O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

NICOLAE IORGA LA DETROIT ÎN 1930

Publicitate

(Fotografie preluată din „Lumina” din 3 noiembrie 2023)

Daniela Şontică, în „Lumina” din 3 noiembrie 2023,  publică articolul „Impresiile lui Iorga despre românii din America”. Reţinem:  „La 27 ianuarie 1930, Nicolae Iorga ajungea la New York, invitat de românii de acolo, cu prilejul sărbătoririi a 20 de ani de la fondarea clubului care îi purta numele. La recepţia oferită de reprezentanţii  Clubului „Nicolae Iorga”, condus de Nicolae Benchea, au făcut parte români din diverse organizaţii şi asociaţii ale comunităţilor, printre care: „Uniunea & Liga SRA”, ziarul „America”, „Fiii României”, „Prietenii României”, „Uniunea Societăţilor Române Greco – Catolice din America” şi „Uniunea Evreilor Români din America”, dar şi reprezentanţi ai diplomaţiei româneşti la Washington. Prezenţa lui Iorga a fost primită   cu entuziasm şi de americanii din marea metropolă, directorul „New York Times” invitându-l pe istoric la dejun şi publicând în ziarul său un interviu cu acesta”.

Publicitate

O călătorie ca un tur de forţă. Scrie Daniela Şontică: „Itinerarul a inclus: New York, Washington (unde a fost primit la Casa Albă de preşedintele Herbert Hoover, a vizitat Universitatea, dar şi casa memorială şi mormântul lui George Washington), după care a plecat la Chicago; a vizitat 12 comunităţi româneşti din statele Ohio, Michigan, Indiana, Illinois şi Pennsylvania, apoi a ajuns la românii din Canada, San Francisco şi Los Angeles; în continuare a călătorit în statele din sud, revenind spre Coasta de Est, oprindu-se în Baltimore şi Philadelphia”.

A reuşit să susţină 15 conferinţe. Acestea  au fost susţinute în vestite centre academice: „Universitatea Columbia din New York, Universitatea din Los Angeles, Universitatea  Statului Michigan, Universitatea din Chicago,  Universitatea Harvard, Universitatea Princeton,  şi Universitatea Yale. Conferinţele au fost susţinute în limba engleză, iar ulterior au fost publicate în limba română, temele fiind dintre cele mai diverse: „Bisericile de Răsărit şi de Apus”, „Protestanţii în România”, „Sinteza Danubiană”, „Orientări actuale în Balcani”, „Democraţia rurală în sud-estul Europei”, „Influenţa franceză în Răsărit”,  „Orientul, Bizanţul şi democraţia ţărănească”.

„America şi românii din America. Note de drum şi conferinţe”.  Acesta este titlul cărţii pe care Nicolae Iorga o va publica la întoarcerea din America. Volumul cuprinde impresii de călătorie, opinii, analize despre viaţa socială, politică şi culturală a americanilor. Reţinem două fragmente dintre cele alese din carte de Daniela Şontică: 1. „Acum merg la ai mei, la cei mulţi şi trudiţi, pe care blestemul vremurilor vitrege i-a azvârlit aici ca pe epave ale Oceanului şi care, muncitori şi modeşti cum sunt, nu s-au lăsat mânaţi de vânt ca nişte hârtii netrebnice, unul ici şi unul dincolo, ci s-au adunat la un loc, au făcut societăţi, biserici, au creat nu colonii, ci adevărate centre româneşti, dovadă a vitalităţii unei rase care nu este de rând”; 2. „Bune feţe ardeleneşti, aşa de cinstite, cu un larg zâmbet de mulţămire, doamne în rochii de târg printre care atâtea porturi româneşti câte s-au putut găsi în fundul lăzilor, cununiţe albe pe care sunt insigne ale societăţii „Principesa Elena”, al cărei chip iubit se vede pe drapel, copii de toate vârstele, în haine de sărbătoare, şi steaguri, multe steaguri – între care şi unul italian –  cu vulturul, cu crucea şi culorile noastre iubite, şi stelele dese ale Americii, cu chipuri după fotografii ale patronilor. Fiindcă aici e un mic Ardeal, cu toate despărţirile, ca şi cu toate legăturile lui, sunt două biserici solid făcute din lemn văpsit şi tencuit…”;

Publicitate

Daniela Şontică citind  cu atenţie cartea lui Nicolae Iorga: „… relatează detaliat în cartea sa despre starea economică şi sufletească a românilor întâlniţi în marile sau micile oraşe. El a făcut chiar o analiză socială, concluziile sale fiind că bucovinenii emigraseră în general în metropole, iar ardelenii şi bănăţenii formaseră comunităţi în oraşele mai mici, aceştia din urmă muncind în special în oţelării.  Bătrânii aveau un oarecare scepticism, mărturisindu-i istoricului că tinerii se americanizau şi nu se străduiau prea mult să-i înveţe limba română pe copiii lor. Cu toate acestea, Biserica îi lega şi atunci pe românii emigraţi, aşa cum se întâmplă şi în zilele noastre”.