Finanțelor

* Ciprian Șerban – ministrul Transporturilor și Infrastructurii

* Radu Marinescu – ministrul Justiției

* Radu Miruță – ministrul Digitalizării și Economiei

* Alexandru Rogobete – ministrul Sănătății

* Cseke Attila – ministrul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației

* Florin Barbu – ministrul Agriculturii

* Florin Manole – ministrul Muncii

* Andras Demeter Istvan – ministrul Culturii

* Daniel David – ministrul Educației

* Oana Țoiu – ministrul Afacerilor Externe

* Dragoș Pîslaru – ministrul Investițiilor și Fondurilor Europene

* Bogdan Ivan – ministrul Energiei

* Diana Buzoianu – ministrul Mediului.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 22 iunie 2025

Publicat

acum 9 ore

duminică, 22.06.2025

de

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 22 iunie 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 22 iunie 2025:

Loto 6/49: 17, 27, 31, 18, 38, 5

Loto 5/40: 26, 23, 38, 35, 34, 8

Joker: 10, 16, 42, 22, 38 + 16

Noroc: 8 1 1 9 9 7 0

Publicitate

Noroc Plus: 1 0 4 9 9 9

Super Noroc: 9 4 6 2 8 9

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (362)

Publicat

acum 11 ore

duminică, 22.06.2025

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

EMINESCU PEDAGOG (VIII) 

În preocupările lui Eminescu privind didactica se pot întâlni și puncte de vedere privind personalitatea învățătorului.  În raportul nr. 217 / 76 pe care Eminescu îl adresează Ministerului Instrucției de atunci, Toma Chiricuță găsește  o atitudine tranșantă: „Asupra unui învățător nu trebuie însă să atârne nici măcar pretextul unei desconsiderări din partea concetățenilor și a școlarilor săi”. În „Raportul asupra conferințelor cu învățătorii din județul Iași” (vezi „Opere  complete”) atrage atenția că învățătorii buni nu sunt doar produsul școlilor care i-au format, ci mai mult ai naturii, care i-a înzestrat cu un adânc simț pedagogic: „aceștia sunt învățătorii născuți”.  Și față de școlile care i-au format ca învățători, Eminescu  este destul de realist: „Cunoștințele lor consistă în genere în vorbe moarte, a căror realitate vie n-o pricep”.  Sensul acestei fraze este întărit de o explicație a  autorului studiului, Toma Chiricuță: „Școlile au dat acestor învățători mai mult cunoștințe superficiale și o metodă insuficientă”.  Din  raportul amintit, Toma Chiricuță extrage: 1) „lipsa absolută de mijloace pedagogice”; 2) „lipsa unei foi învățătorești”; 3) „cărțile didactice, câte sunt la noi, sunt pentru licee. Învățătorii rurali n-au ce citi, chiar dacă vor”; 4) „deși programul școalelor noastre rurale e încărcat cu aceste științe, totuși pentru a-i face apți pe învățători la propunerea unor asemenea cunoștințe, nu există până astăzi un singur mijloc, nici măcar un organ periodic”.

Toma Chiricuță descoperă în finalul raportului amintit o idee eminesciană  cu privire la „desăvârșirea culturii profesionale a oamenilor școalei”, reluând acest pasaj:      „Atrăgându-vă atenția asupra acestor lipsuri, vă rog totodată, Domnule Ministru, să binevoiți a hotărî dacă n-ar fi bine ca aceste conferințe să se ție pe viitor în feriile Crăciunului și ale Paștelor. Atunci petrec în genere în Iași profesorii de la institutele secundare, din mijlocul cărora s-ar găsi mulți a căror metodă ar servi de model învățătorilor rurali și ale căror prelegeri le-ar putea îmbogăți cunoștințele”. Observând prezența  unui mare număr de suplinitori în învățământ, Eminescu scrie în raportul către ministru: 1. „Totdeauna am crezut că în locul unor suplinitori inepți e mai bine să nu fie de fel”; 2. „Școala să fie școală, Statul stat și omul om”.  În fapt Eminescu dorea ca primăriile de comune să aloce sumele necesare școlilor și salariului învățătorului, „popa să fie bun”, „dările să fie mici”, iar „învățătorii pedagogi” ca cea mai înaltă accepție în care se poate lua cuvântul învățător.  În recenzia la „Manualul de Istoria românilor” a lui Gr. Cristescu, Eminescu cere învățătorilor să fie colaboratori științifici la munca pedagogilor: „O recomandăm cartea învățătorilor și dorim ca fiecare să-și facă observațiile sale asupra ei, căci autorul, după câte știm, va da edițiilor sale viitoare toate schimbările, câte i s-ar propune de către învățătorii practici și competenți. Căci numai astfel se creează o adevărată literatură didactică: prin munca comună a întregului corp învățătoresc”.  Adevărul este, observă Toma Chiricuță,  că marele nostru poet  are meritul de a fi enunțat  câteva idei  mari: 1) că pedagogia nu este o știință creată numai de câțiva, ci este o muncă colectivă care se adună și se desăvârșește necontenit; 2) că se gândește numai la un câmp restrâns, pe care ar trebui să se afirme colaborarea profesorilor: câmpul literaturii didactice; 3.) are meritul de a pune problema pedagogiei experimentale; 4) este, până la un punct, un creator în domeniul educației; 5) are contribuții pe tărâmul istoriei pedagogiei și culturii românești; 6) a propus crearea unei biblioteci pedagogice pentru învățători; 7) propune întemeierea  unei publicații periodice pentru învățători; 8) recomandă instituirea unor cursuri de vacanță în vederea perfecționării culturii învățătorilor. Și să nu uităm, toate acestea la nivelul anului 1875. (VA URMA)

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending