Connect with us

Eveniment

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (207)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

Scriitorul VASILE LARCO îşi sărbătoreşte ziua de naştere pe 1 ianuarie. Reiau un interviu mai vechi, urându-i „LA MULŢI ANI!”

 

Georgică  Manole:     Vasile Larco, se ştie tot despre tine. Eu aş spune că se ştiu mai multe decât ştii tu.  Nu se ştie, însă, de unde vine numele acesta, cu sonorităţi marţiene, de Larco.

 

Publicitate

Vasile Larco: Într-adevăr, sfera cunoașterii este infinit de mare, de aceea am epigramatizat, dacă îmi este permisă această divagație de formulare, spunând:

Știți de planete, lună, stele,

De ape, munți, de toate cele,

De-a fir a păr știți despre vin…

Dar despre Larco prea puțin!

Nu prea am cunoștință ce știe lumea despre mine, ce impresie își formulează după oricare întâlnire publică sau atunci când îmi citește creațiile mele literare ori când îmi aude vocea prin intermediul radioului sau a televiziunii, dar știu că eu am un deosebit respect pentru cititorii mei, cărora le mulțumesc, nu voi uita niciodată locurile mele natale, plaiul bucecean, acolo  unde îmi sunt înaintașii, unii mă privesc din înaltul cerului și port o deosebită recunoștință locuitorilor orașului Bucecea, localitate vecină cu Leorda, acolo unde este rădăcina numelui Larco. Tata s-a născut acolo, bunicii, străbunicii lui, de asemenea, dar, în ultima vreme, am aflat prin intermediul internetului că în lume mai există acest nume cu sonoritate aparte, în Italia, în Cipru și Peru. În România, în afară de rudele noastre cu acest nume, nu mai există alte familii. Cum se traduce din punct de vedere etimologic, nu am cunoștință, iar confrații epigramiști s-au străduit în a-mi găsi o rimă în duelurile epigramatice, eu răspunzându-le:

Tolba goală de o ai

Cu săgeți, amice-ncarc-o,

De nu poți, nu-i nici un bai:

O să te ajute Larco!

 

 

G.M.:  Dacă ar fi  să nu vorbim despre epigramă, despre ce altceva s-ar putea vorbi şi de ce?

 

  1. L.: S-ar putea vorbi despre orice sau despre oricine. Întrebarea fiind, despre ce, răspunsul ar fi unul cuprinzător și anume: despre familie, despre locuri, fapte, amintiri, calități, defecte, nivel de trai etc. Așadar, ar fi un răspuns mult prea lung, într-o ordine greu de stabilit și mereu discutabilă.

Încerc, totuși, să cuprind câteva domenii, câteva lucruri, respectiv, ființe, despre care ar fi ceva de spus. În primul rând, despre familie: sunt căsătorit, am doi copii, să-mi trăiască (mulțumesc!), au studii superioare, serviciu în țară, sunt deștepți, frumoși, oameni la locul lor (și lauda e scrisă în legile omenești, nu-i așa?). Apoi, despre statutul meu literar și anume că, debutând cu epigrame în secolul și în mileniul trecut, lumea, când aude numele de Larco, îl asociază imediat cu acea calitate de epigramist. Asta nu e rău, dar în continuare am scris și poezie, inclusiv poezii pentru copii, proză umoristică, publicând 17 cărți, între care am inclus și Monografia selectivă a orașului Bucecea, realizată în anul 2011, în colaborare cu patru autori buceceni, oameni destoinici, cărora le mulțumesc și îi felicit, în același timp. O parte din aceste cărți au fost premiate de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Bacău și de juriile concursurilor de creație literară satirico-umoristice din țară. Apoi, despre mine, în afară de activitatea literară: îmi place sportul, inclusiv, șahul, mă preocupă drumețiile și astronomia, dar asta nu înseamnă că le și practic. Nu am vicii ascunse, toate sunt la vedere, nu am avere, deci, nici dușmani, sunt în Zodia Capricornului, însă nu iau pe nimeni în coarne, de când lumea e știut:

Vorbe dure nu încap,

Capricornul e un țap

Uneori, întâmplător

E și „țap ispășitor.

În afară de epigramă, după cum era întrebarea, se poate vorbi că sunt utopist, crezând că prin poanta epigramei, prin ironie se asanează răul, oricare ar fi acesta, că am încredere în sloganul: „Să trăiți bine!” și în promisiunile electorale, crezând că voi avea „șapte vieți”, sperând că din toate, poate voi avea una bună

.

  1. M.: La Iaşi, Păstorel se „duela” adesea cu vestitul sonetist Mihai Codreanu. În ce constă istoria acestui „duel”?

 

  1. L.: Cel mai mare sonetist român, Mihai Codreanu și cu cel mai mare epigramist român, Al. O. Teodoreanu- Păstorel, se duelau, fie în locuința sonetistului, în renumita Vila Sonet sau în legendara cramă Bolta Rece, care se află vizavi. Pe acești doi oameni de spirit îi apropiau: umorul de calitate, dorința de a scoate în evidență tarele societății, ținând seama că au trăit într-o perioadă cu mari frământări politice și sociale dintre cele două războaie mondiale și în perioada comunistă, apoi armonia creată în cercul de literați, bonomia. Fascinat de întâlnirile celor doi, am publicat rondelul și sonetul de mai jos:

În Iași pe un platou înalt, cochet,

Și unde drumuri se-ntretaie,

De-un timp duelul curge-ploaie,

Cel dintre epigramă și sonet.

 

Se-adună versurile-n claie

Și strofele și poantele,- n  buchet,

În Iași pe un platou înalt, cochet,

Și unde drumuri se-ntretaie.

 

Ideile se scurg încet, încet,

Umoru-i calul de bătaie,

Cu M. Codreanu în odaie

Stand lângă Păstorel  la un banchet,

În Iași pe un platou înalt, cochet.

*****

Colinele din Iaşi, încântătoare,

De strajă stau pe soare sau furtună,

Mistere-n jurul lor demult adună,

Ce s-or afla în vremuri viitoare.

 

În urbea ce ar merita cunună

Se oglindeşte orişice schimbare:

În artă,- n  medii universitare

Şi-oriunde auzi cum faptele răsună.

 

De vrei urechei să-i alinţi timpanu`,

Treci pragul unde-n  jur e poezie,

Iar pe-un acord de-o rară melodie

Asculţi şi parcă se zbârleşte părul,

Când se aude-n Casa lui Codreanu

Sonetul ce exprimă adevărul!

 

Prin grija și contribuția financiară a doctorului Sorin Cotlarciuc, sonetist, rondelist, dar și epigramist, de curând, s-a realizat celor doi scriitori câte o statuie, chiar în locul unde epigrama și sonetul erau în largul lor: zona Bolta Rece, ocazie cu care am scris următorul sonet:

 

Mihai Codreanu are o statuie,

Un bust, mai bine zis, pe Strada Rece,

Ieșeanul cu privirea îl petrece,

Tentat să-i prindă-o pălărie-n cuie.

 

Căci multe ciori ce vin, nu vor să plece,

Dar loc mai nimerit pe-aproape nu e

În zbor s-ajungă peste-o cărăruie,

Spre bustul elegant de nota zece.

 

E cel realizat cu mare artă,

Destinatar, Al. O. Teodoreanu,

Numit și Păstorel de-o lume-ntreagă.

 

Predestinat, că nume-aparte poartă,

Cu drag, la Bolta Rece mai tot anu`

Să păstorim cu vinuri de la doagă!

 

  1. M.: Ce s-a vrut, este şi se vrea în continuare Academia Liberă „Păstorel”?

 

  1. L.: Academia Liberă „Păstorel” este o grupare de oameni serioși, creatori de literatură satirico-umoristcă. Se continuă tradiția umoristică a înaintașilor noștri: întâlniri literare cu dueluri epigramatice, concursuri ad-hoc, recitaluri, degustări din licoarea lui Bachus, lansări de carte, deși e criză și mai ales că în etapa actuală nu se prea vând cărțile, așadar:

Cartea-i scrisă, negreșit,                           Când plin cu cărți e magazinul,

În condiții actuale,                                    Doar la un lucru mă gândesc,

De aceea a ieșit…                                      Or fi și cărțile ca vinul:

Un volum de trei parale!                           Sunt bune când se învechesc.

 La aniversarea a 30 de ani de existență a acestei grupări literare, s-a editat un volum omagial, prilej cu care am creat rondelul următor:

La trei decenii jumătate

Toți umoriștii cu chemare

Din Iași, știind de-aniversare,

I-au acordat întâietate.

 

Au dat năvală spre sertare

La scrierile lor uitate,

La trei decenii jumătate

Toți umoriștii cu chemare.

 

Creațiile adunate

Sunt puse, iată, la păstrare

În op, cerându-vă iertare

Că nu-s la înălțime toate

La trei decenii jumătate!

  1. M.: Cum sunt văzuţi epigramiştii în Uniunea Scriitorilor?
  2. L.: Regretatul și distinsul poet Nichita Stănescu spunea că: „epigrama este genul cel mai popular al poeziei”. Dicționarul definește că epigrama este o specie a poeziei lirice, așadar are legătură cu poezia, mai ales cu poezia clasică având: rimă perfectă, ritm, măsură, adresabilitate, muzicalitate, poantă etc. Personal consider că poetul poate fi epigramist, desigur, dacă scrie și epigrame, iar   epigramistul, poet, fără, însă, a generaliza. Spuneam cândva:

Pe al umorului teren,

Remarca e de pus în ramă:

Ușor se scrie un catren,

Dar cât de greu o epigramă!

 

În această perioadă literară sunt în U.S.R. poeți care, pe lângă volumele de poezii lirice, au publicat și cărți de epigrame care au fost bine primite de public.

  1. M.e: Acolo, la Bucecea (jud. Botoşani), ai fost un copil rebel?

 

  1. L.: Nu pot afirma că am fost un copil nesupus, recalcitrant, asta din cât îmi amintesc. Copilăria și adolescența mea s-au desfășurat în perioada 1947-1965, nu departe de cel de-al doilea război mondial și foarte aproape de seceta din 1946, cu grele urmări și în anul nașterii mele, eu fiind și victima acestei perioade critice, situându-mă la un pas de moarte, dar nu de întunericul veșnic, deoarece mi se ținea o lumânare aprinsă la căpătâi. Numai o sclipire a părinților mei, Dumnezeu să-i aibă în grijă, care au trecut peste cele indicate de doctor, a făcut ca, în momentul de față să scriu aceste rânduri. Am primit în familie o educație specifică omului de la țară, la școală am fost disciplinat, ascultător, nu se putea altfel. Pe atunci nu se știa de nesupunere, de greve sau de revedicări, învățatul era pe primul loc și nu ne învăța la școală nimic de rău. Am avut profesori deosebiți, cu aplecare spre activitatea didactică, iar noi elevii le-am urmat sfaturile. Mai târziu mi-am spus:

Pe-al României mândru plai,

Ca peste tot oriunde-n lume,

Prenumele de mic îl ai,

Dar cât de greu îți faci un nume!

Acum aș mai adăuga: dar cât de  greu e să ai și renume!

Poate singura nesupunere a fost aceea că nu am rămas la Bucecea, să-mi fac acolo un rost și am plecat de la casa părintească, la studii, după care am revenit numai ocazional, motivând:

Cândva din plaiul bucecean

Plecat-am de la stâlpul porții

Și-s fără voia mea ieșean

Căci i-am intrat în voie sorții!

Iar ca destăinuire, poate și drept motivare, am compus epigrama:

Îmi zise-n taină mama mea

Când îmi făcea-ntr-o seară patul:

Să lași în urma ta ceva!…

Și am lăsat în urmă satul.

 

  1. M.: „Desculţ pe mirişte”, o metaforă tare care justifică poetul ce convieţuieşte cu

  epigramistul. Ce sentiment îţi dă mersul … „desculţ pe mirişte”?

 

  1. L.: Prima dată, la prima audiție, expresia mă strânge în spate, amintindu-mi de anii copilăriei și ai adolescenței, când într-adevăr mergeam desculți pe miriște sau pe fâneața proaspăt cosită. Da, e o metaforă, văzând epigrama ca o miriște: înțeapă, și aș putea adăuga:

Discuții nu au cum să-ncapă,

Ușor își dă oricine seama:

Desculț pe miriște înțeapă,

Dar nu așa ca epigrama!

 

  1. M.: Prin Botoşaniul de azi mai citim şi epigramele lui Toni Monacu, Gheorghe Hreapcă sau Al. D. Funduianu. Fă-le, domnule, câte o epigramă!?

 

  1. L.: Dacă mi-ar cere o doamnă să-i fac o epigramă, i-aș răspunde:

 

Mi-ai cerut stimată damă

Ca să-ți fac o epigramă

Eu ți-aș face-o, n-am ce-ascunde:

Numai spune-mi când și unde!

 

Celor trei epigramişti le spun:

 

LUI  TONI MONACU (autorul

Volumului “COLŢUL DE RÂS”)

 

Umorului că-i ducem dorul,

Afirm discret, puțin uimit:

La COLȚ de pus e autorul!

De ce e RÂSUL  pedepsit?…

 

APRECIERE (se dedică lui

GHEORGHE  HREAPCĂ)

 

Privesc admirativ spre Gheorghe Hreapcă,

E bun epigramist, o spun oricui,

Iar eu îmi voi lua o nouă şapcă

Să am ce scoate-n faţa dumnealui!

 

IERARHIE (se dedică lui

  1. D. FUNDUIANU)

 

În scris azi Funduianu excelează,

De-aceea se pronunţă o mulţime

Că-n epigramă-ar fi un om de bază,

Dar nu-i, el e de vârf, la înălţime!

 

Deși locuiesc în Iași de peste patru decenii, Botoșaniul rămâne orașul meu de suflet, formulând:

 

IMPRESIE DE CĂLĂTORIE

Revin mereu în Botoșani,

Iar faptul este inedit:

Ajung împovărat de ani

Și plec mult mai întinerit!

 

  1. M. De ce nu prea se scrie fabulă?

 

  1. L.: Fabula în versuri poate fi sora mai mare a epigramei, în anumite situații: se termină cu morala care este asemănătoare poantei, are ritm, măsură, rimă perfectă, adresabilitate etc. De ce se scrie mai puțin fabulă? Răspunsul poate fi la critica de specialitate. Eu, doar, îmi exprim o părere personală: dacă, în ceea ce privește epigrama, în prezent s-a ajuns aproape la perfecțiune din punct de vedere prozodic, poanta fiind cea care face diferența, multe dintre epigrame situându-se la nivelul înaintașilor, la fabulă este mai greu, nu s-a ajuns la nivelul marilor fabuliști. Astăzi se scrie mai puțin fabulă, poate și din motivul că nu mai prezintă interes din partea cititorilor, apoi sclipirile poetice au și ele rânduiala lor, periodicitatea lor, dar în momentul de față, epigrama îi ține locul, apărând acele catrene: mini fabule. Cineva spunea că în ceea ce privește epigrama, „nimic nu e nou sub soare”, poate și la fabulă e la fel. Un alt răspuns l-am exprimat prin sonetul de mai jos:

 

La noi umorul e la el acasă;

Sonetul, epigrama și rondelul

Se mișcă-n voie,-s  iuți precum prâsnelul

Și stau cu poanta permanent la masă.

 

Întruna spun ceva, cum le e felul,

Vizată-i latura cea mai spinoasă,

Căci viața noastră nu e doar frumoasă,

Iar omu-i om, până-și atinge țelul.

 

Cum fabula e prea pretențioasă,

Tratând defecte, dar și caractere,

Să o creezi, diplomație cere.

 

Mulți creatori chiar păgubași se lasă,

Căci animalele sunt deranjate

Fiind cu unii oameni comparate.

 

  1. M.: Există o întreagă „galaxie Grama” a detractorilor lui Eminescu. Răspunde-le printr-o epigramă.

 

  1. L.: Nu știu cum este pe la alte popoare, dar pe la noi, când cineva nu poate fi la înălțimea cuiva, în loc să lupte pentru a-l ajunge în calitate, îi este mai ușor să-l critice, să-i rupă lanțul de izbânzi, găsindu-i veriga slabă. Pe Mihai Eminescu nu a putut nimeni să-l ajungă, este poetul nepereche, putând spune că:

Deși s-așterne peste ani zăpada,

Noi cei de astăzi nu-l uităm defel,

Iar că e mare, iată și dovada:

Toți detractorii nu încap de el.

 

Doresc să adaug, adresându-mă lui Mihai Eminescu:

Tu luminezi o lume-ntunecată,

Dar e-o imagine ce clar surprinde:

Că-n viața asta veșnic zbuciumată

De unii nici lumina nu se prinde!

Această lume întunecată este din ce în ce mai restrânsă, fără lumină nimic nu crește și pot  afirma cu optimism:

… Iar de-or mai fi porniri păgâne

Vor dispărea precum un vis,

Luceafărul în veci rămâne

Prin tot ce pana lui a scris.  (SFÂRŞIT)

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Papa Francisc a murit luni dimineață la vârsta de 88 de ani, a anunțat Vaticanul

Publicat

Publicitate

Papa Francisc a murit luni dimineață la vârsta de 88 de ani, a anunțat Vaticanul într-un comunicat, informează AFP.

”În această dimineață, la ora 07:35, episcopul Romei, Francisc, s-a întors în casa Tatălui”, a anunțat cardinalul Kevin Farrell, într-un comunicat publicat de Vatican pe contul său de Telegram.

AGERPRES

Lumea a primit vestea tragică a morții Sanctității Sale, Papa Francisc, la vârsta de 88 de ani. Născut Jorge Mario Bergoglio în Argentina, Papa Francisc a fost primul papă non-european din ultimii 1.300 de ani. A devenit Suveran Pontif în 2013, după demisia Papei Benedict al XVI-lea, care a renunțat la funcție din cauza problemelor de sănătate, fiind primul papă în 600 de ani care a ales să abdice.

Papa Francis, singurul pontif non-european din ultimul mileniu 

Ultima întrevedere oficială a Papei a fost duminică, în prima zi de Paște, când l-a primit pe vicepreședintele american J.D. Vance, în ciuda faptului că nu a fost programată oficial o întâlnire, a transmis Vaticanul.

Publicitate

Internat cu pneumonie bilaterală la Spitalul Gemelli din Roma, încă din data de 14 februarie 2025, în ciuda tratamentului intensiv primit, incluzând oxigenoterapie și transfuzii de sânge, starea sa s-a agravat. Suveranul Pontif a trecut la cele veșnice luni, 21 aprilie 2025, lăsând în urmă o moștenire de iubire, umilință și devotament față de semeni.

De-a lungul celor 12 ani de pontificat, Papa Francisc a avut parte de o serie de probleme de sănătate. În ultimii ani, Suveranul Pontif s-a confruntat cu multiple afecțiuni, inclusiv episoade frecvente de gripă și infecții respiratorii. În 2021, a fost operat de colon, iar în 2023 a suferit o intervenție chirurgicală pentru a repara o hernie abdominală. În același an, a fost spitalizat pentru trei zile din cauza unei bronșite. Durerile cauzate de sciatică, o afecțiune care provoacă disconfort intens în zona spatelui și a picioarelor, i-au dat și ele mari bătăi de cap. Mai recent, în decembrie 2024, în timpul unei ceremonii la Bazilica Sfântul Petru, a fost observat cu o vânătaie mare pe bărbie, despre care Vaticanul a spus că a fost rezultatul unei căzături minore. În ianuarie 2025, Papa a căzut din nou și s-a rănit la braț.

Recentele probleme de sănătate au fost agravate nu doar de vârsta înaintată, ci și de o infecție respiratorie din tinerețe, care l-a determinat să piardă o parte dintr-un plămân, factor care a contribuit la agravarea pneumoniei bilaterale cu care a fost internat la Spitalul Gemelli în februarie 2025.

În decembrie 2024, Papa a aprobat o ceremonie funerară simplificată și a decis să fie înmormântat într-un singur sicriu din lemn și zinc, în locul celor trei sicrie folosite tradițional (unul din chiparos, unul din zinc și altul din ulm, așezate unul în interiorul celuilalt). Într-un interviu din 2023, menționa că a ales ca loc de odihnă Bazilica Santa Maria Maggiore din Roma, unul dintre cele mai frecventate lăcașuri de cult, fiind totodată și biserica sa preferată.

Cine a fost Papa Francisc

Papa Francisc, născut Jorge Mario Bergoglio pe 17 decembrie 1936, în Buenos Aires, Argentina, a fost fiul unor imigranți italieni. Înainte de a urma calea preoției, a studiat chimia și a lucrat ca tehnician în laborator.

În 1958, la vârsta de 22 de ani, Bergoglio a intrat în Societatea lui Isus (Ordinul Iezuiților), fiind hirotonit preot în 1969. A devenit Arhiepiscop de Buenos Aires în 1998 și a fost numit cardinal în 2001. La 13 martie 2013, a fost ales cel de-al 266-lea Papă al Bisericii Catolice, devenind astfel primul Suveran Pontif din America și primul iezuit care a ocupat această funcție.

Pontificatul său a fost marcat de o abordare pastorală profundă și de o atenție specială acordată celor marginalizați. Papa Francisc a promovat dialogul inter-religios, a subliniat importanța protejării mediului și a pledat pentru justiție socială. Enciclica sa Laudato si’ (un document oficial emis de Papă, adresat întregii Biserici pentru a transmite învățăturile și pozițiile asupra unor subiecte de mare importanță religioasă, morală sau socială) a subliniat necesitatea unei ecologii integrale și a responsabilității față de creație.

Adevărul

Citeste mai mult

Eveniment

Ce facem cu lumânarea folosită în noaptea de Înviere?

Publicat

Publicitate

Lumânarea de Înviere este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenţi la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, lumânarea se folosește într-o rânduială aparte. Deşi găsim la tot pasul fel de fel de practici superstiţioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării şi nici nu se ghiceşte cu ea.

„Acum toate s-au umplut de lumină: cerul şi pământul şi cele dedesubt”, aşa cântăm în noaptea Sfântă a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos. Clipele nopții pline de lumină sunt trăite de către creștinii din lumea întreagă. Mai mult sau mai puțini pregătiți, cu toții am fost cu lumânarea, dar și cu inima pâlpâind lângă Hristos. Am cântat Hristos a Înviat! – imnul care a adus și unora, și altora, bucurie pe chip. Bucurie pe care am prelungit-o în dumnezeiasca Liturghie, dar și mai apoi, în liniștea căminului.

Am luat lumina cu noi. Şi la propriu, şi la figurat. În suflete, dar și în lumânările aprinse de la biserică, transformând străzile, satele şi cimitirele îi râuri de lumină dătătoare de speranţă. Trist este pentru cei care fac ordine în biserici şi în curţile aferente bisericilor, după slujba Învierii, care găsesc lumânări uitate sau pur şi simplu aruncate. În acest context se naşte întrebarea: ce facem cu lumânarea pe care am avut-o lângă inimă în noaptea Învierii?

Dincolo de simbolismul acestei lumânări care ni-l face prezent pe Mântuitorul Iisus Hristos, numit în Sfânta Evanghelie „Lumina lumii”, lumânarea de Înviere ne aduce aminte de jertfa noastră personală. Este ofrandă adusă lui Dumnezeu, alături de osteneala de a fi prezenţi la dumnezeiasca Liturghie din noaptea Învierii. De aceea, lumânarea se folosește într-o rânduială aparte. Deşi găsim la tot pasul fel de fel de practici superstiţioase, ea nu se stinge de pragul casei sau de grindă, nici nu se afumă cu ea vitele din gospodării şi nici nu se ghiceşte cu ea.

Cu toate că nu există o exprimare tipiconală oficială, corect este ca lumânarea folosită la Înviere să nu se arunce şi nici să nu se alăture celorlalte lumânări folosite la biserică. Lumânarea cu care am primit lumină este luată acasă şi arsă câte un pic în toată săptămâna luminată. Dacă timpul sau spaţiul nu ne permit acest lucru, lumânarea poate fi aprinsă la locul destinat aprinderii de lumânări de la biserică ori la mormintele celor dragi.

Unii credincioşi, cu încuviinţarea preotului, păstrează o parte din această lumânare pentru a o aprinde în momentele de încercare, de primejdie, de boală – amintindu-ne că Hristos pe toate le-a biruit, dăruindu-ne speranţa bucuriei.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Cod galben de inundații pe râul Prut în județul Botoșani, până marți dimineața

Publicat

Publicitate

Institutul Național de Hidrologie și Gospodărire a Apelor (INHGA) a emis o atenționare Cod galben de inundații pe râul Prut, în județul Botoșani, valabilă până marți dimineața.

”Având în vedere situația hidrometeorologică actuală și prognoza meteorologică pentru următoarele 48 de ore, ca urmare a propagării viiturilor formate anterior în amonte, în bazinul superior al râului Prut din Ucraina, se vor produce creșteri importante de debite și niveluri cu posibile depășiri ale Cotelor de Atenție pe râul Prut – sectorul amonte Acumularea Stânca Costești (județul Botoșani)”, avertizează hidrologii.

Astfel, se impune urmărirea evoluției situației hidrometeorologice, în conformitate cu ”Regulamentul privind gestionarea situațiilor de urgență generate de fenomene hidrometeorologice periculoase având ca efect producerea de inundații, secetă hidrologică precum și incidente/accidente la construcții hidrotehnice, poluări accidentale ale cursurilor de apă și poluări marine în zona costieră”.

Atenționarea Cod galben de inundații a intrat în vigoare duminică, la ora 23:00, și va fi valabilă până marți, la ora 9:00. AGERPRES

Citeste mai mult

Eveniment

Ploaia de meteori Liride: Un spectacol de lumină pe cerul României

Publicat

Publicitate

Luna aprilie aduce un eveniment astronomic spectaculos: ploaia de meteori cunoscută sub numele de Liride. Considerată una dintre cele mai vechi și mai constante roiuri de meteori observate de omenire, Liridele își fac apariția cu regularitate în această perioadă a anului, fiind documentate încă din Antichitate.

Cu o activitate previzibilă și un farmec aparte, acest fenomen continuă să fascineze astronomii și pasionații de cer înstelat, oferind în fiecare primăvară un adevărat spectacol nocturn, scrie alba24.ro

Deși ploaia de meteori este activă între 15 și 29 aprilie, cele mai bune momente de observație vor fi în seara de 21 aprilie, înainte ca luna să răsară și să scadă vizibilitatea, potrivit earthsky.org.

În primele ore ale nopții – între 22:00 și 2:00 – cerul ar putea oferi cele mai bune condiții pentru observație, mai ales în zonele rurale, ferite de poluarea luminoasă a orașelor.

Aceste corpuri cerești, numite liride, se vor putea observa aproximativ 10–20 de „stele căzătoare” pe oră în condiții optime de cer întunecat și orizont liber.

La momentul de vârf și din anumite zone montane, pot fi observate și mai multe, spre 60-100.

Publicitate

Cum le urmărim cel mai bine?

  • Alege o locație cu cer întunecat (departe de lumina orașului).
  • Privește spre nord-est, spre constelația Lyra, dar meteoriții pot apărea oriunde pe bolta cerească.
  • Fii răbdător: organismul îți va adapta vederea la întuneric în aproximativ 20–30 de minute.
  • Echipament: nu ai nevoie de telescop sau binoclu – doar ochii și un loc confortabil de observare.

Liridele par să pornească din constelația Lyra (de unde și numele), în apropierea stelei Vega. Meteoriții traversează cerul cu viteze de aproximativ 49 km/s, lăsând adesea traiectorii luminoase albe sau verzui.

Primele atestări scrise datează din 687 î.Hr., în cronici chineze, ceea ce face din Liride una dintre cele mai vechi înregistrări astronomice.

În Europa medievală, călugării au consemnat spectacolul ceresc al Liridelor în cronografiile lor.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending