O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
MIHAI C. V. CORNACI SAU DESPRE ŞTIINŢA DE A FACE TREABĂ
Recent, Mihai C. V. Cornaci a lansat în spaţiul public un volum de nişă, format 30 / 20 cm, 640 de pagini, cu o structură de sorginte academică: „Omagiu Poetului. Contribuţii botoşănene „ (album-catalog 1850 – 2022, Editura „Geea”, Botoşani, 2023). Avizaţii îşi dau seama, chiar fără a deschide volumul, că este un omagiu adus lui Mihai Eminescu. Mihai C. V. Cornaci a lucrat asiduu la realizarea acestei cărţi, pornind de la convingerea că Eminescu merită acest efort, fiind unul dintre primii colecționari botoșăneni. O spune Ioan Slavici în „Amintiri”, menţionând că lui Eminescu i-au atras atenţia manuscrisele vechi găsite la bisericile şi mănăstirile vizitate, cât şi monedele, medaliile sau alte materiale ce se circumscriu domeniului. Mai mult, chiar Mihai C. V. Cornaci amintea într-un interviu pe care mi l-a acordat cu câţiva ani în urmă că „Pentru păstrarea acestora avea în inventar „un dulap pentru numismatică boit galbăn” (proces verbal de predare din 2 iulie 1875 către noul director D. Petrino. Interesul constant al lui Eminescu pentru colecţionarea şi studiul unor exemplare din diferite emisiuni monetare se dovedeşte şi prin faptul că la încetarea sa din viaţă s-au găsit între lucrurile lui şi „o mulţime de monede antice”(scrisoarea lui Victor Eminescu , fiul lui Matei Eminescu către Corneliu Botez din 13 aprilie 1909).
De-a lungul anilor i-am urmărit atent intervenţiile sale cu diferite prilejuri şi activitatea de la Cabinetul de Numismatică şi Filatelie inaugurat la 1 decembrie 2006 în cadrul Bibliotecii Judeţene „Mihai Eminescu”, primul de acest fel din bibliotecile din România. Aveam să remarc scriitorul M. C. V. Cornaci prin logica discursului şi puseurile de talent veritabil, cât şi colecţionarul care dă dovadă de un talent al lucrului bine făcut. Conştient că orice colecţie păstrează esenţa gândirii unui popor, Filiala Botoşani nu putea să nu-l pună în evidenţă cu asupra de măsură pe Mihai Eminescu. Demersul membrilor filialei nu a rămas neobservat, astfel că în anul 2000, unui număr de 10 botoşăneni li s-a oferit prin decret prezidenţial medalia comemorativă „150 de ani de la naşterea lui Mihai Eminescu”, pentru promovarea vieţii şi operei poetului în numismatică şi filatelie. Dintre aceştia, patru au avut calitatea de membri activi ai secţiei Botoşani. Printre cei patru s-a numărat şi M. C. V. Cornaci (decret nr. 225 din 6 iunie 2000).
Volumul semnat de Mihai C. V. Cornaci este, în felul lui, esenţa gândirii botoşănene despre Eminescu, fiind o poartă deschisă pentru cei care, din diferite motive, nu pot vizita cabinetul din incinta bibliotecii, acolo unde sunt însumate piese (monede, medalii, plachete, insigne, sigilii). De aici şi arhitectura cărţii având ca o mare dominantă iconografia, evidenţiată prin: „Mihai Eminescu în amintirea botoşănenilor”, „Scriitori care au scris despre Eminescu”, „Creaţii literare dedicate”, „Compoziţii muzicale”, „Arte vizuale”, „Filatelie” (plicuri şi obliterări ocazionale, mărci poştale personalizate, viniete), „Medalii şi plachete” (sfragistica de bibliotecă), „Botoşăneni distinşi cu medalii”, „Insigne”, „Trofee şi distincţii”, „Plăci memoriale”, „Platouri”, „Piese adiacente” (afişe, evenimente, instituţii de cultură, asociaţii, societăţi, cenacluri, reviste, colecţionari şi colecţii din judeţul Botoşani). Cartea se închide cu o vastă bibliografie.
Permanent înconjurat de copii şi tineri, aspect care s-a putut observa şi la lansarea volumului, viitori colecţionari şi iubitori de spaţiul botoşănean, aveam să mă conving de faptul că M. C. V. Cornaci, nu numai că s-a născut cu pasiunea în suflet, dar e şi un psiholog desăvârşit, oricând putând demonstra şi altora, prin exemplul personal, ce înseamnă a avea ştiinţa lucrului bine făcut. Spune autorul acestei cărţi elevilor săi: „Apreciez că fiecare dintre noi se naşte cu unele sentimente, mai târziu precis orientate, ce urmează a se evidenţia printr-un grad de intensitate, statornicie şi în final de eficienţă. Secretul întreţinerii şi cultivării unor astfel de sentimente conturate mai târziu în pasiuni, este acela de a nu se crea un gol pe traseul mereu activ într-o direcţie (domeniu) care-i face multă plăcere”.
În realizarea acestei vaste lucrări, un ajutor important l-a primit din partea nepoatei sale, Cristina C. Cornaci. În cuvântul său (pp. 12 – 13) aceasta ţine să precizeze: „Implicarea, alături de unchiul meu, la realizarea acestui album – catalog „Omagiu Poetului. Contribuţii botoşănene”, este o modalitate prin care îmi încarc sufletul cu spiritul boem al liricului şi dau frâu liber pasiunii care-mi oferă satisfacţii şi mulţumiri interioare. Finalizând după puterile noastre prezentul volum, vrem să oferim cititorilor şi iubitorilor de Eminescu, un conţinut de informaţii pe care ni le-am dorit cât mai aproape de adevăr, căci Eminescu nu doar c-a scris poezie. A fost însăşi poezia.”
Mihai C. V. Cornaci este un om fericit fiindcă actul creaţiei i s-a împlinit pe două căi: prin permanenta lui preocupare de a-şi manifesta admiraţia faţă de toţi şi toate, culminând cu acest volum dedicat lui Eminescu, şi prin plăcerea de a destinde, fiind autor de umor, cu predilecţie spre epigramă.
Google News
