O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
Theodor Damian: „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016). Azi prezentăm ultimul eseu al cărţii – „To be or not to be: Noi argumente cu privire la creştinismul eminescian”. Eseul este un răspuns la articolul lui Răzvan Codrescu, „Eminescu şi creştinismul”, publicat pe blogul său pe 17 februarie 2008.
Reţinem: “Ceea ce se pare că a declanşat articolul lui Răzvan Codrescu şi teza din el este tendinţa exagerată a unora din ţară de a-l canonize pe Eminescu, de a-l considera un sfânt, din punct de vedere religios, aşa cum o face, de exemplu Gheorghe Gavrilă-Copil care i-a şi scris un Acatist. De frica posibilităţii de a cădea într-o extremă, Răzvan Codrescu pica în cealaltă extremă. Dacă unii îl vor pe Eminescu sfânt, el încearcă să demonstreze că Eminescu nu a fost nici măcar credincios creştin”. Theodor Damian îşi începe demersul cu o altă observaţie care vizează articolul lui Răzvan Codrescu; „A veni cu o asemenea acuză demonstrează ideea de prejudecată cu care pleacă R. C. la drum în încercarea sa de a demonstra necreştinismul eminescian, prejudecată care, aşa cum notează şi Theodor Codreanu, aminteşte apropierea periculoasă de practica interpretativă a sistemului comunist de a-l defini pe Eminescu drept ateu, bazat pe doar câteva referinţe care ar fi sprijinit, fie şi foarte superficial, această teză. Adică se porneşte de la o prejudecată: trebuie să-l scoatempe Eminescu ateu, şi se purcede la “acrobaţii” (termenul e luat din R.C. unde este pus pe seama celor pe care-i critică) hermeneutice, pentru a se ajunge, triumfător, la concluzia că a fost ateu!”
Dar, cu ce idei vine Răzvan Codrescu:1. “Poezia “Rugăciune”, fără îndoială o izbândă artistică, n-are deloc o geneză mistică”; 2. “La Eminescu, cum e şi firesc, suverană rămâne Poezia. Altfel ce sens ar avea să-L numeşti pe Iisus Hristos “Domn al oştirilor” (sintagmă vetero – testamentară) sau pe Maica Domnului “Luceafăr al mărilor”? 3. “Poezia lui Eminescu „Răsai asupra mea” este pentru R.C. „tot un şir de rugăciune amară, dezabuzată, adresată Fecioarei”; 4. „Poezia intitulată „Christ” (mai târziu „Dumnezeu şi om”), zice R. C., nu este altceva decât „un evident rebut de atelier poetic”; 5. „Poezia „Înviere” de Eminescu este, în percepţia lui R. C. „irelevantă” şi „greoaie”; 6. „Este interesantă şi afirmaţia lui R. C. despre pustnicii eminescieni. Nici unul dintre ei, ni se zice, „deşi unii poartă sutană, nu trag a creştin”; 7. “ Mai scrie R. C.: “Altminteri, monahismul autentic pare mai degrabă a-i fi repugnant (a se vedea cazul Biancăi din “Făt-Frumos din tei”; 8. „Cu privire la posibile interpretări religioase ale „Luceafărului” lui Eminescu, R. C. ne spune că pe această temă s-a delirat îndelung”; 9. „Creangă era mai ţăran decât Eminescu şi totuşi a avut o rea întâlnire cu creştinismul…”; 10. „În familia căminarului Gheorghe Eminovici nu pare să fi primit educaţie religioasă. Tatăl stătea drept pe la liturghii, după vechea cuviinţă, dar un suflet religios nu era”; 11. „Mama – Raluca, fata stolnicului Juraşcu- cea care a cumpărat o bisericuţă pentru familie şi care avea „şase fraţi sau surori la călugărie”, asupra propriilor copii nu se vede să fi exercitat vtro influenţă religioasă”; 12. „Nici deschiderea culturală a poetului n-a mers în direcţia creştinismului. Îl atrăgeau mai degrabă filosofiile păgânizante, arhaicităţile şi exotismele”; 13. „Respectul pe care Eminescu si-l impune totuşi faţă de Biserică (pe care o numeşte într-un rând ”Maica spirituală a poporului român”) – întotdeauna formal, exterior – reprezintă doar „notă componentă a respectului său mai general faţă de Tradiţie”; 13. „R. C. încearcă să diminueze aderenţa lui Eminescu la creştinism scriind că poetul umblă după manuscrise vechi”; 14. „În ultima parte a articolului său, R. C. trage o concluzie preliminară: „Hotărât lucru, orideunde ne-am uita, nu prin creştinism se defineşte Eminescu”.
