O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

JURNALISMUL LA FAŢA LOCULUI A LUI GABRIEL BALAŞA 

Gabriel Balaşa este un argint viu al presei botoşănene. Îl găseşti unde nu te aştepţi: într-un sat îndepărtat al judeţului Botoşani sau la Dorohoi ca, a doua zi, să afli că e în Chişinău. De acolo dă o fugă până la Cernăuţi, se opreşte şi într-un sat din nordul Bucovinei, pentru că are şi acolo prieteni, ca apoi să-l vezi agitându-se la un meci susţinut de FC Botoşani.

Ţin minte că acum un deceniu în urmă a fost declarat cel mai bun ziarist sportiv al anului. Acum, alături de Ioan Rotundu şi Traian Apetrei, l-aş declara ca cel mai „umblător” jurnalist. Fiindcă aşa îi stă bine unui ziarist, să fie acolo unde au loc evenimentele. Cititorul acestei cărţi va constata existenţa unei dominante venită dinspre ceea ce frecvent numim jurnalism la faţa locului…

Textele propuse de Gabriel Balaşa sunt rezultatul unor contacte directe cu sursa. Prezent în toate zonele locuite de români, din interiorul sau exteriorul ţării, Gabriel Balaşa nu se sfieşte să treacă şi pe un jurnalism civic, punctele sale de vedere fiind adesea pliate pe o etică ce priveşte identitatea naţională. E drept că sentimentul românesc al fiinţei, apartenenţa la neamul din care s-a ivit sau admisibile puseuri de naţionalism ce îl domină adesea, îl duc pe Gabriel Balaşa şi către un pertinent „advocacy journalism” care îi scot în evidenţă caracterul participativ dublat de un militantism corect. Nu lipsesc nici opiniile, ca funcţii fundamentale ale unui jurnalist care se respectă şi, destul de des, nici impulsurile ce-l conduc către un jurnalism de opoziţie când e vorba de secvenţele cu referire la puterea politică din toate zonele locuite de români. În martie 2014, Gabriel Balaşa lansa „Trăistuţa bucovineană cu amintiri basarabene”.

La sugestia unui alt mare gazetar botoşănean, Traian Apetrei, Gabriel Balaşa va lansa „Noi întâmplări ale Trăistuţei bucovinene”., o colecţie de articole publicate în „Informatorul Moldovei” şi „Botoşanionline”, autorul gândind destul de corect: „Cine ştie, poate odată pentru cineva aceste texte jurnalistice (101 este numărul articolelor personale publicate în cele două volume la care se mai adaugă vreo zece articole scrise de condeieri de valoare de la Cernăuţi şi Chişinău) îi vor fi de folos pentru a produce o istorie a relaţiilor românilor de pretutindeni”.

Pentru ca demersul să fie deplin, la două săptămâni de la lansarea la Botoşani, se va produce una şi la Cernăuţi. Cu prilejul evenimentului, Nicolae Şapcă, redactorul şef al ziarului „Monitorul de Hliboca”, consemna că au fost prezenţi şi au vorbit despre carte: Vasile Bîcu – preşedintele Societăţii pentru Cultură Românească din Cernăuţi, Ionel Ivan – ministru-consilier la Consulatul General al României de la Cernăuţi, profesorii Gruia Cojocaru, Dumitru Covalciuc, Octavian Voronca.

Reportajele lui Gabriel Balaşa, care ating de multe ori valorile unor editoriale sau eseuri, nu fac abstracţie de geopolitică. Se vorbeşte despre Putin şi „gândul de refacere a URSS-ului”, intervenţiile ruseşti din Ucraina, sau despre sancţiunile care şi le impun ambele ţări. Prezent la Chişinău, ajunge în miezul manipulărilor de tot felul: „În ultimul număr din 31 iulie 2014, ziarul „Comunistul” publică pe o pagină articolul defăimător, plin de manipulare antiromânească „Generalul Antonescu a executat mii de evrei” cu subtitlul „Bagă-i în catacombe, bagă-i în Marea Neagră, dar scoate-i din Odessa. Poate să moară o sută, poate să moară o mie, poate să moară toţi”. Pe 26 februarie 2016 este prezent, ca de atâtea ori, iarăşi în Republica Moldova, această „pasăre închisă din colivia oligarhilor”, pentru a lua la cald incertitudinile şi manipulările, „doi duşmani vii şi periculoşi ai viitorului Basarabiei”.

Eminescu a continuat să fie prilej de reîntâlnire a lui Gabriel Balaşa cu vechii prieteni de aici, de la Cernăuţi sau Chişinău. Deşi mă îndoiesc de faptul că „marii” organizatori ai întâmplărilor petrecute la Zilele Eminescu din ianuarie 2015, ar fi fost de acord, jurnalistul le redă prin două versuri de Păunescu: „Dacă n-ar fi Eminescu,/ Viaţa nu ne-ar fi nimic”. Sunt citate şi spusele lui Ioan Mureşan, unul dintre laureaţi, „Pentru două zile Botoşaniul a ieşit din anonimatul celor 365 de zile ale anului”. Eu nu l-aş fi menţionat, considerându-l o jignire adresată botoşănenilor. Cred că a fost invers, Botoşaniul l-a scos din anonimat, pentru câteva zile, pe Ioan Mureşan. Gabriel Balaşa este prezent la comemorarea poetului Grigore Vieru (şase ani de la dispariţia sa, pe 18 ianuarie 2009), dar şi cu prilejul împlinirii a 80 de ani de la naşterea celui născut la Pererita, considerat de acesta „liderul generaţiei de aur al poeziei basarabene”. Gabriel Balaşa e prezent la inaugurarea Centrului Cultural Român „Eudoxiu Hurmuzachi” de la Cernăuţi, actul în sine fiind văzut ca „un moment istoric pentru românii de pretutindeni”, în comuna George Enescu unde se acordă titlul de „cetăţeni de onoare” dirijorului Nicolae Botgros, naistului Vasile Iovu, compozitorului Constantin Rusnac şi scriitorului Iulian Filip, sau în comuna Păltiniş la festivitatea de acordare a aceluiaşi titlu academicianului Mihai Cimpoi.

A doua carte a lui Gabriel Balaşa, „Noi întâmplări ale Trăistuţei bucovinene”, conţine şi câteva interviuri. Se detaşează cel cu Nicolae Dabija, despre mişcările politice de la Chişinău „care îi duc spre sărăcie şi izolare totală”, cel cu Vasile Tărâţeanu despre „continuarea ucrainizării şcolilor cu predare în limba română” sau cel cu deputatul Grigori Timiş, „picătura latină din marea slavă a Parlamentului Ucrainei”.

De câte ori Teatrul „Mihai Eminescu” din Botoşani a mers să joace pe scena Teatrului „Olga Kobyleanska” din Cernăuţi, şi a fost cu „Bani din cer”, „Prinţesa” sau „Ivan Turbincă”, Gabriel Balaşa a fost prezent alături de Traian Apetrei şi actorii botoşăneni. Prezent a fost şi la „Serile Teatrului Veniamin Apostol” din Soroca. Cu primele două volume ale sale, Gabriel Balaşa se înscrie, alături de Constantin Adam, în marea castă a celor care şi-au propus să pună prezentul într-o carte pentru a fi cunoscut şi de urmaşii urmaşilor lui.

Notă: Acest articol este prefaţa celui de-al treilea volum „Urmaşi ai Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918” apărut în 2018.