O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
„România literară” nr. 9 din 2022. Un număr în care se remarcă pagina cu „fragmente şi fărâmituri” din jurnalul lui Romulus Rusan de unde reţinem: „Românii au dat regi ungurilor, împăraţi bulgarilor, artişti Franţei, inventatori Angliei, fără să fie în stare să şi-i dea lor înşile”. Laura Poantă publică un eseu despre „toxicitatea umană” („Cuvântul „toxic” a fost numit de „Oxford Dictionaries Word afthe Year” în 2018. În comportamentul uman el descrie o persoană manipulatoare, avidă de control, cemtrată excesiv pe sine şi care mereu are nevoie de ceva de la ceilalţi, dar comportamentul poate fi subtil şi greu de detectat, căci o astfel de persoană stăpâneşte arta prefăcătoriei, a minciunii perfide”). Adrian G. Romilă descrie conceptul de „homo viator” al lui Andrew Rader, iar Simona Preda ne prezintă „ideea de europenitate în secolul al XIX-lea” descrisă de Orlando Figes. Crisula Ştefănescu ne demonstrează pe o pagină întreagă cum „la concertele lui Sergiu Celibidache veneau şi îngerii”. Revista preia şi un citat din „Expres cultural” nr. 2 în care se găseşte o referire şi la Memorialul Ipoteşti: „Nefăcând faţă acestor criterii estetice de evaluare critică, tinerii douămiişti au ajuns să valideze opera literară pe criterii ideologice de stânga, închinate corectitudinii politice (vezi „Istoria” lui M. Iovănel; ce s-a scris până în anii 2000 e în spirit conservator, depăşit, în cel mai bun caz, nu e progresist-neomarxist, cum le place tinerilor; inclusiv scandalul legat de poezia neruşinată, a expunerii explicite a sexului feminin, pe româneşte,cu gura plină, premiată la debut la Memorialul Ipoteşti anul acesta, e în spiritul corectitudinii politice, neapărat a apărării cauzelor feminismului; cei ce nu admit o asemenea lectură publică inutilă, dominată de porcării lingvistice penalizate legal, sunt…conservatori; o spune acelaşi Iovănel, aflat în juriul care a premiat asemenea „poezie” de scandal). Nu e uşor să fii scriitor român de bun-simţ, modest, demn, onest, acasă. Tinerii se iluzionează că vor deveni scriitori „europeni”.
„România literară” nr. 10 din 2022. Eminescu şi problema evreiască este, în acest număr, subiect de polemică. Marta Petreu publică pe două pagini un „Răspuns pentru profesorul de medicină Peter Manu şi profesorul de fizică Michael Finkenthal”. Explică Marta Petreu: „Printr-o strânsă colaborare între Facebook, RFI România, revista „Observator cultural”, s-a iscat, începând cu 7 februarie a. c. , un caz nou, în intenţia creatorilor lui internaţional, întins între SUA, Israel, România. Participă la el ca acuzatori publici profesorul de medicină Peter Manu, profesorul de fizică Michael Finkenthal. Obiectul cazului: Marta Petreu şi Eminescu. Totul pleacă de la un fragment din interviul meu apărut în „România literară” nr. 3, a. c. – un fragment, nu întreaga mea afirmaţie despre Eminescu -, în care îmi rezumam, poate prea pe scurt şi poate prea puţin explicit, un capitol dintr-o cercetare mai mare, contextualizată istoric, cu o bibliografie largă despre problema evreiască, în principal scrisă de autori evrei; studiul meu se numeşte „Evreofili” şi „evreofagi”. Şapte autori despre chestiunea evreiască” (circa 90 de pagini, 337 de note), şi a fost publicat în volumul „De la Junimea la Noica”, 2011 (carte premiată de „Observatorul cultural”). Până acum, cărţile şi studiile mele au fost copios atacate de direcţia extremei drepte. Iată că acum sunt pusă sub acuzaţie, somată şi ameninţată cu represalii complexe din direcţia evreiască”. Marta Petreu prezintă acuzaţiile profesorului Manu: 1. „Antisemit contra anti-israelit este o distincţie fără nici o diferenţă. Nu a fost folosită de nici un cercetător serios. Este un joc de cuvinte necinstit şi periculos”; 2. „Ideea că antisemitul acţionează iraţional, în timp ce anti-israelitul are o justificare rezonabilă este fără echivoc greşită şi condamnabilă”; 3. „Vă rugăm să corectaţi / retrageţi declaraţia cât mai curând posibil. Dacă nu faceţi acest lucru, mă va obliga să-mi amplific protestul către Liga Anti-Defăimare”. Marta Petreu îi dă un răspuns amplu şi documentat (pe o pagină tip „România literară”). Reţin finalul: „În aceste condiţii, faptul că, în intervenţia sa la RFI, profesorul Manu îl pune pe Eminescu alături de Hitler mi se pare o enormitate. Eminescu a avut în raport cu evreii o evoluţie, de la adversitate motivată economic-naţional, la integrare. El a propus integrarea evreilor în viaţa României, iar nu în lagăre de exterminare, ca Hitler, lângă care îl pune profesorul Manu. Se pare că între integrare şi exterminare profesorul Manu nu vede o diferenţă importantă sau chiar nici o diferenţă. Principiul meu este că oamenii evoluează. Este o necesitate să înregistrăm această evoluţie pentru a-i înţelege pe ei şi lumea în care au trăit. Acest lucru îl priveşte şi pe Eminescu.” Pe acelaşi ton curge şi răspunsul dat de Marta Petreu profesorului de fizică Michael Finkenthal. În rest, firul roşu al acestui număr îl reprezintă războiul din Ucraina.
„România literară” nr. 11 din 2022. Nicolae Manolescu scrie un editorial în care demonstrează de ce „comunismul e mai periculos decât fascismul” („dacă fascismul, ca şi sinonimele lui, nazism sau hitlerism, nu se bazează, propriu vorbind, pe o ideologie, comunismul, în schimb, este de neconceput fără doctrina marxist-leninistă. Cu alte cuvinte, dacă naziştii spun ce au de gând să facă şi fac exact ce spun, comuniştii îşi maschează intenţiile printr-un limbaj înşelător, spunând contrariul a ce fac şi făcând contrariul a ceea ce spun”). Mircea Mihăieş explică înţelesul cuvântului rusesc „vranyo” („care descrie situaţia mincinosului care ştie că minte, dar care, în acelaşi timp, mizează pe faptul că va fi crezut, deşi cei care-l ascultă ştiu şi ei că el minte), ce se poate atribui perfect lui Putin, în relaţie cu „bovarismul imperial”, atribuit poporului rus („e deprimant să constaţi cum populaţia însăşi a renunţat la orice urmă de realism, dând o glazură de bovarism imperial unor aspiraţii mai apropiate de gura peşterii, decât de civilizaţie”). În timp ce Nicolae Prelipceanu porneşte de la „masa lui Putin” („lumea întreagă l-a văzut pe dictatorul Rusiei stând la o masă cu capătul parcă în altă emisferă”), în timp ce Cristian Pătrăşconiu, ca de obicei, stă de vorbă cu cineva. Aici cu Paul Morland, insistând să explice conceptul pe care l-a lansat, acel de „val uman” (o tratare a istoriei lumii din perspective demografice). Spaţiul botoşănean este salvat de Gellu Dorian care intră în actualitate cu „paradoxul războiului fratricid”. Un articol manifest care respectă poziţia revistei faţă de războiul din Ucraina. Cititorul va întâlni în text termenul „Holodomor” prin care a fost denumit actul de genocid al poporului ucrainean, realizat de conducerea PCUS şi guvernul URSS în 1932-1933 prin organizarea unei foamete artificiale. Celor doritori să afle date / interpretări noi despre Horia – Roman Patapievici, le pot găsi în acest număr prin paginile semnate de Răzvan Voncu, Vasile Spiridon şi Cristian Pătrăşconiu.
„România literară” nr. 12 din 2022. Pe lângă rubricile consacrate, acest număr pare a fi dedicat Anei Blandiana. Fiind o poetă pe care o admir pentru completarea liniei poetice ce porneşte de la Eminescu şi se continuă cu Arghezi, Nichita Stănescu şi Grigore Vieru, poeta găsindu-şi locul între ultimii doi, se citesc sub semnul interesului eseurile semnate de Mihai Zamfir (poeta prozatoare”), Răzvan Voncu(„vocea publică şi vocea intimă”) şi Vasile Spiridon (.”trecerea prin anotimpuri”). Eminescu e prezent la pagina a 3-a prin cronica lui Nicolae Oprea la cartea Irinei Petraş „Eminescu – începutul continuu” (Editura „Şcoala Ardeleană, Cluj, 2021). Irina Petraş a făcut o pasiune pentru Eminescu începând cu 1989 când, parte făcând din proiectul lui Constantin Noica, s-a ocupat de fotocopierea „Caietelor” eminesciene. Autorul cronicii reţine o referinţă a Irinei Petraş la aceste „Caiete”: „Pagina freamătă încă sub imperiul gândului metamorfozat în cuvânt. În „Caiete” există încă, amorţită în aşteptare, hrana spirituală pentru generaţii întregi. Eminescu este „începutul nostru continuu”. Nicolae Oprea extrage din exegeza Irinei Petraş concepte precum: „romantitate” (subteraneitatea gândirii viscerale în conformitate cu teoria lui Marcel Moreau din „Artele viscerale”), „obsesie noomorfică” (preluând sugestia lui Camil Petrescu din „Doctrina substanţei”), „androginizarea perspectivei” (limbajul poetic), „un-doirea”, „muritudine” (ştiinţa morţii şi corelaţia Viaţă-Moarte) , „trionticitate persoanei” (relaţia eului eminescian cu lumea) şi „codul erotic eminescian” (iubirea).
Urmăriți știrile Botosani24.ro și pe Google News
