O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:
„Contemporanul. Ideea europeană” nr. 1864) din 2024. La rubrica „Polemice”, Constantin Toader publică eseul „Eminescu şi viitorul proiectului numit România”. Reţin din preambul: „Înfruntând vitregiile, nu puţine, românii au parcurs drumul de la populaţie şi popor la naţiune. Generaţia paşoptistă a creat proiectul statului naţional, înfăptuit în 1918, după şapte decenii de luptă tenace şi imense sacrificii. Pentru acest proiect, Mihai Eminescu şi-a dedicat întreaga viaţă şi operă. La 17 ani, constructorul sufletului nostru naţional, poetul prin care am pătruns în universalitate, publica în revista „Familia” poezia „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie”, un adevărat imn dedicat idealului naţional.”
„Contemporanul. Ideea europeană” nr. 1864) din 2024. „O viziune ignorată, un proiect abandonat”. Constantin Toader ne prezintă câteva răspunsuri la întrebarea „Ce / cine a fost Eminescu?”: 1. „a fost un vizionar, total implicat în lupta emancipării naţionale, a edificării unui stat unitar şi independent” („viziunea sa asupra României era una istorică, multidimensională pentru că înţelegerea prezentului şi prefigurarea viitorului sunt condiţionate de cunoaşterea trecutului”); 2. „a fost un vizionar critic, un apostol al trezirii elitelor la realitate, al mobilizării lor pentru rezolvarea problemelor reale”; 3. „a fost radical în judecăţile sale şi foarte exigent cu contemporanii săi, intransigenţa demonstrată plecând de la dorinţa împlinirii unităţii naţionale”; 4. „ca jurnalist a fost un patriot hotărât să atenţioneze asupra necesităţii rezolvării problemei agrare, fără de care proiectul naţional ar fi fost subminat”; 5. „a fost un duşman neîmpăcat al prostiei, inculturii, imposturii, arivismului, antiromânismului şi al dezinteresului faţă de istorie” 6. „nu îi agrea pe demagogi, „peniţari”, pe cei obedienţi politicienilor, pe scriitorii la comandă, meşteri în „fraze lustruite şi negustorie la vorbe”; 7. „a fost un jurnalist care a promovat valori precum acelea de adevăr, dreptate, onestitate, demonstrând în scrierile sale o cultură enciclopedică”,
„Contemporanul. Ideea europeană” nr. 1864) din 2024. Constantin Toader ne arată ce ar zice Eminescu dacă, printr-un miracol, ar deveni contemporanul nostru: 1.”nu va recunoaşte nici România, nici Europa, şocul viitorului făcându-l să se simtă „străin într-o ţară străină”; 2. „poetul ar descoperi o clasă politică bicisnică, incapabilă să aibă o viziune, să ofere un proiect de ţară, să promoveze valorile solidarităţii, ale patriotismului”; 3. „nu ar aprecia că mândria naţională este tolerată de autorităţi doar la parada militară de Ziua Naţională”; 4. „din perspectivă istorică, vizionarul Eminescu ar întreba de ce a fost abandonată linia dezvoltării, a promovării valorilor naţionale? Unde credem că vom ajunge cu politicile depopulării şi ale aservirii intereselor străine?”; 5. „Eminescu ne-ar arăta că trăim într-o epocă a rupturilor, a răsturnărilor de valori, o epocă a nisipurilor mişcătoare”; 6. „analizând noua limbă de lemn vorbită, Eminescu ar arăta că ne confruntăm cu o ideologizare a limbajului, urmărind reconstruirea lexicală a realităţii în funcţie de anumite dogme, pentru a se modela totalitar minţile cetăţenilor”; 7. „Eminescu a fost şi profesor de statistică, iar în această calitate nu ar ezita să le arate iscusiţilor Klaus, Nicu şi Marcel, că aplicarea orbească a inepţiilor Green Deal-ului ecomarxist reprezintă calea cea mai scurtă spre falimentul deplin de ţară”; 8. „Eminescu nu ar accepta nici introducerea în şcoală a ideologiei woke, cu anularea trecutului şi a operelor clasice”;
„Contemporanul. Ideea europeană” nr. 1864) din 2024. Concluzia lui Constantin Toader: „Valul schimbărilor nu va ocoli literatura română, „Luceafărul” putând suferi mici ajustări ideologice, Hyperion urmând, probabil, să fie prezentat drept un cisgender nemuritor şi rece, iar Cătălina drept o prea frumoasă fată noaptea, prinţ dimineaţa şi persoană non-binară la prânz. Prin astfel de adaptări ar putea să se asigure educaţia pentru genul fluid, sensibilitatea noilor elevi fiind eficient apărată în faţa pericolului ofensării. (…) Moştenirea lăsată de Eminescu ne obligă să veghem la apărarea proiectului naţional, să nu permitem aneantizarea lui”.