Connect with us

Actualitate

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (349)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

EMINESCU PEDAGOG ( III )

Din studiul  arhivei eminesciene, Toma Chiricuță concentrează   astfel punctele de vedre ale lui Eminescu privind  rolul pedagogului și pedagogia ca știință: „Am avea, în primul rând, preciziunea că PEDAGOGIA, ca toate științele, practice și teoretice, este o știință națională, o știință care caută să înțeleagă și să interpreteze în armonie cu scopul propriu ei, acela al educației, ființa caracteristică a „spiritului național”, iar în pedagogii noștri, și în orice pedagog din lume, Eminescu ar vedea niște „eroi” care lucrează numai pentru națiunea lor, pentru susținerea și înălțarea spiritului național, care se străduiesc spre a aduna isvoarele sucului vieții lor în spiritul public comun și spre a-l aduce pe acesta la înflorire”.

Toma Chiricuță ne îndeamnă să nu privim această aserțiune prin prisma abstractului și a universalului, ci „… cu o adâncă pătrundere obiectivă, cu ajutorul tuturor elementelor  celorlalte ale scrisului lui Eminescu, și mai încolo a celui umanitar”.  Eminescu vorbește despre „cei culți” și „ cei ce știu”: „Cei culți dintr-o națiune sunt cred, care mai dintâi și cu deosebire recipiază cele câștigate pe terenul științei pentru spiritul public, și de aceea  nu-i indiferent  dacă numărul de oameni culți, ce-și apropie știința și rezultatele ei este mai mare sau mai mic”, iar pentru a înțelege spusele lui Eminescu,  plusează Toma Chiricuță: „Înălțimea și demnitatea spiritului național nu se determină numai prin cuprinsul celor știute (în știință), ci și după întinderea numerică a celor culți”.

Eminescu pune raportul dintre știință și cultură, adică dintre „învățați” și „culți” printr-o metaforă: „ Pe pomul cunoașterii, care crește din pământul spiritului național, știința se poate compara cu acele întinse puteri agente,  care sugând și alăptând scot sucurile din adâncimile isvorâtoare și-l trimit modificat în toate ramurile; trunchiul și rădăcinile sunt purtătorii consistenți ai științei, învățații; viața firească, văzută frumoasă și mirositoare în frunze, flori și fructe, este cultura generală”.

Publicitate

Sistematizează din Eminescu autorul Toma Chiricuță: 1) ȘTIINȚA este acțiunea națiunii, săvârșită prin „învățați”, de a se cunoaște și a se prețui obiectiv în sine însăși, ca atare ea este supraindividuală, colectivă, a națiunii și prin aceasta a umanității; 2) CULTURA este individuală, deoarece ea preface sufletul într-un organism, pentru care fiecare experiență e un nutriment .

Atât știința cât și cultura, spune Eminescu în studiul său „Cultură și știință”,   și analizat de Toma Chiricuță, nu dau randament dacă acționează separat și nu sunt folosite în „educațiunea copiilor”: ”… prin știință se răsădește cultura, în forma superioară a educației, dacă e vorba de  vârsta mai fragedă a copiilor națiilor, sau sub forma influenței literare, estetice sau politice, dacă e vorba de vârsta matură a indivizilor, care alcătuiesc ființa națiilor”.

Problematica educației este pusă de Eminescu și în ”Educațiune și cultură” pe care Toma Chiricuță îl descoperă în dosarul 2257 din arhiva Academiei, studiu publicat și în „Opere complete” cu titlul „Despre politica desnaționalizării”.  Aici, Eminescu insistă pe raportul dintre cultură și educație. Explică Toma Chiricuță: „Educația înseamnă cultură, dar cultură e ceea ce  numește Eminescu cu vorba de caracter. Iar cultură înseamnă la rândul ei educație, dar educație a inteligenței. Cultura și educația servesc deci pentru a se defini reciproc, iar amândouă sunt subordonate noțiunii de știință”. În acest studiu, Eminescu  consideră că  o enormă însemnătate o are educația în viață, aici distanțându-se de cugetările lui Schopenhauer, pe care Eminescu l-a citit, lăsându-se influențat de el în creațiile sale literare, aceasta însemnând că el privește educația în funcție de fiecare națiune. Eminescu consideră că școala este, ca mijloc practic,  cel mai puternic factor prin care educația își poate atinge țelurile. Nu este neglijat nici rolul statului. El este cel care trebuie să asigure  căile și mijloacele  de realizare a educației, apărând și valorificând nația.

Din această perspectivă, Eminescu  vorbește despre „statul educativ”, preluând, de data aceasta, și ideea de personalitate în concepția lui Hegel, ca fenomenologie a vieții interne.  Personalitatea, pentru Eminescu,  este „o realitate de ordin ideal cu totul autonomă, ca o valoare în sine, ca o valoare absolută”. Spune Toma Chiricuță, interpretând atent concepția poetului: „Eminescu ajunge la noțiunea de Stat în sens hegelian. Individul trăind în comunitate, și aceasta fiind în esență identică cu ființa lui, va trebui ca și ea  să aibă natura individului singular Oricum această natură a individului singular „e de a fi o personalitate”, comunitatea omenească trebuie ca să ajungă și ea a fi o personalitate. Această comunitate, devenită personalitate, Eminescu afirmă că nu este decât statul”. Corelația  Individ – Stat este făcută de Eminescu pornind de la  trei factori esențiali ai personalității: EUL,  VOINȚA  și FAPTA. Trei diade vor reprezenta această corelație: Eul ar fi „Capul Statului”, voința ar fi Constituția, iar fapta ar fi Administrația. Concluzionează Toma Chiricuță: „Așadar e clar. Statul este națiunea personalizată. Statul constituțional actual, care reprezintă forma cea mai înaltă de personificare a națiilor, este opera , în primul rând a doi factori – școala și economia națională”.  Cu această logică și cu aceste acumulări pornește Eminescu în acțiunea administrativă a revizorului școlar.  Care ar fi, în esență, teoria pedagogică a lui Eminescu gânditorul, înainte de a intra în activitatea practică a administrației școlare ca revizor, activitate ce va urma: „Cultura își îndeplinește funcțiunea ei umană înlăuntrul individului, transmițându-se totuși și dincolo de marginile individului, la masa comunității naționale. Știința, prin eroul ei,  care e omul de știință, „învățatul”, lucrează în chip obiectiv la crearea alimentului spiritual al culturii, pe care îl vor consuma cei culți. Iar din colaborarea tuturor celor culți, sub călăuzirea luminată și obiectivă a „învățatului, se va  clădi munca de necontenită personalizare a individului și a nației, care se numește educație”.

(VA URMA)

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan

Publicat

Publicitate

Sfântul Ioan era din Betsaida Galileii dintr-o familie înstărită. Tatăl său, Zevedeu, avea mreje de pescar și avea mai mulți lucrători, precum și cei doi copii, Iacov și Ioan care îl ajutau. Cât despre mama Sfântului Ioan, Salomeea, care era verișoară cu Maica Domnului, aflăm din Evanghelii că slujea lui Hristos, mergând în urma Lui cu alte femei evlavioase.

Atunci când a început să predice Sfântul Ioan Înaintemergătorul în pustia Iordanului venirea lui Hristos, Ioan cu Andrei – fratele lui Petru – care erau și ei pescari, au mers aproape de el și au devenit ucenicii lui. La o zi după Botezul Domnului, Înaintemergătorul le-a arătat acestora pe Iisus care trecea și le-a zis: „Iată Mielul lui Dumnezeu!” Atunci, ei s-au apropiat de Hristos, iar când Acesta i-a văzut, a întrebat: “Ce căutați?” Andrei și Ioan I-au zis: „Rábbi (adică Învățătorule), unde locuiești?” „Veniți și veți vedea!” le-a răspuns Hristos.

Au venit la casa unde locuia și au rămas până seara, ascultând, pentru prima dată, cuvântări despre viață din gură dumnezeiască. După două luni, Fiul lui Dumnezeu i-a chemat pe Andrei și pe Petru lângă El, precum și pe Iacov și pe Ioan. Acestea s-au întâmplat pe malul Lacului Ghenizaret (Marea Galileii). Cele două perechi de frați au lăsat năvoadele și corăbiile și din acel moment s-au alăturat lui Hristos. Și-au schimbat ocupația după cuvântul pe care li l-a spus Domnul: din pescari de pești au devenit pescari de oameni. Dintre toți Apostolii, Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a fost cel mai tânăr. S-a dedicat lui Iisus cu însuflețire. La început avea o fire irascibilă. Râvna arzătoare și dragostea pătimașă pe care le arăta, aminteau, adesea, de primul lui Învățător pe care l-a avut, pe Înaintemergătorul Domnului.

Niciunul dintre Apostoli nu avea o legătură atât de strânsă cu Domnul. Ioan stătea întotdeauna lângă Învățător și adeseori punea capul pe pieptul Lui. Uneori când Fiul lui Dumnezeu, se separa de ceilalți ucenici, pentru a se ruga singur cu Tatăl Lui, Îl însoțeau numai trei dintre aceștia – Petru, Iacov și Ioan. La fel, atunci când s-a schimbat la Față pe muntele Taborului sau când era îngrijorat și se ruga pe muntele Măslinilor. Cel mai apropiat de Iisus era Ioan: cuvintele și suspinele lui Hristos întâlneau prima dată inima lui. Atunci când L-au prins pe Hristos, ceilalți ucenici s-au împrăștiat precum oile cărora li s-a luat păstorul, numai Ioan și Petru l-au urmat până în curtea Arhiereului Anna. Acolo Petru s-a temut și s-a lepădat în fața slujnicei, însă Ioan a rămas credincios. Ioan era cunoscut în mediul arhieresc, după cum citim în Evanghelie, și de aceea risca să se expună mai mult. Când Hristos s-a suit pe cruce, Ioan, împreună cu Maica Domnului, a stat alături de El până în ultimele clipe. Iisus înainte de a-și da duhul, i-a încredințat lui Ioan pe mama Sa.

La coborârea de pe cruce, Ioan i-a ajutat pe Iosif și Nicodim și, plângând, a pus încă o dată capul pe pieptul lui Hristos, împuns de suliță. Chiar și după Înviere, atunci când Mironosițele i-au înștiințat pe Apostoli, Ioan a ajuns primul la mormântul gol. De asemenea, el L-a recunoscut pe Domnul când s-a arătat la Marea Tiberiadei. După pogorârea Sfântului Duh, împreună cu Petru și Iacob, ruda Domnului, Ioan era socotit ca unul dintre stâlpii Bisericii din Ierusalim. După anul 70, când romanii au dărâmat Ierusalimul și Templul Sfânt, Apostolul Ioan se stabilește în orașul Efes din Asia Mică, conducând Biserica de aici, întemeiată de Sfântul Apostol Pavel, cu autoritate recunoscută. Între anii 90-95, însă, el a fost exilat în insula Patmos, de către împăratul Domițian.

Într-o peșteră din acest loc pietros, Ioan a primit revelația despre sfârșitul lumii, pe care a consemnat-o în cartea profetică Apocalipsa. După moartea lui Domițian, sfântul s-a întors în Efes. Sfântul Apostol și Evanghelist Ioan a scris Apocalipsa pe când se afla în insula Patmos, iar Evanghelia și cele trei Epistole le-a scris pe când se afla în Efes, după întoarcerea din exil. Sfântul Ioan a trecut la cele veșnice la aproape o sută de ani, în apropiere de localitatea Efes, unde a și fost înmormântat.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Spectacolul „Frumoasa şi Bestia, la Teatrul „Vasilache” Botoșani

Publicat

Publicitate

În această săptămână în zilele de joi, 8 mai 2025, de la ora 18:00 şi duminică, 11 mai 2025, de la orele 11:00 și 12:30, micuții sunt așteptați să vizioneze spectacolul  „Frumoasa şi Bestia”.

„Frumoasa şi Bestia“ este un spectacol de Valentin Dobrescu,  după o poveste engleză. Regia artistică este semnată de Valentin Dobrescu, scenografia îi aparţine lui Mihai Pastramagiu, iar muzica este compusă de  Alin Macovei-Moraru.

Din distribuţia spectacolului fac parte actorii: Adelina Cojocariu, Andrei Iurescu, Marius Rusu, Ioana Buta, Anamaria Chelaru, Alin Gheorghiu şi Ana Apetrei

 

„V-aţi întrebat, ce e povestea ? Nu e uşor s-o defineşti.

Pot să vă spun că o poveste este doar ceea ce-ţi doreşti.

Publicitate

E ce visezi cu ochii minţii, e gândul tău neîmplinit,

E-o lume-n care-ai vrea să fii, şi-n care-acuma te-ai trezit.

Vreţi o poveste ? Da ? Prea bine. Ştiu una care v-ar plăcea,

Şi-n care veţi vedea cu toţii ce poate face dragostea.” (Valentin Dobrescu)

 

Spectacolul este recomandat copiilor peste 3 ani.

 

Prețul biletului este de 20 lei.

 

Biletele pentru spectacolele Teatrului „Vasilache” se pot achiziţiona on line https://www.entertix.ro/g/334/teatrul-pentru-copii-si-tineret-vasilache.html sau accesând www.teatrulvasilache.ro secțiunea Cumpără Bilet, ori de la sediul instituţiei, de marţi şi până vineri, între orele 10:30 şi 12:30, dar şi înainte de începerea fiecărui spectacol, în limita locurilor disponibile.

Accesul în sala de spectacole se face cu o jumătate de oră înainte de începerea spectacolului.

Citeste mai mult

Eveniment

Izvor de credință, cuvânt și jertfă: Revista religioasă săptămânală „Izvorul Tămăduirii”, la numărul 2000. Primul mesaj al părintelui Ioan Alupoaiei, în urmă cu 22 de ani

Publicat

Publicitate

Într-un colț al Botoșaniului, unde odinioară doar liniștea unui parc acompania pașii celor grăbiți, s-a născut, din jertfă și rugăciune, o biserică. Nu doar din piatră și cupru, ci și din cuvânt. De 22 de ani, Parohia „Izvorul Tămăduirii și Sfântul Haralambie” scrie, cu suflet și condei, o pagină vie a credinței: „Foaia religioasă săptămânală Izvorul Tămăduirii”.

Această publicație nu este doar o simplă revistă parohială. Este un glas al Bisericii care, număr după număr, cheamă la lumină, la comuniune și la trăirea tainelor dumnezeiești. Încă din 15 februarie 2004, când a apărut primul număr – mai degrabă un program liturgic decât un material editorial – s-a simțit nevoia unui dialog profund cu sufletul credinciosului. De atunci și până astăzi, cu peste 2000 de apariții, foaia religioasă a devenit o cronică a trăirii, o punte între altar și inimile celor care caută mântuirea.

Inițiativa a fost semnul unei viziuni profunde, născute în inima preotului Ioan Alupoaiei, cel care a zidit nu doar pereți sfințiți, ci și o comunitate. În anii când Parohia „Izvorul Tămăduirii” își făcea pașii timizi în viața liturgică, totul părea fragil. Într-un tramvai dezafectat, devenit loc de rugăciune, s-a rostit pentru prima dată numele lui Dumnezeu într-un lăcaș improvizat, dar plin de Duh. Era 13 martie 2003. Și până la 25 noiembrie același an, „biserica din tramvai” a fost loc de închinare, de început și de nădejde.

Încercările nu au lipsit. Două incendii – unul la capelă, altul la acoperiș – au pus la încercare rezistența credinței. Dar focul jertfei nu s-a stins. Astăzi, în locul tramvaiului, se înalță o biserică de zid, cu turlă spre cer și catapeteasmă din stejar, cu icoane care privesc din veșnicie. Sfântul Altar este pictat, iar sufletele celor ce pășesc în acest spațiu se simt mai aproape de Împărăție.

Dar dincolo de ziduri, rămâne cuvântul. Foaia religioasă săptămânală a devenit altarul scris al parohiei. A transmis, cu răbdare și inspirație, chemarea lui Hristos: „Veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați…” A vorbit despre evenimentele bisericii, despre sărbători, despre viețile sfinților, dar mai ales despre viața trăită în comuniune. A devenit un glas pentru cei ce nu puteau rosti și o lumină pentru cei ce căutau sens.

Această publicație este, fără îndoială, dovada că Biserica nu este o clădire. Este o familie. Este o respirație comună. Este iubirea care lucrează, în fiecare duminică, o nouă înviere în suflete. Nu este egocentrică, ci misionară. Nu este rece, ci lucrătoare, în duh și adevăr.

Publicitate

După 22 de ani, „Foaia religioasă Izvorul Tămăduirii” nu este doar o arhivă. Este un document viu, care pulsează cu fiecare rugăciune rostită în taină, cu fiecare lacrimă ștersă în tăcere și cu fiecare bucurie împărtășită în credință. Este un dar. Un izvor.

La ceas aniversar, să le spunem celor ce au scris, editat, tipărit și răspândit această lucrare: La mulți ani binecuvântați! Și la cât mai multe suflete atinse de cuvânt!

La mulţi ani şi la cât mai mulţi cititori!

Citeste mai mult

Actualitate

COD RUTIER 2025: Șoferii își pot recupera mai rapid permisul! Află noua condiție

Publicat

Publicitate

Parlamentul a aprobat o modificare a Codului Rutier 2025, care le oferă șoferilor posibilitatea de a reduce perioada de suspendare a permisului auto dacă achită amenda contravențională.

Parlamentul a adoptat marți proiectul legislativ care introduce o condiție suplimentară pentru șoferii care doresc să își reducă perioada de suspendare a permisului de conducere, respectiv plata amenzii contravenționale.

Modificare Cod Rutier 2025. Noua condiție pentru reducerea suspendării permisului

Conform noii legislații, pentru a beneficia de reducerea perioadei de suspendare a dreptului de a conduce, șoferii trebuie să îndeplinească trei condiții:

  • admiterea la testul de verificare a cunoștințelor rutiere
  • deținerea permisului auto de cel puțin un an
  • dovada achitării amenzii contravenționale ce a dus la suspendarea dreptului de a conduce.

Proiectul a fost inițiat de USR. Inițiatorii susțin că măsura va contribui la reducerea numărului de accidente rutiere și la îmbunătățirea sistemului de colectare a amenzilor, potrivit Mediafax.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending