O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

AM CITIT, AM REȚINUT…

Sfântul Augustin: „Nu devenim fericiţi văzând îngerul, ci văzând adevărul plin prin care iubim îngerii şi-i lăudăm”; Sfântul Augustin: „Ceea ce venerează îngerul desăvârşit trebuie venerat până şi de cel mai de pe urmă om”; Bernard din Clairvaux: „Îngerul e cu sufletul, pe când Dumnezeu e în suflet”; Tudorel Urian: „Departe de a mă fi entuziasmat cartea lui Lucian Boia, „De ce este România altfel?”, superficială şi grăbită, , cu multe analize făcute după ureche şi cu nişte consideraţii despre Eminescu aproape de nivelul perlelor şcolare”; Ovidiu Forai: „Prostia are gradul ei de celebritate”; Simona Preda: „Consider că manifestările hedoniste reprezintă mai degrabă o chestiune de gust şi mai puţin de ierarhizare într-un podium utopic”; Graţiela Benga: „Tot mai multe voci deplâng criza ştiinţelor umaniste”; Martha Nussbaum: „Afirmarea, nu nostalgia este calea de urmat”; Nassim Nicholas Taleb: „Pe înţelept, educaţia îl face un pic mai înţelept, dar pe prost îl face infinit mai primejdios”; Gabriel Chifu: “Mediul literar mi se pare că s-a defectat şi e într-o evidentă suferinţă: domnesc ura, lipsa de respect şi de toleranţă, agresivitatea iraţională, încât parcă nu mai trăim într-o lume, ci într-o sublume şi chiar într-o nelume”; motto-ul Universităţii din Cracovia: “Mergeţi şi învăţaţi-i pe alţii!”; citat din “Odiseea”: “Însă trebuie mai întâi să faco o altă călătorie şi să ajungi la tărâmul lui Hades şi înfricoşătoarei Persefona, să te sfătuieşti cu sufletul tibetanului Tyresias, prooroczul orb cu mintea limpede; deşi e mort, Persefona i-a dăruit numai lui stăpânirea asupra minţii sale, în vreme ce umbrele sale sunt fără minte”; Grigore Moisil: “Idealul de fericire? Să trăiesc printre oameni care judecă correct”; Khaled Hosseini: “Copiii nu sunt cărţi de colorat. Nu poţi să-i “colorezi” cum îţi place ţie”; Iuliu Haţieganu: “Naţiunea însemnează unitate de generaţii. Patria însemnează unitate de viitor”; Brâncuşi la prima expoziţie americană: “Acestea sunt lucrările mele, nu sunt multe, deoarece drumul meu a fost greu, singur şi anevoios”; Maurice Duchamp: “Brâncuşi este un sihastru care îşi petrece tot timpul în atelier, aceasta fiind unica sa lume”; Lenin: “Intelectualii sunt şovăielnici şi, implicit, fără potential de conducător”; Abbe Sieyes: “Imaginea patriei este singura divinitate care ne este permis să o cultivăm”; Lucian Blaga: “Dar fără de-o rană, făptura e moartă”; Valentin Ajder: “Libertatea de exprimare nu ne face pe toţi scriitori”; Aura Christi: “Fiecare judeţ are un Shakespeare al lui”; Victor Potra: “Există un mare gol între studierea literaturii în şcoală şi creaţia contemporană. După şcoală, cei mai mulţi tineri pierd orice legătuiră cu viaţa literară”; Ligia Necula: Politicile cultural ear trebui să protejeze limba şi cultura de ispitele globalizării, de imitarea fără discernământ a unor modele”; Garabet Ibrăileanu: „Se zice că trece timpul. Timpul nu trece niciodată. Noi trecem prin timp”; Friedrich Nietzsche: „Timpul acesta-i ca o femeie bolnavă, lăsaţi-l doar să ţipe, să răcnească, să înjure şi să spargă farfuriile şi masa”; Rainer Maria Rilke: „În mân unuia suntem cu toţii, / prin degete îi curge ca-n clepsidre”; Mircea Eliade: „Creştinismul trebuie să conserve cel puţin un comportament mitic: timpul liturgic, adică refuzul timpului profan şi recuperarea periodică a Marelui Timp, illud tempus al începuturilor”; Franz Kafka: „În gândurile tulburi bate un ceas / Ascultă-l atunci când intri în casă”; Mircea Eliade: „Noutatea lumii noi se traduce prin revalorizarea la nivel profan a vechilor valori sacre”; Nichita Stănescu în „Foamea de cuvinte”: În străfundul fiecărui lucru nu există / până la urmă decât un cuvânt /…/ Că până la urmă în lucruri nu este / În miezul miezului decât un cuvânt”; Bogdan Creţu: „Dacă pariul său ar fi fost unul prioritar literar, Mihail Kogălniceanu ar fi putut da cei dintâi roman balzacian din literatura română”; Mircea Platon: „În lumea postmodernă însă, în care identităţile sunt obligatoriu hibride şi în care normalitatea e considerată o simplă convenţie, trecutul e vinovat, întâmplător, sau „sub vremi”, şi viitorul nu are nici o legătură cu noi”; Mircea Platon: „Unul din semnele cele mai grave ale anormalitaţii nu e doar omul fără memorie, ci şi omul fără „urmaşi”; Rainer Maria Rilke: „Dă fiecăruia, Doamne, moartea lui”; Fericitul Augustin: „Lumea a fost făcută cu timp, nu în timp”; Vintilă Horia: „Portughezii sunt printre ultimii ţărani din Europa şi în asta constă frumuseţea lor. Ţara are aspectul unei ferme bine gospodărite, condusă de mâini pricepute”; Dimitrie Cantemir: „Unii tac din înţelepciune, alţii tac din prostie. Oricum ar fi, tăcerea lor vorbeşte”; Ioanid Romanescu: „Al dracului am fost, cu patimă în toate / – viaţa mea a curs întâmplătoare – / atâtea drumuri am avut în faţă / dar am ales mereu câte-o cărare”; Ioan Piso: „Prima datorie a şcolii româneşti ar fi să reintroducă limba latină. Latina te învaţă să-ţi cunoşti mai bine limba, limba maternă, apoi te învaţă să gândeşti”; Ioan Piso: „Matematica are două răspunsuri posibile: pozitiv sau negativ. Interpretarea unui text latinesc sau grecesc te deprinde cu nuanţele, care sunt atât de utile şi în carieră, şi în viaţă”; Ioan Piso: „Cine este capabil să urmărească o frază a lui Cicero sau o Fugă a lui Bach, este un om inteligent şi capabil”; Dan Grigore: „Europa este creuzetul şi modelul formării şi dezvoltării muzicii culte, cea care este limbajul universal de comunicare a emoţiilor şi gândurilor omeneşti”; Dan Grigore: „Muzica europeană a fost întotdeauna deschisă influenţelor, s-a îmbogăţit, s-a diversificat, dar, în acelaşi timp, a exercitat şi exercită o puternică înrâurire asupra tuturor celorlalte şcoli de muzică din lume”; Dan Grigore: „Eu percep viitorul Europei ca pe o simfonie în a cărei partitură fiecare instrument îşi are importanţa şi rolul său de neînlocuit”; Flore Pop: „Pilat din Pont a întrebat chiar aşa: „Ce e Adevărul”? Iisus nu i-a răspuns, l-a lăsat să caute, să se lămurească, i-a dat liber la reflecţie. Nu i-a interzis nimic. Chiar nimic. Deşi avea la dispoziţie ceva mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri…”; Flore Pop: „Gândul meu fuge în căutarea / unei ţinte, minunea de fiecare zi: / limpezimea albastrului”; Alexa Visarion: „Scopul Vechiului Testament a fost să-l facă pe om din nou om, pe când scopul Noului Testament este să-l facă pe om înger”; Vasilica Bălăiţă: „Îmi vine în minte graba umanităţii civilizate spre un imediat care devoră clipa mişcării.Graba spre mâine îmi înghite timpul interior, înecându-mi astfel fiinţa în uitare”; Alexa Visarion: „Fără o teorie a timpului nu este posibilă nicio teorie a istoriei şi a societăţii, nicio doctrină ezoterică a iniţierii şi a ritualului existenţial”; Piotr Uspenski: „Omul se identifică cu orice şi petrece mai mult de jumătate de viaţă în această stare ciudată în care totul îl absoarbe: ce vede, ce simte, ce crede, ce nu crede, ce doreşte, ce nu doreşte, ce îl atrage, ce îi repugnă”;