Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (224)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

PROFESORUL DE… TĂCERI

Se apropie 1 Martie şi trebuie să scriu despre Al. D. Funduianu. Spun “trebuie să scriu” fiindcă o merită din plin.  Prin  prezenţa sa, prin opera sa, prin vorbele sale, Al. D. Funduianu ne face să zâmbim şi să gândim.  Din multitudinea  “scurtisimelor” sale reţin două:  o “compesaţie” ( “cel care vorbeşte este înţeles de toată lumea / eu sunt captivat de cel care tace”)  şi o “ingratitudine” (“cum să socializez eu cu unul ca mine”).

Opera lui Al. D. Funduianu se află la limita plină de fineţe a tăcerii. El lasă să străbată lumina reflecţiei fără a ne da şi contururile, punându-ne gândirea la treabă.   Dacă nu aţi sesizat, el este un scriitor cu “program literar”, unul străbătut de tăceri.  Nu sunt tăceri în sensul pe care ţi-l asigură  surzenia, este  un fascicul  de tăceri concretizate în reflecţii. La Al. D. Funduianu cuvintele cad în alte cuvinte, eu aş zice că se devorează unele pe altele încât rămân cîteva care îşi arogă dreptul de a se etala într-un poem scurt, într-un umor sădit la nivelul epigramei, într-o aberaţie miezoasă sau într-un aforism tăios. Numai el poate face inventarul cuvintelor rămase închise în propria tăcere. Al D. Funduianu nu este numai profesor de matematică, este şi un “profesor de… tăceri”.

Cu mult timp în urmă, să fie doi sau trei ani, spuneam că  în afară de singura şi ceţoasa mea tentativă de a-l localiza în MARELE IMPERIU al TĂCERII, o mare greşeală în fapt, niciodată nu mi-am mai propus să-l încadrez într-o schemă, fiindcă el nu este numai al ştiinţei, numai al literaturii, numai al Ţării Candorilor. El este al tuturor.  Revin, şi iarăşi îl localizez pe Al. D. F. în acel IMPERIU AL TĂCERII.

Publicitate

Redau aici  cronica pe care am făcut-o ultimului său volum apărut anul trecut (2023):

[Cineva spunea că unele cărţi ar trebui gustate, altele devorate, însă doar câteva ar trebui mestecate şi digerate pe îndelete. Din  cea de-a treia categorie face parte şi „Viaţa într-o lacrimă” (Editura „Quadrat”, Botoşani, 2023), prin care autorul, Al. D. Funduianu, ne invită în labirintul său identitar. Ca de obicei, el este adeptul unui joc reuşit între cele două caracteristici ce-i sunt specifice: inteligenţa concretă şi inteligenţa abstractă. Se armonizează perfect interesul pentru lucruri cu interesul pentru idei, este evidentă  o împletire măiastră între a pune accentul pe fapte şi apelarea la raţionamentul deductiv, nevoia de a vedea şi a atinge se pliază perfect peste capacitatea de a înţelege, rezultând un realism al opiniilor exasperant de plăcut: „denivelat şi / plin de serpentine – drumul vieţii // de pe culmile victoriei în / abisurile disperării – / o clipă / şi eu / anevoie / rostogolind spre cer / un fir de nisip” (eu, petala unui fir de nimic): „seara / vorbeşte în şoaptă cu / amurgul cuibărit în adâncul / sufletului // iar noaptea – / un sfetnic / din ce în ce mai discret” (mister); „pe pietonalul lângă / arteziană / porumbeii socializează în / jurul unui cornet cu / seminţe – // numai noi / cu dreaptă credinţă şi optimişti / în pagube / trecem / unul pe lângă celălalt ca nişte / fantome // aici / nu e nici o iluzie – / e chiar ceea ce vedeţi” (ipostaze) etc.

Prin  acest volum autorul se raliază celor foarte mulţi care pun poezia ultimilor 10-15 ani sub o oarecare formă de autonomie. Au  trecut  asimptotic pe lângă poemul postmodern, de mare întindere şi adeseori plictisitor, raliindu-se, în general,  unor  trei direcţii: întoarcerea la tonurile şi ritmurile clasice,  o aplecare spre formele fixe ale genului liric şi  adoptarea poemelor scurte, de mică întindere, din care se ivesc idei cu caracter aforistic sau chiar filozofic.  Printre aceştia, un loc aparte îl ocupă Al. D. Funduianu, adept al ultimelor două direcţii,  din care cităm un poem-apoftegmă  care sună ca o sentinţă: „când / dintr-un poem / rămâne un gând / o stare / le scriu / numai pe acestea – // aşa redau / şi esenţa poeziei / reduc şi / consumul de hârtie” (cum m-am împrietenit cu mediul fără să renunţ la poezie). Volumul  este un veritabil jurnal de idei ivite în zona de separare dintre realitate şi poveste, zonă pe care poetul o  percepe ca pe o „pojghiţă de gheaţă” foarte subţire.   Ieşind din matrice (= lacrimă) – “destin / pe mine / m-a născut o lacrimă”-,  Al. D. Funduianu ne conduce către situaţia cârtiţei lui Kafka pe care, parafrazând,  descoperim că părăsind lacrima se simte vulnerabil: „drept / vă spun / mă mir şi eu… / când îmi văd trista / figură – // că-s naiv de felul / meu / şi candid de la natură” (chip în oglindă). Eliberarea din lichidul amniotic al lacrimii este o concretizare a dorinţei de a evada din sihăstria urbană şi retragerea în zona  de mare deschidere a Costeştiului. Volumul acesta este şi unul prin care Al. D. Funduianu abandonează periplul pe aleile idealului, el dorind să audă plânsul ierbii produs de  apăsarea tălpilor copilăriei: „părăsit de trăirile de altădată / străin şi / rece / doar în cimitir / acasă – // aprind o lumânare la mormântul / părinţilor / altele / la viii din memorie şi cam / atât // ba nu / plecând în răvăşite / amintiri / de sus / de pe linia orizontului / privesc / îngândurat în urmă / în ochi: / biserica / nişte case în alb / grădini împrejmuite / şi lucrurile din faţa satului – un fel de / lacrimi prelungite / pe frunza inimii” (satul – note subiective).

Dincolo  de cele spuse, trebuie să remarcăm că Al. D. Funduianu   este şi un senzorial. Versurile sale însemnă şi o cale de  scoatere din sine a tuturor acumulărilor producătoare de încântare şi revărsarea lor către cititori.  Filozoful francez Gaston Berger spune că autorii de tip senzorial „ne ridică undeva între aviditate şi tandreţe, între ataşamentul de sine şi ataşamentul de alţii”. Poemul  „orbirea de îngeri” („să te plimbi / într-o zi însorită de / primăvară / prin livada cu cireşi în floare / şi să te îndoieşti că există grădina / raiului – / iată / orbirea de sens”) este unul dintre cele multe care întăresc afirmaţia de mai sus, dar ne şi obligă să privim acest volum  ca pe un eseu, fiindcă scriitura relevă şi o natură meditativă, tonusul trăirilor fiind relevante şi convingătoare. Există şi un algoritm logic la care răspunde poetul-eseist, axându-se cu predilecţie pe destin: îşi exersează gândirea critică meditând de unul singur într-o partajare pe anotimpuri.  Umorist de marcă, unul ascuns sub umbrela delicateţei şi generalizărilor, după cum s-a văzut în câteva cărţi anterioare, volumul acesta  este un interesant eseu despre destin, ceea ce înseamnă că Al. D. Funduianu poate schimba cu uşurinţă registrul liric.]

LA MULŢI ANI!, AL D. FUNDUIANU, şi primeşte acest catren:

Poet de astăzi (şi de ieri),

Nu-l regăseşti printre fiţoşi,

El se afirmă prin… tăceri,

Să facă loc la zgomotoşi!

(GEORGICĂ MANOLE)

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Trei familii din Vorona, Vlădeni și Vârfu Câmpului au fost la un pas să rămână fără casă. Pompierii avertizează

Publicat

Publicitate

Curățați coșurile de fum: pericol de incendiu !

