Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 Revista „Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2024. La rubrica „Darts / reviste”, Dan Stanca  face o prezentare a revistei  „Quadrat” nr. 2 / 2023 care apare în Republica Moldova. Suntem informaţi că Adrian Alui Gheorghe publică în acest număr „Povestea ultimului cititor de poezie”.  Ţin minte că acest articol a apărut şi în revista „Ramuri” nr. 12 din  2022.  Articolul este interesant, chiar provocator. Autorul încearcă să răspundă la trei întrebări: 1. „ce simt când citesc poezie?”; 2. „ce modifică în organism poezia?”; 3. „dacă va mai fi/apărea, vreun cititor de poezie după ce, se presupune că mă voi sinucide”.

Privind prima întrebare, Adrian Alui Gheorghe spune că simte o durere care urcă din abdomen până în creştet unde părul s transformă în iarbă. Şi ar fi bine, căci iarba a câştigat toate războaiele lumii, cele de la începutul lumii până la noi: „… peste toate câmpurile de bătălie, iarba este cea care a făcut o pace adâncă”. Adrian Alui Gheorghe ne dă şi  un sfat: „să fim atenţi la mişcarea tăcută, dar foarte fermă a ierbii”. În ceea ce priveşte a doua întrebare, Adrian Alui Gheorghe sesizează prezenţa unei  a treia faze în momentul în care citim versuri.  Pe lângă cele două faze consacrate ( sistola – prin care se pompează sânge în marea şi mica circulaţie”; diastola – în care se produce o relaxare a inimii), apare abstola  ca tendinţă a inimii de a se conecta la energia universului. Ideea se găseşte şi în versurile lui Friedrich Holderlin. Cu referire la a treia întrebare, poetul nemţean răspunde: „dacă va mai apărea vreun cititor de poezie? Nu ştiu, e greu de propus acum, după cum evoluează vremurile şi istoria, dar nu este exclus”.

Publicitate

Revista în discuţie anunţă decesul redactorului – şef,  Alex Ştefănescu. Reţin:  „Scriitorul s-a născut la 6 noiembrie 1947 la Lugoj, unde au locuit temporar părinţii săi – tatăl originar din Herţa şi mama din Nordul Moldovei. Viitorul scriitor a urmat şcoala primară şi liceul la Suceava şi a absolvit Facultatea de Limba şi Literatura Română a Universităţii din Bucureşti în 1970”. O operă vastă din care merită să amintim „Eminescu, poem cu poem. Postumele” (2019).

„Luceafărul de dimineaţă” nr. 2 din 2024.  Dan Cristea scrie despre  volumul „Plumb” al lui George Bacovia.  Reţin trei aspecte: 1. „A-ţi transforma propriul EU în substanţă poetică, iată, cu un cuvânt, curajul lui Bacovia şi care e, totodată, acela al întregii poezii moderne”; 2. „… fiinţa bacoviană impresionează prin densitatea şi autenticitatea mărturisirii, prin experienţa, de excepţie şi dusă până la ultimul capăt, a singurătăţii şi a absenţei”; 3. „S-a afirmat că Bacovia este poetul care a coborât în infern. Dar să se observe că limbajul lui nu este nu e unul infernal, ci e un limbaj al realităţii şi al unei lumi vizibile care se intersectează din când în când cu lumea visului şi a coşmarului”. Paul Aretzu  scrie despre volumul „Invizibilii” semnat de Ioana Pârvulescu. O carte pentru copii considerată de critic  o „poveste a cititului”.  Concluzionează Paul Aretzu: 1. „cititul creează realitate”; 2. „timpul din cărţi e mai lung şi mai lat decât cel de afară”; 3. „cititul face vizibil invizibilul”.

Publicitate