O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
Descopăr un poet. Unul care scrie despre vremea lui, despre toţi şi toate din preajma sa, despre timpul său, despre cele aflate dincolo de sinele său şi chiar poeme pur şi simplu. Născut în 1957 în satul Ichimeni, judeţul Botoşani, Gică Avădăni, căci despre el e vorba, scria despre satul său: „Cu gândul la timpul prezent, / Timp care ştie să construiască şi speranţe, / Eu, sincer, empatizez. // Şi mai empatizez şi cu vremea / Care a căzut peste mine / Şi care mă face să cred / Că eu aş fi putut cândva / Să urnesc nişte munţi / Şi să luminez în Ichimeni / Mai multe frunţi. // După cum, bunăoară,/ Prin bunăvoinţa unor fiice şi fii ai satului / Înfloreşte acolo biserica / Nu înseamnă, oare, că asta / Va readuce în unul ca mine, şi ca tine, / Acea efervescenţă, acea speranţă / Cu care noi, copii fiind, întâmpinăm / Fiecare dimineaţă? // Nu înseamnă, oare, că multă lume va şti / Că veşnicia s-a născut / Şi în satul Ichimeni / Şi că niciodată nu va muri?”(„Gânduri despre Ichimeni”). Gică Avădăni a scris 13 volume de poeme pe care, din respect pentru actul de lectură, ne atenţionează că ele conţin „poeme de citit cu televizorul oprit”. Pentru o istorie a literaturii care s-a scris şi se scrie în spaţiul botoşănean, cred că merită să amintim titlurile acestor cărţi: „Poeme pentru fete morgane” (2020), „Poeme pentru fata mea” (vol. 1, 2020; vol. 2, 2021), „Poeme din vremea mea” (2021), „Alte poeme din vremea mea” (2021), „Poeme fără de sfârşit” (2022), „Iubiri eterne din preajma mea” (2022), „Poeme întâlnite în timp” ( 2023), „Poeme de dincolo de mine” (2023), „Alte poeme întâlnite în timpul meu”(2023), „Poeme de lângă mine” (2023), „Poeme, poeme pur şi simplu” (2023) şi „Poeme de suflet” (2023). Din multitudinea volumelor amintite am ales unul de factură specială. Un volum din care extragem nevoia de modele a autorului, unele care îl pot impulsiona să aibă ţeluri. Este o carte prin care, la un moment dat, a vrut să-şi judece modelele nu doar din spaţiul bibliotecii personale sau din confortabilitatea fotoliului de cititor, ci a vrut să-i aprecieze şi public, alcătuind un edificiu afectiv cu titlul „Iubiri eterne din preajma mea” (Editura „StudiS”, Iaşi, 2022). Spune autorul în micul cuvânt introductiv: „Recunosc, doar, că toate acestea sunt rezultatul unor lecturi începute de timpuriu, lecturi din sfera prozei şi poeziei de pe lângă mine. Din reală plăcere, în onoarea marilor lucrători ai cuvintelor, îmi manifest prin acest volum toată admiraţia mea.” Pentru cârtitori, Gică Avădăni ţine ca primul poem al volumului să se intituleze „Motivare în apărare”: „La întâlnirea mea programată / Cu o judecată /A timpului prezent / Am întârziat, recunosc, un pic. / Dar spun şi iar recunosc, / Că întârzierea aceasta s-a datorat / Întâlnirii mele de taină / Cu Eminescu, Sorescu, Stănescu, Păunescu / Rebreanu, Sadoveanu, Minulescu / Şi cu, şi cu, şi cu… / În probatoriu pot veni / Şi contemporanii mei / Adică cei / Cei care mi-au întreţinut calea spre literatura mare / Adică Buzura, Breban, Ţoiu, Fănuş, M. Săndulescu / Genaru, Danilov, Şorea, Valea, Dinescu / Şi, şi, şi mulţi ca ei. / Aşa încât, onor instanţă, / Cer clemenţă în acuzare, / Şi eventuală condamnare cu suspendare, / Pentru că am executat fără măsură / Atâta lectură!”
În cele 150 de pagini ale volumului, autorul înserează marile nume literare româneşti, realizându-le câte un crochiu (în cuvinte), punând accent pe principalele trăsături ale fiecăruia, un scop fiind acela ca printre versuri să-şi facă loc şi titlurile operelor scrise de autorul vizat. Folosesc acest termen din arta vizuală pentru a evidenţia stilul abordat de Gică Avădăni, unul care se pliază pe elementele esenţiale ale subiectului ales. Ca orice român care se respectă, Gică Avădăni deschide volumul cu trei poeme dedicate lui Eminescu: „Despre o iubire eternă”, „Tot despre iubire” şi „De ziua ta”, apoi continuă cu o pleiadă de scriitori care ar putea alcătui o „listă a lui Avădăni”, componenţi ale edificiului său afectiv. Descopăr în listă câţiva botoşăneni, printre care şi Gellu Dorian: „Despre un contemporan al meu, genial, / Şi mai ales botoşănean / Eu nu merg după cireş ca să spun, / Cu toată libertatea cuvântului pe care îl am, / Că el se numeşte Gellu Dorian”.
Volumul, în integralitatea lui o interesantă alăturare de crochiuri literare, se constituie într-o veritabilă compoziţie, într-o odă adusă celor care i-au provocat plăcerea lecturii.