 

În ultimele ore, trei case din localitățile Poiana (comuna Vorona), Vârfu Câmpului și Mândrești (comuna Vlădeni) au fost în pericol după ce funinginea depusă pe pereții interiori ai coșurilor de fum s-a aprins.

 

Pompierii militari de Detașamentele Botoşani și Dorohoi, dar și Serviciile Voluntare pentru Situații de Urgență au intervenit prompt și au stins flăcările înainte de a produce pagube materiale însemnate.

 

Publicitate

Vă reamintim faptul că în sezonul rece multe dintre incendii se produc din cauza coșurilor de fum defecte, necurățate de funingine sau neprotejate termic față de materialele combustibile din structura acoperișului.

 

Verificaţi coşurile de evacuare a fumului, pentru ca acestea să nu prezinte fisuri care să permită scânteilor să incendieze materialele combustibile ale planșeului sau acoperișului (grinzi, astereală etc.).

 

✔ Curățați periodic coșurile de fum pentru eliminarea depunerilor de funingine care se pot aprinde sau pot obtura canalele de evacuare.

 

Tencuiți şi văruiți partea din pod a coşului de fum, în scopul sesizării imediate a fisurilor (căldura sau scânteile care ies prin fisurile unui coş de fum deteriorat constituie surse de aprindere, dacă în zona lor există elemente de construcţie sau structuri din lemn).

 

Îngroșați zidăria coşului la trecerea prin planşee, lăsând un spaţiu între această zidărie şi elementele combustibile ale planşeului.

 

↔️ Păstrați distanţa dintre faţa exterioară a coşurilor şi elementele combustibile ale acoperişului.

Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul apostol, întâiul mucenic și arhidiacon Ștefan. A treia zi de Crăciun

Publicat

Publicitate

Făcându-se oarecând, întrebare, între saduchei, farisei şi elini, despre Domnul nostru Iisus Hristos, unii zicând că este prooroc, alţii că este înşelător, alţii că este Fiul lui Dumnezeu, fericitul acesta, întâi Mucenic şi Arhidiacon Ştefan, a stat într-un loc înalt şi bine a vestit şi a mărturisit tuturor pe Domnul nostru Iisus Hristos. Şi a zis: „Bărbaţi fraţi, pentru ce s-au înmulţit răutatile voastre şi este tulburat tot Ierusalimul? Fericit este omul acela care crede şi nu se îndoieşte de Iisus Hristos, că El esle Cel ce a plecat cerurile şi S-a pogorât pentru păcatele noastre, Care s-a născut din Fecioara cea sfânta şi curata, aleasa, mai înainte de întemeierea lumii. Acesta neputinţele noastre le-a luat şi bolile noastre le-a purtat. Că pe cei orbi, i-a făcut să vadă, pe cei leproşi, i-a curăţit, dracii i-a gonit şi pe toţi ne-a mântuit”. Iar ei, auzind aceasta, se certau cu dânsul, grăind împotrivă. Şi, hulind pe Domnul cel propovăduit, l-au dus pe Ştefan la adunarea sfatului, la arhierei, că nu puteau sta împotriva înţelepciunii şi duhului care vorbea, precum scrie la Faptele Apostolilor. Şi au adus martori mincinoşi, care au zis: „Noi l-am auzit pe acesta grăind cuvinte de hulă împotriva Templului şi a Legii şi, că Iisus Nazarineanul va schimba obiceiurile pe care ni le-a dat Moise. Şi pe când îl învinuiau, cei din sobor au văzut faţa lui Ştefan strălucind, ca o faţă de înger. Şi, umplându-se de râvnă, Ştefan a adus împotriva lor cuvânt de mustrare, precum odinioara Ilie, zicând către dânşii: Oameni tari în cerbicie şi netăiaţi împrejur la inimă şi la urechi, voi pururea vă împotriviţi Duhului Sfânt; cum au făcut părinţii voştri, aşa faceţi si voi”. Iar ei, auzindu-l şi neputând suferi, s-au pornit cu nespusă mânie şi scrâşneau cu dinţii asupra lui. Dar, căutâd la cer, Ştefan a văzut slava lui Dumnezeu şi pe Iisus stând de-a dreapta slavei şi a zis: iată, văd cerurile deschise şi pe Fiul Omului stând de-a dreapta lui Dumnezeu” (Fapte 7, 56). Şi, astupându-şi urechile, necredincioşii s-au aruncat asupra lui, l-au scos afară din cetate, şi-l ucideau cu pietre, pe când el se ruga pentru dânşii, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Şi, acestea zicând, a adormit. Sângele Mucenicilor este totdeauna o sămânţa care aduce roade. La uciderea lui Ştefan, era un tânăr, care păzea hainele ucigaşilor Mucenicului. Se numea Saul şi el se invoise la uciderea ce se făcea. Dar iată, rugăciunea şi sângele lui Ştefan au biruit în taina şi acest Saul, după ce s-a întâlnit cu Domnul, pe drumul Damascului, s-a făcut Sfântul şi marele nostru Apostol Pavel, Sângele Mucenicilor totdeauna lucreaza biruinţele Domnului.

