Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (260)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Loreta Popa, în „Lumina literară şi artistică” nr. 3 (48) din 2018, preia o referinţă a lui Eugen Simion despre Marin Sorescu: „Am crezut că ironia lui îl va proteja, dar nu a fost aşa. A fost o victimă. A fost linşat de presa românească dezlănţuită. Ciudat lucru. I s-au contestat toate. Nu numai de către cei pe care i-a ajutat şi care au început să-l toarne, ci şi de alţii. Sorescu a plătit pentru asta. A murit la 60 de ani. Un om de o mare delicateţe. Ce reprezintă astăzi Sorescu? Cred că şi-a învins şi adversarii, şi duşmanii. Era un mare scriitor, avea o cotă puternică în Europa. Un poet irlandez care a luat Premiul Nobel a fost prefaţat de Sorescu. Nu e lucru puţin, era tradus peste tot. Scriitorii români nu au acceptat acest succes şi i-au purtat sâmbetele, cum ar zice personajele lui. Sorescu trebuie interpretat într-o notă lirică, nu grotescă.  Vom face de la anul „Zilele Sorescu”, vom chema oameni în ţară, pentru că aceste lucruri sunt importante, unesc comunitatea intelectuală, şi aşa destul de învrăjbită. Nu poţi trece peste ce a adus Marin Sorescu nou în teatrul românesc, iar dacă faci asta e pe socoteala ta.  Talentul lui era atât de evident încât nu a putut fi reprimat.  Scria o poezie cu totul specială, postmodernismul românesc este reprezentat de Sorescu. „Paracliserul” este cea mai fină, delicată dintre piesele lui, scrisă în anii 60, iar spectacolul de la TNB mi s-a părut a fi de excepţie, cu Damian Crâşmaru. O creaţie dramatică extraordinară. Nici o virgulă nu s-a învechit. Are substanţă dramatică, nimic nu este convenţional acolo. Mioriţa pusă în limbajul unei drame moderne. Nu era un om comod, nu rămânea în acelaşi loc, în acelaşi stil mult timp”;

Tudorel Urian, în „Luceafărul de dimineaţă” nr. 1 din 2018, reţine câteva monograme / sintagme stilistice exprimate de Constantin Abăluţă: Caragiale („realismul cu nuanţe de comic al mahalalei”), Mircea Eliade („cu misterele fireşti”), Mateiu Caragiale („pitorescul nostalgic”) şi Urmuz („absurdul”).

 În aceeaşi revistă, „Luceafărul de dimineaţă” nr. 1 din 2018,  Simona Grazia-Dima reţine, la rândul său, câteva  monograme / sintagme stilistice exprimate de Maria Pilchin: Marin Sorescu („poet al corporalităţii”), Marin Damian („poet al naturii arhetipale”), Maria Şleahtiţchi („o Evă la curent cu istoria literaturii de la origini până azi”); Călin Vlăsie („o simbolistică aproape kafkiană a zburătoarelor ermetice”), Arcadie Suceveanu („lirism thanatic”), Nicolae Spătaru („belicos”), Nichita Danilov („căutând o mistică ţară”) etc.

Publicitate

 

Alex Ştefănescu despre Monica Lovinescu: 1. „captivează prin fervoarea gândirii critice”; 2. „nu a denigrat niciodată poporul român”; 3. „rămâne o apărătoare convinsă şi competentă a specificului literaturii”; 4. „esenţa activităţii critice o constituie dezideologizarea literaturii”; 5. „se amestecă până peste cap în vârtejul de mistificări creat de propagandiştii partidului comunist şi separă literatura de ideologie”; 6. „susţine o literatură necomunistă”; 7. „nu a trădat principiul autonomiei esteticului”; 8. „campania ei de susţinere a generaţiei lui Nichita Stănescu exprimă entuziasmul provocat de constatarea că literatura începe să-şi regăsească, în România, identitatea”; 9. „identifică şi sancţionează infiltrarea (igrasioasă) a ideologiei comuniste în textul literar”; 10. „nu confundă valoarea literară cu atitudinea politică”; 11. „s-a aflat permanent în conflict deschis cu impostura”; 12. „se remarcă prin tensiune intelectuală şi inventivitate stilistică”; 13. „se aventurează în exprimarea unor idei care altora li s-ar părea de neexprimat” etc. (vezi „Luceafărul de dimineaţă” nr. 1 din 2018);

 Cele 10 nevoi umane, propuse de Solomon Marcurs, „în contextul în care educaţia formală de la noi pare să fie într-un tot mai acut dezacord cu aşteptările societăţii romăneşti”:

Publicitate
  1. „nevoia de a da un sens vieţii la nivel elementar”
  2. „nevoia de împrospătare”;
  3. „nevoia de întrebare şi de mirare”;
  4. „nevoia de îndoială şi de suspiciune”;
  5. „nevoia de greşeală şi de eşec”;
  6. „nevoia de joc”;
  7. „nevoia de identitate”;
  8. „nevoia de omenesc şi de omenire”;
  9. „nevoia de cultură”;
  10. „nevoia de transcendenţă”;

 

Mircea Anghelescu, în „România literară” nr. 28 din 2016, despre canon: „Nu cred că există un canon decât în sens virtual sau, în cel mai bun caz, există un canon şcolar, generalizat apoi tocmai prin faptul că este propagat prin intermediul unei instituţii care cuprinde aproape totalitatea persoanelor neformate încă la vârste tinere. Fiecare generaţie îşi schimbă şi ea, destul de vizibil, preferinţele şi formează un nou canon pe care încearcă să-l impună, sprijinindu-se pe vechiul canon sau combătându-l”;

 

Alexandru Surdu, în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 1 din 2018, publică eseul „Semnificaţia pentadică a morţii în balada „Mioriţa”. Reţinem: 1. semnificaţia „naturalist-animalieră” a înhumării („în apropierea stânii pare cea mai firească pentru sufletul simplu al unui păstor. Aceasta este latura realistă a înmormântării, o înhumare obişnuită, ca şi când totul ar fi decurs normal în astfel de împrejurări, fără resentimente faţă de ceilalţi păstori sau ale acestora faţă de răposat); 2. semnificaţia „acustico-muzicală” a înmormântării („revine întru totul oiţei, care ar trebui, de data aceasta, nu să-i spună cuiva, ci să-i pună ea însăşi la cap un fluier (de fag, de os, de soc pentru rimă cu drag, duios, cu foc”); 3. semnificaţia matrimonială a înmormântării („nu mai are nicio legătură cu primele două semnificaţii, ci plasează acţiunea în plină tradiţie populară a ritualurilor de moarte = căsătorie, frecvente la decesul junilor: cu mireasă, fârtaţi şi surate, naş şi naşă, şi chiar cu petrecerea finală de pomenire. Numai că, în baladă,, oiţei i se cere să spună altceva, să ascundă moartea şi să relateze numai nunta, o nuntă împărătească, de poveste, „c-o mândră crăiasă”); 4. semnificaţia cosmică a nunţii împărăteşti pare fără limite („mireasa este a întregului univers („Soarele şi luna mi-au ţinut cununa”). Apar nuntaşi, preoţi şi lăutari (brazii, munţii, păsările) şi „stele făclii”. Elevaţia poeziei marchează punctul culminant, fiind un fel de oglindă a fericirii care ar trebui să-i cuprindă pe mire şi pe mireasă  într-o căsătorie ideală, „o nuntă-n cer”, asemănătoare logodnei de Dragobete, sub oblăduirea ocrotitoare a iubirii zeificate. Doar atâta că dragostea ideală , pe care o trăieşte şi ciobănaşul nostru în extaz, uitând de ameninţarea morţii, nu durează decât o clipă, cât căderea unei stele care se stinge pentru totdeauna”); 5. semnificaţia maternală a morţii junelui („ este ca un fel de lovitură de zidul dur al realităţii, de trezire din vis şi fabulaţie, căci junele cioban vede parcă aievea: „Măicuţă bătrână / Cu brâul de lână, / Din ochi lăcrimând, / Pe câmp alergând…”, care îşi strigă durerea pentru pierderea feciorului drag, pe care îl descrie ca pe cel mai frumos odor al lumii”);

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Lângă noi: O botoșăneancă a murit iar alte două persoane au fost rănite în urma unui accident la Poiana Stampei, Suceava

Publicat

Publicitate

O botoșăneancă a murit iar alte două persoane au fost rănite în urma unui accident care a avut loc în noaptea de sâmbătă spre duminică pe raza localității Poiana Stampei din judeţul Suceava. Femeia, în vârstă de 88 de ani, a decedat, duminică, la Spitalul Municipal Vatra Dornei, au anunţat reprezentanţii Inspectoratului de Poliţie Judeţean Suceava, relatează agerpres.ro.

Potrivit sursei citate, un autoturism a părăsit partea carosabilă, iar în urma evenimentului au fost rănite cele trei persoane din interior, un bărbat de 67 de ani şi două femei, de 66 şi, respectiv, 88 de ani.

La faţa locului au intervenit pompierii militari de la Punctele de Lucru Poiana Stampei şi Crucea, dar şi un echipaj cu accesorii pentru descarcerare, două ambulanţe SMURD şi un echipaj al Serviciului de Ambulanţă Judeţean Suceava. În sprijin, a fost solicitată şi o ambulanţă SMURD de la ISU Bistriţa-Năsăud.

“Echipajele de intervenţie au preluat răniţii şi le-au acordat primele îngrijiri medicale. Femeia în vârstă de 88 de ani era blocată în autoturism, fiind în stare de inconştienţă, dar cu funcţii vitale. A fost extrasă şi, împreună cu celelalte două victime, a fost transportată la Centrul de Primiri Urgenţe (CPU) Vatra Dornei”, au precizat oficialii ISU Suceava imediat după producerea accidentului.

Echipajul SMURD sosit în sprijin a acordat primul ajutor medical unui tânăr în vârstă de 34 de ani, care a suferit un atac de panică. Acesta provenea dintr-un alt autoturism, care însoţea maşina implicată în accidentul rutier. După ce a fost stabilizat, bărbatul a refuzat transportul la spital.

“Conducătorul auto au fost testat cu aparatul etilometru, rezultatul fiind negativ. Acestuia i s-a recoltat probe biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemiei. S-a întocmit dosar penal privind infracţiunea de vătămarea corporală din culpă”, au precizat reprezentanţii Poliţiei.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (259)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

POEME PENTRU GESTIONAREA GÂNDURILOR

Citesc o carte, “Verros – o insulă de-albastru” (Editura “Casa Cărţilor”, Baia Mare, 2024), autoare Maria Donan. Pe cele aproape 400 de pagini, poeta ni se deschide ca şi când ai avea în faţă întreaga psihologie a unui gând (“Gânduri multe! Multe gânduri / lăstărite printre rânduri / prind în pieptu-mi rădăcini / şi îmi cresc păduri de spini”). Maria Donan este o alcătuire transparentă de gânduri care încearcă  a se descrie sub forma unui monolog cristic izvorât din înaltul sentiment al smereniei creştine. Având ca suport elemente biblice, gândurile poetei se instalează în poezie aşa cum un trandafir şi-ar pune când petalele, când ghimpii în acţiune.

Una din situaţiile pe care poeta încearcă s-o rezolve este aceea a gândurilor invazive: cireşii se coc în trupul său, printre gânduri gerul înfloreşte flori de gheaţă, fenomenele naturii se insinuează ca nişte simfonii obligând-o să descopere  alte faţete ale fenomenelor, Prometeu îi umblă prin sânge, permanenta senzaţie că sângele devine apă, lacrimile se retrag în poetă făcându-şi un nou traseu, viscole fără urme de zăpadă îi trec prin corp, grâul încolţeşte în propriu-i trup, groaza i se infiltrează în carne, primăvara, ca o coasă, taie în carnea vie a poetei etc. Poezia şi Prietenii, scrise cu majuscule, sunt două modalităţi de a ieşi de sub teroarea gândirii excesive. Ei îi asigură acel înveliş protector: “Ce s-ar face trunchiul fără scoarţa sa, / chiar de rădăcina e adânc în sol / şi-nfrăţită-n sevă cu acea perdea / de salcâmi puternici, cu ingratul rol / de-a struni nisipuri să n-o ia din loc? // Ar muri desigur, prins în timer-joc / de scrijiletură – jupuit de viu; / îi aud bocitul, chiar acum când scriu, / şi trăiesc sincopa sevei fără rost… // Voi, iubiţi Prieteni, sunteţi şi mi-aţi fost / scoarţă protectoare, caldul adăpost / pentru tot ce cântă în lăuntrul meu… // Numai împreună vom putea mereu / să aducem sevă frunzelor din ram… // Bunii mei Prieteni! Scoarţa mea-balsam…” (“Scoarţa mea- balsam”).

Pentru Maria Donan, gândul este un dar divin. Întregul volum este rezultatul ieşirii, prin poezie, de sub efectele ruminaţiei, de a o ţine sub control. Categoric, „Verros – o insulă de-albastru” este o carte despre  gând şi prelungirea sa în idee, unde îşi găseşte loc tot Universul, remarcându-se şi sentimentul iubirii: „Derutant! / Bizar! Minune! / Nu mai ştiu ce mi se-ntâmplă! / Talpa mea devine / abur! / Şi se-nalţă-ncet spre… / tâmplă / ca o ceaţă din Genune! // Mă apasă greu / călcâiul / prin trăiri! Prin raţiune! / Prin celulele nebune / de durere! / De iubire! // Tâmpla mi-e mai grea / ca piatra / şi îmi sfâşie-n cădere / Inima – // Fierbinte-i Vatra! / Arde gândul în tăcere…” („Cuantica iubirii”).

Dincolo de gând trebuie remarcat respectul faţă de cuvânt al poetei şi faţă de cei care au dat cuvântului importanţa cuvenită. Maria Donan se risipeşte din când în când prin poezie, pleacă din ea spre o „insulă de-albastru”. Se simte cum cineva nu-i deschide larg uşa  cercului egret care înglobează albastrul metafizic, astfel că şi-a inventat propriul său tărâm, Verros, cuvânt valiză dat de Vers şi Eros., locul unde printre ierburi cresc şi trandafiri albaştri, unde „cohorte de fluturi coboară din stele”. În Verros, Maria Donan este mesteacăn alb în gerul iernii, permanent preocupată să izgonească moartea, observând disperare chiar şi în frunzele care cad. Se mai crede poeta  un curcubeu într-o daltonistă lume, dar şi căutătoare în zadar de praf de stele. În Verros-ul Mariei Donan, viaţa e zgomot şi iubire, iar femeia este un foc între alb şi verde.

Publicitate

Tărâmul inventat de poeta în discuţie  se supune unui timp  a cărui scurgere este bine explicată de metafora „mirabila clepsidră” introdusă printr-o filiaţie cu „mirabila sămânţă” de către Valeriu Stoica: „Ceea ce se scurge prin fanta care desparte cele două spaţii ale clepsidrei este altceva decât materia fragmentată în cristale de nisip. Este însăşi viaţa. Adunată în materia vie a cuvintelor, care-şi schimbă veşmintele în trecerea dintr-un spaţiu în altul. Măsură a timpului, trecerea este şi un proces de metamorfoză”. La Maria Donan  ticăie ceasul „tic-tic”, timpului, ca o felie de tort a vieţii, îi dispare graniţa de fier, orele aleargă sângerând, cuvintele curg secundă cu secundă, iar ceasurile nu au timp însă, permanent, îi ţin calea vrând să-i vorbească.

Să remarcăm o bună gestionare a gândurilor a acestei poete, „femeie ce arde sub pleoape cortină”.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

VIDEO: Slujire arhierească în Parohia „Sfinții Petru și Pavel II”, din Botoșani. Ctitorii bisericii au primit „Crucea Sf Ierarh Dosoftei”

Publicat

Publicitate

În Duminica Tuturor Sfinților, când cinstim laolaltă și după cuviință, pe cei mai vrednici fii ai neamului omenesc, a fost mare sărbătoare în Parohia „Sfinții Petru și Pavel II”, din cartierul ANL Cișmea, municipiul Botoșani. Sute de credincioși au venit cu mic cu mare, din toate colțurile orașului pentru a participa la ceremonia de sfințire a picturii bisericii din această zonă, construită „de la pământ și până la ultimul cui”, cum îi place să spună, de omul de afaceri Petrică Berișteanu, împreună cu familia sa. 

Binecuvântarea în har a lucrărilor de pictură a fost dată de doi ierarhi, Înalt Preasfințitul Teofan, mitropolitul Moldovei și Bucovinei și Înalt Preasfințitul Atanasie, Mitropolit de Sisaniou şi Siatistis, Grecia. Ierarhii au sfințit biserica prin ungere cu Sfântul și Marele Mir și prin stropire cu agheasmă, desăvârșind astfel lucrările care s-au făcut în acest lăcaș sfânt timp de 16 ani.

Înveșmântarea în lumină a bisericii a fost urmată de Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, săvârșită de cei doi ierarhi, împreună cu un sobor numeros de preoți și diaconi. Răspunsurile la strană au fost date de câți membri ai Corului „Chivotul”, cântăreți de vocație, cărora li se oferă oportunitatea experienței la strana Catedralei Mitropolitane din Iași, desăvârșind astfel o slujbă cu adevărat memorabilă pentru comunitatea botoșăneană.

Cuvântul de învățătură i-a aparținut  Înalt Preasfințitului Atanasie din Grecia. Predica sa, extrem de emoționantă, a fost tradusă de părintele Ioan, interpretul său pe perioada popasului la Botoșani. Ierarhul a sugerat că sfințenia nu este un cerc închis, ci poate fi dobândită de oricine se dăruiește pe sine ca să locuiască în el Duhul Sfânt dimpreună cu Dumnezeu Tatăl, devenind astfel Templul Dumnezeiesc.

„Dar ce este sfântul? Care om este sfânt? Este oare persoana zâmbitoare și serviabilă nouă? În primul rând, un sfânt nu este numai o persoană bună sau o persoană calmă, respectă legea sau milostivă sau strict morală. Un sfânt nu este cel care ne spune mereu: DA și-a cultivat niște virtuți sau are niște harisme înnăscute.Un sfânt nu este cel care mereu ne ajută sau este respectuos sau cel activ social sau, dimpotrivă, cel care nu apare în viața publică. Astfel de oameni există și în locuri din afara Bisericii și care nu cred în Dumnezeu. În al doilea rând, un sfânt este cel care a dobândit desăvârșirea în Dumnezeu. Sfinții sunt martorii lui Hristos cei credincioși, cum ne spune Apocalipsa. După cum ne evidențiază Sfântul Vasile cel Mare, sfinții au avut și au în sufletele lor pe Duhul Sfânt. Sfinții sunt scrisoarea lui dumnezeu, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul lui Dumnezeu Celui Viu, nu pe plăci de piatră, ci în inimile lor. Sfântul este cel mai potrivit loc pentru Duhul Sfânt, deoarece se dăruiește pe sine ca să locuiască în el Duhul Sfânt dimpreună cu Dumnezeu Tatăl, devenind astfel Templu Dumnezeiesc. Un sfânt este omul care îl are îl are chiriaș în el pe Dumnezeu. este cel care cu alegerea sa, voința sa și cu lupta pe care o duce, care în mod liber a devenit receptiv al harului lui Dumnezeu”, a spus în cuvântul său Înalt Preasfințitul  Mitropolit Atanasie. Predica sa emoționantă poate fi urmărită în înregistrarea video inserată în acest articol.

 

Publicitate

Când un preot paroh devine iconom stavrofor se cinstește nu numai preotul, ci întreaga comunitate

La finalul Sfintei Liturghii, credincioșii care au primit dezlegare de la duhovnici au avut bucuria să se împărtășească cu Trupul și Sângele Domnului.

Pentru activitate bisericească excepțională, parohul Bisericii „Sfinții Petru și Pavel II”, părintele Mihail Ulman, a fost hirotesit de către ÎPS Teofan în iconom stavrofor, care înseamnă o recunoaștere a vredniciei de până acum și o încurajare pentru o lucrare mai intensă și mai bogată în viitor. Cel hirotesit este între preoți un model de iubire jertfelnică și viețuire sfântă. Când un preot paroh devine iconom stavrofor se cinstește nu numai preotul, ci întreaga comunitate.

Publicitate

„Este o zi de mare bucurie pentru noi, am putea spune că este ca o zi a Învierii. Astăzi este o zi de duminică și știm că în biserica primară creștinii spuneau Hristos a înviat! Pe de o parte, iar pe de altă parte sfânta noastră biserică s-a umplut de lumină și de bucurie. Această biserică este o lucrare deosebită și cum a amintit Înalt Preasfințitul , biserica din temelie a fost zidită, înfrumusețată și pictată de o familie deosebită, o familie cu multă dragoste față de Dumnezeu, față de Maica Domnului și față de Sfinții Apostoli, ctitorul Petru are ca ocrotitor pe Sfântul Apostol, o familie care prin multă jerfă, osteneală ți de multe ori multe ispite. Cum spunea înțeleptul Solomon: Dacă vrei să-i slujești lui Dumnezeu, pregătește-ți sufletul de ispite. Și într-adevăr nu a fost ușor. Cu dragoste a zidit această biserică și ne-a dăruit-o nouă și lucrarea noastră de acum încolo este să zidim biserici în sufletele creștinilor. Pentru că așa cum spunea vrednicul de pomenire părintele Ilie Cleopa: Mai ușor este să zidești o biserică decât să zidești biserică în sufletele creștinilor”, a spus tuturor părintele Mihai Ulman.