Luate pe rând, Theodor Damian demontează toate aceste aserţiuni ale lui Răzvan Codrescu specificând: „Vreau să precizez aici că am scris aceste rânduri nu ca un atac la persoana lui R. C., un intelectual de valoare în cultura română de azi, ci ca un contra-argument şi o critică la metoda sa şi la ceea ce mi se pare mie superficialitatea de care R.C. a dat dovadă în argumentarea sa ce denotă prejudecata cu care a plecat la drum în acest demers.”
Publicitate
Privind demonstraţia lui R. C., că Eminescu a fost un necredincios, Theodor Damian reia şi un punct de vedere al unui comentator anonim:„Cu tot respectul, analiza pe care o faceţi dumneavoastră la creştinismul lui Mihai Eminescu este una „inginerească”. Remarc o anumită acurateţe sterilă, un soi de corectitudine păgubitoare, observ un fel de sentinţă apriorică pe care vă căzniţi s-o justificaţi într-o manieră „călduroasă”. Dacă îmi permiteţi, păcătuiţi respectând litera, fără a înţelege duhul. Vă străduiţi să fiţi verosimil fără să fiţi; vă căzniţi să păreţi că aveţi dreptate, fără să aveţi. Nu poţi să scormoneşti cu şurubelniţa în sufletul unui om. Or dumneavoastră, cam asta faceţi, ba uneori lăsaţi impresia că luaţi şi drujba în mână pentru a-i mai tempera pe cei care îşi închipuie că Eminescu a fost vreun sfânt. Recuzita de care faceţi uz în sumara dumneavoastră analiză este complet inadecvată duhului eminescian, care este mai curând al unui creştin care caută adevărul şi care, până la urmă, a fost desfiinţat şi omorât pentru dreptate. Căutarea şi dorul de adevăr, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, sunt elemente fundamentale ale creştinismului.”
Aici se încheie prezentarea, pe parcursul a şapte episoade (vezi pe Botoşani24.ro „Momentul de cultură” 168, 169, 171, 173, 177 şi 183), a cărţii lui Theodor Damian, „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016) prin care demonstrează că „poetul neamului românesc a fost un credincios creştin, nu în sensul pios al cuvântului, nici în sensul instituţional, adică bisericos, ci în sensul, pur şi simplu, obişnuit al cuvântului, acesta neexcluzând însă un creştinism asumat”.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
În această după-amiază, jandarmii botoșăneni s-au întâlnit cu participanții la prima serie a celei de-a XVI-a ediții a Programului de Tabere ARC, destinat elevilor, studenților și tinerilor români din afara granițelor țării.
Centrul de Agrement Codrii de Aramă de la Agafton este una din cele nouă locații din România in care se desfășoară Programul de Tabere ARC 2025, organizat la nivel național de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni cu sprijinul Agenției Naționale pentru Sport și al Patriarhiei Române, în perioada 1 iulie – 2 septembrie.
Participarea jandarmilor la cele șase serii ale taberei reprezintă o bună oportunitate de a-i familiariza pe elevii și tinerii români de pretutindeni cu privire la istoria Jandarmeriei Române și a Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani, competențele legale și misiunile specifice, dar și de a le prezenta procedee de autoapărare, exerciții de disciplină canină și de intervenție pentru prinderea și imobilizarea unui infractor, precum și mijloacele de intervenție și autospecialele de serviciu.
În total, aproximativ 780 de elevi și tineri români din Ucraina și Republica Moldova vor petrece zile frumoase de vacanță pe meleaguri botoșănene și vor plecat spre casă cu amintiri plăcute și cu prieteniile legate în această perioadă.
Un incendiu de vegetație uscată a pus în pericol o gospodărie din localitatea Boscoteni, comuna Frumușica. Casa și o anexă au fost la un pas de a fi cuprinse de flăcări. Pompierii de la Punctul de Lucru Flămânzi au acționat rapid și au stins incendiul înainte ca acesta să se extindă.
Au ars aproximativ 500 de metri pătrați de vegetație uscată. Cauza probabilă a incendiului a fost stabilită ca fiind folosirea focului deschis în spații deschise.
Reamintim faptul că potrivit legislației privind protecția mediului, este interzisă arderea miriștilor, a turbăriilor, a litierei pădurii, a stufului, a tufărișurilor sau a vegetației ierboase.
Atragem atenția asupra faptului că folosirea focului deschis pentru igienizarea terenurilor, arderea gunoaielor, a deșeurilor și a altor materiale combustibile pot avea consecințe grave, atât asupra mediului înconjurător, cât și asupra proprietății sau chiar vieții oamenilor.
În astfel de cazuri, flăcările se pot întinde cu repeziciune pe o suprafață mare, iar în condiții de vânt, incendiile de vegetație uscată sau de deșeuri menajere pot deveni și mai periculoase dacă se manifestă aproape de locuințe, de rețele de electricitate sau de locuri cu pericol de explozie.
Recomandăm fumătorilor să nu arunce resturile de la țigară la întâmplare (de exemplu pe geamul autoturismului) pentru că pot incendia vegetația uscată de pe marginea drumului sau copacii, iar incendiile pot ajunge la proprietăți sau, în cele mai grave situații, pot provoca și victime.
Astăzi, curtea Liceului Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Vorona a fost plină de emoție, culoare și forfotă veselă. Elevi, profesori, părinți și invitați de la Inspectoratul Școlar al Județului Botoșani au celebrat împreună Ziua Școlii, un moment devenit tradiție, în care comunitatea se strânge să-și cinstească trecutul și să-și afirme valorile.
Sărbătoarea a început cu un moment solemn: un tedeum de mulțumire pentru roadele educației și pentru oamenii care au clădit această instituție, moment special care a beneficiat de un suport deosebit din partea fețelor bisericești din comună.
Bustul voievodului Ștefan cel Mare a fost împodobit cu coroane de flori, un gest simbolic de respect față de patronul spiritual al școlii și față de istoria Moldovei. Un gest care l-a făcut mândru pe primarul comunei, Sergiu Dascălu, dar și pe inspectorul general al ISJ Botoșani, profesor Bogdan Suruciuc, precum și pe toți ceilalți inspectori de specialități din cadrul Inspectoratului care au ajuns la această acțiune deosebită, respectiv profesor Irina Telișcă, profesor Tanase Ana, profesor Lucia Stefanescu, profesor Gabi Nechifor, profesor Diana Haralamb, profesor Catalin Ungureanu, profesor Gina Zala, profesor Cristian Gherasim, profesor Ursulica Teodora și profesor Badea Alina.
A urmat apoi partea cea mai vie și mai caldă a zilei: activitățile pregătite cu migală de elevi și profesori. Clasele au organizat standuri tematice, expoziții de desen și fotografie, prezentări ale proiectelor Erasmus+ la care școala este partener. S-au recitat poezii, s-au pus în scenă fragmente de teatru istoric și s-au cântat cântece tradiționale, totul într-o atmosferă de sărbătoare sinceră.
Elevii au fost în centrul atenției – cu emoții în glas, cu mândrie în privire, dar și cu zâmbete largi atunci când au primit aplauze. Profesorii și-au încurajat elevii pas cu pas, dând și astăzi dovadă de devotament și răbdare.
Totodată, au fost premiați, din partea liceului, elevii care au avut rezultate deosebite la concursuri si olimpiade, și, cu aceeași ocazie, a fost acordata o diploma de onoare pentru întreaga cariera didactică de 45 de ani doamnei învățătoare Cornelia Icușcă.
Publicitate
Nu a lipsit nici momentul discursurilor oficiale. Conducerea liceului a transmis un mesaj cald și mobilizator:
„Ziua școlii este mai mult decât o aniversare, este un prilej de recunoștință pentru trecut, de mândrie pentru prezent și de speranță pentru viitor. La mulți ani tuturor celor care fac parte din comunitatea noastră școlară – elevi, profesori, părinți și absolvenți. Mulțumim cadrelor didactice pentru implicare și devotament. Felicitări elevilor pentru rezultate și entuziasm. Recunoștință părinților pentru sprijinul acordat”, au transmis reprezentanții școlii, în frunte cu directorul unității de învățământ, profesor Ligia Marica.
Participanții au apreciat în mod special unitatea pe care astfel de evenimente o aduc în comunitate. Părinții și bunicii prezenți au privit cu emoție la evoluțiile copiilor, mândri să vadă cum școala continuă să fie un loc al educației, dar și al sufletului.
„A fost o zi deosebită. Ne-am simțit cu toții ca într-o mare familie”, a spus o elevă din clasa a XI-a, cu emoție în ochi.
În spatele acestei zile stau săptămâni de pregătiri, idei creative și multă dăruire. Pentru liceu, astfel de momente sunt parte din identitatea sa – o școală care respectă tradiția, dar rămâne deschisă spre inovație și dialog european.
La final, profesorii au mulțumit tuturor celor implicați și au dat asigurări că misiunea lor rămâne aceea de a forma nu doar elevi buni la învățătură, ci și oameni demni, cu dragoste de țară și de cultură.
În Vorona, Ziua Școlii nu este doar o zi în calendar, ci o sărbătoare a comunității. O lecție vie despre trecut, prezent și viitor.
Iată și câteva imagini surprinse cu această ocazie:
Două zile de rugăciune, jertfă și bucurie duhovnicească în inima unei comunități unite prin credință
În fiecare suflet de român, în ziua de 2 iulie, se aprinde o flacără veche și totuși neîntrerupt vie, aceea a dragostei și evlaviei față de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În Cătămărăști Deal, această flacără nu este doar simbolică, ci arde în inimile a zeci de credincioși care se adună, an de an, pentru a-l cinsti pe cel care a apărat cu sabia și cu rugăciunea o țară, o credință și un neam.
Aici, pe culmea acestei așezări din județul Botoșani, o biserică cu hramul Sfântului Voievod se înalță ca o strajă tăcută, ca o cetate sufletească în care oamenii vin nu doar să se roage, ci să-și amintească de rădăcini, de jertfă, de neuitare. Este prima biserică de mir din România închinată acestui sfânt, o bijuterie de piatră și duh, zidită cu trudă, vis și multă credință.
Rugăciune în ceas de seară
Marți seara, dangătul clopotelor a chemat la rugăciune. Pe cerul cald de iulie, norii se adunau, dar în biserică s-a făcut lumină: lumina candelelor, lumina cântărilor, lumina inimilor.
Vecernia cu Litie a fost săvârșită de un sobor de preoți veniți din mai multe parohii din județul Botoșani. Părintele paroh, Vasile-Emanoil Crețu, a vorbit cu recunoștință despre moștenirea lăsată și despre continuarea lucrării. Sub privirile sfântului zugrăvit în absidă, cu chip aspru dar cald, parcă toți cei prezenți simțeau că sunt parte dintr-un neam binecuvântat și viu.
Cuvinte cu putere și daruri ale inimii
La finalul slujbei, părintele protopop misionar, Daniel Constantin Țăranu, a ținut un cuvânt de învățătură cu vibrație duhovnicească, vorbind despre „coroana nevăzută a răbdării” și despre cum Sfântul Ștefan n-a fost doar un voievod al armelor, ci mai ales un voievod al rugăciunii. În tăcerea sfântă a bisericii, fiecare cuvânt cădea în inimă ca o sămânță.
Publicitate
La final, enoriașii au împărțit pachete cu bunătăți pregătite de mâini harnice, un gest simplu, dar plin de iubire. Agapa de seară a fost, ca întotdeauna, un moment de comuniune, de zâmbete, binecuvântări, îmbrățișări, copii care aleargă printre bătrâni cu baston, toți legați de același duh, cel al apartenenței.
Duminica sub cercul de lumină
Ziua de miercuri a început cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. De cum s-a ridicat Sfânta Evanghelie, Lumina a pătruns în biserică. În timpul slujbei, dangătul clopotelor a reînviat o poveste cunoscută de localnici: cea a „cercului de lumină” care apare uneori în timpul furtunilor, chiar deasupra bisericii.
„Când sună clopotele în vreme de nor și vifor, parcă vălul cerului se rupe. „Am văzut cu ochii mei: un cerc alb, de lumină, se așază peste turla bisericii. Și norii ocolesc locul. De zeci de ori s-a întâmplat”, mărturisește un bătrân din sat, cu privirea înrourată.
Pentru localnici, aceasta nu este legendă, ci taină, una care nu poate fi explicată, ci doar trăită.
O parohie care zidește suflete
Parohia Cătămărăști Deal nu este doar o construcție din piatră și lemn, ci un loc unde se zidesc caractere și se nasc vocații. Aici, credința nu este o formalitate, ci un mod de viață. Părintele Emanoil Crețu, preot și duhovnic, dar și constructor, organizator și slujitor neobosit, le-a mulțumit credincioșilor pentru osteneală și implicare.
„Nu lăsăm în urmă doar ziduri, ci o mărturie a unei credințe fierbinți. Ceea ce zidim azi va vorbi copiilor noștri despre cine am fost și în Cine am crezut.”
Un voievod viu în sufletele celor care n-au uitat
Ștefan cel Mare nu este pentru Cătămărăști Deal un personaj istoric, ci un mijlocitor și un sprijin. Prin evlavie și rugăciune, chipul lui s-a mutat din paginile de carte în inimile credincioșilor.
Într-o lume în care reperele se destramă, aici se păstrează un drum bine bătătorit, drumul care urcă spre altar, spre lumină, spre Hristos. Iar în fruntea acestui drum, neobosit, veghează un domn, cu sabia în mâna dreaptă și crucea în inima lui.