O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

TERMENI, CONCEPTE, SINTAGME…

GÂNDIREA  ÎN  BLOC

Sintagmă introdusă de filozoful canadian Charles Taylor prin care vrea să explice că adevărata ameninţare  nu este islamul propriu-zis, ci acest tip de gândire. Am întâlnit-o  explicată  în „Dilema veche” nr. 673 din 2017 într-un eseu semnat Moha Ennaji în traducerea din limba engleză de Matei Pleşu: „Deşi extremiştii islamici reprezintă mai puţin de 0,5% din populaţia musulmană globală, viziunea lor despre lume domină mass-media nu numai în ceea ce priveşte islamul, dar şi întreaga evoluţie politică din Orientul Mijlociu. Ştergând diferenţa imensă dintre diverşii musulmani, această viziune mass-media predominantă consolidează o percepţie singulară şi simplistă asupra islamului. Asta înseamnă gândire în bloc”;

POPULISM  AUTORITAR

Sintagma este explicată de Gabriel Giurgiu în „Dilema veche” nr. 668 din 2016: „Aflu că este urma ideologică remanentă a stilului definit de Ronald Reagan şi Margaret Thatcher în anii `80 – `90 şi care a stat în amorţire câteva decenii, pentru a reveni în forţă în Europa, de curînd. Pentru a fi mai exacţi, autorii enumeră cele patru coordonate care îl defines: 1. “atitudinea eurosceptică(vezi Farage, Le Pen, Orban şi alţii”; 2. ”poziţia faţă de respectarea drepturilor omului”; 3. “opoziţia faţă de primirea refugiaţilor”; 4. “adoptarea unei atitudini de forţă, etnocentriste, în politica externă”;

IMPERIUL  „VLADIA”

Spaţiu imaginat de Eugen Uricaru, anunţat încă din 1974, când apare volumul „Despre purpură”. Adrian Dinu Rachieru, în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 12 din 2012, îl defineşte astfel: „Spaţiu închis, amorţit, o insulă azvârlită în univers, VLADIA (ca „fenomen unic”) este imperiul iluziilor; aici poezia lucrurilor se scaldă într-o lumină crepusculară, iar sirenele spiritului, îmbolnăvite de trecut, inventat, protejat, de un contur aburos.  „Ruptă” de istorie, Vladia este gravidă de istorie. O „văgăună” (ocolită, s-ar zice, de evenimente) însemnând o lume cu rare zvâcniri ale „realităţii depline”;

DEFINIŢIA  GEOLOGICĂ  A ROMÂNIEI

Am întâlnit-o reluată  de artistul vizual Dumitru Gorzo, într-un interviu acordat lui Silviu

Pădurariu şi publicat în „Dilema veche” nr.676 din 2-8 februarie 2017: „ŢARĂ  BOGATĂ  ÎN  ZĂCĂMINTE  SĂRACE”. Aspect care, spune Dumitru Gozo,  „pare a fi aplicabil şi în artă”;

EXCEPŢIONALISMUL  AMERICAN

Codrin Liviu Cuţitaru, în „Dilema veche” nr.676 din 2-8 februarie 2017, explică: „Ce înseamnă acest lucru şi de ce ne confruntăm aici cu un paradox (până la urmă, cineva ar putea obiecta că „măreţia Americii” se suprapune semantic, nu-i aşa, cu „excepţionalitatea” sa)? Alexis de Tocqueville, în a lui celebră carte, „Democraţia în America”,  foloseşte pentru prima oară  termenul de „excepţionalism” în raport cu naţiunea transatlantică. Principala semnificaţie a conceptului, stabilită de politologul francez, este cea de singularitate istorică. Mai precis, nici o altă istorie de pe mapamond – europeană ori ba – nu seamănă cu formarea SUA (melting pot, individualism, libertate, democraţie, independenţă etc.), ţară-continent devenită de aceea unică în lume”;

UN DECALOG  ROMÂNESC

Aparţine Marianei Codruţ şi a fost publicat în „Observator cultural” nr. 857 din 2017:

1. „Cine refuză ciolanul primarului e arogant şi trebuie să se care dintre noi;
2. Cine critică pe mai-mare e obraznic şi trebuie să se care dintre noi;
3. Cine nu schimbă măcar o dată partidul e rigid şi trebuie să se care dintre noi;
4. Cel ce vrea să ţinem minte ce-a zis ieri e expirat şi trebuie să se care dintre noi;
5. Cine spune de la obraz „minţi, măi!” e violent şi trebuie să se care dintre noi;
6. Cine susţine „nu cu orice preţ sus!” e moftangiu şi trebuie să se care dintre noi;
7. Cel ce ne bate la cap cu „ca şi”, cu „pe care” e plicticos şi trebuie să se care dintre noi;
8. Cel ce afirmă „ceva publicat nu e bun public precum izvoarele-n munţi, ci aparţine cuiva” e dobitoc şi trebuie să se care dintre noi;
9. Cel ce tot flutură stindardul valorii, onoarei e sau provocator, sau un naiv, un fraier şi trebuie să se care dintre noi;
10. Cine face toate astea prea se ia în serios, prea n-are umor, ca orice neam prost, şi trebuie să se care urgent dintre noi.”

Concluzia:

„Fiindcă noi îi urâm pe aroganţi, obraznici, rigizi, expiraţi, violenţi, moftangii, plicticoşi, dobitoci, provocatori, naivi şi pe neamurile proaste. Clar?”

„NOVLIMBA”

L-am întâlnit explicat de Cezar Gheorghe  în articolul său “Novlimba şi elefantul din încăpere”, din „Observator cultural” nr. 857 din 2017: ”Novlimba” este un cuvânt inventat de George Orwell în romanul său “O mie nouă sute optzeci şi patru”. Ea desemnează o limbă care nu mai semnifică, care şi-a pierdut referinţa la realitate (semnificatul), curăţată de termenii care ar putea da de gândit celor care o vorbesc şi o citesc”;