O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

TERMENI, CONCEPTE, SINTAGME…

PROGRAMUL  DE  ALIMENTAŢIE  ŞTIINŢIFICĂ. Un program instituţionalizat de Ceauşescu prin decretele asupra raţionalizării din 10 şi 17 octombrie 1981 şi mai ales prin “Programul…” din 24 iulie 1982, care îi conferă un caracter de permanenţă prin raţionalizarea produselor de bază: pâine, făină, carne, zahăr, ulei, ouă, lapte etc. prin apariţia cartelelor de raţionalizare. La Braşov, de exemplu, în 1987, o astfel de cartelă prevedea pentru 12 luni: 8,5 kg de carne (4 kg de porc şi 4,5 kg de pui), deci 23 de grame pe zi; 2,5 kg de făină (7 grame pe zi); 10 litri de ulei (27 mililitri pe zi); 10,5 kg de salam (29 grame pe zi). Se adaugă un ou la 36 de zile. Trebuie amintit că centrele urbane erau mult mai bine aprovizionate decât localităţile rurale.

ECONOMIE  VIRTUALĂ. Concept pus în circulaţie în 1998 de Clifford Gaddy de la “Brookings Institution”, Washington D. C. şi Barry W. Ickes de la Pennsylvania State University (vezi revista “22” Plus nr. 75 / 1999): “În esenţă, economia virtuală este pojghiţa formală cu aspect clasic de economie capitalistă, care acoperă o încrengătură vie de relaţii sociale, politice şi de interese personale, publice”. Liviu Gaiţă defineşte astfel economia virtuală: „Se dezvoltă o economie în care se folosesc preţuri, dar nimeni nu plăteşte bani, nimeni nu plăteşte la timp. Se acumulează datorii reciproce uriaşe care, de asemenea, nu pot fi plătite în perioade rezonabile de timp. Salariile sunt declarate dar nu şi plătite. Acestea creează venituri iluzorii, sau virtuale – în esenţă la afaceri conduse în afara pieţei, la preţuri virtuale”. Economiştii sunt categorici în a confirma că economia virtuală se dovedeşte o specialitate a falşilor reformatori din Est.

PARABOLA  CENTAURULUI. Aparţine lui Varujan Vosganian şi se referă la situaţia ambiguă în care se găseşte cineva: „situaţia unui centaur care, atunci când se duce la operă, i se spune:”EŞTI PE JUMĂTATE CAL, IEŞI AFARĂ!”, iar când se duce să zburde pe câmp i se spune: „EŞTI  JUMĂTATE OM, PLEACĂ DE AICI!”

ARTA  SECESIONISTĂ. Sintagmă întâlnită în „România literară” nr. 51-52 din 1998, într-un articol semnat de Ştefan Cazimir, care ne şi explică: „Secesionismul îşi datorează numele unui conflict survenit în 1982 între un grup de artişti plastici din Munchen şi autorităţile statului bavarez, determinând refuzul celor dintâi de a mai participa la salonul oficial şi pronunţarea de către ei a „secesiunii” prin deschiderea unei expoziţii separate. (…) Secesionismul a marcat puternic tot ce a fost artă vizuală: modă, arte aplicate şi industriale, pictură, sculptură şi grafică, decoraţia scenică, cinematografia, arhitectura şi decoraţia”.

Paul Constantinescu scrie în 1972 despre secesionism: „…a cuprins toată Europa şi America de Nord, atingând sensibil şi Extremul Orient, mai ales Japonia”. Continuă Ştefan Cazimir: „Nota specifică a viziunii secesioniste este bidimensionalitatea”;

AXIOMA  TALENTULUI  ÎN  PROZĂ. Aparţine lui Damian Nicula şi, scrie Dan Stanca în „Luceafărul” nr. 45 din 1998, i-a fost spusă lui pe 30 septembrie 1985, pe când era redactor la revista „Viaţa românească”: „…scriitorii care îşi propun din start să scrie un roman de 600-700 de pagini şi nu se ridică de la masă până nu şi-au făcut această normă uriaşă de pagini, ar cam trebui să se lase de meserie”;

PROPOZIŢIA INTEROGATIVĂ SCHLATTNER. Propoziţia cu care debutează textul romanului „Cocoşul decapitat”  de Eginald Schlattner, preot luteran în localitatea Roşia de lângă Sibiu: „EXITUS, CE ÎNSEAMNĂ DE FAPT ACEST CUVÂNT?”

TAMARETA.  Poezie cu formă fixă (dar fără formă fixă) inventată de poetul Emil Brumaru în urma inspiraţiei pe care i-o producea Tamara, tânăra şi frumoasa sa soţie. Redau aici una dintre multele tamarete scrise de Emil Brumaru:

„ Dacă lui Lou vaginu-i cânta Apollinaire, / Tamáriușka, eu ție ce aș putea să-ți cânt? /  Piersica-nchisă-n flăcări de rouă și piper / Păzită de un înger cu lancea tremurînd?  / Trifoi-frăguț cu patru petale de amor / Plușate de-o femeie nostalgică și șuie? / O, lasă-mă să-ți mângâi cu gura un picior / Pînă acolo unde piciorul geamăn suie. / Și apără-mi cu trupul tău gol ca-n iarmaroc / Sufletul  trist și viața topită-n dulci păcate. / Și dă-mi ca pe-o icoană cărnoasă, să mă rog, / Curul bîrfit zburdalnic de coapsele-ți surate”.

Mai multe tamarete se pot citi în volumul „Opere II. Submarinul erotic” (Polirom, 2009).