O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

DESPRE  CONSTANTIN  PILIUŢĂ (2)

Dan Stanca, în „România liberă” din  4 februarie  2009 , scrie eseul  „Un univers artistic distinct”, cu referire la  Constantin Piliuţă. Reţin: 1. „Sunt picturi şi desene, toate întregind universul unui artist graţios, fără obsesii megalomanice ori teribiliste. Cel puţin lucrările din `97, `98 şi chiar `99 propun privitorului sufletul unui artist care lucrează mai mult prin haşură şi sugestie şi – ceea ce caracterizează în primul rând pe artiştii adevăraţi şi nu pe meseriaşii fără vocaţie – care dovedeşte că orice ar înfăţişa, un ghiveci de flori sau o masă la o cârciumă asupra  căreia se apleacă un ponosit scripcar, cuplul mitic Don Quijote, Sancho Panza sau o livadă de cireşi, exprimând o  perfectă unitate stilistică, semn că prin  creaţiile sale circulă acelaşi sânge al iubirii artistice şi nicidecum nu poate fi vorba de juxtapunere de produse fără nici o legătură a unuia cu celălalt”;  2. „Albul e culoarea dominantă. (…) De altminteri, orice lucrare semnată Constantin Piliuţă lasă această impresie, a unei realizări nefinalizate, nedesăvârşite, ştiind că mai presus de desăvârşire şi de perfecta închegare se află tocmai această manieră de a ne sugera, de a nu spune tot, deschizând astfel un spaţiu providenţial al neîmplinirii ce, la urma urmei, poate invoca şi o instanţă superioară”; 3. „Privind lucrările şi meditând asupra lor începi să înţelegi de ce până la urmă nici un artist autentic nu insistă asupra titanismului şi a ipostazei demiurgice, ci preferă, ca un gest binefăcător, să lucreze având sentimentul că descoperă urme ale unei scrieri străvechi. Între naivitate şi înţelepciune, pictura lui Constantin Piliuţă e un prilej fericit pentru purificarea privirii”; 

Câteva aprecieri despre Constantin Piliuţă (vezi suplimentul „Jurnalului Naţional” din 4 februarie 2009).  Petru Comarnescu: „Constantin Piliuţă posedă cele mai de preţ însuşiri: pătrunderea sufletului uman, putinţa de a reda omul în acţiune, îndrăzneala de a găsi mereu expresia adecvată”;  Tudor Octavian: „Generosul, senzualul, inimosul meşter pictor Piliuţă, omul viu şi prezent în tot ce zice ţi întreprinde, încât viul ajunge să ne pară neverosimil, este cel mai programatic dintre pictorii majori”; Alexandra Titu: „Picturile  lui Constantin Piliuţă au faţă de natură, avantajul parcului faţă de pădure: se parcurge lesne şi fără primejdii”; Dan Grigorescu: „Constantin Piliuţă e unul dintre cei care, într-o artă prin tradiţie lirică, au introdus valorile narativului”; Grigore Hagiu: „În aparenţa cărnii, Piliuţă străvede vaporoase cristalizări vegetale, de parcă scheletul nostru adevărat ar fi o floare atotputernică”; Dan Hăulică: „Constantin Piliuţă are ceva net şi acut. El este pictorul florilor exploziv simplificate, al verdelui fraged care punctează negrul pământului”;