O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

AM CITIT, AM  REŢINUT

Spinoza: „Orice entitate trăieşte în dorinţa de a persevera în ceea ce este”; Mihai Eminescu: „Urând esenţa vieţii, iubesc ale ei forme”; auzită la radio: „Dumnezeu îi e omului izvor sau vin şi la rândul său, omul se transformă în ele”; Mihai Zamfir: „Se poate vorbi de o climă politică”; Carmen Muşat: „Muzeul este un spaţiu public ce nu poate fi confundat cu biserica şi nici nu poate fi acaparat de o grupare anume”; dicton latin: „Mai bine să scape cinci vinovaţi decât să fie condamnat un nevinovat”; Andrei Pleşu: „Prefer pe cineva politicos ipocrit decât pe cineva care-mi dă cu bâta în cap”; Paul Georgescu: „Vom muri şi vom vedea!”; Liliana Passima, director MŢR: „Poate că o parte a societăţii româneşti nu este pregătită să afle adevăruri dure, fruste, puse atât de evident şi de pregnant în faţa reflectoarelor”; Liliana Passima: „Cine confundă muzeul cu o biserică este într-o gravă eroare”; Marcel Broodthaers: „Mallarme se află la originea artei moderne. A inventat fără să-şi dea seama spaţiul modern”; Guillermo Heras: „În calitate de regizor, le spun mereu actorilor mei: corpul vorbeşte”; Guillermo Heras: „Fiecare spectator este un creator”; Guillermo Heras: „Poziţia mea faţă de teatru e: un teatru sociocultural ca bun public, capabil să schimbe mediile sociale”; Guillermo Heras: „Acum folosesc mult această sintagmă:”Spune-mi ce produci şi o să-ţi spun ce creezi”; Scott Fitzgerald: „America a fost o voinţă a inimii”; Cosmin Popan: „Bicicleta introduce sociabilitatea în mobilitate”; Richard Feynman: „Îndoiala este de mare însemnătate în ştiinţă. Îndoiala nu e ceva înfricoşător, ci un lucru de mare valoare”; Marco Lucchesi, scriitor brazilian: „Sunt fascinat de literatură ca o formă de nedetectare sau de organizare a lumii în care trăim”; Marco Lucchesi: Cultura română a fost şi este o parte foarte importantă din viaţa mea. Mă simt fericit că am găsit prieteni spirituali precum Eminescu şi Sorescu, Blaga, Stănescu, Barbu şi Bacovia, Noica şi Cioran, şi lista nu are sfârşit pentru mine. Am tradus nişte poeţi români şi am scris nişte eseuri despre literatura română. Ţara dumneavoastră m-a inspirat şi continuă să mă inspire”; Julian Barnes: „Exprimarea durerii în perioada doliului este o ciocnire a clişeelor”; Ana Blandiana: „Am încercat să-i fac să înţeleagă această suferinţă ca pe o zestre pe care Europa de Est o aduce lumii libere pentru a fi adăugată patrimoniului european. Pentru că suferinţa este un patrimoniu”; Ana Blandiana: „Am respins din politică politicianismul”; Ana Blandiana: „Marii poeţi seamănă cu toţii, numai mediocrităţile sunt pline de originalitate. Sublimul nu e divers”; Emil Botta: „Acel care scrie uşor scrisorile dovedeşte o lipsă de convingeri, o uşurinţă de sentimente, o mecanizare, dacă vrei, a afecţiunilor”; Nicolae Manolescu: „Generaţia 1980 a fost cu siguranţă cea din urmă care a folosit corespondenţa ca mod de a trăi împreună”; Nicolae Manolescu: „Generaţia 2000 a recurs rareori la acest mijloc de comunicare, de obicei, sub forma scrisorii deschise, publice. Între ei au preferat Facebook – ul şi celelalte mijloace electronice”; Immanuel Kant: „Adevărata putere a virtuţii este o minte liniştită”; Svetlana Cârstean: „Nu există prieten şi duşman mai mare decât anxietatea”; Edvard Munch: „Frica mea de viaţă îmi e la fel de necesară precum boala. Ele nu pot fi deosebite de mine, iar distrugerea lor mi-ar distruge arta”; Svetlana Cârstean: „Cred că nu există vreun lucru pe care să-l fi făcut în viaţa mea fără anxietate”; Svetlana Cârstean: „Poezia poate să şi exacerbeze anxietatea, dar şi să ofere catharsis-ul”; Sigmund Freud: „Intenţia ca omul să fie fericit nu a fost deloc inclusă în planul Creatorului”; Emil Belu: „Un cercetător îndrăzneţ, sau un filozof pesimist, locuieşte în fiecare dintre noi”; Emil Cioran: „Când după războiul din 1914, s-a introdus electricitatea în satul meu, ţăranii s-au pus toţi pe murmurat. „E diavolul, e diavolul”, se auzea aproape de pretutindeni. Iar când, în fine, a fost instalată şi în biserici, au rămas fără grai. „E anticristul, e sfârşitul lumii!”; Umberto Eco: „Ce înseamnă tirajul de douăzeci şi două de milioane pe lângă cele cinci miliarde de oameni ai planetei?”; Kanyadi Sandor: „Asimilarea  Internetului de către un popor echivalează cu creştinarea acelui popor”; Andre Glucksmann: „A întâlni seara un siberian treaz echivalează cu a întâlni un marţian”;