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO&VIDEO: Bucuria Nașterii Domnului a fost și în Biserica „Sfântul Gheorghe” din municipiul Botoșani. Rareș Prisacariu, colind impresionant

Publicat

Publicitate

Credincioșii Parohiei „Sfântul Gheorghe” din municipiul Botoșani s-au unit în duh de rugăciune în prima zi de Crăciun, pentru a cinsti Nașterea Mântuitorului Iisus Hristos. Lăcașul de cult a fost împodobit nu doar prin straie și colinde, ci mai ales prin prezența numeroasă a celor veniți să trăiască bucuria sărbătorii „acasă”, în Biserică.

Sfânta Liturghie a fost oficiată în sobor de preotul paroh Dumitru Mateciuc, alături de părinții Grigore Diaconu și Aurel Chiroșcă. În cadrul slujbei, a fost citită Pastorala de Crăciun a Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, care a subliniat importanța viețuirii creștine autentice, trăite în comuniune cu Dumnezeu și cu semenii

„Iubit popor al lui Dumnezeu,

Ţelul vieţuirii creştine este unul foarte înalt, acela de a deveni, prin har, fii ai lui Dumnezeu-Tatăl, de a cuprinde în noi şi a trăi viaţa dumnezeiască, altfel spus, de a ajunge toţi „la măsura vârstei deplinătăţii lui Hristos”. Este un ţel înalt şi mai presus de puterile noastre, la care ajungem însă începând de la cele mai mărunte şi neînsemnate aspecte ale vieţii noastre de zi cu zi.

Grija pe care se cade a o avea permanent este aceea de a petrece ziua fără de păcat. Aşa cum ne învaţă Cuviosul Sofronie Saharov, „dacă vom năzui în viaţa noastrăsă urmăm în fiecare clipă paza poruncilor lui Dumnezeu, iar în rugăciunile noastre să spunem: «Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta, în seara aceasta, în noaptea aceasta, fără de păcat a ne păzi noi», atunci acest «fără de păcat» va da putinţa Duhului Sfânt să vină în noi şi să ne descopere toată cunoaşterea lui Dumnezeu precum este” 

Să stăruim în rugăciune. Aceasta ne aşază în legătură personală şi vie cu Dumnezeu, Care coboară în sufletul nostru şi ne preface în „templu al Duhului Sfânt” . Trăim într-o lume care nu mai găseşte timp sau nu mai vrea să se roage. Tocmai de aceea, creştinii au această răspundere ca, rugându-se, să-şi lărgească inima pentru a cuprinde pe cât mai mulţi dintre semenii lor, dacă se poate, întreaga lume, cerând ca peste toţi să se reverse milostivirea lui Dumnezeu”, a spus ÎPS Teofan.

Publicitate

Vestea Nașterii Mântuitorului a fost împărtășită la strană de un grup de copii, coordonat de profesoara de religie Iuliana Melinte, care au adus colinde pline de emoție. Tradiția dăruirii a fost continuată de Moș Crăciun, care a poposit și anul acesta în mijlocul credincioșilor. Toți cei prezenți au primit daruri.

Rareș Prisacariu, copilul -minune din Botoșani, a participat la slujbă și ca slujitor la altar, iar la final, îmbrăcat în veșminte de ipodiacon, a impresionat publicul prin interpretarea duioasă a unui colind, aducând emoție și bucurie în inimile tuturor celor prezenți.

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO&VIDEO: Sărbătoarea colindelor și a tradițiilor, la Căminul Cultural din comuna Nicșeni

Publicat

Publicitate

Căminul Cultural din comuna Nicșeni a fost, zilele acestea, gazda unei serbări deosebite, un eveniment plin de emoție, credință și bucurie, care a adunat laolaltă copii, părinți, bunici și invitați din localitate, dar și câțiva micuți din satul Dorobanți. Evenimentul a demonstrat, încă o dată, că tradițiile și valorile creștine sunt vii și transmise cu drag din generație în generație.

Nu este prima dată când la Nicșeni se organizează astfel de manifestări culturale. De-a lungul anilor, cu implicarea Consiliului Local și cu binecuvântarea preoților Șerban Iulian și Adăscăliței Dumitru, în comună au avut loc serbări de Crăciun, activități dedicate satului românesc, precum și evenimente speciale în cadrul cărora învățătorii și profesorii pensionari ai comunei au fost invitați și premiați pentru activitatea lor de-o viață.

La una dintre aceste serbări a fost invitat și părintele protopop Petru Fercal, împreună cu corul parohiei „Sfântul Ioan Botezătorul”. Tot în anii anteriori s-au desfășurat activități cu caracter pro-viață și festivaluri de colinde, avându-l ca organizator pe profesorul George Brânzei, evenimente care au lăsat o amprentă puternică în viața comunității.

Serbarea din acest an a fost una cu totul specială. Copiii de grădiniță au fost pregătiți cu multă dăruire de doamna educatoare Burcă Maria, iar la Parohia Dorobanți, doamna preoteasă Șerban a coordonat un grup de copii care au interpretat colinde tradiționale. Un moment emoționant a fost cel în care fetița Bianca Sofronea a interpretat rolul Maicii Domnului, impresionând publicul prin sensibilitate și naturalețe.

Reușita evenimentului a fost girată de asistenta medicală din satul Nicșeni, Micșunica Bulboacă, un suflet cald și un glas de înger, care a mobilizat copiii și a contribuit la organizarea unei noi ediții memorabile. Evenimentul a fost sprijinit și de agenții economici locali, care au înțeles importanța susținerii activităților culturale din comunitate.

La programul artistic au participat numeroși săteni, cel mai vârstnic dintre aceștia fiind Moș Ioan, care a apreciat la superlativ prestația micuților. Acesta i-a îndemnat pe cei prezenți să se bucure și să fie recunoscători că Dumnezeu încă îngăduie să avem parte de un Crăciun liniștit, vestit de glasurile curate ale copiilor fericiți.

Publicitate

Comuna Nicșeni este cunoscută pentru bogăția tradițiilor populare, iar în preajma sărbătorilor de iarnă pot fi admirate obiceiuri străvechi ce încep din ajunul Crăciunului. Măștile, teatrele haiducești și costumele populare oferă un spectacol impresionant, specific acestei părți de țară.

Căminul Cultural din Nicșeni este, fără îndoială, un loc special, modern amenajat și dotat conform standardelor actuale, care poate deveni un adevărat centru al vieții culturale locale. În urma primelor discuții, se conturează ideea organizării unui concurs folcloric amplu, care să aducă pe scena din Nicșeni grupuri folclorice din toate colțurile județului Botoșani și chiar din zonele limitrofe. Prima ediție ar putea avea loc în luna decembrie 2026, transformând comuna Nicșeni într-un reper important pe harta culturală a zonei.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending