Acest sfânt a trăit în Roma, în anii domniei împăratului Adrian, între anii 117-138. Mama sa, văduva Antia a fost învățată să creadă în Hristos de către Sfântul Apostol Pavel. Antia l-a dus pe Sfântul Elefterie, pe când era încă un copil, la Anichit, episcopul Romei.

Acesta l-a trimis să învețe Sfânta Cart, iar la cincisprezece ani a fost hirotonit diacon, la optsprezece ani, preot, iar când era de douăzeci de ani a fost hirotonit episcop în Iliric. Sfântul Elefterie îi învăța și întorcea pe mulți la credința în Hristos. Din acest motiv, l-a chemat împăratul Adrian la sine și pentru că a vorbit împotriva idolilor, mărturisind pe Hristos, ca fiind Dumnezeu adevărat, a fost dat să fie chinuit și torturat.

A poruncit să-l culce pe un pat de aramă și să-i dea foc, l-au pus, apoi, pe un grătar de fier înroșit în foc și iarăși l-au băgat într-o căldare plină cu untură și cu smoală în clocot; și cu puterea și cu darul lui Hristos a fost păzit de toate nevătămat. Apoi l-au aruncat pe Sfântul Elefterie într-un cuptor de aramă ars în foc, de unde, ieșind iarăși neatins, a poruncit tiranul să-l arunce în temniță.

A fost legat apoi de un car tras de cai sălbatici și, fiind slobozit de îngeri, a fost dus într-un munte înalt; acolo trăia cu fiarele sălbatice, care se îmblânzeau la cuvintele lui. Pe munte, Sf. Elefterie a botezat pe slujitorii trimiși să-l prindă și pe mulți alții, care, văzând sfințenia sa, au crezut în Hristos, Dumnezeul pe care sfântul îl mărturisea. În jur de 500 de oameni au îmbrățișat creștinismul, datorită sfântului.

L-au prins apoi și l-au dus iarăși în fața împăratului, care l-a dat să-l mănânce fiarele. Sfântul, însă, a scăpat iarăși neatins. Atunci, împăratul Adrian a poruncit unor slujitori să îl străpungă pe tânărul sfânt Elefterie și, astfel, și-a dat sufletul în mâna Creatorului.

Maica sa, Antia, a îmbrățișat pe Sfântul Elefterie, după moartea sa și, căzând peste el, i s-a retezat și ei capul cu sabia.

O parte din moaștele Sfântului Elefterie se găsește, spre închinare, la Biserica Sfântul Elefterie Nou, din București (Eroilor).

Un accident rutier soldat cu rănirea a cinci persoane s-a produs în urmă cu puțin timp în orașul Flămânzi. În eveniment a fost implicat un singur autoturism, care, din motive ce urmează să fie stabilite de anchetatori, a provocat mai multe victime.

La fața locului au intervenit de urgență pompierii din cadrul Punctului de Lucru Flămânzi și ai Detașamentului Botoșani, cu o autospecială de stingere echipată cu modul de descarcerare, precum și ambulanța de terapie intensivă mobilă SMURD. Totodată, în sprijin au fost direcționate și trei echipaje ale Serviciului Județean de Ambulanță Botoșani.

Echipajele de intervenție au constatat că patru persoane aflate în autoturism și un pieton aveau nevoie de îngrijiri medicale. Victimele au fost evaluate la fața locului, apoi preluate de echipajele medicale și transportate la spital pentru investigații și tratament de specialitate.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire și stingere a incendiilor, pentru eliminarea oricărui pericol suplimentar. Circumstanțele producerii accidentului vor fi stabilite de polițiști, în urma cercetărilor.

Duminică a fost zi de aleasă bucurie duhovnicească pentru credincioșii Parohiei „Nașterea Maicii Domnului” din satul Talpa, comuna Blândești, județul Botoșani. Sub ocrotirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, comunitatea s-a adunat mai întâi la slujba Paraclisului Maicii Domnului, cerând ajutor, luminare și întărire pentru noul început. Abia apoi, într-o atmosferă de rugăciune și emoție, a avut loc ceremonia de învestire a noului păstor duhovnicesc, pr. Daniel Anechitei, săvârșită de părintele protopop Petru Fercal.

Cu mic, cu mare, credincioșii au fost prezenți la acest moment de rânduială bisericească. Alături de noul paroh s-au aflat numeroși preoți din cercul misionar, veniți să-i fie aproape la începutul slujirii. Evenimentul a fost onorat și de prezența părintelui inspector Liviu Botezatu, care a adresat un cuvânt de îndemn și întărire.

Primarul comunei Blândești, Stelian Maxim, a fost primul dintre enoriași care i-a urat bun-venit părintelui Daniel Anechitei, dorindu-i slujire rodnică și asigurându-l de sprijinul autorităților locale, în folosul întregii comunități.

Un moment de profundă emoție l-a constituit cuvântul de mulțumire al părintelui Constantin Leonte, fostul paroh, care și-a încheiat slujirea cu pace și recunoștință. „Am dorit să așez la inimile dumneavoastră un gând de mulțumire. Dau slavă lui Dumnezeu care m-a învrednicit de această sfântă lucrare. M-am bucurat de sprijinul Înaltpreasfințitului Teofan, al părinților mei, al părintelui protopop, al autorităților locale, dar și al dragilor enoriași, cu care am petrecut ca într-o adevărată familie. Mulțumesc tuturor că ați adăugat o părticică din experiența dumneavoastră la experiența mea”, a spus părintele Constantin.

La rândul său, noul paroh, pr. Daniel Anechitei, a vorbit cu emoție și smerenie despre chemarea primită. „Cu emoție și cu recunoștință stau în fața dumneavoastră și mulțumesc lui Dumnezeu că m-a chemat și mi-a încredințat această slujire”, a spus cu emoție în glas.

În cuvântul său, părintele a amintit pe cei care l-au sprijinit pe drumul formării și slujirii sale, subliniind că misiunea preoțească se împlinește doar în comuniune cu ierarhii, cu preoții împreună-slujitori și cu credincioșii încredințați spre păstorire.

Un discurs cu puternic caracter mobilizator a fost rostit și de părintele inspector Liviu Botezatu, care a vorbit despre responsabilitatea slujirii, jertfă și statornicie în lucrarea pastorală. Cuvântul său integral poate fi urmărit în materialul video care însoțește acest articol.

Părintele Daniel Anechitei s-a evidențiat de mic copil prin evlavie și credință profundă în Dumnezeu. De la duhovnicul său, părintele Gheorghe Andrișescu, a învățat sensul smereniei și al dragostei față de aproapele. Îndemnat de acesta, a urmat Seminarul Teologic din Botoșani, apoi Facultatea de Teologie din București, continuând să-și zidească viața pe temelia credinței.

Preoteasa Andreea Gabriela și cei cinci copii ai familiei Anechitei au fost prezenți la eveniment, alături de rude și prieteni.

Scurt istoric al Bisericii din Talpa

Biserica a fost construită în anul 1765 din bârne de stejar în satul Cerchejeni de către Stolnicul Constantin Kogalniceanu şi soţia sa Safta.
În anul 1901 terminându-se de construit noua biserică în Cerchejeni s-a pus problema menţinerii în stare bună a vechiului monument istoric. Solutia a fost gasita, 1914, cand s-a luat hotararea demontarii ei si mutarea in satul Talpa. Aici, s-a ridicat din nou, folosindu-se si alt material, lucrarea terminadu-se abia in 1924, iar in 1925 biserica a fost sfintita. In timp biserica a fost extinsa, construindu-se un pronaus din chirpic iar in timpul actualului preot paroh s-a mai construit un pridvor cu clopotnita deasupra. Printre alte lucrari sau mai realizat si pictarea bisericii, constructia unei case parohiale si a unei sali de praznuire. Ansamblul bisericesc se afla in cimitirul parohiei. Multa vreme parohia Talpa a functionat ca filie.

Duminică, 14 decembrie, sub binecuvântarea Sfintei Liturghii, Parohia „Întâmpinarea Domnului” din Botoșani a primit un nou păstor. Momentul instalării părintelui Irinel-Constantin Puiu a fost trăit cu emoție și rugăciune de întreaga comunitate, fiind, în același timp, prilej de mulțumire adusă lui Dumnezeu pentru slujirea jertfelnică a părintelui Gheorghe Grigorași, care a împlinit aici peste 30 de ani de misiune.

Lăcașul de cult s-a dovedit neîncăpător, iar curtea bisericii a fost, la rândul său, plină de credincioși veniți atât din parohie, cât și din împrejurimi. Oamenii au dorit să fie martori ai acestui moment de continuitate a slujirii, să-l întâmpine cu bucurie pe noul păstor și, în același timp, să-și ia rămas-bun, cu recunoștință și emoție, de la carismaticul părinte Gheorghe Grigorași, cel care vreme de peste trei decenii le-a fost îndrumător, mângâietor și sprijin.

Alături de noul paroh s-au aflat personalități ale vieții bisericești și academice: pr. conf. dr. Paul-Cezar Hârlăoanu, decanul Facultății de Teologie Ortodoxă „Sfântul Dumitru Stăniloae” din Iași, pr. Daniel Dascălu, directorul Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoșani, precum și numeroși preoți din municipiu.

În cuvântul său, părintele protopop Petru Fercal a subliniat rânduiala lucrării lui Dumnezeu în Biserică și importanța comuniunii. „Este un moment de bucurie pentru această parohie, pentru că Dumnezeu a rânduit prin experiența sfințiilor lor o slujire care se continuă firesc. Mai ales la oraș este nevoie de o slujire zilnică, cu multă dăruire și deschidere. Dacă este comuniune, atunci Dumnezeu este în mijlocul nostru. Părintele Grigorași a lucrat frumos, cu tact, cu bunătate și cu chip bucuros, ținând unită această comunitate. Nădăjduim că și părintele Puiu va continua, cu aceeași râvnă, această lucrare spre bucuria tuturor”, a spus părintele Petru Ferccal în cuvântul său.

Momentul cel mai emoționant a fost, fără îndoială, cuvântul de rămas-bun al părintelui Gheorghe Grigorași, rostit cu glas tremurat, dar cu inimă plină de mulțumire:

„Astăzi este o zi cu emoții, dar și una de recunoștință. Mă întreb când au trecut cei 33 de ani petrecuți aici… Mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ceea ce s-a realizat. Vine vremea când trebuie să predăm ștafeta, pentru că totul în această lume este trecător. Această parohie nu este doar un loc, ci o comunitate închegată, cu credință și responsabilitate. Părinte Irinel, vă încredințez această comunitate cu nădejdea că veți fi un părinte bun și un îndrumător statornic”, a spus părintele Gheorghe, vizibil emoționat.

O slujire ziditoare, începută în vremuri grele

Părintele Gheorghe Grigorași a primit misiunea de a păstori Parohia „Întâmpinarea Domnului” în anul 1992, într-un context marcat de rănile ateismului comunist. Prima slujbă a fost săvârșită într-o biserică aflată într-o stare precară, fără gard, înconjurată de boscheți, un loc pe lângă care noaptea îți era teamă să treci.

Cu răbdare, muncă și credință, părintele nu s-a lăsat descurajat. Spiritul său gospodăresc, susținut de jertfelnicia familiei, a transformat locul într-un spațiu viu de rugăciune și comuniune. Predica sa, uneori directă și tăioasă, alteori caldă și mângâietoare, a trezit conștiințe și a adus la biserică oameni care mult timp stătuseră departe.

Vlăstar altoit pe vița lui Hristos, părintele Gheorghe i-a îndreptat pe cei căzuți, i-a mângâiat pe cei în deznădejde, i-a întărit pe cei statornici și i-a învățat pe cei avuți milostenia.

Părintele Gheorghe Viorel Grigorași s-a născut la 19 ianuarie 1955, în satul Mândrești, comuna Vlădeni, județul Botoșani. A urmat Seminarul Teologic „Veniamin Costache” de la Mănăstirea Neamț (1970–1975) și Institutul Teologic de Grad Universitar din București (1976–1980), unde și-a susținut teza de licență despre Starea sufletului în „De civitate Dei” la Fericitul Augustin. A slujit în mai multe parohii, iar din 1992 până în 2024 a fost paroh al Parohiei „Întâmpinarea Domnului” din Botoșani.

Noul păstor

Noul paroh, pr. iconom stavrofor Irinel-Constantin Puiu, a câștigat examenul organizat de Arhiepiscopia Iașilor. Hirotonit la 27 iunie 2004 de către P.F. Daniel, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, a slujit aproape două decenii în Parohia „Sfinții Arhangheli” din Teișoara, comuna Roma, județul Botoșani. În prezent este și preot spiritual al Seminarului Teologic „Sfântul Gheorghe” din Botoșani.

În cuvântul adresat credincioșilor, noul paroh, pr. iconom stavrofor Irinel-Constantin Puiu, a vorbit cu smerenie și emoție despre începutul slujirii sale la Parohia „Întâmpinarea Domnului”, subliniind că această venire nu este o simplă mutare, ci o chemare adânc duhovnicească, purtată cu responsabilitate și rugăciune.

„Cu smerenie în fața dumneavoastră și cu emoție. Venirea mea în mijlocul dumneavoastră nu este o mutare administrativă sau un act formal, ci, prin mila lui Dumnezeu, este o chemare binecuvântată, dar și o cruce. Nu voi fi doar un administrator, ci, înainte de toate, îmi propun să fiu un părinte duhovnicesc, un frate, un rugător pentru fiecare, un slujitor smerit al bucuriilor și mai ales al suferințelor”, a mărturisit părintele Irinel Puiu.

Noul păstor a chemat comunitatea la lucrare comună, la unitate și implicare, amintind că fiecare credincios este purtător de daruri și responsabilități în „via Domnului”. El a subliniat importanța unei vieți liturgice vii, ferite de formalism și răceală, întemeiată pe jertfă, comuniune și dragoste lucrătoare.

Totodată, părintele Irinel Puiu a mulțumit Înaltpreasfințitului Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, pentru binecuvântare și încrederea acordată, precum și familiei sale, cu un cuvânt aparte de recunoștință adresat soției, preoteasa Daniela, sprijin discret și statornic în bucuriile, dar mai ales în greutățile slujirii preoțești.

Preoteasa Daniela Puiu este absolventă a Facultății de  Economie din Iași. În prezent este studentă în anul III la Universitatea de Medicină din Iași și masterand la Facultatea de Chimie Iași (Criminalistică)

Slujirea sa pastorală începe deja în chip concret. Începând de luni, copiii parohiei îl vor întâlni pe noul lor părinte duhovnicesc, alături de doamna preoteasă, primele activități fiind dedicate pregătirii sufletești pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Astfel, sub semnul copilăriei, al curăției și al bucuriei, se așază primele roade ale unei misiuni ce se dorește vie, lucrătoare și plină de har.