Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Ziarul „LUMINA” nr. 112 (5079) de miercuri 15 iunie 2022.    În contextul creat de  anul 2022 ca an omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinismului, arhim. Mihail Daniliuc publică articolul „Cum se ruga Eminescu?”. Autorul, om al bisericii, ţine ca încă de la începutul demersului său să reafirme convingerea fermă că „Eminescu era un om cu profunde convingeri religioase”. Ne recomandă şi două cărţi care sunt rezultatul unor cercetări ale creaţiei eminesciene din perspectivă religioasă, cărţi pe a căror conţinut se bazează şi articolul: Theodor Damian – „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” şi Emanuela Istrati-Macovei – „Sâmburul luminii. Motive biblice în poezia lui Eminescu”.   Merită reţinute  datele care dezvoltă firul roşu  al acestui articol: 1. „cu toate că la vârsta studenţiei s-a preocupat de cunoaşterea şi a altor religii, totuşi a rămas fidel spiritualităţii neamului din care a răsărit, în care rugăciunea reprezintă conştiinţă a lui Dumnezeu, pecetea şi bucuria Mântuitorului Hristos, arvuna Duhului Sfânt”; 2. „în poezia eminesciană multe simboluri ne sugerează starea de rugăciune, nevoia omului de a vorbi cu Dumnezeu. De exemplu, prezenţa candelei aprinse sugerează o atmosferă de interiorizare de credinţă şi rugăciune („De-aş muri ori de-ai muri”, „Gemenii”, „Călin – file de poveste”); 3. „steaua e asemănată cu o candelă aprinsă în cer, simbolizând viaţa celui ce se naşte pe pământ”; 4. „clopotul cheamă la rugăciune, spre ridicarea sufletelor către înalt („La moartea lui Neamţu”, „Învierea”, „Mortua est!”); 5. „tămâia şi smirna întregeşte ambianţa spirituală”(„Miradoniz”); 6. „întâlnim multe versuri-rugăciune de mulţumire, de adorare sau de cerere către Dumnezeu” („Rugăciunea unui dac”,”Luceafărul”); 7. „în alte poezii se adresează direct Mântuitorului” („Învierea”); 8. „rugăciunea lui Eminescu s-a îndreptat adesea spre Maica Domnului” („Răsai asupra mea”). 

Ziarul „LUMINA” nr. 114 (5081) de vineri 17 iunie 2022.  Episcop-vicar Timotei Prahoveanul publică, sub binecuvântarea sărbătoririi Rusaliilor şi revărsarea florilor de tei, articolul „Rugăciuni de pomenire în mireasma florilor de tei”, un articol cu referire la Eminescu. Ne vom opri asupra secvenţei din articol intitulată „Opt monahi în familia poetului”:”Raluca, mama poetului,  provenea dintr-o familie evlavioasă, Vasile şi Ioana Iuraşcu având nouă copii, şase dintre ei călugărindu-se. Al treilea fiu al lui Vasile şi al Ioanei , Costachi, s-a născut la 22 ianuarie 1807. Atras de viaţa sihăstrească, s-a închinoviat la Mănăstirea Vorona din apropiere încă din anii tinereţii, iar apoi a vieţuit la Neamţ şi Secu, primind numele de călugărie Calinic.  Următorul copil care a ales călugăria a fost Fevronia, născută în 1812.  Printre surorile călugărite ale Ralucăi Iuraşcu se numără şi Sofia, născută în 1821, tunsă în monahism în 1840, care a murit la o vârstă tânără.  O altă soră de-a Ralucăi intrată în mănăstire a fost Olimpiada, născută în 1827. La doar 13 ani s-a închinoviat la Schitul Orăşeni, iar apoi a primit ascultare la Agafton, unde bătrânul Iuraşcu construise între timp două case mari pentru fiicele sale.   Mitropolitul Iosif Naniescu a aşezat-o în scaunul stăreţesc de la Agafton, preţuindu-i smerenia şi hărnicia. A trecut la Domnul în 1902, fiind schimonahie, ca şi Fevronia, sora ei. Pilda vieţuirii celor trei surori Iuraşcu a urmat-o şi cea de-a patra, Safta. Căsătorită iniţial cu Vasile Velisarie din Bacău, au avut mai mulţi copii. După ce aceştia au crescut, atrasă de viaţa monahală, s-a călugărit tot la Agafton, luând numele surorii decedate timpuriu, Sofia.  Odată cu ea a păşit în mănăstire şi una din fiicele sale, Xenia.”

Publicitate

Autorul preia şi  o informaţie din articolul „Din trecutul primilor editori ai Schitului Vovidenia, familia de boieri Gosan” semnat de arhimandrit Mihail Daniliuc, egumenul Schitului Vovidenia, în care se aminteşte un lucru interesant legat de rudele lui Eminescu.  E vorba despre  banul Atanasie Gosan, unul din ctitorii Vovideniei care era căsătorit cu Ruxandra, fiica pitarului Iordachi Iuraşcu, frate cu Vasile Iuraşcu din Joldeşti, Botoşani, bunicul după mamă al poetului Mihai Eminescu. După moartea boierului, Ruxandra, verişoara mamei lui Eminescu s-a călugărit la Mănăstirea Văratic, cu numele Epraxia. Continuă Timotei Prahoveanul: „Ultimul membru al iurăştenilor călugărit a fost Iancu, născut în decembrie 1819. În adolescenţă a intrat în obştea Mănăstirii Coşula, devenind monahul Iachint. După un timp a primit hiritonia întru ieromonah, apoi aşezarea în scaunul stăreţesc al chinoviei. Apoi  Mitropolitul Calinic Miclescu l-a transferat la Iaşi, rânduindu-i ascultarea de administrator al Seminarului Teologic de la Socola, acordându-i rangul de arhimandrit”.

Este importantă concluzia pusă de autorul articolului: „Poposind în mănăstirile unde se aflau rudeniile sale, în special la Mănăstirea Agafton, dar şi la Neamţ sau Văratic, Eminescu a învăţat din taina rugăciunii şi a trăirilor înalte. Mai târziu avea să ceară şi el, după cum a văzut rânduiala înmormântării monahilor, fără sicriu, să fie îngropat în smerenie, nedorind „sicriu bogat, nici flamuri”, ci să i se împletească „un pat din tinere ramuri”.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News

Publicitate