Connect with us

Actualitate

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (364)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI 

Ce  mai zic poeţii: Alexandru Sfârlea: „Ca să nu urmeze după duminică, ziua de luni s-a ascuns în locul gol lăsat de ziua de sâmbătă, ca o gaură neagră în plămâni”; Alexandru Sfârlea: „Am timpanele fisurate de la auzul ştirilor TV”; Alexandru Sfârlea: „Un căpeţel de smotocită sfoară este echivalentul situării tale  în lumea literară”; Marcel Vişa: „Poeţii iubesc doar băncile din  parcurile unde hrănesc porumbeii cu litere”; Marcel Vişa: „Poeţii nu poartă verighetă, cei care o au o ţin veşnic la amanet”; Vasile Igna: „Când moare un poet se face întuneric, dar silabele luminează inima unui astru vecin”;

Preotul Ciprian Florin Apetrei, în „Ziarul Lumina” din 11 martie 2020,  explică forma cifrei opt în care sunt făcuţi mucenicii în zona Moldovei: „…are un înţeles teologic şi ne arată influenţa monahală isihastă din mănăstirile moldave în viaţa credincioşilor din această zonă. Cifra 8 semnifică ziua a opta. În acest sens, în teologia Sfinţilor Părinţi, veşnicia creaţie9i transfigurate prin Hristos Domnul este redată de expresia „ziua a opta a creaţiei”. În opoziţie cu săptămâna de şapte zile, care măsoară timpul finit, ziua a opta arată modul existenţei mai presus de materie şi de timp” (Sfântul Maxim Mărturisitorul), defineşte un nou început şio altă stare care nu va mai fi supusă schimbării, pentru că „ziua a opta” nu va sfârşi niciodată şi nici nu va fi măsurată cu perioade trecătoare ale timpului, ci „va fi un timp format nu din succesiuni de momente trecătoare, pieritoare, ci din relaţia de dragoste plenară, care se săvârşeşte neîncetat într-o transfigurare dinamică din slavă în slavă” (Christos Yannaras). Ziua a opta este caracterizată de desfiinţarea distanţei fizice dintre Dumnezeu şi om, înseamnă unirea lui Dumnezeu cu Adam cel universal, fără să atingă sau să forţeze libertatea fiecărei persoane”;

Alex Ştefănescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, prezintă câteva tendinţe caracteristice literaturii de după 1989:

  1. „cărţile cu o problematică politică încep să aibă un caracter explicit, renunţându-se treptat la stilul aluziv în utilizarea căruia scriitorii români ajunseseră în timpul comunismului la o adevărată virtuozitate”;
  2. „literatura pe teme erotice ia forme agresive şi sfidătoare, devenind frecvent licenţioasă, în replică la puritanismul impus de cenzura comunistă. Această defulare se asociază cu tentaţia de a scrie o literatură comercială, care să se vândă repede şi să asigure câştiguri mari, în stil americănesc”;
  3. „în mod numai aparent paradoxal, în paralel cu literatura erotică lipsită de prejudecăţi, se afirmă rapid şi o literatură de inspiraţie religioasă. Explicaţia este aceeaşi. Şi religiozitatea fusese îndelung reprimată în timpul comunismului”; 

Nicolae Georgescu, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, publică eseul „Actualitatea lui Maiorescu”. Reţin două aspecte care îl vizează pe Eminescu: 1. „Se spune (ziarele) că la cenaclul său din strada Mercur se citea (şi se comenta) „Luceafărul”, fără ca autorul să fie de faţă, după-amiaza sau seara. Momentul era înscris, oarecum, între evenimentele mondene ale Bucureştilor. Volumul de „Poesii” al lui Eminescu, foarte elegant, foarte scump, nu-i era dedicat publicului larg, tinerilor de pildă. „Managerul” său, Titu Maiorescu, l-a gândit pentru înalta societate, mai ales cea a doamnelor sau întreţinută de ele. În saloanele bucureştene, care înfloresc după ridicarea României la rangul de regat, se stabileşte notorietatea poetică a lui Eminescu”; 2. „Discutând atât de intens cu textul eminescian, Titu Maiorescu este, de fapt, întemeietorul eminescologiei ca ştiinţă, pentru că schimbările pe care le face el au motivaţie şi, mai ales, pentru că asta le permite editorilor de după el să schimbe, adică să şi-l apropie pe poet ca text. A merge din comparaţie în comparaţie, apoi cu manuscrisele, apoi cu primele tipărituri: asta înseamnă chiar eminescologie – şi se naşte din marea, imensa pasiune a Mentorului Junimii pentru poezie în sine.  Iată că, prin simplificarea textului, el transmite ceva saloanelor bucureştene întreţinute de doamne respectabile din înalta societate…”; 

Publicitate

Ce mai zic poeţii: Felix Sima: „Umblă poezie tot cu capul spart / Umblă poezia ca un ameţit / Umblă poezia ca un hoţ de fete / Umblă poezia ca o fată mare / Umblă poezia căutând poeţi”; Gabriela Chiran: „…să dau pe gât / jumătatea plină a cuvântului / jumătatea plină a inimii /  jumătatea plină a frumuseţii / jumătatea plină a adevărului”; Ovidiu Genaru: „Frigul îi suflă prin oase ca vântul prin tuburi de orgă”; Octavian Doclin: „…astăzi când reciteşte / poemul sub cuvintele lui / vede cum zac putrezite / cuvintele la care a renunţat / chiar de la început”; Ioan Baba: „Poetul îşi căleşte cuvintele ca fierarul / Ce-i potcoveşte numai / Pe cei care nu  se potcovesc singuri / Întrebarea bizară este / Dacă poetul-potcovarul / Se potcoveşte pe sine sau nu”; Gela Enea: „…ne-am lipit buzele în ultimul sărut / cum se lipeşte pana unei păsări în sângele / de pe botul animalului de pradă”; Gela Enea: „…lupta cu sinele este un fel de prescură / câte puţin câte puţin / până te-nghiţi şi devii un dumicat frenetic de lut”;

Dan Stanca, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2020, scrie despre o temă care îmi place: „Din când în când e bine să ne amintim că literatura unui popor nu e formată doar din vârfuri, din scriitori excepţionali şi din capodoperele pe care ei le produc. Literatura ţării este formată şi din nivelele care se află dedesubtul vârfurilor. E vorba aşadar de un relief complex, în care, cum ar veni spus, fiecare pietricică îşi are locul ei. Spun aceasta deoarece de multe ori mi-am dat seama că prea suntem obsedaţi de cotele maxime şi că textele care nu se află la acest nivel cad deci într-un con de umbră la care nimeni nu se uită. Nimic mai fals! O literatură cuprinde şi autori de mâna a doua – sintagma nu are nimic peiorativ – care dovedesc hărnicie, cultură şi, ceea ce e mai important, respect pentru cuvântul scris. Literatură nu poate face acela care ia în zeflemea literatura, o desconsideră, o consideră ceva fără importanţă. Oricum ai fi, cu mai mult sau mai puţin talent, ai datoria să crezi în ceea ce faci”;

Gabriela Rusu-Păsărin, în „Ramuri” nr. 2 din 2020,  face o scurtă prezentare a maniheismului, decodând simbolistica mărţişorului: „În viziunea maniheistă, omul este privit ca un nesfârşit câmp de luptă al principiului dualităţii. Partea binelui este reprezentată de suflet, format din lumină, partea negativă este apanajul trupului, compus din pământ negru. Sufletul nu poate fi corupt, susţine această concepţie, el defineşte persoana.  Filozoful persan Mani propovăduia că, încă de la începuturile creaţiei, au coexistat două naturi opuse: întunericul şi lumina. Pacea şi liniştea erau apanajul luminii, pe când în întuneric existau constante frământări. În aceeaşi cheie de decodare trebuie înţeleasă şi simbolistica mărţişorului din spaţiul românesc: şnurul roşu simbolizează viaţa, speranţa, şnurul alb (sau negru), întunericul, moartea, forţa răului.  Din lupta contrariilor rezultă bucuria clipei, triumful vieţii, trecerea ireversibilă a vieţii care este atenuată ca trăire prin lumina clipei ce domină întunericul îndoielii, al tristeţii.”; 

