Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (202)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

DIMENSIUNEA MORALĂ  A  OMULUI

(Georgică Manole, “Idei la firul ierbii”, Editura “Agata”, Botoşani, 2009, paginile 7-9)

 

Analizând omul ca existenţă, Ernest Bernea în “Trilogia filosofică” (Editura “Dacia”, 2001), îl vede ca  “o existenţă de creastă, înălţime şi cumpănă deopotrivă”, acesta găsindu-se la intersecţia celor trei mari dimensiuni: cosmologică, morală şi transcendentală. Interesant este că în acest studiu de 146 de pagini, Bernea aproape ne obligă să sesizăm că dintre cele trei dimensiuni, cea morală este pusă în evidenţă de chiar omul însuşi “cu cea mai mare claritate”, fiindcă o putem analiza foarte bine din perspectiva “mijloacelor şi a scopurilor”. Celelalte două dimensiuni ar fi mai “ascunse”..

Publicitate

Niadi Cernica publică în “Bucovina literară” ne. 2 din 2002 eseul “Puţină morală” în care descopăr Omul Moral (OM) şi Omul cu Vocaţie Morală (OMV). Despre primul tip autoarea este îndreptăţită să constate: 1. “este intransigent, intransigenţa pe care şi-o justifică prin propria perfecţiune cuminte şi  muncită”; 2. “”este respectabil moral”; 3. “are o tendinţă continuă de a moraliza”; 4. “la el sancţiunea survine prin ruşine”. Al doilea tip este văzut astfel: 1. “este tolerant, aplicat pe cazul particular al celuilalt, înţelegător până la a fi bănuit de un nonconformism libertin”; 2. “este o autoritate morală”; 3. “în el coexist autoritatea morală cu toleranţa afectuoasă care vizează un nonconformism pe care mulţi nu-l apreciază”; 4. “la el sancţiunea survine prin vină”.  Intersecţia celor două tipologii dau exemplaritatea morală (EM). Astfel că OM (ocupantul zonei AICI) intersectat cu OVM (ocupantul zonei DINCOLO) dau EM (ocupantul zonei ACOLO).

Aspectul care ne interesează este răspunsul la întrebarea: unde este plasat Iisus Hristos? Deşi mulţi (după cum unii au făcut-o, printre ei numărându-mă şi eu) tind să-l plaseze  în zona exemplarităţii morale, Niadi Cernica îi găseşte locul în zona  vocaţiei morale. Consider mai bună această zonare, mai ales că şi Iisus Hristos a avut câteva mici imperfecţiuni. Să apelăm la Wil Durant (“Civilizaţii istorisite, vol. 9, paginile 16, 203): 1. “sensibilitatea sa religioasă era atât de intensă încât îi condamna cu severitate pe cei care nu-i împărtăşeau convingerea: putea să ierte orice greşeală cu excepţia lipsei de credinţă”; 2. “… acceptase fără rezerve cele mai cumplite idei contemporane referitoare la iadul veşnic”; 3. “vorbeşte, fără să-şi manifeste dezaprobarea, despre săracul admis în cer, căruia nu i se dă voie să lase să cadă nici măcar o picătură de apă pentru a alina suferinţele bogatului trimis în iad”; 4. “afuriseşte oamenii şi oraşele care n-au vrut să-i primească Evanghelia, alături de smochinul care nu rodeşte”; 5. “chair si cu mama sa se pare că s-a purtat aspru”; 6. “convingerile sale îl mistuiau, indignarea celui împătimit de justiţie întuneca uneori profundul său umanism”; 7. “povestea cu femeia adulterină nu se regăseşte decât în Evanghelia lui Ioan, asta nu înseamnă că nu este adevărată”.

Personal, cred că Iisus Hristos a trecut din zona exemplarităţii morale în cea a vocaţiei morale imediat după sărutul lui Iuda care reprezintă Kilometrul zero al patimilor. Poate că nici lui Dumnezeu nu i-a plăcut la Iisus gestul de a se considera exemplaritate morală şi i-a întins o mână prin Iuda. După celebrul sărut, Mântuitorul a devenit mai tolerant, mai înţelegător faţă de cazul particular al celuilalt. Se poate remarca la Iisus o toleranţă afectuoasă, vizând un fel de nonconformism constructiv, deschis. În concluzie, devine un “posedat” de sentimental pozitiv al vocaţiei morale.

Un prieten, căruia i-am prezentat punctul meu de vedere, a tot încercat să mă lămurească să abandonez idea “sărutului” ca poartă de trecere… DINCOLO a lui Iisus, în zona vocaţiei morale, şă să pornesc din momentul în care, înainte de răstignire, Mântuitorul a plans pe Muntele Măslinilor.  E drept, Iisus a mai plans  şi în alte două situaţii – când a intrat în Ierusalim şi înainte de a-l învia pe Lazăr -, dar plânsul de pe Muntele Măslinilor ar fi poarta (uşa) ce i-a permis să se afunde în vocaţia morală. E de analizat.

Revenind la sărutul lui Iuda, ca moment de trecere a Mântuitorului în zona plină de virtuţi neascunse a vocaţiei morale, aducem în sprijinul ideii noastre pe Brâncuşi.  Tema sărutului exprimată în sute de schiţe, dar şi în sculpturi aflate în Cimitirul Monparnasse, Muzeul de Artă din Bucureşti, Muzeul de Artă Modernă din Paris, Muzeul de Artă din Philadelphia, Muzeul de Artă din Craiova ori Parcul “Brâncuşi” din Târgu Jiu, are, pe lângă sorgintea etnografică a morţii şi a nunţii, a despărţirii şi a unirii, şi rezonanţa creştină a sărutului lui Iuda.  “Poarta sărutului” este INTRARE, printr-o trecere DINCOLO, sau încremenire prin rămânerea în zona lui ACOLO, acest interval în care domină spiritual complacerii.  Nu întâmplător s-a spus despre “Săruturile” lui Brâncuşi că ele reprezintă “indisociabila îmbrăţişare a materiei cu un spirit ptizonier în căutarea unei libertăţi nemuritoare”.

Sărutul lui Iuda s-a produs în faţa unei PORŢI UNIVERSALE create de Dumnezeu, “Poarta sărutului” fiind imaginea pământeană a acestei Porţi Universale. Sărutul lui Iuda a fost crucial în trecerea lui Iisus din starea încrâncenată data de exemplaritatea morală specifică zonei ACOLO, în umanismul desăvârşit dat de vocaţia morală specifică zonei DINCOLO.

În concluzie, eu cred că e de apreciat omul cu vocative morală  şi nu cel care se crede exemplaritate morală.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Acțiune fulger a polițiștilor rutieri pe șoselele din Botoșani

Publicat

Publicitate

Marți, în intervalul orar 09:00 – 11:00, polițiștii Serviciului Rutier Botoșani au desfășurat o acțiune de tip „blitz” pe două dintre cele mai circulate drumuri naționale din județ: D.N. 28B Botoșani – Flămânzi și D.N. 29 Botoșani – Huțani. Scopul principal al acțiunii a fost prevenirea accidentelor provocate de viteza excesivă.

În doar două ore, oamenii legii au oprit pentru control peste 30 de autovehicule. În urma verificărilor, au fost aplicate 26 de sancțiuni contravenționale, cu o valoare totală de peste 14.000 de lei.

Dintre abaterile constatate, cele mai frecvente au fost legate de depășirea limitei legale de viteză – 16 dintre sancțiuni fiind aplicate pentru această contravenție. Acțiunile de acest tip vor continua și în perioada următoare, avertizează polițiștii, care reamintesc conducătorilor auto că viteza excesivă rămâne una dintre principalele cauze ale accidentelor grave de circulație.

Citeste mai mult

Eveniment

Razie economică în piețele din Dorohoi și Botoșani: Zeci de amenzi și bani confiscați

Publicat

Publicitate

În ultimele două zile, polițiștii Serviciului de Investigare a Criminalității Economice au desfășurat o amplă acțiune de control în piețele centrale din municipiile Dorohoi și Botoșani. Alături de ei au participat inspectori din cadrul Direcției Sanitare Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Comisariatului pentru Protecția Consumatorilor și Direcției de Sănătate Publică.

Scopul acțiunii a fost verificarea respectării legislației privind comerțul cu produse agroalimentare. Au fost controlați peste 80 de agenți economici, iar bilanțul controalelor indică 42 de sancțiuni contravenționale aplicate, cu o valoare totală ce depășește 116.000 de lei.

Totodată, autoritățile au confiscat aproximativ 4.000 de lei, sumă provenită din încasări nefiscalizate. Acțiunea face parte dintr-un efort mai amplu de combatere a evaziunii fiscale și de protejare a consumatorilor.

Citeste mai mult

Eveniment

Ce simbolizează ouăle roșii și de ce se vopsesc în Joia Mare

Publicat

Publicitate

Joia Mare este o zi importantă din Săptămâna Patimilor, în care se comemorează evenimente semnificative din viața lui Iisus Hristos, înainte de răstignirea sa. Această zi este cunoscută și sub numele de Joia Patimilor și are o semnificație profund religioasă în tradiția ortodoxă, fiind marcată prin diverse obiceiuri și ritualuri.

Semnificația religioasă

Conform Evangheliei, în Joia Mare, Iisus Hristos a spălat picioarele ucenicilor săi pentru a le arăta smerenia și iubirea de slujire, demonstrând astfel că cei mari trebuie să fie umili și să slujească celor mici. Acest gest este simbolic pentru iubirea și slujirea unii altora, un act de smerenie și de dăruire.

Tot în această zi, Iisus a instituit Euharistia, cunoscută ca Cina cea de Taină, când a împărțit pâinea și vinul ca simbol al trupului și sângelui său, prefigurând astfel sacrificiul său pe cruce. Acesta este un moment de mare importanță în creștinism, deoarece Sfintele Taine ale Euharistiei sunt continuate de Biserica Ortodoxă și de celelalte confesiuni creștine.

În Joia Mare, se remarcă și momentul trădării lui Iuda Iscarioteanul, care, din dorința de a-l vinde pe Iisus, s-a înțeles cu preoții să-l predea pentru 30 de arginți. Aceasta este o parte esențială a patimilor lui Hristos.

Obiceiuri și tradiții

Publicitate

Vopsirea ouălor: În tradiția ortodoxă, în Joia Mare, gospodinele vopsesc ouă roșii. Ouăle simbolizează viața, iar vopsirea lor în roșu reprezintă sângele lui Hristos vărsat pe cruce. Acesta este un obicei vechi, legat de celebrarea Învierii.

Spovedania și împărtășania: Mulți credincioși merg la biserică pentru a se spovedi și a se împărtăși, pregătindu-se astfel pentru marea sărbătoare a Paștelui.

Slujbe speciale: În biserici, se oficiază slujbe speciale în Joia Mare, iar în unele locații se țin Prohodul Domnului, care se cântă în memoria jertfei lui Iisus. În unele tradiții, se face Udatul în biserică, un obicei în care preoții stropesc cu apă sfințită credincioșii, simbolizând curățirea de păcate.

Ce simbolizează ouăle roșii și de ce se vopsesc în Joia Mare

Ouăle roșii simbolizează viața, renașterea și sacrificiul, având o semnificație puternică în tradițiile religioase, în special în contextul Paștelui Ortodox. Culoarea roșie este asociată cu sângele lui Iisus Hristos, care a fost răstignit pentru mântuirea oamenilor. Astfel, ouăle roșii reprezintă jertfa Mântuitorului, dar și învierea Sa, fiind un simbol al Învierii și al înnoirii vieții.

În tradiția ortodoxă, ouăle se vopsesc în Joia Mare, o zi semnificativă din Săptămâna Patimilor. Aceasta este ziua în care Iisus a spălat picioarele ucenicilor, un act de smerenie, și este, de asemenea, ziua în care are loc pregătirea pentru sărbătoarea Învierii. Vopsirea ouălor în această zi reprezintă un ritual de pregătire pentru Paște, simbolizând curățirea și sfințirea, dar și începerea unui nou ciclu de viață spirituală.

Se spune că ouăle vopsite în Joia Mare sunt considerate mai puternice, fiind binecuvântate și încărcate cu o energie spirituală specială. De asemenea, în multe tradiții, ouăle roșii sunt folosite în jocuri și obiceiuri populare, precum ciocnirea ouălor, care simbolizează lupta dintre viață și moarte, dar și între bine și rău.

Citeste mai mult

Eveniment

Sfânta și Marea Joi: DENIA celor douăsprezece Evanghelii

Publicat

Publicitate

La Cina cea de Taină din joia mare, Domnul Iisus Hristos a întemeiat cea mai mare dintre Tainele creştineşti: Taina Împărtăşaniei. El a săvârşit un lucru neobişnuit de tainic şi de sfânt: a luat pâinea, a binecuvântat-o, şi-a înălţat privirile către cer, a lăudat pe Dumnezeu, a frânt pâinea şi a dat-o ucenicilor Săi spunând uluitoarele, cu totul neobişnuitele cuvinte pe care le auzim la fiecare Sfântă Liturghie: „Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care se frânge pentru voi spre iertarea păcatelor”.

După aceea, Domnul Iisus Hristos a binecuvântat potirul cu vin şi, dându-l ucenicilor, a grăit: „Beţi dintru acesta toţi: acesta este Sângele Meu, al Legii celei Noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea” (Matei 26, 28). Noi facem asta spre pomenirea Lui la fiecare Sfântă Liturghie prin Taina Euharistiei. Mai înainte, El spusese: „Eu sunt Pâinea vieţii… Eu sunt Pâinea cea vie, Care S-a pogorât din cer. Cine mănâncă din pâinea aceasta viu va fi în veci – iar pâinea pe care Eu o voi da pentru viaţa lumii este trupul Meu… Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi” (Ioan 6, 48-51, 53-56).

Aceste cuvinte au fost atât de şocante când oamenii le-au auzit pentru prima dată încât mulţi, chiar dintre ucenicii Lui, L-au părăsit, neputând înţelege cum avea El să le dea de mâncat Trupul Său şi de băut Sângele Său, cum putea să îşi dea numele de „Pâinea Cerească”. Dar cei doisprezece apostoli, pe care Domnul Iisus Hristos i-a întrebat: „Nu vreţi şi voi să Mă părăsiţi?”, i-au răspuns prin gura Sfântului Apostol Petru: „Doamne, unde să mergem? Doar Tu ai cuvintele vieţii veşnice” (Ioan 6, 67-68). Apostolii au primit, au făcut loc în inimile lor pentru cuvintele tainice ale Domnului, au crezut în faptul că Domnul Iisus Hristos este Pâinea vieţii, care s-a pogorât din cer – iar la Cina cea de Taină, când El le-a dat Trupul şi Sângele Său sub chipul pâinii şi al vinului, şi-au amintit cu adâncă credinţă de ceea ce le spusese Hristos.

Şi noi, creştinii, suntem datori să primim în inimile noastre aceste mari şi sfinte cuvinte ale lui Hristos, suntem datori să ne amintim ce ne-a spus Hristos în minunatul Său cuvânt despre viţa de vie: „Eu sunt Viţa cea adevărată şi Tatăl Meu este lucrătorul. Eu sunt Viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel ce rămâne întru Mine şi Eu întru el, acela aduce roadă multă, căci fără Mine nu puteţi face nimic” (Ioan 15, 1-6). Dacă noi suntem mlădiţe ale Viţei lui Hristos, înseamnă că ne hrănim cu seva acestei Viţe, aşa cum viţa de vie obişnuită se hrăneşte cu seva pe care o primeşte de la rădăcinile sale. Nu putem trăi fără hrana tainică primită de la Viţa Hristos, ale cărei mlădiţe El ne-a învrednicit să fim. El ne-a învrednicit să fim.

Suntem datori să credem din toată inima în faptul că, împărtăşindu-ne cu Trupul şi Sângele lui Hristos sub chipul pâinii şi al vinului, cu adevărat mâncăm Trupul lui Hristos şi bem Sângele Lui. Şi nimeni dintre noi să nu se îndoiască văzând că pâinea rămâne pâine şi vinul rămâne vin şi că ele au gust de pâine şi de vin. Să nu se îndoiască nimeni de faptul că nu sunt pâine simplă şi vin simplu, ci adevăratul Trup şi adevăratul Sânge al lui Hristos.

În Taina Euharistiei, la Liturghie, se săvârşeşte cu adevărat neasemuita minune a prefacerii pâinii şi vinului în Trupul şi Sângele lui Hristos. Episcopii şi preoţii care săvârşesc cu mare evlavie Taina Euharistiei, simt limpede că se petrece o Taină foarte mare, simt cum Se pogoară Duhul Sfânt asupra pâinii şi a vinului. Să ne apropiem și noi de marea Taină a Împărtăşaniei cu frică, cutremur, cu credinţă adâncă în faptul că sub chipul pâinii şi al vinului ne împărtăşim cu Trupul şi cu Sângele lui Hristos, că se împlinesc asupra noastră cuvintele lui Hristos: „Cel ce mănâncă Trupul Meu şi bea Sângele Meu întru Mine rămâne şi Eu întru el”. Amin.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending