O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN  CAIETUL  MEU  DE  ÎNSEMNĂRI

Adina Scutelnicu, în „Timpul” nr. 5 din 2018, publică un interviu cu pictorul basarabean Gheorghe Vîrtosu. Reţinem din filozofia acestui artist ce are ca muză Singurătatea: 1. „Personajele sunt cele care decid dacă privitorul poate pătrunde sau nu în lumea lor. Dacă eşti ales, te vor proteja aşa cum protejează şi integritatea”; 2. „Temele lucrărilor mele sunt şi poetice, şi feroce. De aici vine şi cromatica. Arta este pentru mine o formă inedită prin care reacţionez, prin care protestez împotriva nenumăratelor forme de nedreptate şi de strâmbătate a lumii; 3. „Muza mea a fost întotdeauna SINGURĂTATEA. Singurătatea ca personaj viu, ca interlocutor de încredere. Te copleşeşte cu daruri când o înţelegi şi o apreciezi. Iar eu o descriu lumii în această postură”; 4. „Transform atât experienţele plăcute cât şi pe cele neplăcute în simboluri. Simbolurile apar în mod spontan, dar cred că  în asta şi constă de fapt succesul unei opere de artă”;

Magda Ursache, în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 4 din 2018, prezintă principalele cauze ale scrierii unor cărţi proaste în concepţia lui Alex. Ştefănescu: 1. „comunicarea unor banalităţi pe un ton solemn”; 2. „imitarea stilului ştiinţific”; 3. „poetizarea forţată a textului”; 4. „proslăvirea, în cuvinte pompoase, a unui scriitor de valoare modestă”; 5. Cosmetizarea realităţii”; 6. „înţelegerea originalităţii ca excentricitate”; 7. „pastişarea unor scriitori cunoscuţi”; 8. „confundarea poeziei cu un joc de rebus”; 9. „încercarea de relansare a poeziei propagandistice”; 10. „reinventarea limbii de lemn”; 11. „hiperinterpretarea operelor literare”; 12. „compunerea unor texte umoristice fără umor”; 13. „înţelegerea SF ca o paradă de terminologie ştiinţifică”; 14. „copilărirea fără graţie”;

Citesc „Pactizând cu Aureliu Busuioc” (Editura „Junimea”, Iaşi, 2017), un amplu studiu critic privind opera scriitorului basarabean, scris de poetul şi prozatorul Vasile Iftime. Reţinem, de pe coperta a IV-a, cuvintele autorului: „Cu fiecare roman, Aureliu Busuioc propune o nouă formulă de scriere, susţinută, în special, de succedarea planurilor narative (complementare, suprapuse, intersectate, opuse), de extrapolări temporale şi spaţiale (fixarea şi raportarea elementelor de cronotop în graniţe fluctuante, de cameleonizarea personajelor (iniţierea în imoralitate, creşterea şi descreşterea individului social), de retorica persiflantă, ironică, sarcastică a acestora”;

Sorin Lavric, în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 4 din 2018, publică un interviu cu Virgil Nemoianu. Reţinem câteva  idei ale celui intervievat: 1. „Vezi, eu nu sunt contra sancţionării unor vinovaţi de crime concrete, demonstrabile. Dar învinovăţirile pentru idei sau convingeri nu mi se par deloc îndreptăţite”; 2. „Poetul Ion Gheorghe a fost comunist convins, după 1989 nu şi-a schimbat vederile (fapt ce, în ochii mei, îi face onoare), dar nu am auzit că ar fi înfăptuit fapte ce pot fi incriminate. Sunt potrivnic ideilor sale, dar, n-am ce face, îl consider poet bun şi gata. Nu văd de ce ar fi trebuit să fie pus după gratii”; 3. „Merkel se va dovedi o figură istoric negativă”; 4. „Practic în România de azi nu prea există partide propriu-zise, ci doar grupări de interese”; 5. „Pe plan amplu ştiinţa nu ne aduce prea mare lucru, mai mult sugestii sau schiţe”; 6. „Eu pe Sartre nu dau doi bani”; 7. „Dintre romancierii români nu-mi plac nici Camil Petrescu, nici Rebreanu, nici Doamna Bengescu”;

Al cui este Botoşaniul?  Reţin din ce  răspundea Gellu Dorian cu mulţi ani în urmă: 1. „al lui Eminescu”; 2. „al boierilor”; 3. „al evreilor”; 4. „al şantierelor anilor 80”; 5. „al meu”; 6. „al nopţilor”; 7. „al lui Iorga”;  8. „al culturii” etc.

Sintagme, termeni, concepte: 1. „limba poezească” (Nichita Stănescu); 2. „limba spargă”(Nina Cassian); 3. „geniul filozofic al limbii române” (Constantin Noica); 4. „maestru al oglindirii” (Andrei Pleşu); 5. „genul de femeie care face păsările să zboare invers” (Ayelet Gundar-Goshen); 6. „fun morality” (Baudrillard); 7. „spaţiu heterotopic” (Andreea Răsuceanu)”;

Prin însemnările mele, găsesc un punct de vedere al lui Theodor Codreanu: „Cei mai liberi se simt acum proştii, invidioşii şi noii activişti politico-ideologici. Pentru că ei, când nu au acces la TV şi la presa scrisă, găsesc un câmp larg al libertăţii pe internet. Acum îşi pot vărsa toate ofurile, toată răutatea şi toate imbecilităţile într-un limbaj fără gramatică”;