În „Orizont” nr. 2 din 2020, Cristian Pătrăşconiu propune ancheta „În ce raporturi vă aflaţi cu nostalgia?”. Reţin câteva răspunsuri: Liana Alexandru: „aveam un fel, pe care nu l-am desluşit nici până azi, de aşezare în spaţiile dragi când eram copil”; Ana Barton: „Duc tot ce am cu mine. Trecutul meu e în prezentul meu şi amândouă mă poartă către clipa ce va să vie”; Roxana Dumitrache: „când eram foarte mică, îmi imaginam că nostalgia e boala oamenilor mari. Ca durerea de oase sau certurile şoptite în limba germană ale bunicilor”; Alina Gherasim: „aş prefera un tip de nostalgie inversată, a întâmplării sau a locului către persoană, să simtă şi el abisul melancoliei. Sau un tip de nostalgie pentru un timp  viitor”; Episcopul Ignatie al Huşilor: „Fără a fi idealist, pot spune cu maximală certitudine că am o singură nostalgie: nostalgia unei libertăţi interioare profunde şi nesincopate”; Martin S. Martin: „Şi-i dăm dreptate lui Siddhartha Mukherjee: „amintirile fac trecutul mai viu, realitatea este cea care se descompune”; Monica Pillat: „nostalgia face prezent absentul şi atât timp cât ne e dor de „altceva” nu ne putem rătăci”; Ariana Rosser Macarie: „Pentru mine, e o hoaţă notorie. Vicleană, învăluitoare, măsluitoare, îi fură eului meu care trăieşte bunul lui vital cel mai preţios: clipa, timpul prezent, şi-mi dă la schimb un eu care îşi aminteşte. Îşi aminteşte ce? Trecutul, căruia cu cât mai mult îi curtez substanţa, cu atât atribui mai multă valoare unor crâmpeie preferate: amintiri-bărci rătăcitoare abandonate în ceaţa tăcută”; Ioan Stanomir: „Nostalgia este asemenea unei porţi: în spatele ei se află largul domeniu al visului”; Ioana Scoruş: „Nostalgia? Mi-ar fi uşor să vorbesc despre cum aş vrea să ningă mult, fabulos, interminabil, ca-ntr-un poem de Cărtărescu sau ca într-o nuvelă rusească şi zăpada să acopere totul, albă, strălucitoare şi caldă, pâlpâind în albastru când noaptea se aşează peste ea, să stau dindărătul ferestrei şi aburii respiraţiei să acopere  geamul pe care, cu degetul tremurat, să desenez o inimă. Ca în copilărie. Şi apoi să ningă iar”; Tatiana Ţîbuleac: „Chiar dacă vine din trecut, nostalgia mea trăieşte astăzi, ca o prietenă din copilărie care se mută cu mine ori de câte ori e nevoie, în altă ţară, în alt cartier, la alt balcon”;

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfânta Mare Muceniță Hristina (Cristina în sinaxarele grecești)

Publicat

Publicitate

Numele „Χριστίνα – Christina” din limba greacă poate fi transliterat în limba română „Hristina” sau „Cristina”, deoarece litera greacă „Χ” înseamnă „Ch”, „H” sau „C”.

Sfânta Hristina s-a născut în cetatea Tir (Fenicia în trecut, astăzi Liban) și a trăit în timpul împăratului roman Septimiu Sever (193-211). A fost fiica lui Urban, reprezentantul Imperiului roman al acestei cetăți. Când a ajuns la vârsta de doisprezece ani, pentru extraordinara ei frumuseţe, Sfânta Hristina a fost închisă de tatăl ei într-un turn, împreună cu douăsprezece slujnice.

Planul tatălui era să o țină pe fiica lui în acel turn până avea să împlinească vârsta deplină a majoratului. În realitate, tatăl voia să o constrângă pe fiica sa, devenită creştină, să renunţe la religia primejdioasă pe care a îmbrăţişat-o, şi astfel, să o scape de primejdia morţii. Tânăra Hristina, nemulțumită de credința idolatră care o înconjura, a început să se roage Mântuitorului Iisus Hristos, Cel ce a adus toate de la neființă la ființă. În urma acestei rugăciuni, i s-a arătat un înger care i-a descoperit tainele dumnezeiești.

Copila însă a sfărâmat statuetele preţioase, pe care tatăl le aşezase în camera ei, şi metalul preţios rezultat l-a împărţit săracilor. Înfuriat, Urban a trecut de la rugăminţi la pedepse: a ordonat să fie biciuită şi aruncată în temniţă. Deoarece Hristina rămânea neclintită în credinţă, tatăl o dă pe mâna judecătorilor şi aceştia o supun la diferite torturi îngrozitoare. Fiind plină de răni, este aruncată să zacă în închisoare, dar aici, trei îngeri coborâţi din cer îi aduc mângâiere şi-i redau sănătatea.

Văzând că prin astfel de metode nu obţin nici un rezultat, judecătorii trec la soluţia finală: leagă o piatră grea de gâtul copilei şi o aruncă în apă. Însă marea aceea i-a fost ei scăldătoarea Sfântului Botez. Un nor luminos a umbrit-o pe ea și s-au auzit cuvinte de sus, grăindu-se deasupra ei numele Preasfintei Treimi, după săvârșirea Sfântului Botez. Astfel, a ieșit la mal, nevătămată. Tatăl ei, neînduplecat de chinurile Hristinei, este pedepsit de Dumnezeu cu moartea; totuşi, suferinţele Hristinei nu se sfârşesc.

Succesorul acestuia a torturat-o mai aprins, cu alte chinuri înspăimântătoare, ce se vor dovedi la fel de ineficiente. A fost arsă pe un grătar înroşit, aruncată în ulei înfierbântat, lăsată între şerpi veninoşi, la urmă, i s-au tăiat sânii. Nemaiştiind la ce chinuri să o supună, în cele din urmă Hristina a primit moartea prin sabie. Astfel, încă o floare a nevinovăţiei este mutată în grădinile cerului.

Publicitate

Semnificația numelui „CRISTINA”

Numele Cristina, cu corespondentul masculin Cristian, sunt specific creştineşti şi apar după ce Biserica creştină a primit libertatea prin împăratul Constantin. Şi până atunci se foloseau cuvintele „creştin” – „creştină”, cu rolul de adjective, supranume ce se adăuga la numele propriu-zis. Ulterior, din adjectivele Christianus, Cristiana s-au format nume proprii ce au pătruns şi la noi sub forma Cristina şi Cristiana. Formele Cristina, Cristin au apărut de prima dată ca nume proprii din dorinţa de a da copiilor numele pe care l-a purtat Mântuitorul.

Respectul faţă de fiinţa dumnezeiască, umană a lui Iisus Hristos a cerut să nu se folosească pentru simpli oameni un nume purtat de Omul-Dumnezeu, şi atunci s-au creat cuvintele Cristin, Cristina, sugerând adevărul fundamental că omul creştin nu este numai „ucenicul”, „urmaşul” lui Hristos, ci poartă în fiinţa lui însăşi fiinţa lui Hristos. „Cel care mănâncă trupul meu şi bea sângele meu rămâne întru mine şi eu întru el” (Ioan 6, 56). „Ca toţi să fie una, după cum Tu, Părinte, întru mine, şi eu întru Tine… Eu întru ei şi Tu întru mine” (Ioan 17–23). Pornind de la numele Cristina, s-au desprins formele: Hrestina, Hristina, Cărstina, Crăstina, Crista, Tina şi, mai nou, Cristi.

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

Mai puține accidente grave în Botoșani, însă tot mai mulți șoferi sancționați și prinși băuți la volan

Publicat

Publicitate

Siguranța rutieră, prioritate pentru polițiștii botoșăneni: Scădere a accidentelor grave, dar creștere a sancțiunilor aplicate în trafic

Siguranța traficului rutier rămâne una dintre principalele priorități ale polițiștilor din județul Botoșani, care, în prima jumătate a anului 2025, au desfășurat numeroase activități pentru prevenirea accidentelor și eliminarea din trafic a conducătorilor auto care pun în pericol siguranța celorlalți participanți.

În perioada ianuarie–iunie 2025, polițiștii rutieri au acționat atât în baza planurilor întocmite la nivel local, în urma analizelor realizate asupra evenimentelor din anul precedent, cât și în cadrul Programului Operațiunilor Europene ROADPOL și al Calendarului de acțiuni al Inspectoratului General al Poliției Române.

146 de acțiuni punctuale pentru combaterea principalelor cauze de accidente

Pe întreg teritoriul județului Botoșani au fost organizate 146 de acțiuni (+8 față de aceeași perioadă din 2024), concentrate pe categorii specifice de abateri, sectoare de drum cu risc crescut și intervale orare cu incidență ridicată. În urma acestor activități, au fost descoperite și instrumentate 359 de infracțiuni rutiere, în ușoară scădere față de 2024 (-32).

Tot în cadrul acțiunilor de control în trafic, polițiștii au confiscat 3.400 de țigarete și 67 de metri cubi de material lemnos, descoperite în condiții ilegale de transport sau fără documente justificative.

Publicitate

Peste 16.000 de sancțiuni aplicate în doar 6 luni

Numărul sancțiunilor contravenționale aplicate a crescut considerabil, ajungând la 16.029, cu 2.333 mai multe decât în primele șase luni ale anului trecut. Dintre acestea:

6.064 de sancțiuni pentru nerespectarea regimului legal de viteză;
1.897 pentru neutilizarea centurii de siguranță;
1.153 pentru abateri comise de pietoni;
415 pentru nerespectări ale legislației rutiere de către bicicliști;
138 pentru neacordarea priorității pietonilor;
105 sancțiuni pentru conducerea sub influența băuturilor alcoolice.
De asemenea, au fost reținute 1.804 permise de conducere (+78), dintre care 1.621 pentru suspendarea dreptului de a conduce, 117 au fost anulate, iar 8 retrase din motive medicale. Au fost retrase temporar și 644 de certificate de înmatriculare (+9).

Creștere alarmantă a numărului de persoane reținute pentru alcool la volan

Un semnal de alarmă îl reprezintă creșterea semnificativă a numărului de rețineri pentru infracțiuni legate de conducerea sub influența alcoolului. În primele 6 luni din 2025 au fost reținute 38 de persoane, comparativ cu doar 4 în aceeași perioadă a anului trecut.

Mai puține accidente rutiere grave, dar victimele rămân o preocupare

Analiza accidentelor rutiere grave arată un trend descendent. În prima jumătate a anului 2025 au fost înregistrate 181 de accidente, cu 8 mai puține față de aceeași perioadă a anului trecut. Dintre acestea, 33 au fost accidente grave, iar 148 ușoare.

În ceea ce privește urmările, s-au înregistrat 188 de persoane rănite ușor (-12) și 24 de persoane rănite grav (-1). Numărul deceselor s-a menținut la același nivel: 13 persoane și-au pierdut viața în urma accidentelor.

Cele mai multe accidente grave au avut loc în zilele de vineri (24%) și joi (21%), în intervalul orar 14:00–22:00, când s-au înregistrat 16 accidente grave și 85 ușoare.

Principalele cauze ale accidentelor grave: bicicliștii și traversările neregulamentare

Printre cele mai frecvente cauze ale accidentelor grave s-au numărat:

  • abateri ale bicicliștilor – 7 cazuri;
  • traversarea neregulamentară a pietonilor – 6 cazuri;
  • viteza neadaptată sau neregulamentară – 3 cazuri;
  • neacordarea priorității pietonilor și vehiculelor – câte 3 cazuri fiecare.

Deși datele statistice indică o scădere a numărului de accidente grave și a victimelor rănite, creșterea numărului de sancțiuni, precum și a cazurilor de conducere sub influența alcoolului, arată că responsabilitatea în trafic trebuie să rămână o prioritate atât pentru autorități, cât și pentru fiecare participant la trafic. Poliția Rutieră Botoșani va continua acțiunile de prevenire și control, pentru a asigura un climat de siguranță pe drumurile publice.

Citeste mai mult

Eveniment

IPJ: Mai puține infracțiuni pe străzile din Botoșani. Lovirile și furturile, în scădere semnificativă în 2025

Publicat

Publicitate

În primele șase luni ale anului 2025, la nivelul Inspectoratului de Poliție Județean Botoșani au fost înregistrate 535 de fapte penale stradale, comparativ cu 655 de fapte în aceeași perioadă din 2024, ceea ce reprezintă o scădere de 18,32%.

Cele mai frecvente infracțiuni stradale raportate în prima jumătate a anului 2025 sunt lovirile sau alte acte de violență – 262 de fapte (față de 323 în 2024), în scădere cu 19,70%, și furturile – 123 de fapte (față de 161 în 2024), în scădere cu 25,90%.

În ceea ce privește cele 123 de infracțiuni de furt, se remarcă o scădere de 38 de fapte comparativ cu perioada similară din 2024. Acest declin este reflectat în reducerea numărului de furturi din buzunare, poșete și genți (-25), din autoturisme (-12), precum și a altor tipuri de furturi, cum ar fi furturile auto (-4) și de bani (-3). Totuși, se înregistrează o ușoară creștere în alte categorii de furturi (+6).

Scăderi ale faptelor stradale au fost raportate atât în mediul urban, cu 96 de fapte mai puțin față de anul precedent, cât și în mediul rural, cu o reducere de 24 de fapte.

Citeste mai mult

Eveniment

Arhim. Clement Haralam, născut la Botoșani, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, distins cu Crucea Patriarhală

Publicat

Publicitate

Arhim. Clement Haralam, Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a împlinit miercuri frumoasa vârstă de 70 de ani – o viață dedicată lui Hristos și slujirii semenilor prin rugăciune și liturghisire.

Cu acest prilej, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel i-a înmânat Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție din Patriarhia Română, acordată pentru activitate de excepție în Biserică și în sprijinul acesteia.

Distins în special pentru activitatea cultural-misionară

„Vă mulțumim pentru activitatea extrem de bogată”, a spus Patriarhul României la ceremonia de decernare desfășurată la Reședința Patriarhală.

„În mod deosebit am apreciat publicarea de texte muzicale pentru slujbele Bisericii noastre. Această activitate de diortosire și tipărire a muzicii bizantine în versiune românească a contribuit foarte mult la lucrarea misionară a Bisericii.”

Patriarhul Daniel i-a oferit Crucea Patriarhală Marelui Eclesiarh al Catedralei Patriarhale istorice, Arhim. Clement Haralam, miercuri, 23 iulie 2025. Foto: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru

„Vă dorim ani mulți cu sănătate, împreună cu toată obștea de la Catedrala Patriarhală istorică!” i-a urat Patriarhul Daniel Părintelui Arhimandrit Clement Haralam.

Născut într-o familie numeroasă

Arhimandritul Clement Haralam s-a născut în 23 iulie 1955, la Zlătunoaia, județul Botoșani, într-o familie cu opt copii.

Publicitate

Tradiția familiei nu este străină de nevoințele monahale: Arhim. Clement Haralamb, unchiul său dinspre tată, un monah ajuns la vârsta centenară, a fost distins în 2023 cu Crucea Patriarhală, după mai mult de șapte decenii de slujire monahală.

În umbra marilor duhovnici

Arhim. Clement Haralam, viitorul Mare Eclesiarh al Catedralei Patriarhale, a crescut în tinda Mănăstirii Sihăstria, de unde a luat povață de la Sf. Cuv. Paisie și Cleopa, precum și de la viitorul stareț al Schitului Prodromu din Sf. Munte Athos, Cuviosul Petroniu Tănase.

A urmat cursurile Seminarului Teologic din Mănăstirea Neamţ (1970 -1975), apoi a studiat la Institutul Teologic de Grad Universitar din București.

A desfășurat o bogată activitate misionară și liturgică, fiind slujitor la Catedrala Mitropolitană din Iași, stareț al Mănăstirii „Sf. Trei Ierarhi” din Iași, slujitor la Catedrala Mitropolitană „Sf. Spiridon” – Nou și la Mănăstirea Antim, ambele din Capitală.

Pentru o perioadă, în 2006, a condus obștea nou-înființatei Mănăstiri „Sf. Dimitrie cel Nou” din Middletown, în statul american New York.

Mănăstirea de metanie și viețuirea în Athos

Arhim. Clement Haralam s-a închinoviat în obștea Putnei în timpul stăreției Arhim. Iachint Unciuleac, dar a avut perioade în care a viețuit și în Sf. Munte Athos.

„Părintele Clement a adunat numeroase mărturii, printre care și biografiile celor care s-au aflat la conducerea Schitului românesc Prodromu, capitol care vorbește despre istoria de peste un veac și jumătate a lăcașului chinovial”, scrie Episcopul vicar Timotei Prahoveanul al Arhiepiscopiei Bucureștilor în volumul „Clerici slujitori al Catedralei patriarhale și ai Capitalei” (Cuvântul Vieții, 2023).

Prezența în Capitală a unor slujitori bisericești care s-au nevoit în Sfântul Munte „înseamnă binecuvântare pentru viața duhovnicească a Biserici, pentru credincioși, dar și pentru clerici”, subliniază ierarhul.

Foto credit: Ziarul Lumina / Mihnea Păduraru

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending