Connect with us

Actualitate

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (346)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Poetul, eseistul şi criticul literar spaniol Juan Carlos Abril, în „Observator cultural” nr. 978 din 2019, despre poezie, într-un interviu acordat Doinei Ioanid: „Da, poezia este o necesitate de expresie, deşi, ca limbaj vorbit, trebuie să o învăţăm. Ne este dificil atunci când nu cunoaştem codul, ne încarcă cu semnificaţiile şi complexitatea sa şi avem tendinţa să abandonăm lectura poeziei dacă nu suntem specialişti. Poezia este precum matematica, trebuie să o înveţi pas cu pas. Poezia – fie că e verbală sau nu – este forma artistică prin care obiectivăm lumea, iar fiinţa umană întotdeauna a dorit să arate lucrurile aşa cum sunt, în perplexitatea şi uluirea de a fi viu, cu toate contradicţiile sale.”;

Citesc „Pâlpâiri” (Editura „Polirom”, 2018), un roman scris de Dan Lungu. Reţin: 1. „Am fost educaţi să privim tot înainte, în monitoare, să nu întoarcem capul”; 2. „Dincolo de monitoare este jungla. Capătul lumii e acolo unde eşti offline”; 3. „O altă epistemologie înseamnă alt stil de viaţă”; 4. „Suprafaţa apei şi ecranele au mult mai multe în comun decât pare la prima vedere”; 5. „Orice speranţă e o fantă prin care se întrezăreşte o lume mai bună, o altă realitate”; 6. „Nici un apelativ nu este absolut întâmplător, ci e o atribuire identitară”; 7. „Ai sentimentul unei violenţe subtile atunci când lucrezi cu numere mari şi al unei trădări a umanului”; 8. „Mereu am avut sentimentul că toţi consilierii sunt oamenii sistemului şi tot ce-i mai bun pentru tine lasă la urmă, e ultima ofertă”; 9. În sat „până şi mirosurile se separă: în faţă te întâmpină mireasma de trandafiri sau regina nopţii, iar în spate cea de balegă sau de găinaţ”; 1o. „Întreaga realitate a satului se sprijină pe suveicile cuvintelor care ţes încontinuu”; 

Pavel Şuşară despre femeie: „În literatură (artă în general) există o metaforă a feminităţii, chipul ei nu apare explicit, el este subînţeles în logica interioară a discursului. Tipuri de femei: a) femeia solitară (apăsată de vagi melancolii); b) femeia multiplicată (îşi caută febril o identitate); c) femeia astrală (cu chip rece şi animată subtil de nostalgia cuplului); d) femeia angelică; e) femeia demonică (ambele aspirante unice către absolutul feminin)”; 

Valeriu Nicolae, în „Dilema veche” nr. 804 din 2019: „Havel scria că intelectualii ar trebui să prevadă şi să discute diversele ameninţări, orori sau catastrofe, iar politicianul ar trebui să îi asculte, să se gândească la cum ar putea acestea să fie evitate şi să acţioneze în consecinţă. În acest moment, rolurile în societate sunt aproape inversate: intelectualii şi jurnaliştii caută soluţii politice, iar politicienii sunt preocupaţi de a discuta ameninţările şi ororile datorate adversarilor lor politici. Partea de acţiune este elegant ignorată de toată lumea. Cele de mai sus le-am scris în 2012. Dan Diaconescu a fost înlocuit de Liviu Pleşoianu, Gigi Becali de Rareş Bogdan, iar Adrian Năstase de doamna Viorica Dăncilă.”;

Publicitate

În „Ramuri” nr. 7 din 2019, un poem de Adrian Popescu şi intitulat „Poeţii”: „Poeţii sunt defuncţii pentru care, / Cu ochii roşi, tulburi şi sticloşi, / Îmi mai luam o carte la culcare. / O terminam în cântec de cocoşi. // Dormeam, sfios, cu ea sub pernă, / Credeam că ei deţin secretul, / Prin care poţi avea, eternă, / O viaţă plină cu buchetul…// Nu semănau cu cei din cărţi, / Boemi notorii, ţara îi cinsteşte. / Traşi de dorinţe-n două părţi, / Maeştri în prisosul ce lipseşte. / De unde versurile minunate? // Îi alăptase vreo zeiţă? Cine? / Că nu au sângele de om în vine. / Şi dacă-l au de unde vine?”;

Farkas Jeno, în „Ramuri” nr. 7 din 2019, publică articolul „Cerchişti în mărturii inedite”.  În conţinutul acestui articol, autorul prezintă cele trei abordări despre exil ale lui Nicolae Balotă: a) cea a lui Cioran („ce se caracterizează prin traumatism lingvistic, renegarea limbii şi fuga de condiţia de exilat”); b) cea a lui Ionescu („ce s-a dovedit a fi o reuşită invenţie, o virtute literară: absurdul, adică perfecţiunea maşinăriei lingvistice care funcţionează de minune…în gol”); c) cea a găsirii unei limbi ideale în exilul terestru biblic („parte a condiţiei noastre umane”);

Sever Voinescu, în „Dilema veche” nr. 802 din 2019, despre răspântie: „În toate mitologiile lumii, răspântiile stârnesc fiori. La intersecţia drumurilor se petrec mereu lucruri care scapă de sub control pentru că ceea ce, în general, era ordonat şi previzibil pe o cale se dezordonează şi se bulversează la impactul cu o altă cale. Direcţiile, clare pe orice drum, se relativizează la intersecţii şi paşii celui care străbate drumul nu mai merg inexorabil înainte. Pot fi la dreapta sau la stânga. Direcţia paşilor nu mai este dusă de drum. Voinţa călătorului devine decisivă. Şi de câte ori bietul om e pus să aleagă, el e pus, de fapt, într-o încurcătură. Drumul nu te încurcă; răspântia, însă, da. Şi mai adaug că, la intersecţie, nu se pune doar problema mea – „Pe unde o iau?” -, ci şi problema întâlnirii mele cu altul – „Cine are prioritate?”. Şi nu-i de glumă. Din aşa ceva se iscă războaie”;

Mark Twain: „Când te trezeşti făcând parte dintr-o majoritate, e timpul să faci o pauză şi să reflectezi”;

Rainer Maria Rilke despre poezie: „Totul este să preamăreşti. În poezie noi vorbim de cele mai multe ori despre creaţia lui Dumnezeu. În momentul în care ştii să preamăreşti smerit un om, un copac, o floare, o întâmplare din viaţă, o taină, se naşte poezia. Noi trăim din uitare în uitare, dar poezia înseamnă a-ţi aminti cumva ceea ce nu ai trăit încă”;

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Educație

Noi reguli pentru temele elevilor: Maximum o oră la învățământul primar, 2 ore la gimnaziu și liceu. Proiect în dezbatere publică

Publicat

Publicitate

Noi reguli pentru temele elevilor: Directorul și dirigintele trebuie să monitorizeze respectarea timpului maxim de o oră pentru elevii din primar și 2 ore pentru gimnaziu și liceu și anual se va colecta feedbackul elevilor și al părinților față de utilitatea și eficiența temelor pentru acasă, informează alba24.ro

Aceste reguli se regăsesc într-un proiect de ordin privind temele pentru acasă în învățământul preuniversitar, pus în consultare publică de Ministerul Educației și Cercetării, miercuri, 19 noiembrie, transmite Edupedu.ro.

Nu se mai pot da teme ”grele”. Proiectul de ordin mai prevede că tema obligatorie trebuie să aibă un nivel mediu de dificultate, pentru toți elevii clasei.

Tema suplimentară, care este facultativă, cu caracter general sau individual – diferențiată, pentru activități de recuperare sau de pregătire pentru performanță, presupune că elevul nu este obligat să o facă.

La începutul lunii iunie, Daniel David a declarat, în cadrul unei conferințe de presă, că profesorii care dau prea multe teme „merită” să fie atenționați.

În prezent, cu orele de curs și temele pentru acasă se poate ajunge ca un copil să muncească zilnic

Publicitate

pentru școală mai mult de 8 ore.

Temele pot afecta atât sănătatea fizică, cât și cea psihică a elevilor. Potrivit unui studiu realizat de Universitatea Stanford, 56% dintre elevi au considerat temele o sursă principală de stres.

După o zi întreagă de învățare la clasă, elevii pot deveni epuizați dacă au prea multe teme. Când se întâmplă acest lucru, copilul poate înceta să-și facă temele sau să se bazeze pe un părinte pentru a-l ajuta cu temele, arata studiul celor de la Oxford.

Ca urmare, notele pot începe să scadă, iar efectul este invers față de cel așteptat.

Prea multe teme pot duce, de asemenea, la o învățare mai puțin activă, un tip de învățare care are loc în context și încurajează participarea.

Citeste mai mult

Educație

Educația globală, trăită cu sens: Elevii Liceului „Demostene Botez” Trușești, inspirați de părintele Cătălin Postolache

Publicat

Publicitate

În cadrul Săptămânii Educației Globale, elevii Liceului „Demostene Botez” Trușești au avut parte de o activitate aparte, desfășurată sub îndrumarea preotului Cătălin Postolache, de la Parohia Sulița II, în care care valorile, dialogul și speranța s-au transformat în lecții vii, cu impact direct asupra modului în care tinerii privesc lumea și rolul lor în ea.

Atmosfera caldă a întâlnirii a creat cadrul ideal pentru ca elevii să descopere ce înseamnă responsabilitatea globală și cum pot contribui, prin gesturi mici, la construirea unei lumi mai drepte, mai pașnice și mai durabile. Părintele Cătălin Postolache i-a provocat să reflecteze asupra importanței fiecărei acțiuni, explicând că dreptatea este asemenea unei semințe ce trebuie cultivată zilnic, pacea o respirație comună care ne unește, iar durabilitatea o promisiune tăcută pe care o lăsăm moștenire generațiilor viitoare.

Prin discuții deschise, exemple inspirate și activități interactive, elevii au fost încurajați să privească dincolo de granițele personale și să își înțeleagă poziția în comunitatea globală. Activitatea nu a fost doar o lecție, ci o experiență transformațională în care vocea copiilor a fost ascultată, iar ideile lor au prins contur.

Potrivit profesoarei Cătălina Gania, tinerii au dezbătut ideea că viitorul este un proiect colectiv și că fiecare dintre ei are puterea de a contribui la schimbare.

Liceul „Demostene Botez” Trușești și Parohia Sulița II își reafirmă astfel angajamentul comun de a sprijini educația pentru cetățenie globală, într-o încercare perpetuă de a zidi punți solide între generații.

Publicitate
Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (405)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DICȚIONAR SPECIAL

 

„GĂINAŢUL” LUI PAUL VERLAINE: Comparaţia vrea să pună în evidenţă incongruenţele multiple între „omul creator” şi „creatorul trăitor”, adică între creaţia individului şi viaţa sa. Explică universitarul Codrin Liviu Cuţitaru în articolul său, „Detalii complicate”, din „Dilema veche” nr. 955 din 2022: „…subtilul simbolist francez denunţă incompatibilitatea extremă între ceea ce experimenta psihic, pe plan creator-oniric şi ceea ce reuşea să exprime concret, prin scris, în realitatea imediată. Mărturisea, cât se poate de franc poetul, că el plutea, imaginar, pe un cer plin de stele, de unde doar „GĂINAŢUL” cădea , parcimonios în răstimpuri pe „bietele” sale „caiete” de compoziţie literară”.

 

Publicitate

OBSERVAŢIA EUGEN SIMION: Am întâlnit-o în „Ziua” nr. 4149 din februarie 2008: „Tinerii sunt cei care vin în literatură cu programe incendiare şi, tot de regulă, le abandonează după oarecare vreme şi trec la altceva. Unii abandonează chiar poezia şi rămân în literatură, dacă rămân, doar prin literatura lor de programe nerealizate. George Călinescu nu greşea prea mult când ironiza tinerii avangardişti români zicând că ei s-au realizat în măsura în care au trădat programele avangardei, iar cei care nu le-au trădat au atins performanţa pe care au atins-o, de pildă faimosul Taşcu Gheorghiu, traducătorul eminent al „Ghepardului” şi al poemului „Un anotimp în infern„. El nu tipărise, ca autor nemijlocit, decât 17 pagini şi era mândru de această performanţă pentru că, explica el, este singurul dintre români care respectă în chip absolut programul suprarealist”.

 

DOUĂ NOI LIMBAJE DE CAUCIUC: Au fost identificate de Octavian Hoandră şi prezentate în „Ziua” nr. 4167 din 2008:

a) limbajul POLITICO – AVOCĂŢESC – RUGINIT;

b) limbajul SIMANDICOS INTELECTUALIST, de dicţionar.

 

 

METAFORA ATLETISMULUI ÎN LITERATURĂ: Aparţine scriitorului italian Antonio Tabucchi. Am întâlnit-o în „România liberă” din 26 aprilie 2008: „Dacă folosim metafora atletismului, mass-media este ca o cursă de 100 de metri, pe care literatura o pierde. Literatura poate însă câştiga maratonul, cartea rămâne şi are o influenţă mai mare în timp. Dar nu ne putem aştepta ca o carte, chiar şi cu foarte mare succes, să opereze o schimbare imediată în societate.”

 

 

EXPRESIONISMUL ARHETIPAL: Concept inventat de pictorul Constantin Severin pe care l-am întâlnit explicat în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 7 din 2022: „De obicei istoricii şi criticii de artă spun că există doar două paradigme în artă: arta FIGURATIVĂ şi arta ABSTRACTĂ. Eu zic că există o paradigmă mult mai veche, încă de la peşterile rupestre, care este arta ARHETIPALĂ. (…) Mă simt apropiat de Brâncuşi şi eu zic că el e fondatorul „expresionismului arhetipal” şi creaţia sa este alcătuită practic din arhetipuri. Chiar în jurnalele sale scrie şi vorbeşte despre arhetipurile lui Jung. Deci, el era conştient, era atras de arhetipurile lui Jung şi eu zic că, în acelaşi timp, formele sale şi cizelările exact asta spun. Parcă e un strigăt a lui Munch „Pasărea în spaţiu”, deci e vorba de forme expresioniste. Adevăratul întemeietor al expresionismului arhetipal e Brâncuşi”;

 

SINDROMUL ANTEU: L-am găsit explicat de artistul plastic Mircia Dumitrescu într-un interviu acordat lui Ionuţ Vulpescu şi publicat în „Contemporanul. Ideea europeană” nr. 7 din 2022 şi se traduce prin „pierderea pământului de sub picioare”: „Nu trebuie să mimezi ceea ce tu nu simţi în realitatea ta. Acest transfer exterior te înfundă. Îţi pierzi pământul de sub picioare. Exact aşa cum face Anteu. pe care Hercule îl ridică în aer şi îl sugrumă în aer, căci dacă stătea cu picioarele pe pământ, mama lui îi dădea forţe să poată să lupte cu el. Aşa se întâmplă şi la noi. Trebuie să stăm legaţi de această atmosferă. Eu cred aşa: cu cât te ancorezi mai mult în atmosfera naţională, cu cât devii mai înţelegător al locului unde te afli, cu atât poţi să atingi valori universale. Sigur că e o bătălie mult mai grea, mai ales că noi avem un mare defect: nu ştim să ne apreciem valorile”.

 

 

UNIVERSUL UTOPIC JEAN DEBUFFET: Într-o lucrare publicată în 1968 şi intitulată „Omul obişnuit şi creaţia”, autorul, Jen Debuffet, elaborează un univers utopic în care arta brută ar oferi tuturor celor care găsesc energia de a-şi manifesta capacităţile creatoare, un loc alături de artiştii titraţi. Cităm din J. D.: „Nu vor mai exista PRIVITORI în cetate. Nimic în afară de actori. Fără cultură, deci fără privire”. (Obs.: Cuvântul PRIVITOR l-a împrumutat de la Duchamp pentru a desemna vizitatorul, spectatorul prin acţiunea lui. Duchamp foloseşte cuvântul pentru a accentua existenţa unei relaţii perceptive, specifică picturii RETINIENE, spre exemplu);

 

 

DOUĂ CELEBRE TEORII GEOPOLITICE ALE ANILOR `90: Sunt reluate de Andrei Cornea în „Dilema veche” nr. 963 din 22 – 28 septembrie 2022. Ele anticipau starea lumii în următoarele decenii ale secolului XXI: 1. cea a lui Francis Fukuyama – „credea că succesul democraţiilor liberale, după încheierea în favoarea lor a Războiului Rece, anunţă o lume liberală paşnică şi cam plictisitoare, descrisă în termeni hegelieni de „sfârşit al istoriei”; 2. cea a lui Samuel Huntington – „vedea dimpotrivă viitorul în termeni de conflicte, dar nu între ideologii sau interese de stat tradiţionale, ci în termeni de „civilizaţii”, adică de mari unităţi socio-politice definite mai ales în funcţie de religiile dominante, precum civilizaţia catolică – protestantă, slav – ortodoxă, civilizaţia islamică etc. Analiza lui Andrei Cornea: „Acum, la 25-30 de ani de la acele „predicţii”, nu putem decât constata că ambele s-au înşelat profund sau, dacă vreţi, au descris nişte lumi care nu seamănă cu lumea noastră”,

 

 

 

ŞCOALA DE PRODUS ŢOPENIE: Descrierea aparţine lui Dan Stanca într-un articol din „România literară” nr. 33 din 2022: „De mai bine de jumătate de veac, dacă nu chiar de trei sferturi de secol, în România a funcţionat şi funcţionează o şcoală exemplară de produs ţopenie. Comunismul, la urma urmei, aşa ceva a creat: promoţii peste promoţii de ţoape care au pus stăpânire pe societate şi au distrus-o. În felul acesta nu am mai avut elite în niciun domeniu. Ţoapa nu reprezintă neapărat neamul prost, ţoapa este şi tipul leneş, incompetent, specimenul care face totul de mântuială, dar care, prin tupeu şi obrăznicie, adică printr-o propagandă împinsă spre ultimele consecinţe, închide gura acelora care îndrăznesc s-o critice”.

 

Citeste mai mult

Eveniment

Botoșani: Tentativă de mituire filmată cu body-cam în Botoșani. Polițiștii au refuzat 200 de euro și 2.000 de lei

Publicat

Publicitate

Luni, în jurul orei 13:25, ofițerii de poliție din cadrul Direcției Generale Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Botoșani au fost sesizați de către un echipaj de poliție din cadrul IPJ Botoșani – Poliția  Municipiului  Botoșani – Biroul Rutier cu privire la faptul că, în aceeași zi, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu pe raza localității Victoria, comuna Stăuceni, județul Botoșani, au constatat că șoferul unei autoutilitare a efectuat o manevră de depășire pe linie continuă.

Având în vedere cele constatate de polițiști, conducătorului auto, un cetățean în vârstă de 55 de ani din localitatea Trușești, județul Botoșani, i s-a adus la cunoștință contravenția săvârșită și că urmează să fie sancționat contravențional, cu amendă și reținerea permisului de conducere. În acest context, pentru a nu lua măsurile legale care se impuneau, conducătorul auto i-a promis unuia dintre polițiști suma de 200 de euro.

Agentul de poliție a refuzat propunerea, procedând la sancționarea contravențională a conducătorului auto și la reținerea permisului de conducere pe o perioadă de 60 de zile. Cu ocazia prezentării procesului-verbal de constatare a contravenției în vederea semnării, șoferul a promis din nou o sumă de bani agentului de poliție, respectiv 2.000 de lei, pentru a nu dispune măsurile legale față de acesta.

Polițiștii  au refuzat categoric propunerile conducătorului auto și au sesizat Direcția Generală Anticorupție – Serviciul Județean Anticorupție Botoșani. Interacțiunea a fost filmată cu dispozitivul body-cam din dotarea agentului de poliție constatator.

Cercetările continuă pentru clarificarea tuturor împrejurărilor și stabilirea măsurilor legale ce se impun, sub coordonarea procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoșani.

Facem precizarea că punerea în mișcare a acțiunii penale este o etapă a procesului penal reglementată de Codul de procedură penală, având ca scop crearea cadrului procesual de administrare a probatoriului, activitate care nu poate, în nici o situație, să înfrângă principiul prezumției de nevinovăție.

Publicitate

 

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending