O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

AM  CITIT,  AM  REȚINUT

Louis Cros: „Aportul la cultura generală a fiecărei discipline şcolare se exprimă nu prin ceea ce este specific, ci prin ceea ce are comun, generalizabil, transferabil”; R. Dottrens: „A-ţi cunoaşte limba înseamnă a fi capabil să exprimi corect şi precis tot ceea ce gândeşti, simţi, ori ştii, folosind cuvintele din care se compune vocabularul tău”; Vasilica Dopcea: „Nici un copil nu este o insulă”; Francis Bacon: „Cunoaşterea este prin ea însăţi putere”; Pitagora: „Prietenul care ne ascunde defectele ne slujeşte mai rău decât duşmanul care ni le reproşează”; Theodore Roosevelt: „A educa o persoană în minte, dar nu şi în morală, înseamnă să educi un pericol pentru societate”; Voltaire: „Nu poţi dori ceea ce nu cunoşti”; La Rochefoucauld: „Ipocrizia este reverenţa pe care viciul o face virtuţii”; Elena Văcărescu: „Iar dacă cineva mă întreabă de ce-mi iubesc ţara, îi răspund:  îmi iubesc ţara pentru toată originalitatea ei autentică, din care s-a plămădit propria-mi originalitate. Şi să nu se creadă că mă complac în contemplarea unei imagini făurite de mine în culori de legendă şi de vis. Nu eu am făurit aceste mari linii ale sufletului şi firii româneşti, ci ele m-au făurit pe mine”; Mihail Gălăţanu: „Geniul nu este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu. / Cum vor unii să spună. / El este cu Dumnezeu. / Lucrează împreună”; Sorin Lavric: „Biologia nu rabdă cizelări livreşti în numele unor exigenţe docte”; Eugen Negrici: „Ca un text să fie valoros nu trebuie neapărat să fie estetic, ci e îndeajuns să fie expresiv”; Nicolae Manolescu: „Ideea mea este că tot ce putem constata noi înşine despre noi înşine este caracterul mai mult sau mai puţin aleatoriu al evenimentelor din care ni se compune viaţa”; Mihai Eminescu: „Ah, să murim, nu plânge, nu te teme / Că undeva s-află al nostru nume!”; Alex Ştefănescu: „ Dragostea seamănă destul de mult cu moartea pentru că presupune o renunţare la individualitate şi o contopire a celor doi (pentru recompunerea androginului în plan metafizic sau pentru zămislirea unui copil în plan fizic)”; Daniel Corbu: „M-am născut târziu într-o Europă bătrână şi tristă”; Daniel Corbu: „O, Feodor Dostoievski, în paginile tale apune luna şi răsare Moartea!”; Daniel Corbu: „…în feericul sat planetar pe lângă mine defilează atâta stress şi atâta disperare la liber”; Shakespeare: „Lumina de la fiecare ieri / Primit-au unii ca să poată merge / Pe drumul plin de pulbere al  morţii”; Mihai Şora: „Partea optimistă din mine nu vrea – şi nu poate – să renunţe la încrederea în viitor”; Marina Constantinescu: „Puterea de dincolo de nori coboară în tot corpul, până pe pământ”; Radu Niculescu: „Pintea, erou de epos al părţilor de miazănoapte – un Achile pur, grav, naiv, dar inflexibil al conştiinţei populare româneşti”; Gheorghe Grigurcu: „Un poet nu trebuie să fie prea „cuminte”, prea obedient nici măcar faţă de sine însuşi”; Richard Feynman: „Ştiinţa este ceea ce am învăţat despre cum să ne protejăm de a ne păcăli pe noi înşine”; Mihai Eminescu: „Urând esenţa vieţii, iubesc ale ei forme”; Jules Renard: „Faptul că adevărul scandalizează este fără îndoială unul din farmecele sale”; Ion Raţiu: „E acelaşi blestem al românilor. Nu ştim să lucrăm într-o echipă”; Paul Valery: „Un poet nu are ca funcţie să resimtă starea poetică: aceasta e o problemă particulară”; Cristian George Brebenel: „E atât de regală sinea omului că iarba Edenului se pleacă la trecerea tălpilor peste firele ei”; Cristian George Brebenel: „Poeţii au pierdut scuturile”; Cristian George Brebenel: „Lumea sfâşiată arată ca o gaură fără margini, o scorbură jalnică în pomul vieţii”; Leo Butnaru: „Nu vi se pare că noţiunea „amin” e compusă, totuşi, din prea puţine litere?”; Leo Butnaru: „Una e ca roza să aibă spini şi alta e ca roza să crească printre spini”; Anna Ahmatova: „De-ai şti din ce gunoaie se naşte poezia…”; Ştefan Mitroi: „Singura lume ce-l poate interesa pe om e acolo unde îi sunt amintirile şi mormintele”; Nichita Stănescu: „Neîntrebat, de-odată m-am născut, / Neîntrebat, de-odată voi muri. / Eu sunt ce ţin minte despre mine să sunt. / Tot neîntrebat la început. / Tot neîntrebat la sfârşit”; Cristina Manole: „Scrisul, după părerea mea, fixează mai bine ideile, chiar dacă se spune că orice imagine impune mai abitir decât o mie de cuvinte. Rămân la opţiunea mea. Scrisul sau cititul sunt mai limpezi decât vorbitul”; Immanuel Kant: „Un popor fără cultură este un popor uşor de manipulat”; Albert Einstein: „Îmi e teamă de ziua în care tehnologia o să fie mai importantă decât interacţiunea umană. Lumea o să aibă o generaţie de idioţi”; Carl Jung: „Să gândeşti este dificil. De aceea majoritatea oamenilor judecă”; Mihai Eminescu: „Sunt împătimit de mândria cruntă de-a spune adevărul”; Mihai Eminescu: „Vede`n capăt începutul / Cine ştie să le`nveţe”; Heidegger: „Fiecare mare poet face poezie dintr-un singur poem”; I. L. Caragiale: „ Dacă Domnul Christos, iar uitând neplăcuta-i aventură de odinioară, ar mai face imprudenţa să revie pe pământ, ar plăti şi mai scump astăzi dragostea-i pentru omenire”;   M. Călinescu: “Putem priv kitsch-ul drept o ipostază  banalizată a romantismului”; Hegel: “Filosofia este duminica vieţii omului”; Hamlet către Horaţiu: “Mişei de tot ne face gândul”; Alina Rotaru: “Se vorbeşte des despre obezitatea fizică, dar obezitatea informaţională e cel puţin la fel de întâlnită”; Alina Rotaru: “Suntem o colecţie de rutine, acest fapt economisind din energia creierului”; Nicolae C. Paulescu: “Legea generală care guvernează omenirea este legea iubirii”;  Ion Creangă: “Fie-vă dragi copiii, apropiaţi-vă de ei şi veţi vedea că nu sunt sălbatici. Între copii trebuie să fii şi tu copil”; constatare a psihologilor: “În familie şi pe genunchii mamei se formează ceea ce este mai valoros pe lume – omul de character”; Bartolomeu Anania: “Noi credem în minuni, dar aşa cum credem în ungerea cu untdelemn sfinţit, credem şi în medicamente”; Sever Voinescu: “Postmodernitatea nu mai recunoaşte maeştrii, fiecare e pe cont propriu şi agenda fiecăruia este aceea de a nu semăna cu nimeni”; Sever Voinescu: “Când toată lumea vorbeşte, tot mai puţini ascultă; când toată lumea scrie, tot mai puţini citesc”.