Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (192)

Publicat

acum 1 an

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

Theodor Damian: „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016).  Azi prezentăm ultimul eseu al cărţii – „To be or not to be:  Noi  argumente cu privire la creştinismul eminescian”. Eseul  este un răspuns la articolul lui Răzvan Codrescu, „Eminescu şi creştinismul”, publicat pe blogul său pe 17 februarie 2008.

Publicitate

Reţinem: “Ceea ce se pare că a declanşat articolul lui Răzvan Codrescu şi teza din el este tendinţa exagerată a unora din ţară de a-l canonize pe Eminescu, de a-l considera un sfânt, din punct de vedere religios, aşa cum o face, de exemplu Gheorghe Gavrilă-Copil care i-a şi scris un Acatist. De frica posibilităţii de a cădea într-o extremă, Răzvan Codrescu pica în cealaltă extremă. Dacă unii îl vor pe Eminescu sfânt, el încearcă să demonstreze că Eminescu nu a fost nici măcar credincios creştin”.  Theodor Damian îşi începe demersul cu o altă observaţie care vizează articolul lui Răzvan Codrescu; „A veni cu o asemenea acuză demonstrează ideea de prejudecată cu care pleacă R. C.  la drum în încercarea sa de a demonstra necreştinismul eminescian, prejudecată care, aşa cum notează şi Theodor Codreanu, aminteşte apropierea periculoasă de practica interpretativă a sistemului comunist de a-l defini pe Eminescu drept ateu, bazat pe doar câteva referinţe care ar fi sprijinit, fie şi foarte superficial, această teză. Adică se porneşte de la o prejudecată: trebuie să-l scoatem pe Eminescu ateu, şi se purcede la “acrobaţii” (termenul e luat din R.C. unde este pus pe seama celor pe care-i critică) hermeneutice, pentru a se ajunge, triumfător, la concluzia că a fost ateu!”

Dar, cu ce idei vine Răzvan Codrescu: 1. “Poezia “Rugăciune”, fără îndoială o izbândă artistică, n-are deloc o geneză mistică”; 2. “La Eminescu, cum e şi firesc, suverană rămâne Poezia. Altfel ce sens ar avea să-L numeşti pe Iisus Hristos “Domn al oştirilor” (sintagmă vetero – testamentară) sau pe Maica Domnului “Luceafăr al mărilor”? 3. “Poezia lui Eminescu „Răsai asupra mea” este pentru R.C. „tot un şir de rugăciune amară, dezabuzată, adresată Fecioarei”; 4. „Poezia intitulată „Christ” (mai târziu „Dumnezeu şi om”), zice R. C., nu este altceva decât „un evident rebut de atelier poetic”; 5. „Poezia „Înviere” de Eminescu este, în percepţia lui R. C. „irelevantă” şi „greoaie”; 6. „Este interesantă şi afirmaţia lui R. C.  despre pustnicii eminescieni. Nici unul dintre ei, ni se zice, „deşi unii poartă sutană, nu trag a creştin”; 7. “ Mai scrie R. C.: “Altminteri, monahismul autentic pare mai degrabă a-i fi repugnant (a se vedea cazul Biancăi din “Făt-Frumos din tei”; 8. „Cu privire la posibile interpretări religioase ale „Luceafărului” lui Eminescu, R. C. ne spune că pe această temă s-a delirat îndelung”; 9. „Creangă era mai ţăran decât Eminescu şi totuşi a avut o rea întâlnire cu creştinismul…”; 10. „În familia căminarului Gheorghe Eminovici nu pare să fi primit educaţie religioasă. Tatăl stătea drept pe la liturghii, după vechea cuviinţă, dar un suflet religios nu era”; 11. „Mama – Raluca, fata stolnicului Juraşcu- cea care a cumpărat o bisericuţă pentru familie şi care avea „şase fraţi sau surori la călugărie”, asupra propriilor copii nu se vede să fi exercitat vtro  influenţă religioasă”; 12. „Nici deschiderea culturală a poetului n-a mers în direcţia creştinismului. Îl atrăgeau mai degrabă filosofiile păgânizante, arhaicităţile şi exotismele”; 13. „Respectul pe care  Eminescu si-l impune totuşi faţă de Biserică (pe care o numeşte într-un rând ”Maica spirituală a poporului român”)  – întotdeauna formal, exterior – reprezintă doar „notă componentă a respectului său mai general faţă de Tradiţie”; 13. „R. C. încearcă să diminueze aderenţa lui Eminescu la creştinism scriind că poetul umblă după manuscrise vechi”; 14. „În ultima parte a articolului său, R. C. trage o concluzie preliminară: „Hotărât lucru, orideunde ne-am uita, nu prin creştinism se defineşte Eminescu”.

Luate pe rând, Theodor Damian demontează toate aceste aserţiuni ale lui Răzvan  Codrescu specificând: „Vreau să precizez aici că am scris aceste rânduri nu ca un atac la persoana lui R. C., un intelectual de valoare în cultura română de azi, ci ca un contra-argument şi o critică la metoda sa şi la ceea ce mi se pare mie superficialitatea de care R.C. a dat dovadă în argumentarea sa ce denotă prejudecata cu care a plecat la drum în acest demers.”

Publicitate

Privind demonstraţia lui R. C., că Eminescu a fost un necredincios, Theodor Damian reia şi un punct de vedere al unui comentator anonim: „Cu tot respectul, analiza pe care o faceţi dumneavoastră la creştinismul lui Mihai Eminescu este una „inginerească”. Remarc o anumită acurateţe sterilă, un soi de corectitudine păgubitoare, observ un fel de sentinţă apriorică pe care vă căzniţi s-o justificaţi într-o manieră „călduroasă”. Dacă îmi permiteţi, păcătuiţi respectând litera, fără a înţelege duhul. Vă străduiţi să fiţi verosimil fără să fiţi; vă căzniţi să păreţi că aveţi dreptate, fără să aveţi. Nu poţi să scormoneşti cu şurubelniţa în sufletul unui om. Or dumneavoastră, cam asta faceţi, ba uneori lăsaţi impresia că luaţi şi drujba în mână pentru a-i mai tempera pe cei care îşi închipuie că Eminescu a fost vreun sfânt. Recuzita de care faceţi uz în sumara dumneavoastră analiză este complet inadecvată duhului eminescian, care este mai curând al unui creştin care caută adevărul şi care, până la urmă, a fost desfiinţat şi omorât pentru dreptate. Căutarea şi dorul de adevăr, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, sunt elemente fundamentale ale creştinismului.”

Aici se încheie  prezentarea,  pe parcursul a şapte episoade (vezi pe Botoşani24.ro „Momentul de cultură”  168, 169, 171, 173, 177 şi 183), a cărţii lui Theodor Damian, „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016) prin care demonstrează că „poetul neamului românesc a fost un credincios creştin, nu în sensul pios al cuvântului, nici în sensul instituţional, adică bisericos, ci în sensul, pur şi simplu,  obişnuit al cuvântului, acesta neexcluzând  însă un creştinism asumat”.

Publicitate

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 17 noiembrie 2024

Publicat

acum 9 ore

duminică, 17.11.2024

de

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 17 noiembrie 2024, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 17 noiembrie 2024:

Loto 6/49: 40, 15, 37, 22, 16, 7

Publicitate

Loto 5/40: 23, 15, 18, 4, 17, 31

Joker: 1, 38, 24, 15, 42 + 10

Noroc: 1 9 1 7 6 0 9

Publicitate

Noroc Plus: 4 6 7 0 1 9

Super Noroc: 1 5 5 3 4 7

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit Ziua Mondială a Bunătății între persoanele cu dizabilități de la Leorda

Publicat

acum 10 ore

duminică, 17.11.2024

de

Publicitate

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit la finele săptămânii ziua de 13 noiembrie, Ziua mondială a Bunătății, alături de rezidenții de la Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sf. Daniel” de la Leorda.

După cum au explicat reprezentanții Penitenciarului Botoșani, pentru câteva ore, deținuții au uitat de zidurile unității și au semănat bunătate în inima celor care au mare nevoie de o mângâiere.

Aici au fost întâmpinați cu multă căldură indiferent de statutul lor, iar atmosfera nu i-a lăsat indiferenți.

Publicitate

Împreună au exersat compasiunea, altruismul și s-au pus în serviciul celor din centru, fără un câștig personal, dorind a dărui și a face bine dincolo de propria persoană. Au dat o mână de ajutor în gospodăria instituției și au socializat cu beneficiarii.

Interacțiunea i-a determinat să reconsidere greutatea pe care considerau că o resimt datorită încarcerării.

„Ne plângem noi câțiva ani, dar aici au un contract pe viață”, a declarat unul dintre participanți, impresionat de particularitățile celor aflați în grija centrului.

Publicitate

“Experiența trăită a avut un dublu rol, acela de a depune un efort conștient pentru a răspunde cu blândețe celor aflați în nevoie, dar mai ales de autoreflecție și conștientizare a propriilor priorități și valori.

Contrar stereotipurilor și cei din penitenciare au capacitatea de a fi buni, natura umană nelimitându-se doar la greșelile pe care le-au comis. Manifestarea empatie și a compasiunii pot fi acțiuni transformatoare, putând duce chiar la o schimbare profundă a perspectivei asupra vieții. Bunătatea nu costă nimic, dar înseamnă totul”, a transmis Penitenciarul Botoșani pe pagina de socializare.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (300)

Publicat

acum 11 ore

duminică, 17.11.2024

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Reţin din articolele publicate: Horia Gârbea – „Dacă bătrâneţea este o „obligaţie” a fiecăruia, măcar să ne păstrăm tinereţea de gândire şi să îmbătrânim frumos”; Maria Grădinaru – „Privesc peste acoperişurile ude înspre copilăria mea”; Adrian Alui Gheorghe – „Când vor să afle ceva / rostogolesc un măr, / care putrezeşte / până la adevăr”; Adrian Alui Gheorghe – „Timpul lasă dâre / ca balele de melc / pe frunze de mentă”; Adrian Alui Gheorghe – „Istoria putrezeşte în burta timpului / ca viermele în guşa păsării”; Adrian Alui Gheorghe – „Ascult glasul unei lumânări”; Mihaela Stanciu – „În preajma copiilor, frumosul nu trebuie căutat cu lupa pentru că puii de om sau puii de pisică şi peşte au aceeaşi candoare, chiar şi atunci când se lasă conduşi de idei năstruşnice”; Nicoleta Milea – „Poezia e ceva inefabil, grav şi tulburător”; Iulian Bitoleanu – „o specie extravagantă, rondelul”; Ella Leynard – „Cei veniţi fără smerenie / după un timp pleacă singuri”; Goethe – „Tot omul are, oricum ar fi / Un ultim noroc şi o ultimă zi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  O definiţie  a timpului dată de poeta  Anisia-Maria Pirontea: „E-atât de rege şi de prinţ, / E-atât de vrăjitor,/ E-atât de foc pâlpâitor, / Când suflu-n el şi clipe mor”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  Nicoleta Milea, într-o cronică, reia un punct de vedere al lui Constantin Noica despre poet şi poezie: „Poate fi tânărul de la sine poet? Este poezia o simplă îndeletnicire? Sau undeva ea este şi explozia unei acumulări care e fie a anilor, fie, mai ales, a culturii? La aceste întrebări, cine se dedică scrisului este dator să răspundă făptuind, asumându-şi cu un plus de luciditate şi sporită dăruire actul creaţiei şi al devenirii întru fiinţă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Compozitoarea Carmen Maria Cârneci, fiică a poetului Radu Cârneci şi sora poetei Magda Cârneci, acordă un amplu interviu (pp. 12-13) lui Ion Bogdan Ştefănescu. Fiind întrebată ce reprezintă Enescu pentru ea, răspunde: „Enescu este compozitorul matcă; expresia-unicat al filonului autohton; modelul de esenţializare – stilizare – recompunere în spiritul folclorului românesc în bună înţelegere cu toate curentele europene; genial generator de timbralitate elevată, de melodie mereu încărcată de expresie, de orchestraţie complexă, densă, în acelaşi timp rafinată. Un maestru absolut”;  Rugată să enunţe câte un vers  din opera tatălui şi a surorii sale, Carmen Maria Cârneci  răspunde: al tatălui – „Iubirea-i axul cerurilor toate”, al surorii – „O mână imensă mă poartă în palmă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.    Savu Popa publică poemul de întindere „Bunica şi gerul”. Merită  să reţinem: „… cu paşi de mâţ negricios, sfrijit, / Gerul urca tiptil scările, ajungea în dreptul ei, / I se gudura la picioarele-i învelite-n ciorapii de lână călduţi, / Apoi, ea îi căuta privirea, îşi vorbeau astfel, / De la ochi la ochi, / Ochii de prescură ai bunicii şi ochii de funingine ai gerului / Contopiţi într-o îmbrăţişare albastră, / Apoi, ea răsufla uşurată, înfiorând cerul, iar luna prindea a se roti rar, / Precum roata cea mică de la fântâna bătrână, patriarha satului…”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Horia Gârbea, umblând „Cu mască, fără mască, prin literatura română”,  ne  înştiinţează că Stan V. Cristea a scos volumul „Eminescu. Reflectări în lumina actualităţii” (Editura „Aius”, 2024). Reţin: „Astfel, Stan V. Cristea realizează o incursiune în exegeza eminesciană prin lucrări semnate de Constantin Cubleşan (patru volume publicate de-a lungul a opt ani), Lucian Boia, Nicolae Georgescu, Ana Dobre, Cassian Maria Spiridon, Iulian Bitoleanu, Zenovie Cârlugea, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu. Istoricul oferă astfel publicului fişe de lectură amănunţite ale acestor eminescologi ocazionali sau de cursă lungă. Chiar dacă se referă la lucrări de importanţă diferită, Stan V. Cristea păstrează acelaşi ton, descriptiv şi obiectiv, de cronicar adecvat subiectului, nu polemizează cu autorii, ci expune calm şi temeinic conţinutul fiecărei încercări, indiferent că e vorba de un dicţionar al „oamenilor din viaţa lui Eminescu” (Z. Cârlugea) sau de „hermeneutica exegezei” la Eminescu (Constantin Cubleşan) şi aşa mai departe. Rezultă o sinteză utilă la care poate apele oricine doreşte să afle cam ce s-a scris despre poet în contemporaneitatea imediată”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Ella Leynard despre tăcere în poemul „Biblioteca tăcerii”: „Toate sensurile importante ale tuturor cuvintelor / s-au refugiat, repudiate de multe ori, în tăcerea / pe care dacă am şti să o citim, / am descoperi biblioteca nescrisă a umanităţii / de la începuturi până astăzi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   La rubrica intitulată „Cărţi”, revista acordă patru rânduri şi volumului botoşăneanului Mihai Babei, „Vreau să fiu vreau să nu uit” (Editura „Detectiv literar”): „Un volum de versuri generos recomandat de Marius Chelaru prin prefaţă şi Cassian Maria Spiridon pe ultima copertă. Deşi e în pragul vârstei de 75 de ani, Mihai Babei este un debutant recent (2020, adică la 70). Acest aspect insolit e chiar mai interesant decât textele lirice propriu-zise în care „bălteşte neliniştea”;

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Șofer din Hilișeu Horia dus la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge după ce a fost prins beat la volan

Publicat

acum 17 ore

duminică, 17.11.2024

de

Publicitate

Polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 6 au oprit pentru control, pe drumul comunal din comuna Hilișeu Horia, un autoturism condus de un bărbat de 56 de ani, din aceeași localitate.

Având în vedere că emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, bărbatul a fost transportat la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei exacte.

Publicitate

“Cercetările continuă sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Botoşani, Delia Nenişcu.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending