O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

Gellu Dorian, în “Apostrof” nr. 12 / 2023, răspunde la ancheta acestei reviste: asumarea unui citat din Mario Vargas Llosa, cum îşi alege subiectele şi dacă acceptă premiza libertăţii absolute de creaţie.    Reţin: 1. “Da. Întru totul cu Mario Vargas Llosa! De la început, de când m-am apucat în mod responsabil de scris, l-am avut ca reper în ceea ce înseamnă libertatea de exprimare, de a scrie, pe Maurice Nadeau (1911 – 2013, Paris), scriitor şi critic literar francez, care a spus, printre altele, că “Dacă scrisul meu nu deranjează, înseamnă că am scris în zadar” (am citat din memorie); 2. “Acum libertatea este totală. Am tras ponoase de pe urma acestei libertăţi, mai ales în urma publicării romanului „Împotriva noastră”, care a dus la ruperea familiei, pe care nu am mai reuşit să mi-o reîntregesc, dar, totuşi, să mi-o apropii acum, făcând-o să înţeleagă că dacă nu vom şti să luptăm împotriva celor ce sunt tot timpul „împotriva noastră”, vom pierde totul. Evident, fără o astfel de libertate la masa de scris, te vei simţi tot timpul limitat, redus la doar ceea ce e „bine” de spus, neprovocând nimic, nici măcar mici plăceri estetice”; 3. „Subiectele cărţilor mele, fie poezie, fie proză, sunt alese din viaţa mea. Aici găsesc locul cel mai prielnic de sondare a celor mai întinse ficţiuni, care vin să recreeze o lume din care  am apărut, pentru a o face vie şi credibilă în pagina scrisă, încadrând-o în adevărurile care uneori dau peste cap „seismografele” şi creează panică pe acolo pe unde musca devine mai mare decât căciula de pe capul celor ce se simt vizaţi”; 4. „Nu mă simt niciodată nedreptăţit de o apreciere critică. Libertatea criticului este una suverană, ea nu trebuie să ţină cont de faptul că un autor sau altul ar putea să se simtă nedreptăţit de o sentinţă dată de critic asupra unei cărţi sau asupra operei în întregime a unui autor. Criticul literar este şi el un scriitor, în adevăratul sens al cuvântului, care are în faţă o carte faţă de care are datoria de a o citi, dacă el consideră, şi de a scrie, de a-şi exprima o opinie despre ea”; 5. „Aş putea spune că mă deranjează foarte mult părerea unor „critici”  care-şi expun o judecată despre tine ca scriitor, despre cărţile tale, fără să le fi citit, fără să te cunoască, ci doar, aşa, după ureche, în siajul unor prejudecăţi şi să dea sentinţe care nu te privesc, dar care pot schimba, în opinia publică, o părere despre tine ca scriitor, despre cărţile tale”.

Publicitate

Gellu Dorian, în “Apostrof” nr. 12 / 2023,  La rubrica Oanei Goia, “Cărţi primite la redacţie”, sunt prezentate şi două volume scrise de  Gellu Dorian. Despre romanul “Să lupţi împotriva morţii” (Iaşi, Editura “Junimea”, 2023) spune Oana Goia: “… este un roman ce intimidează, tocmai prin tema subliniată încă din titlu. Este construit ca un bildungsroman. Povestea familiei autorului, cu geneza şi apocalipsa ei, e presărată cu de toate: providenţă, dorinţe, aşteptări sfârşite, boală, războaie şi moarte. O imagine a destinului şi încercărilor omului de a frânge toate ratările. Şi totuşi, romanul lui Gellu Dorian pune cheia la gâtul cititorului. Cum să treci prin asperităţile destinului şi să lupţi cu mâinile goale împotriva morţii? Poate rămânând la vârsta dragostei?”  Despre volumul de poezii a lui Gellu Dorian, “EL sau Ieşirea din Ramă” (Bistriţa, Editura “Charmides”, 2023), unul despre care Oana Goia are impresia că a fost scris în tandem cu romanul, spune: “… o carte fără prefaţă, doar cu câteva ilustraţii, care ne aruncă direct în poezie, de unde ştii: “ochii mei nu mai pot ieşi vii / din interiorul acestei poezii, / mă ridic şi văd cum următorul pas / este chiar următorul vers”. Pare că tot ceea ce nu a fost explicit în romanul “Să lupţi împotroiva morţii”, este adus la lumină de Gellu Dorian în “EL sau Ieşirea din ramă”. De aici apare vârsta dragostei de viaţă şi născătoare de viaţă: “Fără nimeni alături, / doar cu EL, /abia ivindu-se în lacrimile tale”. Poemele din volum sunt ca o “rugăciune la capătul căreia / aşteaptă EL”. Poetul nu mai caută să-i bată marea iubire în piept, vers cu vers ni se conturează fuga omului spre marea linişte”.