O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
„Arta poetică eminesciană” (1998), autor Titus Bărbulescu. În „Momentul de cultură” nr. 66 am prezentat analiza metricii poeziei eminesciene, accentul punându-se pe silabă, vers, strofă şi rimă, referirile autorului vizând opera poetică a lui Eminescu din timpul vieţii. Capitolul al II-lea vizează „Ritmica”, adică acea aşezare dată de succesiunea silabelor accentuate şi neaccentuate şi nu numai. Merită reţinută această explicaţie a autorului: „Ritmul este un dar liric. La originea oricărei poezii se află un amestec de formule rituale – de lungime metrică diferită, ritmate, asonanţate, susţinute de o melopee, acompaniate adesea de dans – al căror sens rămâne tainic, cel puţin pentru omul de rând. Treptat poezia s-a eliberat de cântec şi de dans, fără a se rupe complet de muzică şi de ritm. Ea şi-a făurit o formă proprie care era şi este limbajul poetic; metrica, ritmul, muzica sunt încorporate în acest limbaj poetic. O poezie – creaţie nobilă a limbajului – cuprinde în sine mai multe arte înrudite, a căror acţiune împletită şi combinată după voia poetului, dă naştere versului (versus), această „brazdă, urmă”, această alcătuire laborioasă de sunete potrivite şi de sensuri, obscură sau clară, care impresionează în mod plăcut urechea.”. Titus Bărbulescu găseşte următoarele scheme ritmice în cele 90 de poezii publicate de Eminescu în timpul vieţii, după cum urmează: 35 de poezii sunt compuse în ritm trohaic; 30 de poezii sunt compuse în ritm iambic; 3 poezii sunt compuse în ritm amfibrahic; 1 poezie e scrisă în ritm dactilic, fiind vorba despre „Sara pe deal” care este considerată a „ocupa un loc excepţional în culegerea de versuri tipărită în timpul vieţii, fiind singura poezie compusă în versuri dactilice, împărţite într-o manieră originală” ; 21 de poezii folosesc ritmuri amestecate, cu două sau trei picioare şi chiar, ici şi acolo, apare un ritm de patru silabe numit peon. Ritmurile se definesc astfel: trohaicul reprezintă înlănţuirea cuvintelor cu accente pe prima silabă, a doua neaccentuată; iambicul pune accent pe a doua silabă, prima fiind neaccentuată; amfibrahul este dat de 3 silabe în care prima şi ultima neaccentuate, a doua accentuată; dactilicul este alcătuit din 3 silabe din care prima este accentuată, iar ultimele două neaccentuate; peonul, alcătuit din patru silabe din care una este accentuată, fără să conteze poziţia ei între cele patru. După cum observă Titus Bărbulescu, şi rezultă şi din studiul său, Eminescu n-a folosit anapestul, alcătuit din 3 silabe, primele două neaccentuate, al treilea fiind accentuat. Pe baza analizei făcute, Titus Bărbulescu ţine să-l contrazică pe Garabet Ibrăileanu care a atestat ideea că preferinţa ritmică a lui Eminescu este metrul iambic şi că s-ar fi afirmat progresiv în favoarea acestuia. Însă este de acord cu acesta când fixează limita ce separă poeziile de tinereţe de poeziile de maturitate la „Rugăciunea unui Dac” (1879, adică la vârsta de 29 de ani a poetului. Conform acestui „hotar” stabilit, dispunem de 40 de poezii de tinereţe şi 50 de poezii de maturitate. Pornind de la ceastă periodizare, cercetările lui Titus Bărbulescu ne spun următoarele: 1. „se observă că Eminescu preferă folosirea troheului mai degrabă decât a iambului în prima perioadă, iar în a doua perioadă preferă iambul şi ritmurile amestecate”; 2. „40 de poezii zise de tinereţe sunt scrise astfel: în ritm trohaic 22, adică 47%, 9 în ritm iambic, 6 în ritmuri amestecate şi 3 în ritm amfibrahic”; 50 de poezii zise de maturitate sunt scrise astfel: 12 în ritm trohaic, 22 în ritm iambic, adică 44%, 15 poezii în ritmuri amestecate, adică 30%, 1 poezie în dactilo.
Autorul studiului enumeră un şir de situaţii din care derivă forţa ritmului eminescian: 1. „dintr-o înlănţuire de grupuri ritmice; grupul ritmic este determinat de un triplu accent – de durată, de înălţime, de intensitate. Acestea pot acţiona independent sau acţiunea lor conjugată se poate manifesta în aceeaşi silabă”; 2. „discernem în opera sa geniul cu care stăpâneşte limba prin utilizarea fericită a unui ritm ce îi este propriu, pe care îl marchează cu personalitatea sa. El a răsturnat vechile structuri de ritm emfatic sau monoton şi le-a înlocuit prin ritmul său puternic şi suplu, firesc şi rafinat în acelaşi timp”; 3.„forţa şi farmecul unic în literatura română a lui Eminescu vin din natura înconjurătoare şi din natura fiinţei privilegiate care este poetul însuşi. Natura omenească – pământul şi sufletul românesc – el a ascultat-o şi a înţeles-o în ceea ce are mai preţios: diversitatea sa armonioasă, unitatea sa de cântec mereu reînceput, natură promisă fericirii, dar fremătând fără s-o atingă vreodată”; 4. „ritmul lui Eminescu constă în „catharsis”-ul care transferă, purificându-i timpul său interior – nelimitat şi absolut – în circuitul cuvântului, în care imaginea auditivă izbeşte urechea după un ritm determinat şi într-un timp perceptibil”.
Concluzia lui Titus Bărbulescu este una interesantă: „Nu e mai puţin adevărat că poetul rămâne ataşat ritmului său interior, sugestiv dar nemăsurabil, ce răsună în profunzimile sufletului sau asemenea unei muzici venite din lumea eternă a lui Hyperion”.
Capitolul al III-lea supune analizei „Poeziile postume”. Titus Bărbulescu, oprindu-se la volumele IV şi V din ediţia Perpessicius cât şi în faţa unei mari cantităţi de manuscrise ce cuprind 1280 de pagini format mare, „ce oglindesc poeziile antume a căror sursă sunt şi încetează brusc în 1883, anul în care autorul „Luceafărului” a fost lovit de boala sa nemiloasă”. Autorul cercetării a contabilizat 13881 de versuri postume în 170 de poezii şi 93 de anexe şi încercări, dintre acestea 20 având mai mult de 90 de versuri. Un fapt remarcabil este faptul că sunt descoperite 20 de sonete, 2 gazele şi 7 terţine. În ceea ce priveşte ritmica postumelor (170 de poezii), opţiunile lui Eminescu sunt următoarele: 85 de poezii scrise în mişcare iambică (iamb, anapest, peon); 45 de poezii în mişcare trohaică (troheu, dactil, amfibrah); 40 de poezii scrise în ritmuri amestecate.
Publicitate
Cred că e bine să reluăm paralela pe care o face autorul între postume şi antume:
a) „90 de poezii tipărite în timpul vieţii (antume), adică 4892 de versuri”;
b) „170 de poezii postume, 93 de anexe şi exerciţii, cu un total de 13881 de versuri dintr-o operă aflată în „gestaţie”;
c) „raportul este, în mare, de 1 la 3”;
d) „ versul lung domină atât în poezia tipărită cât şi în cea inedită; până la 16 silabe în poezia antumă, până la 17 silabe în opera postumă”;
e) „versurile frumoase”, „diamantele” – cum le numea Nicolae Iorga – sunt,de asemenea, numeroase în manuscrisele postume. Unele sunt reluate în opera tipărită, altele strălucesc solitare în masa materialului de atelier, de unde erau destinate să fie extrase”.
Atât am reţinut dintre multele aspecte prezentate de Titus Bărbulescu în volumul său: doar problematica ce vizează metricul şi ritmicul. Şi aceasta, după cum spune autorul, „cu scopul ca, din grija pentru sistematizare, să putem alcătui serii de valori numerice şi să le confruntăm, cu gândul de a le considera apoi într-un ansamblu mai vast, sincronic şi diacronic, al mijloacelor expresive ale poetului”.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
APIA a plătit aproape 40 de milioane de euro, sprijin financiar de urgență pentru crescătorii de oi și capre. Sunt peste 8000 de beneficiari.
Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (APIA) a anunțat, marți, că începând 17 aprilie 2025 efectuează plata sprijinului financiar de urgență în agricultură pentru sectorul de creștere a ovinelor/caprinelor, afectat de fenomene climatice nefavorabile.
Suma totală plătită până în 22 aprilie este de 39.515.923,14 euro (196.587.766,01) lei, pentru 8.080 beneficiari eligibili, din care:
21.561.836,35 euro (107.267.979,64 lei) din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA)
17.954.086,79 euro (89.319.786,37 lei) de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale (MADR) pe anul 2025.
Plata sumelor reprezentând sprijinul de urgență se efectuează până în 30 aprilie 2025, la cursul valutar de 4,9749 lei pentru un euro.
Această schemă de sprijin financiar compensează producătorii agricoli din sectorul creșterii ovinelor/caprinelor pentru pierderile economice, ca urmare a secetei pedologice din agricultură manifestată în perioada septembrie 2023 și august 2024, potrivit APIA.
Sfântul Marele Mucenic Gheorghe a trăit pe vremea împăratului Dioclețian (284-305), s-a născut în Capadocia, într-o familie creștină de origine greacă și a fost învățat din tinerețe în dreapta credință. Când tatăl său a trecut la cele veșnice, Sfântul s-a mutat cu mama sa din Capadocia în Palestina, unde se aflau originile familiei sale și unde mai aveau moșteniri.
Ajuns la vârsta desăvârșirii și fiind frumos la chip și viteaz în luptă, prin osteneală, pricepere și destoinicie, tânărul Gheorghe s-a făcut remarcat și prețuit și în scurtă vreme a cucerit cele mai mari cinstiri, până la dregătoria de conducător de oaste, în garda împăratului. Se știe că, deși era păgân, împăratul Dioclețian nu a luat nici o măsură împotriva creștinilor până la anul 303.
Acest lucru a îngăduit creștinilor vrednici să urce până la cele mai înalte slujbe în împărăție. În anul 303 însă, din îndemnul ginerelui său Galeriu pe care Dioclețian l-a luat ca însoțitor la domnie (tetrarh), a aprins prigoana împotriva creștinilor. Istoria creștinătății stă martoră că, din anul 303 și până la 313 (anul Edictului de la Milan, prin care Sfântul împărat Constantin cel Mare garanta tratarea creștinilor cu bunăvoință), Biserica a trecut printr-o cutremurătoare încercare și o sângeroasă probă: creștinii au fost siliți să aleagă, cu prețul vieții lor, între zeii păgâni și Iisus Hristos.
Cunoscând decretul de prigonire împotriva creștinilor, îndată Gheorghe s-a înfățișat singur înaintea împăratului Dioclețian și, înaintea întregii curți împărățești, a mărturisit deschis că este creștin și că înțelege să slujească în oastea împăratului ca ucenic al lui Hristos. Uimit de această mărturisire și îndemnat de Galeriu, Dioclețian a dat poruncă să fie dus în temniță și supus la chinuri, ca să se lepede de credință.
Și a fost trecut prin toate vămile muceniciei: loviri cu sulița, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, groapă cu var, încălțăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou. Toate acestea și altele asemenea le-a îndurat cu bărbăție Sfântul Mucenic Gheorghe rămânând tare în credință. Mucenicii sunt creștini aleși, luminați de Dumnezeu pentru a duce lupta împotriva păgânătății și a diavolului. Drept aceea, în toiul prigonirilor și în clipele când sunt puși la încercările cele mai sângeroase, Mântuitorul îi luminează cu puteri dumnezeiești care le ocrotesc trupul împotriva suferințelor. Deci, mulți dintre cei de față, văzând chinurile de moarte prin care trecea Sfântul Marele Mucenic Gheorghe și că rămâne viu și nevătămat, s-au lepădat de idoli și au venit la credința în Hristos, slăvind într-un glas pe Dumnezeul creștinilor.
Mai mult, în vremea ținerii lui în temniță, Sfântul Gheorghe a înviat un mort, doar atingându-se de el. Însăși împărăteasa Alexandra, soția lui Dioclețian, văzând acestea, a mărturisit credința în Hristos, fiind și ea trecută în rândul sfinților mucenici. În cele din urmă, împăratul a încercat să-l înduplece cu onoruri și cu făgăduințe, dar Sfântul a ales să rămână pentru totdeauna cu Hristos. În fața acestei mărturisiri și, văzând că toate încercările lui sunt zadarnice, Dioclețian a dat porunca să li se taie capetele, și Mucenicului și împărătesei Alexandra. Așadar, ostașii i-au scos afară din cetate, dar, pe drum, înainte de a ajunge la locul de tăiere, împărăteasa, slăbind cu trupul, și-a dat duhul. Iar, când au ajuns la locul hotărât, Sfântul și-a ridicat glasul și s-a rugat cu căldură, mulțumind lui Dumnezeu pentru toate binefacerile primite.
Publicitate
Astfel, rugându-se, cu bucurie și-a plecat capul sub sabie în ziua de 23 aprilie, păzind până la capăt credința fără prihană și luând cununa cea neveștejită din mâna lui Hristos, Domnul său. Trupul său a fost aruncat în groapa comună a sclavilor, iar mai târziu a fost luat de creștini și dus în orașul Lida din Palestina.
VIDEO: „Hristos a înviat din morți” au cântat mii de botoșăneni pe străzile din Botoșani, la Procesiunea Învierii. În fruntea credincioșilor a stat ÎPS Teofan
Mii de oameni au participat la procesiunea cu moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul, un eveniment intens așteptat de credincioșii din Botoșani, care a avut loc astăzi, începând cu ora 18.00. Procesiunea Învierii va rămâne cu siguranță în istoria județului prin amploarea sa, la eveniment fiind prezenți preoți numeroși, dar și trei ierarhi. De remarcat numărul mare de tineri, care au mers în fruntea alaiului, îmbrăcați în costumul tradițional.
Sărbătoarea Sfântului Mucenic Gheorghe, ocrotitorul municipiului Botoșani, a adus și anul acesta bucurii duhovnicești deosebite pentru credincioșii din oraș, dar și din întreg județul. Cu binecuvântarea Înalt Preasfințitului Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, au fost rânduite spre închinare moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul, de la Mănăstirea Văratec, aduse de stavrofora Iosefina Giosanu.
Înalt Preasfințitul Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei a săvârșit, începând cu ora 17.00, slujba Vecerniei cu Litie cu un numeros sobor de preoți și diaconi. După un scurt cuvânt de învățătură al ÎPS, a urmat procesiunea cu moaștele Sfântului Gheorghe Pelerinul pe următorul traseu: Biserica Sf. Gheorghe – Str. Ion Pillat – Calea Naţională – Str. 1 Decembrie Biserica Uspenia- Str. Poştei- Biserica Sf. Gheorghe, la care au participat mii de botoșăneni care au cântat la unison „Hristos a înviat din morți”, ca o mărturisire a credinței vie și lucrătoare în Mântuitorul.
Miercuri, 23 aprilie, de sărbătoarea Sfântului Gheorghe, lăcașul de cult din inima orașului va îmbrăca haină de sărbătoare, pregătit pentru o slujbă arhierească cu un sobor de ierarhi. Programul menționează că la ora 9.00 va avea loc primirea ÎPS Teofan și a celorlalți ierarhi invitați, după care va fi săvârșită Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, la care se va alătura ierarhilor pentru slujire un sobor de ieromonahi, preoţi şi diaconi.
Cu binecuvântarea IPS Teofan, Sfintele Moaște ale Sfântului Gheorghe Pelerinul vor rămâne spre venerare la biserica din municipiul Botoșani până pe 27 aprilie, ora 19:00.
Publicitate
Sfântul Gheorghe Pelerinul, moșul și sihastrul din turn
Fericitul Gheorghe Lazăr s-a născut în anul 1864, în localitatea Șugag, județul Alba. După ce a trăit 14 ani în căsnicie, în anul 1883, cu încuviințarea soţiei, a luat hotărârea să meargă la Locurile Sfinte, ca pelerin. Luând cu sine Evanghelia și Psaltirea, a mers pe jos până la Constanța, apoi cu vaporul până la Ierusalim. Apoi s-a dus și la Betleem, Ierihon, Iordan, Nazaret, Tabor.
A rămas 40 de zile în nevoință aspră și post, în pustia Egiptului de Sus. La un moment dat, suferind multe ispite de la diavolul, pentru a se întări în răbdare și în smerenie, a decis să umble desculț și cu capul descoperit până la sfârșitul vieții, indiferent de anotimp.
După ce a mers în pelerinaj și la Sfântul Munte Athos, s-a întors în satul său, dar n-a rămas mult timp aici, ci și-a început călătoria, ca în vremurile apostolice, făcându-se pelerin străin și călător în hotarele țării. În 1895, dreptcredinciosul Gheorghe a trecut Carpații și s-a așezat la Piatra Neamț, unde a primit o cămăruță în turnul clopotniță al bisericii Sfântul Ioan Domnesc.
A ajuns cunoscut de preoți, călugări și mireni, care îl prețuiau ca pe un adevărat om duhovnicesc. Noaptea dormea cel mult trei ore în chilia sa din turn, apoi, în biserică, înălța rugăciuni către Dumnezeu și făcea sute de metanii. Ziua străbătea străzile orașului, șoptind neîncetat psalmi, desculț și cu capul descoperit, vara și iarna. În anul 1916, de praznicul Adormirii Maicii Domnului, Moș Gheorghe a fost găsit răposat, tocmai când țara intra în război iar clopotarul bisericii Sfântului Ioan din Piatra Neamț urca să tragă clopotele, așa cum proorocise Sfântul.
După 18 ani, unul dintre ucenicii lui, vrând să-i mute cinstitele moaște la Râșca, a venit cu căruța la Piatra Neamț și, dezgropându-le și punându-le într-un sicriaș, a pornit la drum. Dar, prin dumnezeiasca rânduială, căruța nu a ajuns la Râșca, ci la mânăstirea Văratec, în a cărei gropniță au și fost așezate până astăzi.
Sfântul Gheorghe Pelerinul a viețuit în smerenie și osteneală, fiind propovăduitor, prin viață și prin cuvânt, al Evangheliei lui Hristos, pentru care a fost hărăzit de Dumnezeu cu bogat har, prin care a săvârșit minuni și vindecări, atât în vremea vieții pământești, cât și după moarte, fiind cinstit de credincioși. De aceea, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române l-a trecut în rândul Sfinților, cu zi de pomenire la 17 august.
Pe nevoitorul cel mare și următorul sihaștrilor, pe fericitul pelerin al lui Hristos în cântări să-l cinstim, strigându-i cu evlavie: Sfinte Gheorghe, prin rugăciunile tale, luminează calea vieții noastre!
Guvernul României va declara zi de doliu național sâmbătă, la funeraliile Papei Francisc. Decizia Executivului ar urma să fie oficializată în ședința de joi, printr-o hotărâre de Guvern. În zilele de doliu național instituțiile arborează drapelul în bernă, relatează mediafax.ro.
Papa Francisc spunea despre România că este „Grădina Maicii Domnului” și a fost extrem de îndrăgit atât în România cât și în celelalte țări cu mari comunități catolice și nu numai.
Zeci de lideri ai lumii vor participa la înmormântare. Printre ei se va numără și Ilie Bolojan, președintele interimar al României. De la ceremonie va lipsi Vladimir Putin, care a transmis, însă, un mesaj de condoleanțe.
Înmormântarea va avea loc la ora 11.00 a României. Trupul Papei se află în prezent în capela Reședinței Sfânta Marta, unde Papa Francisc locuise din 2013. Trupul Papei a fost depus în capela Reședinței luni seara.
Sicriul Papei Francisc va fi transferat în Bazilica Sfântul Petru din Roma miercuri la ora 9.00 (ora 10:00 ora României), într-o procesiune condusă de cardinali, permițând credincioșilor să-și aducă un ultim omagiu primului papă latino-american.