O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist: 

Joi, 13 iunie 2024, în sala “Horia Bernea” a Memorialului Ipoteşti am avut onoarea să moderez dezbaterea cu tema  “Poetul şi provincia. Poeţi botoşăneni la Ipoteşti”, activitate prinsă în programul “Zilele Eminescu”, Botoşani, 12 – 16 iunie 2024.  Au participat poeţii Manon Piţu, Victor Teişanu, Dan Sociu, Mihai Babii, Marius Irimia şi Vasile Iftime.

În octombrie 1932, la Sibiu, apare nr. 1 al revistei „Provincia literară”, o revistă condusă de Eugen şi Paul Constant. Revista  pleca în viaţa literară de la observaţia că  „provincia a fost şi va fi pepiniera talentelor reale, a vigorilor constructive”.

Alexandru Dima scria în editorialul  care avea ca titlu chiar numele dat revistei, „Provincia literară”: „a apărut încă de la început din adâncimea unei convingeri ce a şi dat expresie titlului. Provincia nu este numai un  organ de asimilare a valorilor produse în marile centre ale vieţii culturale, ci trebuie să devină în acelaşi timp un semeţ focar al creaţiei”. Revista venea ca un răspuns la faptul că Apusul se descentralizase demult pe plan spiritual şi avea ca scop  creşterea prestigiului mediilor de cultură locală şi, după cum adaugă Al. Dima, „să contribuie cu generozitatea ei la opera de adunare şi selectare a valorilor creatoare”. 

Revista avea să  pună în dezbatere în puţinele numere care au apărut teoria „localismului creator” pe care acelaşi Alexandru Dima o formula încă din 1928. Această teorie a făcut cariera până în contemporaneitate fiind folosită şi azi. În consecință istoricii locali s-au străduit să demonstreze că localismul a funcționat, generând fenomene culturale de anvergură.

Mai încoace, cu trei – patru ani în urmă, Mihai Zamfir  scria într-un eseu („Poetul şi provincia”) că:  „De cele mai multe ori se întâmplă ca aspirantul la statutul de autor să fi văzut lumina zilei într-o localitate obscură, să-și trăiască viața într-un orășel de provincie. Să fi absolvit un liceu obișnuit, să nu cunoască pe nimeni din lumea misterioasă a Literelor, să nu poată publica decât în unica revistă literară a județului. I se va părea atunci că, în cazul lui, se comite o mare nedreptate și că distanța până la punctul înalt unde aspiră să ajungă sporește odată cu trecerea anilor. În asemenea condiții, mai merită oare să urmărească țelul fixat în tinerețe?”

Dezbaterea  s-a axat pe cîteva caracteristici ale poetului provinciei  pe care le-am  propus participanţilor:

1. Înstrăinat în propria zonă, însingurat într-un cerc restrâns de prieteni;
2. Majoritatea nu au trădat rima, ceea ce nu e neapărat un lucru bun;
3. Sunt mereu nefericiţi, fiindcă ei nu-şi dau seama că sunt fericiţi (Dostoievski);
4. Se simt neglijaţi de către cei de sus (ocupanţii „cercului egret”, denumit şi „albastrul metafizic”) ;
5. Toţi poeţii provinciei ar trebui să facă parte dintr-o poveste, dar cad din ea cum cad frunzele dintr-un copac;
6. Liviu Ioan Stoiciu: „Provincialul scrie cum vrea el şi despre ce vrea el, trece peste direcţii lirice şi face în ciuda criticilor care dau sfaturi şi sentinţe;
7. Se extaziază când se întâmplă ca un critic recunoscut să amintească despre cartea lui şi îl văd conform citatului din Alex Ştefănescu: „Când te dai într-un scrânciob, nu e nevoie să fii raţional. Trebuie doar să te laşi în voia lui şi să trăieşti un fel de beatitudine a zborului”;
8. Alexandru Dragomir: „Provincia nu are influenţă, ea nu face istorie, îşi consumă existenţa doar în ea însăşi”;
9. Mihai Zamfir: „Din oricare punct geometric ar pleca, traiectoriile poeziei de bună calitate se întâlnesc în acelaşi loc”.

Participanții au interacționat între ei, dar și cu sala. Victor Teișanu: “Ideea că pentru poezia scrisă în provincie există o limită valorică de nedepăşit ni s-a părut întotdeauna dăunătoare. Ce ar împiedica un autor, care trăieşte departe de agitaţia centrului administrativ, să fie profund şi să găsească mereu, pe traseele existenţei sale poetice, formula de expresie adecvată ? Cu siguranţă, nimic. Stresul metropolitan, favorizînd modificări în sensibilitate şi diversificînd astfel aria temelor, este compensat în zonele geografice marginale de tihna meditaţiei îndelungi şi lectura în răsfăţ, la rîndul lor capabile să producă substanţă lirică şi inspiraţie. Şi apoi cine ar putea susţine, cît de cît serios, că a scrie poezie la Bucureşti conferă din start superioritate axiologică în comparaţie cu performanţele din acelaşi domeniu la Cluj, Iaşi, Botoşani sau Bîrlad ? Diferenţa n-ar consta nicidecum în valoare, ci mai degrabă în şansa de a fi receptat. Aici, din păcate, balanţa înclină net în favoarea celor situaţi la ,,centru”. Pericolul anonimatului îi pîndeşte cu predilecţie pe ex-centricii geografici”; Manon Piţu,  formată în efervescenţa literară a Iaşului din jurul şi interiorul, chiar şi podul, Casei Dosoftei, pe unde treceau şi Dan Lungu, Paul Gorban şi alţi botoşăneni (ştiu şi un miserupist), afirmă:  “Priza mea la contemporaneitatea de ultimă oră abia acum se formează,  dar constat cu necaz că nici altora nu le sunt foarte cunoscute multe nume valoroase, din varii motive ce ţin mai degrabă de sistem şi/sau lipsa lui decăt de criteriile juste de promovare a unui autor.  Şi iar mi se pare păgubos. Pentru că din repere şi lecturi disparate, din distribuţia atât de discretă a volumelor  se incheagă mai greu o conştiinţă de apartenenţă la o cultură vie, manifestă, influenţabilă, nu doar oarecum existent”.

Dan Sociu,  Mihai Babii, Marius Irimia şi Vasile Iftime au vorbit, uneori în cotrdictoriu,  despre  cum se poate transforma handicapul provinciei în avantaj, despre încercările de provincializare a lui Eminescu prin scoaterea lui din “cercul egret”, despre Botoşani ca provincie a literaturii etc.  S-au făcut referiri la volumele lui Dan Sociu (“Cum reuşeşti, viaţa mea” şi “La Gunoi”), Manon Piţu (“Invizibil”), Vasile Iftime („DETI- la ferestre scutece albe”) şi Victor Teişanu (“Poeţi botoşăneni de azi”). Concluzia mare a dezbaterii a fost aceea că pentru a  depăşi zidul impus de  provincie avem nevoie de trei situaţii: cineva să te propună, cineva să te susţină şi cineva să te blagoslovească.