 

Un moment emoționant s-a consumat la finalul slujbei, când familiile: Berișteanu Petrică și Minodora; Berișteanu Bogdan și Khaterine; Grădinariu Ionuț și Bogdana au primit din partea Înalt Preasfințitului „Crucea Sf Ierarh Dosoftei” pentru pentru contribuția și aportul financiar aduse la realizarea acestei frumoase lucrări de înfrumusețare a lăcașului de cult. Părintele Mihail Ulman le-a oferit ctitorilor, în mod simbolic, câte o icoană și și o Sfântă Scriptură.

„Mulțumim pentru onoarea de a împărtăși cu noi bucurie finalizării acestui lăcaș sfânt. Nici nu-mi vine să cred că au trecut 16 de la punerea primei pietre de temelie și tot atâția ani de încercări și trudă, însă nicio clipă nu ne-am gândit să renunțăm. Încă din 2003, familia noastră a donat pământul nou-înființatei parohii, Sfinții Petru și Pavel II, pentru a fi construit un nou lăcaș de cult. Construcția a început în anul 2008 și a fost finalizată în anul 2013, când Sfânta Masă din Sfântul Altar a fost sfințită de ÎPS Teofan. În 2018 a fost începută lucrarea de pictură în tehnică frescă, de către pictorul Gheorghe Drăgoi. În tot acest timp ne-am îngrijit de împodobirea bisericii cu clopot, catapeteasmă, iconostase, strane și tot ce a fost nevoie pentru săvârșirea sfintelor slujbe. Această biserică a fost zidită și sfințită cu eforturile părinților mei, Petrică și Minodora Berișteanu, a surorii mele Bogdana și a cumnatului meu Ionuț și a mea (Bogdan Berișteanu n.r.) și a soției mele, Khaterine. Am consultat cei mai buni artizani și a ieșit ce vedem astăzi, o sfântă biserică ce își deschide larg ușile către semeni, ca loc de rugăciune și alinare sufletească. Biserica este mai mult un edificiu , este o poartă spre Împărăția lui Dumnezeu, pentru fiecare suflet care dorește mângâiere. Mulțumim în primul rând lui Dumnezeu, pentru ajutorul oferit, în acești 16 ani de lucrări, și sfinților Apostoli Petru și Pavel, ocrotitorii acestui sfânt lăcaș, având nădejdea că această biserică va dăinui peste secole”, a spus în cuvântul său Bogdan Berișteanu, care a fost vocea plină de emoție a întregii familii de ctitori, copleșite de însemnătatea și bucuria evenimentului.

Toți credincioșii prezenți la eveniment au fost „omeniți” la plecare, potrivit tradiției,  de gospodinele parohiei gazdă.

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

La un pas de TRAGEDIE: Trei mașini s-au ciocnit la Flămânzi. Pasagerii au ieșit singuri din mașini. Au intervenit pompierii

Publicat

Publicitate

Trei mașini au fost avariate în urma unui accident rutier produs pe raza localității Flămânzi, în această după amiază.

La caz au ajuns pompierii din cadrul Punctului de Lucru Flămânzi, cu o autospecială de stingere și modul de descarcerare, echipajul de terapie intensivă mobilă SMURD,  dar și un echipaj SAJ.

Aceștia au constatat că toate cele șase persoane erau ieșite din mașini. Acestea au fost evaluate de echipajele medicale la fața locului, dar au refuzat transportul la spital.

Pompierii au asigurat măsurile de prevenire a incendiilor prin deconectarea bornelor de la bateriile autovehiculelor. Totodată, au îndepărtat de pe partea carosabilă elementele de caroserie, astfel încât circulația să se desfășoare în condiții de siguranță.

“Pentru a preveni astfel de evenimente, recomandăm conducătorilor auto să dea dovadă de prudență la volan, să respecte regulile de circulație pentru propria lor siguranță, dar și a celorlalți participanți la trafic”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului pentru Situații de Urgență Botoşani, Dorina Lupu.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending