Connect with us

Actualitate

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (336)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

SOCRATICUL  ȘTEFAN  BAȘNO

În 2004, la Editura “Semne”, Fănuş Neagu publică romanul “Asfinţit de Europă, răsărit de Asie”. Ideea mare a romanului este aceea că  o oarecare stare de oboseală a Europei nu poate duce decât la o revigorare a Asiei,  care “răsare din neant, satisfăcând gustul pentru mistere” (Ana Dobre). Cei care au citit romanul şi au oarece cunoştinţe de matematică, au putut observa că arhitectura  acestuia se bazează pe două mari intersecţii: 1.  Balcanii ca rezultat al intersecţiei dintre Europa şi Asia; 2. Brăila ca rezultat al intersecţiei dintre Balcani şi România.  Spunea Fănuş Neagu într-un interviu din 2005:  1. „Împrejurimile Brăilei sunt naucitor de frumoase. Sunt fabuloasele păduri de salcâm cu floarea roşie de la Viişoara, iar legendarele Bălţi ale Brăilei erau neasemuit de frumoase. Atunci era acea bogăţie de peşte de care vorbeam, erau cântecele şi legendele care s-au croit despre Chira Chiralina”; 2. „Brăila este oraşul cu cele mai frumoase fete din România. Înainte le răpeau turcii, ca pe Chira Chiralina, acum se duc singure la turci. Dar se întorc”  3. „În clipa actuală, Brăila cred că se redresează. Cu greu, dar se redresează. Eu o iubesc la fel de mult ca şi pe cea veche. Bănuiesc că întreprinzătorii, după ce se vor satura de furat, vor lăsa să le curgă aur printre degete şi pentru redresarea acestui oraş frumos”.  

Fănuş Neagu n-a rămas la Brăila. A plecat la Bucureşti, argumentând într-un interviu printr-o veche şi ardelenească zicere: “fiindcă soarele de la Bucureşti răsare”. A plecat la Bucureşti cu Brăila în suflet aşa cum o bucată din Brăila a luat-o şi Panait Istrati cu el în Franţa. Dar nu despre Fănuş Neagu vreau eu să scriu aici, ci despre un alt brăilean, unul care a plecat din Brăila la Botoşani, fiindcă “Luceafărul de la Botoşani răsare”. Semnează creaţiile sale umoristice cu numele de  Ştefan Başno. A penetrat târziu această zonă a literaturii române, dar o face din ce în ce mai bine. Se simte la acest autor spiritul brăilean ca esenţă  a balcanismului românesc: atacuri cu lama ascuţită a cuvântului la beregata celui care îl supără. Ştefan Başno poate fi citit pe facebook-ul său, unde este şi cel mai activ. Scopul său principal este să comenteze actualitatea, pe primul loc aflându-se tot ce ţine de politică.

Adept al ironiei de situaţie, Ștefan Bașno pune accent  pe ironia sub formă de strategie narativă. Grăbit să nu piardă ideea, Ștefan Bașno mai neglijează, uneori, unele aspecte de tehnică prozodică, dar nimic nu impietează talentul său incontestabil, supus adesea  spiritului brăilean, unde “răul e un bine întors” , după cum axiomatizează Ana Dobre. Ascuns după o barbă impozantă care trimite,  la o primă vedere, spre posibile zone ale boemei, realitatea e alta: Ştefan Başno e un mare blând supus esenţei balcanismului românesc în forma data de Brăila şi transplantat la Botoşani unde lucrurile stau altfel: sunt mult mai serioase.

O carte de catrene militante  intitulată  „De la Asklepios la Diogene” este interesantă atât prin titlu cât şi prin autorul (sau autorii) care se ascund sub  pseudonimul Incognito.  Procedeul nu ar fi unul inedit. Acum peste 150 de ani, în 1869,  apare „Iele, grame şi epigrame politice”, semnate cu pseudonimul „O companie de glumeţi” care, până la urmă s-a dovedit ca sub pseudonimul respectiv să se ascundă Dimitrie Bolintineanu.  Incognito ne relevă un text scris la două minţi, aspect pe care îl putem deduce şi din titlu, dar şi din caracterul stilistic al catrenelor, multe respectând  mecanismul de construcţie al unei epigrame. Autorii şi-au propus să iasă din „turnul de fildeş”, localizându-se în „turnul înclinat”, marşând pe o scriere angajată.

Publicitate

Sunt luaţi în vizor politicienii de azi care au înlocuit celebra  „limbă de lemn” cu „limba de talaş”.  Această „limbă” o înlocuieşte, spune Dan Stanca, pe cea „de lemn” prin rindeluirea permanentă a acesteia, descrisă  astfel: „Este o limbă distrusă, sfărâmată, din care valorile expresive au fost îndepărtate.  Este o limbă în care aproape că nici nu mai contează dezacordurile gramaticale sau utilizarea improprie a unor termeni. Această limbă se revarsă zilnic asupra auzului nostru şi ne sileşte şi pe noi s-o folosim”.

Cealaltă parte  a diadei „Incognito” , regăsită sub personalitatea lui Diogene, îşi arogă calitatea de „replicangiu”. Răspunsurile sunt ferme, ironia este devastatoare. Ele se pliază perfect pe eşantioanele sociale alese şi încadrate unor concepte ale politicilor actuale: pensii speciale, suveranism, unchiul Sam,  ţarul cel dement,  statul paralel,  reconfigurarea unor trasee politice,  spectacole gen Mupett Show, conceptul de inginerie socială,  starea de „chelner mic”,  ţara şi şcoala ca afară,  România educată, fashion prezidenţial,  cultura rotaţiei, interesul poartă fesul, vânzări anterioare şi, multe altele, asigurându-vă că nimic nu-i scapă dipolului „incognito”. Cartea este un dialog plin de  vivacitate, nelipsind ici-acolo spiritul ludic.  Tema predilectă fiind politica şi politicianul de oriunde ar fi, asigură fluiditate discursului.

Cele trei secvenţe (epigrame, fabule, parodii) care alcătuiesc volumul semnat de Ștefan Bașno („O mască râde, o mască plânge” – Editura „Pim”, Iaşi, 2023) se supun unor tematici diverse: politica (văzută ca un teritoriu mlăştinos), politicienii (supuşi unor juste argumente), kakistocraţii (drept cei mai răi conducători, drept cei mai neinspiraţi şefi), molia culturală, proştii ( cu accent pe prostul solemn), marile ispite ( pătratul relaţional dat de femeie – bărbat – bani – vin, atât pe laturi cât şi pe diagonale), efectele stării de bullshit (starea de „rahat” a societăţii),  omul mendax (creatorul de minciuni intenţionate sau nu) sau chiar prostocraţia (care  proliferează prin mediocraţie şi stupidocraţie).

Vorbind despre epigrame, putem observa că Ştefan Başno are un simţ formidabil al limbii, pe care l-am constatat încă de pe vremea când amândoi scriam la „Viaţa…” lui Traian Apetrei. El intră cu uşurinţă în jocul rimelor. E şi un mare autoironist, aspect care-l face să cadă şi în simpatice forme de cochetărie. Uneori e chiar violent în afirmaţii, avertizând cârcotaşii că el poate fi şi un redutabil „replicangiu”.

Observaţiile făcute sunt directe, nu e sofisticat în exprimare şi, ceea ce îmi  place cel mai mult, tonul este degajat.  Ceea ce este important  de adăugat este că multe epigrame arată că dimensiunea poetică este în creştere. Mai mult, se observă şi un avantaj spiritual prin prezenţa unor evidente note filozofice şi aforistice. La Ştefan Başno este prezent patosul care nu este unul ieşit din limitele acceptabile, e unul lucid, cu evidente puseuri  balcanice venite dinspre locurile naşterii sale.

Volumul conţine şi 12 parodii având ca scriitori suport pe Dimitrie Bolintineanu, , Alecsandri, Topârceanu, sau Minulescu . Ştefan Başno reciclează doar subiectul aducându-l în prezentul recent, stilul şi metrica fiind păstrate.  Ironia prezentă în parodii învăluie textele originale căzând peste ele ca o ploaie curată de vară.

Volumul este înnobilat şi cu 40 de fabule care respectă  definiţia clasică a acestei specii.  Ştefan Başno îşi impune rolul de narator la persoana a treia, care îndeplineşte cu succes trei condiţii simultane: cunoaşte tot ceea ce fac personajele punându-le într-o poveste,  acţionează ca un sancţionator şi, fapt important,  dirijează interpretarea faptelor. Profesor de excepţie fiind, îi este uşor să apeleze la o  metodologie care să-l ajute în demersul de a  evidenţia prin umor  involuţiile societăţii şi membrilor acesteia.  Ştefan Başno nu creează  doar personaje, ci şi psihologii. Îşi pune bine în evidenţă structuralul impuls polemic cu care a fost înzestrat de la natură. Dintr-o perspectivă peratologică, se opreşte la asocierea demersului literar cu un sistem bazat pe proiectiv, volitiv şi paideic.  Ştefan Başno şi-a impus să vină dinspre arta clasică şi cu siguranţă nu va fi adorat de postmodernişti şi „progresişti”, negăsindu-şi loc vreodată în revistele pe care le patronează USR.  Autorul în discuţie  are o libertate a folosirii cuvântului, existenţa tonurilor colocviale fiind evidente. Citit cu atenţie,  veţi putea observa că acest  volum semnat de Ştefan Başno scrie pe dinafară sufletul românesc. Ştefan Başno este un ironist fin, în sensul că penalizează cu inteligenţă  orice insuficienţă observată. Ironia lui Ştefan Başno  e un semn categoric al libertăţii de expresie pe care şi-a acordat-o. Eu cred că e şi un fel de ironie socratică, în sensul că îşi permite să critice fără reticenţă aerele de superioritate ale unora.  (GEORGICĂ MANOLE)

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Moșii de iarnă 2026: Când pică Sâmbăta morților și ce tradiții se respectă în ziua de pomenire a celor adormiți

Publicat

Publicitate

Moșii de iarnă, cunoscuți și ca Sâmbăta morților, sunt prăznuiți sâmbătă, 14 februarie. În această zi, credincioșii îi pomenesc pe cei trecuți la cele veșnice, participă la slujbe și aprind lumânări pentru sufletele celor adormiți. Pentru multe familii, este un moment de reculegere și de rugăciune, dar și o tradiție păstrată din generație în generație, prin care se oferă pomană și se face milostenie în amintirea celor plecați dintre noi, relatează alba24.ro.

Potrivit credinței populare, „moșii” sunt sufletele celor trecuți la cele veșnice, care în această zi revin simbolic în lumea celor vii pentru a primi rugăciuni, lumină și ofrande.

Sărbătoarea care marchează începutul perioadei de pomenire a celor adormiți se sărbătorește în fiecare an în sâmbăta dinaintea Postului Paștelui.

După Moșii de iarnă, cei adormiți sunt pomeniți și în alte zile. Urmează Moșii de primăvară, înainte de Paștele ortodox, apoi de Moșii de vară, în Sâmbăta dinaintea Rusaliilor, și se încheie cu Moșii de toamnă, înainte de sărbătoarea Tuturor Sfinților.

În tradiția ortodoxă, se crede că sufletele celor plecați dintre noi au nevoie de rugăciuni și pomeni pentru a-și găsi liniștea

Astfel, aceste sărbători sunt dedicate pomenirii celor adormiți și se marchează prin slujbe, rugăciuni și pomeni, pentru a menține legătura dintre cei vii și cei trecuți la cele veșnice.

Publicitate

Obiceiul de a face rugăciuni de mijlocire pentru cei morţi a fost menționat de Sfinţii Părinţi şi Scriitori bisericeşti din secolul al 2-lea, de Sfântul Ignatie al Antiohiei, Tertulian, Sfântul Ciprian al Cartaginei.

Din secolul al 4-lea, mărturiile devin numeroase, mai semnificativ fiind Sfântul Ioan Gură de Aur, potrivit basilica.ro.

Moșii de iarnă 2026. Tradiții și obiceiuri

De Moșii de iarnă se fac pomeni, pregătindu-se în case coliva, colaci și vin, care se sfințesc la biserică și se împart celor nevoiași.

Rudele merg la cimitir pentru a așeza flori și lumânări pe mormintele celor adormiți.

Totodată, în familie se pregătesc mese îmbelșugate, înainte de Lăsatul secului de carne, iar în unele zone obiceiul includea și mici petreceri, înainte de perioada de post de șase săptămâni.

Nu se fac nunţi în sâmbăta de Moșii de iarnă. Noul sezon al nunţilor se va deschide după Duminica Tomii (a doua duminică după Paște).

În această zi nu este bine să se dea cu mătura prin casă. Se spune că astfel se ridică praful în ochii răposaților. Totodată, în această zi nu se aruncă gunoiul.

Nu este bine să speli haine în 14 februarie. Pe vremuri, se spunea că apa murdară de la rufe va ajunge în mâncarea oferită de pomană pentru sufletul celor adormiți.

Această zi este pentru liniște și înțelegere în familie și comunitate, este un moment pentru iertare și rugăciune.

De Moșii de iarnă, oamenii se îmbracă curat, iar finii obișnuiesc să meargă în vizită la nași cu colaci făcuți în casă.

De asemenea, se spune că nu e bine să mergi la fântână sau să treci prin răscruci izolate, locuri considerate odinioară periculoase și încărcate cu duhuri rele.

Când pică Paștele ortodox în 2026

În Calendarul Ortodox 2026, Paștele catolic va fi sărbătorit pe 5 aprilie, iar Paștele ortodox pe 12 aprilie, din cauza diferențelor de calendar și de metodă de calcul.

În anul 2026, Paștele va fi sărbătorit la date diferite:

  • Paștele Ortodox: duminică, 12 aprilie 2026
  • Paștele Catolic: duminică, 5 aprilie 2026

Diferența este de o săptămână, situație frecvent întâlnită în calendarul creștin.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 18 ianuarie 2026

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 18 ianuarie 2026, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 18 ianuarie 2026:

Loto 6/49: 26, 2, 32, 23, 28, 11

Loto 5/40: 35, 37, 9, 19, 14, 26

Joker: 24, 21, 33, 4, 41 + 19

Noroc: 3 8 7 0 2 2 0

Publicitate

Noroc Plus: 2 3 6 5 9 0

Super Noroc: 2 7 9 4 6 8

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (422)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

O ÎNTREBARE PENTRU MIHAI C. V. CORNACI

Georgică Manole: În calitate de pasionat colecționar, secretar al Secției Numismatice Botoșani (din 1982) și consilier al Societății Numismatice Române (din 27.03.2010), faceți câteva precizări referitoare la istoricul numismaticii în spațiul geografic botoșănean.

Mihai C.V. Cornaci: Înainte de statuarea activităților numismatice în județul Botoșani, au existat activități individuale sau în grup pentru a colecționa în special monede și medalii.

Nu putem trece cu vederea în acest sens pe Mihai Eminescu, căruia de timpuriu i-au atras atenția atât manuscrisele vechi găsite la bisericile și mănăstirile vizitate, cât și monedele, medaliile sau alte materiale purtătoare de informații. (v. Ioan Slavici, ”Amintiri”, ed. Cultura Națională, București, 1924.)

Pentru păstrarea acestora avea în inventar „Un dulap pentru numismatică boit galbăn” (P.V. de predare din 2 iulie 1875 către noul director D. Petrino). Interesul constant al lui Eminescu pentru colecționarea și studiul unor exemplare din diferite emisiuni monetare se dovedește și prin faptul că la încetarea sa din viață s-au găsit între lucrurile lui  și „o mulțime de monede antice” (scrisoarea lui Victor Eminescu, fiul lui Matei Eminescu către Corneliu Botez din 13 aprilie 1909; Augustin Z.N. Pop „Contribuții documentare la biografia lui Mihai Eminescu” Ed. Academiei RPR, 1962).

Publicitate

La scurt timp după constituirea SNR (1903), personalități de seamă ale vieții politice și cultural-științifice au devenit membri activi sau onorifici, printre aceștia evidențiindu-se Nicolae Iorga. În traseele sale de informare pe la bisericile mănăstirile vizitate, cu siguranță a găsit, pe lângă documente și mult monede care, cu siguranță au fost duse la locul lor, în colecțiile muzeale..

Un alt nume de seamă cu astfel de preocupări este preotul cărturar Dumitru Furtună (26.02.1890 – 15.01.1965). Filatelist și membru SNR, cu siguranță că, în conținutul celor 72 de lăzi de arhivă părăsite în refugiu și a unei prețioase biblioteci de istorie și folclor, se aflau monede, medalii și emisiuni de mărci poștale care s-au pierdut.

Prietenul său, A. Gorovei, într-o mărturie datată 18 ianuarie 1946 evalua dezastrul irecuperabil la „zece milioane lei cel puțin” (D. Furtună „Izvodiri din bătrâni” Ed. Minerva, București, 1973, pref. de Gh. Macarie), p. 7).

Deși în perioada regimului totalitar, pasionații de numismatică au avut o seamă de restricții, mai ales după 10 iulie 1978, când a intrat în vigoare Decretul nr. 244, pe tot cuprinsul județului și-au făcut simțită prezența mici colecții numismatice, organizate în special de profesori de istorie, uneori în contextul lărgit al unor colecții muzeale școlare.

Piesele din conținutul acestor colecții erau des exemplificate la orele de istorie sau dirigenție, ca mai târziu actualii colecționari să aprecieze aceste fapte ca imbold de luat în seamă pentru pasiunea în întocmirea actualelor colecții.

Tot în această perioadă au început să prindă contur unele colecții particulare: ec. Mihai S. Urigiuc; dr. Petre Neamțu, ing. Ignat (la care am văzut pentru întâia oară nedumerit Bonuri de Credit ale Institutului de Finanțare Externă (INFINEX) 1941-1944, cu nominalul de 1, 6, 24 și 120 de lei, Rott Otto, prof. Vasile Arnăutu, teh. Ioan Vainer, prof. Ștefan Nicolau, ec. Dumitru Haha, Mihai Cornaci ș.a.

Mai mulți ani la rând (1975-1985) botoșănenii au fost vizitați de „căutătorii de comori” prof. Nicolae Torac și dr. M. Anuței, care colecționau orice, cât de mult și la prețuri cât de mici. Interesul acestora din urmă pentru achiziționarea în scop comercial a unui număr important de piese (din județul Botoșani) a constituit și unul dintre motivele urgentării înființării Secției Botoșani spre a contribui și a asigura un cadru organizat și legal iubitorilor și pasionaților de numismatică.

Astfel, în ședința din luna mai 1982 a Societății Numismatice Române a fost aprobată cererea Comitetului de inițiativă al colecționarilor botoșăneni pentru constituirea Secției Numismatice a județului Botoșani.

Ședința de constituirea a avut loc în luna septembrie 1982, în prezența domnului Aurică Smaranda, secretar general al SNR și a domnului col. (r.) Ioan Dogaru – Președintele Secției Numismatice a CCA și membru în Comitetul de conducere al SNR, în calitate de delegați oficiali.

Conform prevederilor statutare, în ședința de constituire a celei de-a XII-a secție a SNR a fost ales primul comitet de conducere, format din: inițiatorul Mihai S. Urigiuc – Președinte, Ștefan Nicolau – secretar, Mihai Cornaci – membru.

Ulterior, domnul col. (r.) Ștefan Nicolau, motivat de specificul activității profesionale, s-a retras din funcția de secretar, ocazionând astfel ca pe funcția de secretar să fiu promovat eu, iar al treilea membru să fie cooptat domnul Traian Anton.

Sub coordonarea seniorului Mihai S. Urigiuc, comitetul lărgit s-a preocupat mai responsabil de cerințele organizatorice, editoriale, expoziționale, ce decurgeau din programul de activitate propus și parcurs prin înfăptuire în acele timpuri.

În aceste condiții, motivat de starea de sănătate, dar și de vârstă, președintele fondator solicită convocarea adunării generale și retragerea. După criterii conjuncturale, adunarea generală la care au fost convocați 88 de membri (prezenți 28) a ales noul comitet, având în componență: col. dr. Gică Marițanu – președinte; ec. Dumitru Neamțu – vicepreședinte, comisar Ioan Siminiceanu – vicepreședinte; Mihai C.V. Cornaci – secretar; Traian Anton – membru; Mihai Jorovăț – cenzor. În unanimitate de voturi, adunarea generală a acordat domnului Mihai S. Urigiuc calitatea de membru de onoare al Secției Botoșani.

Noul comitet și-a propus revigorarea activității specifice, financiare, expoziționale, precum și nerenunțarea la obiectivul principal, propus și nefinalizat în prima perioadă (1982-1999), Înființarea Muzeului Monedei, la Botoșani.

Din motive profesionale privind avansarea în funcție, domnul președinte col. Dr. Gică Marițanu a părăsit Garnizoana Botoșani

În aceste condiții s-a convocat adunarea generală (23 membri convocați, prezenți 19), în data de 28 mai 2006, care a ales comitetul: col. (r.) Ioan Siminiceanu – președinte, ing. Coriolan Chiricheș – vicepreședinte, Mihai C.V. Cornaci – secretar, Traian Anton – membru.

Acesta poate fi un răspuns sumar la întrebarea dumneavoastră privind aspectul organizatoric și cantitativ al Secției Botoșani a SNR.

Citeste mai mult

Eveniment

FC Botoșani începe 2026 cu o înfrângere, 0-1 cu Csikszereda, pe frig și teren înghețat la Miercurea Ciuc

Publicat

Publicitate

FC Botoșani a debutat cu stângul în anul 2026 și a cedat duminică după-amiază, scor 0-1, în deplasare la Csikszereda, în etapa a 22-a din Superliga. Într-un meci jucat la Miercurea Ciuc pe ger și pe un teren înghețat, elevii lui Leo Grozavu au avut momente bune, dar n-au reușit să scoată nimic dintr-o partidă decisă de un singur gol, marcat chiar înainte de pauză.

Unicul gol al întâlnirii a venit în minutul 45, când Marton Eppel a punctat pentru formația gazdă, cu un voleu care l-a învins pe Anestis. A fost o lovitură grea pentru botoșăneni, care au intrat la cabine în dezavantaj, deși până atunci meciul fusese echilibrat, iar posesia îi aparținuse în mare parte formației din Botoșani.

În prima repriză, FC Botoșani și-a creat o ocazie importantă în minutul 21, când Mailat a încercat o execuție spectaculoasă, din foarfecă, însă portarul Eduard Pap a fost la post și a respins. A fost faza care a arătat că botoșănenii au venit să joace și să plece cu puncte, însă eficiența a lipsit din fața porții.

Meciul s-a desfășurat în condiții dificile, cu aproximativ -5 grade Celsius la Miercurea Ciuc, asistență redusă și un teren înghețat, elemente care au influențat ritmul jocului și calitatea paselor. Chiar și așa, FC Botoșani a dominat la posesie, având 56%, față de 44% pentru Csikszereda, însă controlul mingii nu s-a transformat și în goluri.

În repriza a doua, Csikszereda a fost aproape să închidă definitiv partida. În minutul 55, Marton Eppel a ratat incredibil, cu poarta goală, o fază care putea face 2-0 și ar fi rupt complet echilibrul. FC Botoșani a încercat să revină, a împins jocul spre careul advers, însă n-a găsit soluția decisivă în ultimii metri.

Pentru FC Botoșani, eșecul vine într-un moment în care echipa se află în continuare sus în clasament și luptă pentru play-off, însă deplasarea de la Miercurea Ciuc arată încă o dată că fiecare pas greșit poate costa scump într-un sezon strâns. Botoșănenii au avut inițiativă, au avut ocazii și posesie, dar au fost pedepsiți la singura fază cu adevărat letală a gazdelor.

Publicitate

În etapa a 22-a, Botoșaniul pleacă fără puncte și începe anul cu un rezultat negativ, într-un meci în care detaliile au făcut diferența: un voleu la minutul 45 și o eficiență mai bună a ciucanilor în fața porții.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending