Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (58)

Publicat

acum 4 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

Eminescu în revista „Meşterul Manole” (anul I, nr. 5 – 6, iunie – august, 1939): Cea de-a doua întrebare  pusă membrilor grupării de la revista „Meşterul Manole” a fost: „Care credeţi că e valoarea actuală şi universală a operei lui Mihai Eminescu?”. Trebuie precizat că întrebarea a fost pusă la nivelul anului 1939, iar răspunsurile au fost date tot atunci.  De aceea, Ecaterina Vaum, despre care ştiu că s-a ocupat, printre altele, de activitatea de critic şi istoric literar a lui Nicolae Iorga, scrie în  broşura „Eminescu văzut de gruparea literară „Meşterul Manole” (Editura „Ulpia Traiana”, Bucureşti, 1997) despre răspunsurile unor tineri care vin dinspre lecturi simpatetice şi mai puţin aplicate: „Tinerii scriitori din „ultimul val” al perioadei interbelice, sunt puşi în situaţia de a se raporta epistemic şi axiologic – a se vedea cele două întrebări – la tradiţie, la tradiţia literară, simbolizată prin Eminescu. E un gest cultural pe care-l acceptă cu o surprinzătoare cuminţenie pentru o generaţie considerată, în general, iconoclastă, ilustrând un simţ al evoluţiei organice în literatură. Răspunsurile lor exprimă un climat de epocă, pe de o parte şi, pe de altă parte, devin interesante din perspectiva devenirii ulterioare a autorilor. (…)Ediţii complete nu apăruseră încă, ediţia Perpessicius e semnalată în treacăt şi Aurel Marin evocă ediţia A. C. Cuza, care i-a deschis gustul pentru proza şi publicistica eminesciană. Dintre exegeţi, sunt numiţi în treacăt, D. Caracostea şi Mihail Dragomirescu. Nici o menţiune despre  Călinescu şi Tudor Vianu, care-şi publicase contribuţii majore în domeniu, dar care, iată, nu ajunseră în mâinile mai tinerilor contemporani sau, poate, nu-i impresionaseră”.

Ovid Caledoniu: „Universalitatea operei eminesciene? S-a vorbit prea mult despre această calitate a marelui poet. Aş mărturisi aici, printre altele, părerea de rău că Eminescu n-a fost tradus, atunci când trebuia.”; Marcello Camilucci:  „Eminescu este unul din poeţii care pot să spună  ceva atât în durere cât şi în bucurie, ca şi Leopardi, într-un chip atât de convingător şi pătrunzător încât şi sufletul cel mai bine ferecat de cutele fiinţei lui într-o îndărătnică singurătate, nu poate să dea în lături de a împărtăşi accentele de omenească şi blândă căldură pe care le dovedeşte în manifestările minţii celei mai ascuţite, scăpărând de viaţă intelectuală, ca şi în cele ale simţămintelor adânci şi tulburătoare..”; Mihail Chirnoagă: „Necunoscând bine multe literaturi nu pot s-o afirm decât cu o credinţă personală. Dar în faţa francezilor şi-a italienilor pot să mă gândesc în destulă libertate la aceasta. Şi o fac cu o voluptate necesară, stenică. El este un liric uriaş, un poet; o muzică şi-un vis, fără drame. Vâna eternei poezii l-a fost miruit. Opera poetică eminesciană va fi nemuritoare precum şi vie, pe când cea politică va putea trece cândva, dintr-o perspectivă politică deosebită, ca document istoric.”; Ion Frunzetti: „Înzestrat cu o viziune a sa, a lumii şi vieţii, Eminescu e departe de a fi original numai în mijloacele de expresie. Lucide intuiţii, adânc răsfrânte în suflet şi personal ordonate după liniile de forţă ale fanteziei sale creatoare, sunt forjate într-o măiastră – prin noutate şi justeţe – expresie artistică, într-un cosmos accesibil nouă numai datorită lui. Universală e poezia  Luceafărului român prin ceea ce exprimă; valorile pe care le pune ea în evidenţă sunt ale tuturor, adresate tuturor, însă nu în felul tuturor: interesul pentru el sporeşte prin umanitatea vie, care nu poate fi decât individuală, vibrând în fiecare vers, cu muzicalitatea proprie sufletului specific timbrat, al poetului aceluia de atunci, pe numele său anumit… Actualitatea poeziei acesteia nu e decât universalitatea ei în timp. Desfăşurată în peste tot şi oricând, poezia lui Eminescu trăieşte în aceste dimensiuni, numai prin ceea ce e în ea, supus definiţiei lirismului.”; Vintilă Horia: „Căci Eminescu e tipul de om şi de scriitor către care au tins toate strădaniile romantismului. Viaţa sa, mai bogată în  experienţe şi senzaţional intim decât a oricărui Musset, Lamartine, Schelling, Schlegel ori Leopardi, e atât de conformă unei  ortodoxe trăiri romantice încât s-a dăruit cu uşurinţă biografilor care nu trebuiau să fie prea inventivi pentru a oscila către latura romanţată a geniului.  Iar „Luceafărul” e fără îndoială cel mai sublim poem al ultimelor două veacuri. Valoarea actuală şi universală a lui Eminescu stă, cred, în armonia perfect realizată a personalităţii sale literare omeneşti.”; Aurel Marin: „Valoarea universală a operei eminesciene? Este cuprinsă în opera sa lirică, în care se închide o viziune genială a lumii, într-o limbă de o armonie desăvârşită. Pentru acela care citeşte poezie din literaturile străine, putând urmări comparativ operele scriitorilor reprezentativi, Eminescu se aşează printre întâii lirici ai tuturor literaturilor.”; Constantin Micu: „Lecţia operei lui Eminescu stă tocmai în a arăta că omul, fiinţă spirituală, are toate mijloacele de a se realiza conform cu cerinţele şi imperativele reginei superioare a fiinţei lui. Adoptând o concepţie idealistă a omului, Eminescu, dacă e vorba să-i căutăm corespondenţe, e mai aproape de gândirea lui Kant decât de aceea a lui Schopenhauer cum în mod abuziv s-a pretins.  Este uşor de înţeles acum că universalitatea lui Eminescu vine din această dimensiune singulară a operei lui – faptul că e însufleţită de un ideal ce nu va suferi nici dezminţiri nici înfrângeri. Este o şansă unică pentru literatura română de a fi primit de timpuriu un mesaj poetic atât de sublim, a cărui măreţie stă în puterea cu care înfruntă timpul fără a se uza.”; Horia Niţulescu: „Pentru cine cunoaşte cât de cât poezia universală, de la Homer încoace, de la Baghavadgita, ştie că Eminescu se află printre fiinţele cele mai de sus, printre luceferi. Într-o anumită ierarhie a spiritului – fără nici o normă, dar pe care suntem ispitiţi câteodată să o facem – nu ezităm să-l rânduim pe Eminescu în Olimpul suprem, alături de Homer, de Virgiliu, de Dante, Shakespeare, Goethe, Dostoievski, marii latifundiari ai poeziei.  Ca poet liric însă, tot Eminescu ni se pare voievodul.  Nutrim o adâncă simpatie pentru domnul Mihail Dragomirescu, de când am aflat că dânsul, cel dintâi, s-a încumetat să facă această afirmaţie.”; Teodor Scarlat:  „Animat, în primul rând, de o fierbinte pasiune de ceea ce este etern omenesc, poezia lui Mihai Eminescu dă, totuşi, vieţii un sens ce depăşeşte pe acela al uniformităţii diurne; căci numai dincolo de aceasta poetul descoperă miracolul existenţei, esenţa pură a trăirii ideale. Valabilitatea actuală a poeziei sale, aici trebuie căutată, indiferent de planul pe care am situa-o, pentru cercetare.”; Ion Şiugariu: „Care este valoarea lui actuală şi universală? Răspuns impersonal, didactic. Din ceea ce cunosc, din ceea ce se afirmă, din ceea ce se scrie pretutindeni, reiese clar părerea generală, că Eminescu este considerat astăzi printre marii poeţi ai omenirii şi că valoarea operei sale nu este cu nimic mai prejos decât a unui Leopardi, Rilke, poate chiar Goethe. În ceea ce priveşte actualitatea acestei opere, chestiunea mi se pare mai discutabilă. Fără să cred că ar fi depăşit, este clar că demult nu mai trăim un moment Eminescu. Trăim un moment Blaga, mai puţin un moment Arghezi. Dar un moment Eminescu, nu.  Imens, bogat, aşa cum ştim precis că a fost, el ne apare azi doar în perspectivă istorică.  Eminescu e prezent aşa cum sunt prezente cele câteva personalităţi mari ale literaturii universale.  Opera lui e actuală numai pentru că universalitatea, eternitatea se pretează la actualitate. Nuanţa specifică a acestei opere însă, felul ei de a se înfăţişa lumii, mi se par azi aşezate definitiv în istorie.”

De ce am reluat aceste puncte de vedere despre Eminescu şi  spuse în urmă cu peste 80 de ani? Răspunde Nicolae Scurtu, îngrijitorul acestei ediţii: „Restituirea acestor figurine critice, astăzi, când este atâta nevoie de Eminescu, demonstrează că orice mărturie despre poetul nepereche se cuvine să fie reactualizată şi revalorificată întru cunoaşterea, deplină, a receptării unei opere ce ne-a asigurat un loc, pentru totdeauna, în istoria literaturii şi civilizaţiei universale”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Publicitate

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Botoșani: Un fost magistrat dă în judecată Universitatea București pentru a obține actele de studii ale președintelui

Publicat

acum 3 ore

sâmbătă, 14.02.2026

de

Publicitate

O fostă judecătoare din Botoșani a dat în judecată Universitatea București pentru a obține informații despre studiile președintelui Nicușor Dan.

Lăcrămioara Axinte, aflată acum la pensie, a depus, în această săptămână, la Tribunalul Botoșani, instanță la care a activat, o solicitare de comunicare de informații de interes public în baza Legii 544/2001.

Acțiunea în instanță a fost declanșată după ce fostul judecător a fost nemulțumit de răspunsul primit pe cale administrativă din partea Universității București.

Axinte vrea să știe dacă Nicușor Dan a fost înmatriculat ca student la Facultatea de matematică între anii 1989-1992 și dacă acesta și-a finalizat studiile la Universitatea București. Ea solicită, prin intermediul instanței, ca universitatea să îi pună la dispoziție atât copie după foaia matricolă a președintelui, cât și după diploma de licență.

‘Noi toți avem dreptul să cunoaștem adevărul despre studiile făcute de actualul președinte al României. Există niște neconcordanțe, atât pe site-ul oficial al campaniei electorale, în care afirmă că a absolvit Facultatea de matematică a Universității București. Neconcordanța este între această afirmație personală de pe site, pentru că este pusă la persoana I singular, neconcordanțele din CV-ul disponibil pe site-ul Camerei Deputaților. O să vedeți că sunt niște studii care se suprapun. În același interval de timp a fost și student la Ecole Normale Superieur, a fost și masterand și a fost și doctorand. Apoi am văzut și modalitatea în care a fost obținut atestatul de echivalare a unei diplome de studii aprofundate din Franța cu o diplomă de licență din România’, a declarat, pentru AGERPRES, Lăcrămioara Axinte.

Fosta judecătoare a fost propusă de Alianța pentru Unirea Românilor pentru un post de judecător la Curtea Constituțională a României. AGERPRES

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

COD GALBEN de ninsori viscolite și strat de zăpadă pentru județul Botoșani

Publicat

acum 5 ore

sâmbătă, 14.02.2026

de

Publicitate

Meteorologii au emis o atenționare tip cod galben de ninsori viscolite și strat de zăpadă pentru județul Botoșani.

 

Avertizarea este valabilă începând de mâine, de la ora 14:00, până pe luni, la ora 08:00.

Temporar va ninge viscolit, se va depune strat de zăpadă în medie de 5…15 cm și vizibilitatea va fi redusă. Vântul va avea viteze la rafală de
50…60 km/h și izolat de 70…80 km/h.

Dacă sunteți nevoiți să porniți la drum, informați-vă despre condițiile de trafic. Puneți în mașină lucruri necesare în caz de urgență: lanțuri pantiderapante, lopată pentru zăpadă, lanternă, un sac cu nisip, apă, pături, încărcător pentru telefon etc.

Informaţi-vă permanent asupra condiţiilor meteorologice şi a modului în care evoluează acestea.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

14 februarie – Ziua Sfântului Valentin sau Ziua îndrăgostiților

Publicat

acum 7 ore

sâmbătă, 14.02.2026

de

Publicitate

Ziua Sfântului Valentin sau Ziua îndrăgostiților este sărbătorită, în fiecare an, la 14 februarie, în țări din întreaga lume, fiind o zi dedicată dragostei și afecțiunii, fie că este vorba de dragoste romantică, prietenie sau legături familiale.

Tradiția conform căreia Sf. Valentin ar fi patronul îndrăgostiților își găsește originea într-un text antic, în limba engleză, al poetului medieval Geoffrey Chaucer (cca. 1343-1400). Versurile poemului său, intitulat ‘Parlement of Foules’ (cca. 1380), reflectau credința larg răspândită în Evul Mediu că păsările își alegeau perechea la mijlocul lunii februarie. La mijlocul lunii februarie, într-adevăr, natura începe să se trezească din somnul iernatic, așa că Sfântul Valentin a devenit sfântul care anunță primăvara care vine – motiv pentru care este reprezentat uneori ținând soarele în mână, se arată pe https://www.vaticannews.va/.

În 1415, Charles, duce de Orleans, închis în Turnul Londrei, în urma capturării sale în Bătălia de la Agincourt, i-a scris un poem soției sale, Bonne de Armagnac. În poemul scris în limba franceză, Charles a folosit termenul de ‘valentină’ referindu-se la soția sa. Cei doi nu s-au mai revăzut, dar mesajul scris a înfruntat trecerea timpului și, astăzi, face parte din colecția de manuscrise a Bibliotecii Britanice din Londra, notează https://www.history.com/.

În Marea Britanie, Ziua Îndrăgostiților a început să fie sărbătorită popular în jurul secolului al XVII-lea. Pe la mijlocul secolului al XVIII-lea, era obișnuit ca prietenii și îndrăgostiții din toate clasele sociale să facă schimb de mici semne de afecțiune sau note scrise de mână, numite ‘valentine’, iar pe la 1900, felicitările tipărite au început să înlocuiască simplele scrisori datorită îmbunătățirilor aduse tehnologiei de tipărire. Acestea ofereau oamenilor o cale mai ușoară de a-și exprima emoțiile, într-o perioadă în care exprimarea directă a sentimentelor era descurajată. Tarifele poștale mai ieftine au contribuit, de asemenea, la creșterea popularității trimiterii de felicitări de Ziua Îndrăgostiților.

Americanii au început probabil să facă schimb de ‘valentine’ făcute manual la începutul anilor 1700. În anii 1840, americanca Esther A. Howland a început să vândă primele ‘valentine’ produse în masă. Howland, cunoscută sub numele de ‘Mama Îndrăgostiților’, a realizat felicitări elaborate lucrând cu dantelă adevărată, panglici și imagini colorate, arată https://www.history.com/.

Pe lângă Statele Unite, Ziua Îndrăgostiților este sărbătorită în majoritatea țărilor europene, precum Franța, Regatul Unit, Finlanda, Estonia, Germania, Italia, dar și în Canada, Mexic, Chile, Brazilia, Australia. În ultimii ani, sărbătoarea a fost îmbrățișată și de îndrăgostiții, și nu numai, din China, Japonia și Coreea de Sud, potrivit https://worldstrides.com/.

Publicitate

În mod tradițional, Ziua îndrăgostiților este asociată cu trimiterea de felicitări scrise sau electronice, potrivit https://www.timeanddate.com/. Astăzi, potrivit Hallmark, unul din cei mai mari producători de felicitări din lume, se estimează că peste 145 de milioane de felicitări sunt trimise de Ziua Îndrăgostiților, în fiecare an, ceea ce face ca această zi să fie a doua zi din an în ce privește expedierea de felicitări (mai multe felicitări sunt trimise de Crăciun), se arată pe site-ul https://www.history.com/.

Originea acestei sărbători a iubirii nu este nici astăzi prea bine cunoscută. Există legende, care susțin faptul că, în această zi, în Roma Antică era sărbătorită zeița Iuno, protectoarea femeilor și a căsătoriilor. Urma, apoi, Lupercalia, un festival păgân în centrul căruia se afla Faunus, zeul agriculturii și fertilității. Unul dintre obiceiurile festivalului era acela de a-i aduce împreună pe băieți și pe fete, care până în acel moment stăteau separați. În seara de dinaintea sărbătorii, numele fetelor erau scrise pe bucăți de hârtie și introduse într-un vas. Tinerii extrăgeau biletele și, astfel, se formau perechi ce rezistau uneori și un an. Destul de des, cei doi se îndrăgosteau și se căsătoreau, notează https://www.stvalentinesday.org/.

Alte legende spun că sărbătoarea îl are în centrul ei pe Sfântul Valentin. Dintre cei mulți Valentini ai acelei perioade, Biserica Catolică recunoaște doar doi sfinți care poartă acest nume și care pot fi legați de această sărbătoare. Primul Sf. Valentin era preot în Roma, în timpul împăratului Claudius al II-lea (268-270 d.Hr.). El ar fi ajutat tinerii, creștini sau păgâni, să se căsătorească, însă împăratul roman era convins că bărbații ar fi soldați mult mai buni, dacă nu ar fi avut logodnice sau soții, de aceea a interzis căsătoriile. Tânărul preot a continuat, însă, să îi căsătorească pe tineri în secret, în numele iubirii. În momentul în care împăratul i-a aflat secretul, Valentin a fost închis și condamnat la moarte, fapt care s-a petrecut la 14 februarie 269. Aceeași legendă spune că Valentin, în timp ce se afla la închisoare, s-a îndrăgostit de fiica paznicului. Înainte de a muri, Valentin i-ar fi trimis acesteia o scrisoare, pe care a semnat-o: ”De la al tău Valentin”. De aici a rămas obiceiul de a trimite în această zi mesaje de dragoste, potrivit https://www.stvalentinesday.org/ și https://www.history.com/.

În ceea ce îl privește pe episcopul de Terni, el ar fi fost invitat la Roma de filosoful Crato, profesor de retorică, greacă și latină, al cărui fiu, pe nume Cheeremon, suferea de o deformare fizică. Crato i-a promis lui Valentin jumătate din posesiunile sale dacă îi vindeca fiul. Însă, Valentin i-a explicat că nu bogăția lui inutilă va fi cea care l-ar vindeca pe băiat, ci credința în Dumnezeu. Valentin s-a rugat apoi pentru băiat, care și-a recăpătat sănătatea. Martori ai acestei minuni, Crato și familia sa, dar și trei studenți greci, Procul, Efeb și Apollonius, au fost botezați de episcop. Abbondius, fiul prefectului Romei, Placidus, a îmbrățișat și el creștinismul. Potrivit surselor, Placidus a deținut funcția între anii 346-347 d.Hr., așa că aceasta perioada istorică care poate fi asociată cu martiriul lui Valentin. Înfuriat, Placidus l-a arestat și decapitat pe Valentin pe Via Flaminia din Roma. Execuția s-a făcut noaptea pentru a evita reacția numeroasei, de acum, componente creștine a orașului. După o scurtă ceremonie pe locul martiriului său, Procul, Efeb și Apollonius au dus trupul martirului la Terni și l-au îngropat în afara orașului. Dar la Terni, consulul Lucentius i-a arestat pe toți trei și, înainte ca populația să-i poată elibera, i-a decapitat. Când au aflat de execuție, oamenii i-au îngropat pe noii martiri în mormântul lui Valentin, indică https://www.vaticannews.va.

Abia la sfârșitul secolului al V-lea, în anul 496 d.Hr., Papa Gelasius I a decis ca ziua de 14 februarie, în care a fost executat Valentin, să-i poarte numele și să fie dedicată martiriului său, punând astfel capăt sărbătorii păgâne a Lupercaliilor. Ordinul Benedictin a fost cel care a întreținut povestea Sfântului Valentin din Terni în Evul Mediu și care a răspândit cultul Zilei Îndrăgostiților în mănăstirile benedictine din Franța și Anglia. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO: Casa unei femei din comuna Prăjeni a fost în pericol, noaptea trecută, din cauza unui incendiu izbucnit în jurul coșului de fum

Publicat

acum 7 ore

sâmbătă, 14.02.2026

de

Publicitate

Casa unei femei din localitatea Câmpeni a fost în pericol, noaptea trecută, din cauza unui incendiu izbucnit în jurul coșului de fum.

Din fericire, flăcările au fost observate la timp, iar pompierii au reușit să salveze locuința.

La fața locului a intervenit un echipaj din cadrul Punctului de Lucru Flămânzi, cu o autospecială de stingere, precum și Serviciul Voluntar pentru Situații de Urgență Prăjeni.

Cel mai probabil, incendiul a fost provocat de un coș de fum necurățat de funingine.

Pentru înlăturarea pericolului de incendiu ce poate apărea pe timpul exploatării coşurilor și a burlanelor de evacuare a fumului, trebuie adoptate următoarele măsuri:

✔️ curățarea periodică a coșurilor de fum pentru eliminarea depunerilor de funingine care se pot aprinde sau pot obtura canalele de evacuare.

Publicitate

✔️ verificarea coşurilor / burlanelor de evacuare a fumului, pentru ca acestea să nu prezinte fisuri care să permită scânteilor să incendieze materialele combustibile ale planșeului sau acoperișului (grinzi, astereală etc.);

✔️ păstrarea distanţei dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale acoperişului;

✔️ îngroșarea zidăriei coşului la trecerea prin planşee, lăsându-se un spaţiu între această zidărie şi elementele combustibile ale planşeului;

✔️ tencuirea şi văruirea părţii din pod a coşului de fum, în scopul detectării imediate a fisurilor (căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn: grinzi, bârne, suport acoperiş etc.);

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending