Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (58)

Publicat

acum 3 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

Eminescu în revista „Meşterul Manole” (anul I, nr. 5 – 6, iunie – august, 1939): Cea de-a doua întrebare  pusă membrilor grupării de la revista „Meşterul Manole” a fost: „Care credeţi că e valoarea actuală şi universală a operei lui Mihai Eminescu?”. Trebuie precizat că întrebarea a fost pusă la nivelul anului 1939, iar răspunsurile au fost date tot atunci.  De aceea, Ecaterina Vaum, despre care ştiu că s-a ocupat, printre altele, de activitatea de critic şi istoric literar a lui Nicolae Iorga, scrie în  broşura „Eminescu văzut de gruparea literară „Meşterul Manole” (Editura „Ulpia Traiana”, Bucureşti, 1997) despre răspunsurile unor tineri care vin dinspre lecturi simpatetice şi mai puţin aplicate: „Tinerii scriitori din „ultimul val” al perioadei interbelice, sunt puşi în situaţia de a se raporta epistemic şi axiologic – a se vedea cele două întrebări – la tradiţie, la tradiţia literară, simbolizată prin Eminescu. E un gest cultural pe care-l acceptă cu o surprinzătoare cuminţenie pentru o generaţie considerată, în general, iconoclastă, ilustrând un simţ al evoluţiei organice în literatură. Răspunsurile lor exprimă un climat de epocă, pe de o parte şi, pe de altă parte, devin interesante din perspectiva devenirii ulterioare a autorilor. (…)Ediţii complete nu apăruseră încă, ediţia Perpessicius e semnalată în treacăt şi Aurel Marin evocă ediţia A. C. Cuza, care i-a deschis gustul pentru proza şi publicistica eminesciană. Dintre exegeţi, sunt numiţi în treacăt, D. Caracostea şi Mihail Dragomirescu. Nici o menţiune despre  Călinescu şi Tudor Vianu, care-şi publicase contribuţii majore în domeniu, dar care, iată, nu ajunseră în mâinile mai tinerilor contemporani sau, poate, nu-i impresionaseră”.

Ovid Caledoniu: „Universalitatea operei eminesciene? S-a vorbit prea mult despre această calitate a marelui poet. Aş mărturisi aici, printre altele, părerea de rău că Eminescu n-a fost tradus, atunci când trebuia.”; Marcello Camilucci:  „Eminescu este unul din poeţii care pot să spună  ceva atât în durere cât şi în bucurie, ca şi Leopardi, într-un chip atât de convingător şi pătrunzător încât şi sufletul cel mai bine ferecat de cutele fiinţei lui într-o îndărătnică singurătate, nu poate să dea în lături de a împărtăşi accentele de omenească şi blândă căldură pe care le dovedeşte în manifestările minţii celei mai ascuţite, scăpărând de viaţă intelectuală, ca şi în cele ale simţămintelor adânci şi tulburătoare..”; Mihail Chirnoagă: „Necunoscând bine multe literaturi nu pot s-o afirm decât cu o credinţă personală. Dar în faţa francezilor şi-a italienilor pot să mă gândesc în destulă libertate la aceasta. Şi o fac cu o voluptate necesară, stenică. El este un liric uriaş, un poet; o muzică şi-un vis, fără drame. Vâna eternei poezii l-a fost miruit. Opera poetică eminesciană va fi nemuritoare precum şi vie, pe când cea politică va putea trece cândva, dintr-o perspectivă politică deosebită, ca document istoric.”; Ion Frunzetti: „Înzestrat cu o viziune a sa, a lumii şi vieţii, Eminescu e departe de a fi original numai în mijloacele de expresie. Lucide intuiţii, adânc răsfrânte în suflet şi personal ordonate după liniile de forţă ale fanteziei sale creatoare, sunt forjate într-o măiastră – prin noutate şi justeţe – expresie artistică, într-un cosmos accesibil nouă numai datorită lui. Universală e poezia  Luceafărului român prin ceea ce exprimă; valorile pe care le pune ea în evidenţă sunt ale tuturor, adresate tuturor, însă nu în felul tuturor: interesul pentru el sporeşte prin umanitatea vie, care nu poate fi decât individuală, vibrând în fiecare vers, cu muzicalitatea proprie sufletului specific timbrat, al poetului aceluia de atunci, pe numele său anumit… Actualitatea poeziei acesteia nu e decât universalitatea ei în timp. Desfăşurată în peste tot şi oricând, poezia lui Eminescu trăieşte în aceste dimensiuni, numai prin ceea ce e în ea, supus definiţiei lirismului.”; Vintilă Horia: „Căci Eminescu e tipul de om şi de scriitor către care au tins toate strădaniile romantismului. Viaţa sa, mai bogată în  experienţe şi senzaţional intim decât a oricărui Musset, Lamartine, Schelling, Schlegel ori Leopardi, e atât de conformă unei  ortodoxe trăiri romantice încât s-a dăruit cu uşurinţă biografilor care nu trebuiau să fie prea inventivi pentru a oscila către latura romanţată a geniului.  Iar „Luceafărul” e fără îndoială cel mai sublim poem al ultimelor două veacuri. Valoarea actuală şi universală a lui Eminescu stă, cred, în armonia perfect realizată a personalităţii sale literare omeneşti.”; Aurel Marin: „Valoarea universală a operei eminesciene? Este cuprinsă în opera sa lirică, în care se închide o viziune genială a lumii, într-o limbă de o armonie desăvârşită. Pentru acela care citeşte poezie din literaturile străine, putând urmări comparativ operele scriitorilor reprezentativi, Eminescu se aşează printre întâii lirici ai tuturor literaturilor.”; Constantin Micu: „Lecţia operei lui Eminescu stă tocmai în a arăta că omul, fiinţă spirituală, are toate mijloacele de a se realiza conform cu cerinţele şi imperativele reginei superioare a fiinţei lui. Adoptând o concepţie idealistă a omului, Eminescu, dacă e vorba să-i căutăm corespondenţe, e mai aproape de gândirea lui Kant decât de aceea a lui Schopenhauer cum în mod abuziv s-a pretins.  Este uşor de înţeles acum că universalitatea lui Eminescu vine din această dimensiune singulară a operei lui – faptul că e însufleţită de un ideal ce nu va suferi nici dezminţiri nici înfrângeri. Este o şansă unică pentru literatura română de a fi primit de timpuriu un mesaj poetic atât de sublim, a cărui măreţie stă în puterea cu care înfruntă timpul fără a se uza.”; Horia Niţulescu: „Pentru cine cunoaşte cât de cât poezia universală, de la Homer încoace, de la Baghavadgita, ştie că Eminescu se află printre fiinţele cele mai de sus, printre luceferi. Într-o anumită ierarhie a spiritului – fără nici o normă, dar pe care suntem ispitiţi câteodată să o facem – nu ezităm să-l rânduim pe Eminescu în Olimpul suprem, alături de Homer, de Virgiliu, de Dante, Shakespeare, Goethe, Dostoievski, marii latifundiari ai poeziei.  Ca poet liric însă, tot Eminescu ni se pare voievodul.  Nutrim o adâncă simpatie pentru domnul Mihail Dragomirescu, de când am aflat că dânsul, cel dintâi, s-a încumetat să facă această afirmaţie.”; Teodor Scarlat:  „Animat, în primul rând, de o fierbinte pasiune de ceea ce este etern omenesc, poezia lui Mihai Eminescu dă, totuşi, vieţii un sens ce depăşeşte pe acela al uniformităţii diurne; căci numai dincolo de aceasta poetul descoperă miracolul existenţei, esenţa pură a trăirii ideale. Valabilitatea actuală a poeziei sale, aici trebuie căutată, indiferent de planul pe care am situa-o, pentru cercetare.”; Ion Şiugariu: „Care este valoarea lui actuală şi universală? Răspuns impersonal, didactic. Din ceea ce cunosc, din ceea ce se afirmă, din ceea ce se scrie pretutindeni, reiese clar părerea generală, că Eminescu este considerat astăzi printre marii poeţi ai omenirii şi că valoarea operei sale nu este cu nimic mai prejos decât a unui Leopardi, Rilke, poate chiar Goethe. În ceea ce priveşte actualitatea acestei opere, chestiunea mi se pare mai discutabilă. Fără să cred că ar fi depăşit, este clar că demult nu mai trăim un moment Eminescu. Trăim un moment Blaga, mai puţin un moment Arghezi. Dar un moment Eminescu, nu.  Imens, bogat, aşa cum ştim precis că a fost, el ne apare azi doar în perspectivă istorică.  Eminescu e prezent aşa cum sunt prezente cele câteva personalităţi mari ale literaturii universale.  Opera lui e actuală numai pentru că universalitatea, eternitatea se pretează la actualitate. Nuanţa specifică a acestei opere însă, felul ei de a se înfăţişa lumii, mi se par azi aşezate definitiv în istorie.”

De ce am reluat aceste puncte de vedere despre Eminescu şi  spuse în urmă cu peste 80 de ani? Răspunde Nicolae Scurtu, îngrijitorul acestei ediţii: „Restituirea acestor figurine critice, astăzi, când este atâta nevoie de Eminescu, demonstrează că orice mărturie despre poetul nepereche se cuvine să fie reactualizată şi revalorificată întru cunoaşterea, deplină, a receptării unei opere ce ne-a asigurat un loc, pentru totdeauna, în istoria literaturii şi civilizaţiei universale”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Publicitate

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (395)

Publicat

acum o oră

miercuri, 15.10.2025

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DÂND O ȘANSĂ FRUMOSULUI

Citesc intens şi cu plăcere cărţile scrise de scriitorii coborâtori din munţii sălbatici ai Vrancei. fiindcă sunt un bun cunoscător al căilor întortocheate ale acestui ținut.. Ştiu Păuleştii, am fost în Coza invitat de colegul meu de liceu Toader Răduţă, am mers pe firul Putnei, am mers pe cel al Zăbalei până la Nereju, am trecut puntea de la Spulber şi am ajuns la Tojani şi de acolo, pe jos, peste văi prăpăstioase până la Andreiaşu, am mers cu celebrul trenuleţ Odobeşti – Burca, am ajuns pe la Vizantea. Vrâncenii sunt vecini cu trei mari zone româneşti: Moldova, Muntenia şi Ardealul. Ei au împrumutat caractere de la toţi ceilalţi. Puseurile de melancolie, visarea ca şi tendinţa de a fi conservatori prin valorificare exagerată a trecutului au fost luate de la moldoveni. De la munteni şi-au însuşit ambiţia şi puterea de muncă, asezonate cu elemente de balcanism sau chiar aventură. Gândul aşezat, timpul acela maxim de cugetare adâncă înainte de a face un pas au fost luate de la ardeleni. Din această psihologie a apărut în 2020 volumul „Coviltirul cu zâne”. Acest vehicul este unul stelar cu care umblă poezia prin lume. Sub acest acoperiş fragil, care poate ceda oricând în faţa unei primejdii cât de mici, îşi poartă metaforele ca pe nişte zâne. Trece prin lume şi numai cei însemnaţi de divinitate opresc să-şi aleagă zâne precum culegi stele de pe firmament. Căruţa aceasta a trecut de multe ori pe lângă Toader Răduţă, dar luat cu alte treburi nu s-a apropiat de ea, decât mai târziu. Născut în Coza Vrancei, undeva aproape de codrii cei merei ai acestor munţi, dacă nu chiar în inima lor, Toader Răduţă nu putea să se despartă de spiritualitatea celor din rândul cărora a plecat în lume. Cu această carte Toader Răduţă acoperă romantismul generaţiei noastre de liceeni. El stătea în mijlocul nostru precum o veioză între cărţi. Stăpân al limbii române încă de pe vremea când profesorul Vasile Lefter ne recomanda să aderăm la ideile mari ca să fim noi, versurile vin ca o mângâiere pentru generaţia de care vorbeam, una ajunsă la vârsta când deasupra capului stă sabia despărţirii de această lume.

În cel de-al doilea volum, „Șoapte în amurg” (2020), Toader Răduță apelează la „practica reamintirii”, destul de frecventă ca metodă în poemele acestui volum, dar și al poeziei sale în general. Aspectul mă face să cred, păstrând proporţiile, că Toader Răduţă este un mic Platon. Drumul invers ales de poet, unul către începuturi, este calea recomandată de filosoful grec pentru a ajunge la esenţa unor lucruri, fenomene, întâmplări etc., pe care n-o putem parcurge decât prin poezie. Ciclul „Şapte zeci” (copilăria, adolescenţa, mână-n mână, drum în doi, viaţa în oglindă, un semi…mai mult de jumătate şi sexagenari), pus sub semnul cifrei şapte, este de departe un rezultat al transmigraţiei sufletului poetului. O transmigraţie pe care Toader Răduţă o scoate din chingile teoretice ale metempsihozei, sufletul său picurându-se farmaceutic în amintiri.

Cel de-al treilea volum, „Secundele iubirii”(2023) ne amintește că autorul s-a născut într-un ţinut în care brazii stau cu vârfurile înfipte în cer, şi unde oamenii locului umblă printre ei cu o lejeritate specifică doar vrânceanului de la munte, Toader Răduţă transferă aceste semeţii versului său, dându-i un farmec special şi prin prezenţa unei solemnităţi specifică eului său. Poezia acestui volum este o ordonare pe orizontală a ideilor, o aşezare a acestora într-un timp care nu e lăsat să treacă asemenea unui vizitator grăbit. Poetul recuperează tot din propria viaţă, valorizând superior atât momentele de linişte cât şi pe cele de nelinişte. Orice poem este expresia unui sentiment, o sublimare a stărilor interioare, metafora îndeplinind două funcţii: estetică şi sensibilizatoare. I-aş aşeza întreaga poezie sub semnul unui citat din Rilke: „Totul este să preamăreşti. În poezie , noi vorbim de cele mai multe ori despre creaţia lui Dumnezeu. În momentul în care ştii să preamăreşti smerit un om, un copac, o floare, o întâmplare din viaţă, o taină, se naşte poezia.”

Publicitate

Cartea în discuție azi, „Veșnicii de-o clipă”(2025), se pliază pe mai vechea concepție a autorului despre frumos și pe care și-o prezintă printr-o concretețe dezarmantă. Față de Ela Răduță din a cărei operă frumosul poate fi controversat, la Toader Răduță frumosul are o direcție clară, explicită. Bănuiesc faptul că Toade Răduță nu acceptă aprioric frumosul. El și l-a clădit etapă cu atapă, ajungând să fructifice fiecare clipă. Poezia sa se desprinde din frumosul natural, urmărind să pună în evidență aspecte reale ale referențialului ales: iubita, copilăria, Muncelușul și Coza, părinții, starea de bunic, cenaclul „Miorița”, profesorul Vasile Lefter, Țara Vrancei cu oamenii săi etc.

Arhitectural vorbind, poemele se construiesc pe întrebări ce pornesc de la CUM și CE, răspunsurile mulându-se pe CÂND și CUM. Poemele lui Toader Răduță construiesc un discurs acrotatic în sensul dat de Marin Tarangul: „de îndată ce sufletul resimte evidenţa propriei sale adâncimi, se cufundă în ea ca în ceva care îi aparţine de drept şi prin asta devine nespus de adânc”. Poezia lui Toader Răduţă nu este una aridă, una specifică postbacovianismului, cât despre criptare nici vorbă. E o poezie dulce, foşnitoare. Cititorul trebuie să intre în acest volum ca şi cum ar circula pe o alee mărginită de flori, neavând cum să nu fie de acord cu acest poet care dă o şansă frumosului.

 

Citeste mai mult

Eveniment

Bărbat de 53 de ani, salvat de pompieri după ce a fost prins sub o căruță cu lemne, la Hilișeu-Horia

Publicat

acum 3 ore

miercuri, 15.10.2025

de

Publicitate

Un bărbat, în vârstă de 53 de ani, a fost salvat de pompieri, după ce a fost prins sub o căruță încărcată cu lemne. Evenimentul a avut loc în localitatea Iezer, în această după-amiază.

La caz au intervenit salvatorii din cadrul Detașamentului de Pompieri Dorohoi, cu o autospecială de intervenție, precum și un echipaj al Serviciului Județean de Ambulanță.

Pompierii au scos bărbatul de sub atelaj. Acesta era conștient și cooperant, fiind preluat de echipajul medical și transportat la spital pentru îngrijiri medicale de specialitate.

Cazul a rămas în atenția Poliției, care urmează să stabilească împrejurările exacte în care s-a produs incidentul.

Citeste mai mult

Cultura

„Îmbătați de dragoste”, pe scena Teatrului „Mihai Eminescu”, la sfârșit de săptămână

Publicat

acum 3 ore

miercuri, 15.10.2025

de

Publicitate

Teatrul „Mihai Eminescu” invită botoșănenii în acest sfârșit de săptămână, la spectacolele „La Academie” de Alexandra Felseghi și „Îmbătați de dragoste” după Pierre de Marivaux.

Iubitorii de artă sunt invitați sâmbătă, 18 octombrie, de la ora 1900, la Teatrul „Mihai Eminescu” la spectacolul „La Academie” de Alexandra Felseghi, regizat de Andrei Măjeri. Scenografia spectacolului este semnată de Adrian Balcău, coregrafia de Victoria Bucun, iar sound-design-ul de Adrian Piciorea. Din distribuția spectacolului fac parte: Gina Patrașcu-Zamfirache, Dana Bucătaru, Crenola Muncaciu, Cezar Amitroaei, Ioan Crețescu, Răzvan Amitroaei, Gheorghe Frunză, Sorin Ciofu, Radu Dragoș și elevii Ionuț Crețu, Matei Său.

„LA ACADEMIE este prima mea abordare a ceea ce se cheamă «teatru popular», un tribut adus mediului rural românesc, căruia îi aparțin și de la care mă revendic. Am lăsat toți porii deschiși către durerea celor care urlă din spatele unui mare râs, a unor grimase exprimate prin ludic și grotesc. Pociți, sleiți de forțe și adunați de spate, de munci, de abandon și bătrânețe, ei reușesc să-și descrețească frunțile, organizându-și propriile bucurii, imaginându-și libertăți și înșfăcându-și soarta chiar de gât. Ei sunt puternici, mândri și frumoși. Sunt liberi. Spectacolul nostru poate fi receptat ca o comedie pastorală, agrestă, bucolică, câmpenească, rustică sau rurală… Pe scurt, cu țărani. Dar poate fi și, totodată, răsturnat spre o tragedie în desfășurare. Spre un iminent cataclism.” (Andrei Măjeri)

Durata spectacolului: 1 h 50 min. (fără pauză)

Duminică, 19 octombrie de la ora 1900, vă invităm la spectacolul „Îmbătați de dragoste” după Pierre de Marivaux, regia Alexandru Vasilachi.

 Scenografia spectacolului este realizată de Mihai Pastramagiu, iar coregrafia de Victoria Bucun.

Publicitate

Distribuția:

Cezar Amitroaei – D-nul Orgon, bătrân gentilom

Petruț Butuman – Mario, fiul său

Silvia Răileanu – Silvi, fiica sa

Sorin Ciofu – Dorian, pretendentul Silviei

Lidia Uja – Lizet, camerista Silviei

Răzvan Amitroaei – Victoire, valetul lui Dorian

              Să fie adevărat că haina-l face pe om? Se poate interzice dragostea pe motiv de apartenență la paliere sociale diferite? Este loc în suflet și pentru dragoste și pentru rațiune? E adevărat că dragostea-i oarbă și rațiunea rece precum gheața?

              Veți găsi aceste întrebări nu doar în spectacol, dar și în inimile fiecărui îndrăgostit. Hai să ne îmbătăm de dragoste, de teatru!

Biletele se găsesc la Agenția teatrală din Teatrul „Mihai Eminescu”, intrarea din strada Cuza Vodă.

Preț bilet : 50 – stal; 60  – lojă;

Tel. 0735.779.821 ▪marți-vineri: 10°°-18°° ▪ sâmbătă, duminică: 13°°-19°°

 https://eventbook.ro/program/teatrul-mihai-eminescu-botosani

Citeste mai mult

Educație

Lecție de empatie și siguranță: Polițiștii botoșăneni i-au învățat pe elevii din Hănești și Borolea cum să spună „NU” violenței și bullyingului

Publicat

acum 4 ore

miercuri, 15.10.2025

de

Publicitate

Elevii de la Școala Gimnazială „Teofil Vâlcu” Hănești și de la unitatea arondată, Școala Gimnazială „Platon Ciucă” din Borolea, au trăit în această săptămână o lecție diferită – una despre prietenie, empatie și curajul de a cere ajutor atunci când este nevoie.

Activitatea a fost organizată de reprezentanții Poliției Botoșani, în cadrul proiectului educațional interinstituțional „Copilărie în siguranță”, care aduce împreună polițiști, profesori și elevi în lupta împotriva violenței și bullyingului.

Într-un cadru prietenos, polițiștii le-au explicat copiilor, pe înțelesul lor, ce înseamnă violența fizică și verbală, cum pot recunoaște semnele bullying-ului și, mai ales, cum să reacționeze atunci când ei sau colegii lor devin victime. Discuțiile au fost presărate cu exemple concrete, întrebări, jocuri de rol și momente de reflecție.

Un accent special a fost pus pe siguranța în mediul online, acolo unde pericolele pot părea invizibile, dar sunt la fel de reale. Elevii au aflat cât de important este să își protejeze datele personale, să nu accepte prietenii necunoscuți pe rețelele sociale și să anunțe un adult de încredere dacă sunt abordați în mod suspect.

„Este esențial ca elevii să înțeleagă că orice formă de violență are consecințe și că este în regulă să ceară ajutor atunci când se simt amenințați sau în pericol. Doar prin colaborarea dintre școală, familie și poliție putem construi un mediu sigur pentru copii”, au transmis reprezentanții Poliției Botoșani.

Copiii au fost extrem de receptivi. Au pus întrebări, au povestit întâmplări din viața lor și au învățat că empatia și respectul pot schimba atmosfera dintr-o clasă, dintr-o comunitate, dintr-o lume.

Publicitate

Reprezentanții școlilor au subliniat că astfel de activități vor continua, scopul comun fiind prevenirea comportamentelor deviante și promovarea unei culturi a respectului.

„Ne dorim ca fiecare elev să se simtă în siguranță, ascultat și valorizat. Copiii au nevoie de repere pozitive și de adulți care să le arate că lumea poate fi un loc bun, dacă alegem să fim buni unii cu alții”, au transmis cadrele didactice implicate.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending