O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Pandelica Radeş, poetă şi pentru copii. La 28 iulie 1935, în satul Borolea Veche din comuna Hăneşti (jud. Botoşani), se va naşte poeta Pandelica Radeş. Cu o viaţă care traversează  trei tipuri de regim (regalitate, comunism, democraţie), întreaga operă o va scrie după 1989. Printre cele 11 volume, se găsesc şi câteva cărţi de poezie pentru copii: „Voie bună la cei mici” (Editura „Tehnopress”, Iaşi, 1998) şi „Cântecuţ pentru micuţ” (în colaborare cu Dumitru Chiuc, Editura „Egal”, Bacău, 2012). Astfel că, pe lângă poezie patriotică,  una pe care o văd ca un act supus unui demers raţional ce izvorăşte dintr-o formă maximă de patriotism ca o combinaţie benefică între simţire, gândire şi act comportamental, Pandelica Radeş şi-a exersat cu talent creativitatea şi în delicatul segment al poeziei pentru copii.  La vârsta pe care o am eu, pot spune că am fost sufocat de poezia pentru copii scrisă   în regimul comunist. La fel de bine o cunosc şi pe cea scrisă după Revoluţie, cu precăderea cea ieşită de sub pana Passionarei Stoicescu, o poetă care consideră că există cu adevărat „o profesie de copil” şi care crede că la această vârstă trebuie să te atingă Zâna Poeziei: „Această zână poate coborî din trei lumi: cea reală, de obicei a copilăriei, cea scrisă a cărţilor şi cea imaginară a fanteziei. Reţeta de succes a unei cărţi pentru copii e să le îmbini pe toate trei. A nu se uita: darul povestitului / scrisul nu vine din nimic. El se încheagă din observaţie, minunare, iubire, ascultare, lectură, scris, şters, iar lectură, curaj, iubire. Câte ceva se repetă aici şi deloc întâmplător” (vezi „Lumina literară şi artistică” nr. 3 din 2014). Continuă Passionaria Stoicescu, privind cartea pentru copii care se scrie în prezent la noi: „Politica actuală editorială e una a consumerismului, a câştigului imediat pentru editor, difuzor şi ultimul plan pentru autor, scriitorul unei astfel de literaturi (…) Se preferă tipărirea cărţilor în imagini cu prea puţin text, uşor vandabile.” Dar  revenind la poezia scrisă înainte de Revoluţie, se ştie că după o influenţă ideologică masivă a URSS, când aproape întreaga poezie pentru copii proslăvea „marele eliberator!!!”,  a urmat regimul Ceauşescu, etapă în care se scria o poezie lipsită de esenţă, cu trimitere spre „marele conducător!!!” şi soţia sa. Sunt mulţi cei care nu cunosc poezia scrisă în comunism, una a regresului educaţional, creată cu scopul declarat al îndoctrinării de la vârste mici şi foarte mici. Pentru o mai bună cunoaştere a acelor etape se poate citi o carte apărută în 2014, scrisă de Cosmina Cristescu şi intitulată „Poezia pentru copii în manualele şcolare din perioada 1948-1989” (Editura „Tracus Art”). Despre această carte, Andrei Bodiu evidenţiază: „Studiul Cosminei Cristescu este un demers original şi foarte necesar pentru contextualizarea profundă a rolului pe care poezia l-a avut în îndoctrinarea copiilor români din generaţii succesive”. Scrisă imediat după Revoluţie, poezia Pandelică-i Radeş iese de sub influenţele doctrinei comuniste, ea fiind una pură,  nevirusată de mesajul partinic. Se vede că poeta cunoaşte bine universul real al copilăriei. Natura, ca loc în care jocul îşi poate germina orice sămânţă de creativitate, ocupă un loc important: „Frumoasa vestală soseşte / Adusă pe-aripă de vânt, / Veşmântu-i cel verde pluteşte / Şi-atinge, arar, negrul pământ. // Şi-n drumul său peste hotare, / Veşmântu-i s-agaţă-n copaci, / O perie lasă-n ogoare / Şi mici fărâme-n vârf de fagi.” („Sosirea Primăverii”); „Ghiocel plăpând şi mic, / Te privesc cu-ngrijorare, / Căci, de va-ngheţa un pic, / Rămâi fără de suflare. //  Lângă tine-o viorea / Tremură gândind la iarnă, / Fiindc-aceasta, când o vrea, / Nămeţi mari, iarăşi ne toarnă.” („Ghiocelul”) sau „La fereastră, în surdină, / Se desface-un bobocel / Şi simţindu-l, o albină / Se îndreaptă către el. // Undeva, o rândunică / Spintecând cerul senin /  Caută o rămurică / Pentru-a poposi puţin. // Prin bătaia de aripă / Ne vesteşte c-a sosit / Şi că îşi va face-n pripă / Casă pentru locuit.” („Solii primăverii”).

Limbajul folosit de Pandelica Radeş e unul accesibil, unul care incită la trăiri specifice. Poeta  are ştiinţa de a intra în dialog cu orice obiect, fiinţă, imagine sau idee care poate aduce o atingere  caldă copilăriei sau poate da  un răspuns întrebărilor nevinovate ce vin  dinspre această vârstă: „Şi-acum, în ăst apus de soare, / Când zarea-n purpură se-mbracă, / Pe creste zburdă căprioare / Sau, ca să bea-n izvor, s-apleacă. //  Apoi, în liniştea de seară, / Când noaptea neguri despleteşte, / Luceafărul nopţii de vară / Alunecos, pe cer, clipeşte. // Atunci, cu iezii după ele, / Ies caprele din ascunzişuri. / Formând un gard, ca din zăbrele, / Se-ndepărtează de tufişuri.”(„Privelişte montană”); „Când în prag de primăvară / Zâna blândă se plimba / Ghiocei albi de zăpadă / Tânăra la piept purta. // Şi când zâna cea bălaie / La un deget s-a-nţepat, / Dintr-odată mica-i rană / Roşu cald a inundat. // Iar când sângele fierbinte / Peste deget s-a prelins, / Floarea albă de zăpadă / Precum focul s-a aprins. // De atunci zâna bălaie, / Să nu uite-acel moment, / Din fir alb şi din fir roşu / Poartă mărţişoare-n piept.” („legenda mărţişorului”) etc.

Nu sunt rare situaţiile în care poeta părăseşte sfera copilăriei şi îşi îndreaptă atenţia către părinţii copiilor sau bunicii acestora.  Fiindcă întreaga poezie a Pandelicăi Radeş, fie cea istorică, fie cea patriotică, nemaivorbind de cea  dedicată copilăriei, este una a întoarcerii în timp. A timpului trăit, a timpului îngheţat, a timpului furat… Din această perspectivă,  Pandelica Radeş are o mare calitate când scrie poezie pentru copii: nu fură frumosul din inima lor, îl ia uşor şi-l aşează în inimile noastre, a celor maturi care am fost copii cândva.

 Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News