Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (192)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

Theodor Damian: „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016).  Azi prezentăm ultimul eseu al cărţii – „To be or not to be:  Noi  argumente cu privire la creştinismul eminescian”. Eseul  este un răspuns la articolul lui Răzvan Codrescu, „Eminescu şi creştinismul”, publicat pe blogul său pe 17 februarie 2008.

Reţinem: “Ceea ce se pare că a declanşat articolul lui Răzvan Codrescu şi teza din el este tendinţa exagerată a unora din ţară de a-l canonize pe Eminescu, de a-l considera un sfânt, din punct de vedere religios, aşa cum o face, de exemplu Gheorghe Gavrilă-Copil care i-a şi scris un Acatist. De frica posibilităţii de a cădea într-o extremă, Răzvan Codrescu pica în cealaltă extremă. Dacă unii îl vor pe Eminescu sfânt, el încearcă să demonstreze că Eminescu nu a fost nici măcar credincios creştin”.  Theodor Damian îşi începe demersul cu o altă observaţie care vizează articolul lui Răzvan Codrescu; „A veni cu o asemenea acuză demonstrează ideea de prejudecată cu care pleacă R. C.  la drum în încercarea sa de a demonstra necreştinismul eminescian, prejudecată care, aşa cum notează şi Theodor Codreanu, aminteşte apropierea periculoasă de practica interpretativă a sistemului comunist de a-l defini pe Eminescu drept ateu, bazat pe doar câteva referinţe care ar fi sprijinit, fie şi foarte superficial, această teză. Adică se porneşte de la o prejudecată: trebuie să-l scoatem pe Eminescu ateu, şi se purcede la “acrobaţii” (termenul e luat din R.C. unde este pus pe seama celor pe care-i critică) hermeneutice, pentru a se ajunge, triumfător, la concluzia că a fost ateu!”

Dar, cu ce idei vine Răzvan Codrescu: 1. “Poezia “Rugăciune”, fără îndoială o izbândă artistică, n-are deloc o geneză mistică”; 2. “La Eminescu, cum e şi firesc, suverană rămâne Poezia. Altfel ce sens ar avea să-L numeşti pe Iisus Hristos “Domn al oştirilor” (sintagmă vetero – testamentară) sau pe Maica Domnului “Luceafăr al mărilor”? 3. “Poezia lui Eminescu „Răsai asupra mea” este pentru R.C. „tot un şir de rugăciune amară, dezabuzată, adresată Fecioarei”; 4. „Poezia intitulată „Christ” (mai târziu „Dumnezeu şi om”), zice R. C., nu este altceva decât „un evident rebut de atelier poetic”; 5. „Poezia „Înviere” de Eminescu este, în percepţia lui R. C. „irelevantă” şi „greoaie”; 6. „Este interesantă şi afirmaţia lui R. C.  despre pustnicii eminescieni. Nici unul dintre ei, ni se zice, „deşi unii poartă sutană, nu trag a creştin”; 7. “ Mai scrie R. C.: “Altminteri, monahismul autentic pare mai degrabă a-i fi repugnant (a se vedea cazul Biancăi din “Făt-Frumos din tei”; 8. „Cu privire la posibile interpretări religioase ale „Luceafărului” lui Eminescu, R. C. ne spune că pe această temă s-a delirat îndelung”; 9. „Creangă era mai ţăran decât Eminescu şi totuşi a avut o rea întâlnire cu creştinismul…”; 10. „În familia căminarului Gheorghe Eminovici nu pare să fi primit educaţie religioasă. Tatăl stătea drept pe la liturghii, după vechea cuviinţă, dar un suflet religios nu era”; 11. „Mama – Raluca, fata stolnicului Juraşcu- cea care a cumpărat o bisericuţă pentru familie şi care avea „şase fraţi sau surori la călugărie”, asupra propriilor copii nu se vede să fi exercitat vtro  influenţă religioasă”; 12. „Nici deschiderea culturală a poetului n-a mers în direcţia creştinismului. Îl atrăgeau mai degrabă filosofiile păgânizante, arhaicităţile şi exotismele”; 13. „Respectul pe care  Eminescu si-l impune totuşi faţă de Biserică (pe care o numeşte într-un rând ”Maica spirituală a poporului român”)  – întotdeauna formal, exterior – reprezintă doar „notă componentă a respectului său mai general faţă de Tradiţie”; 13. „R. C. încearcă să diminueze aderenţa lui Eminescu la creştinism scriind că poetul umblă după manuscrise vechi”; 14. „În ultima parte a articolului său, R. C. trage o concluzie preliminară: „Hotărât lucru, orideunde ne-am uita, nu prin creştinism se defineşte Eminescu”.

Luate pe rând, Theodor Damian demontează toate aceste aserţiuni ale lui Răzvan  Codrescu specificând: „Vreau să precizez aici că am scris aceste rânduri nu ca un atac la persoana lui R. C., un intelectual de valoare în cultura română de azi, ci ca un contra-argument şi o critică la metoda sa şi la ceea ce mi se pare mie superficialitatea de care R.C. a dat dovadă în argumentarea sa ce denotă prejudecata cu care a plecat la drum în acest demers.”

Publicitate

Privind demonstraţia lui R. C., că Eminescu a fost un necredincios, Theodor Damian reia şi un punct de vedere al unui comentator anonim: „Cu tot respectul, analiza pe care o faceţi dumneavoastră la creştinismul lui Mihai Eminescu este una „inginerească”. Remarc o anumită acurateţe sterilă, un soi de corectitudine păgubitoare, observ un fel de sentinţă apriorică pe care vă căzniţi s-o justificaţi într-o manieră „călduroasă”. Dacă îmi permiteţi, păcătuiţi respectând litera, fără a înţelege duhul. Vă străduiţi să fiţi verosimil fără să fiţi; vă căzniţi să păreţi că aveţi dreptate, fără să aveţi. Nu poţi să scormoneşti cu şurubelniţa în sufletul unui om. Or dumneavoastră, cam asta faceţi, ba uneori lăsaţi impresia că luaţi şi drujba în mână pentru a-i mai tempera pe cei care îşi închipuie că Eminescu a fost vreun sfânt. Recuzita de care faceţi uz în sumara dumneavoastră analiză este complet inadecvată duhului eminescian, care este mai curând al unui creştin care caută adevărul şi care, până la urmă, a fost desfiinţat şi omorât pentru dreptate. Căutarea şi dorul de adevăr, aşa cum ştiţi şi dumneavoastră, sunt elemente fundamentale ale creştinismului.”

Aici se încheie  prezentarea,  pe parcursul a şapte episoade (vezi pe Botoşani24.ro „Momentul de cultură”  168, 169, 171, 173, 177 şi 183), a cărţii lui Theodor Damian, „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016) prin care demonstrează că „poetul neamului românesc a fost un credincios creştin, nu în sensul pios al cuvântului, nici în sensul instituţional, adică bisericos, ci în sensul, pur şi simplu,  obişnuit al cuvântului, acesta neexcluzând  însă un creştinism asumat”.

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Cultura

Ultima zi de poveste: S-a încheiat Săptămâna Teatrului pentru Copii de la Botoșani

Publicat

Publicitate

Cu emoție și aplauze prelungite, s-a tras cortina peste cea de-a doua ediție a Săptămânii Teatrului pentru Copii, desfășurată la Botoșani în perioada 1-7 iunie 2025. Evenimentul, organizat de Primăria Municipiului Botoșani în parteneriat cu Teatrul pentru Copii și Tineret „Vasilache”, a oferit celor mici o săptămână magică, plină de spectacole, zâmbete și întâlniri cu personajele îndrăgite din basme.

Zeci de elevi, preșcolari, părinți și cadre didactice au trecut “pragul” teatrului botoșănean chiar în aer liber, lăsându-se purtați prin lumi fantastice și aventuri fermecătoare. Cu reprezentații de la piese clasice și până la creații contemporane, parcurile din Botoșani s-au transformat într-un tărâm al imaginației, demonstrând încă o dată că teatrul pentru copii are un loc special în inima comunității.

„Nu fiți triști… anul viitor ne reîntâlnim din nou cu aventura călătoriei prin lumea poveștilor!”, a fost mesajul emoționant transmis la finalul festivalului, lăsând ușa deschisă pentru ediția din 2026.

Săptămâna Teatrului pentru Copii, care oferă reprezentații chiar în parcurile din municipiu, a devenit deja o tradiție iubită la Botoșani, consolidând parteneriatul dintre administrația locală și instituțiile de cultură și arătând că investiția în educația și imaginația copiilor este una dintre cele mai valoroase forme de dezvoltare comunitară.

Până la revederea de anul viitor, rămân amintirile frumoase și promisiunea că magia poveștilor va continua să lumineze scena și sufletele celor mai tineri spectatori.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Pogorârea Sfântului Duh. Cincizecimea sau Rusaliile

Publicat

Publicitate
Una dintre cele mai vechi şi însemnate sărbători creştine este Pogorârea Sfântului Duh sau ziua Cincizecimii, întrucât serbarea are loc la 50 de zile după Învierea Domnului.
Înainte de a se urca la cer, Hristos le-a poruncit ucenicilor ca după Înălţarea Sa la cer, aceştia să se întoarcă în Ierusalim şi să aştepte acolo până ce vor fi îmbrăcaţi cu putere din cer. Aşadar, El le-a făgăduit ucenicilor că vor lua Duh Sfânt, despre care a vorbit în timpul vieţii Sale. Făgăduinţa lui Hristos s-a împlinit la cincizeci de zile după Paşti şi la zece zile după Înălţarea Sa la ceruri.
Întruparea lui Hristos a avut drept scop biruinţa asupra morţii şi venirea Preasfântului Duh în inimile oamenilor. De altfel se cunoaşte faptul că scopul vieţii bisericeşti şi duhovniceşti este de a ne face mădulare ale Trupului lui Hristos şi de a lua Duh Sfânt. Acestea două sunt indisolubil legate între ele. Cincizecimea este ultima sărbătoare din cele care se referă la reînnoirea omului. Făgăduinţa şi Pogorârea Duhului Sfânt s-a făcut în zi de duminică.
Din acest fapt înţelegem importanţa duminicii, pentru că cele mai mari evenimente împărăteşti au avut loc în această zi. În prima zi a săptămânii, adică duminica, a început Dumnezeu zidirea lumii, pentru că atunci a fost creată lumina. În zi de duminică a început reînnoirea creaţiei, prin Învierea lui Hristos şi tot în zi de duminică s-a desăvârşit reînnoirea creaţiei prin pogorârea Sfântului Duh. Crearea lumii s-a făcut de către Tatăl împreună cu Fiul şi cu Duhul Sfânt, reînnoirea s-a făcut de către Fiul, prin bunăvoirea Tatălui şi participarea Duhului, iar desăvârşirea prin Duhul cel de viaţă dătător. Duhul Sfânt s-a pogorât asupra Sfinţilor Apostoli ca o suflare de vânt, sub chipul limbilor ca de foc şi a revărsat în ei o putere nouă, necunoscută lumii până atunci, care a făcut din pescarii simpli şi fricoşi, de până atunci, cei mai devotaţi Apostoli şi cei mai neînfricaţi misionari, cum n-a avut lumea niciodată.
Împotriva vitregiilor lumii şi împotriva tuturor păcatelor ei îndatinate, Sfinţii Apostoli au izbutit să resădească în inimile oamenilor cea mai curată şi cea mai luminoasă învăţătură, Evanghelia dragostei şi a păcii şi să producă, prin cele mai simple mijloace, cea mai mare revoluţie morală şi religioasă cunoscută în istoria lumii prin răspândirea creştinismului. Pentru prima oară în istoria lumii S-a arătat cu putere, în public, Sfântul Duh, Duhul Adevărului, pe care lumea, prin simţurile, prin puterile şi prin luminile ei, nu-L poate primi, deoarece nu-L vede şi nu-L cunoaşte, pentru că nu ştie de unde vine şi unde merge.
Prin purtarea de grijă a lui Dumnezeu, oamenii lumii, bărbaţi, femei şi copii, atât de diferiţi ca neam şi ca stare socială, pot deveni o comuniune sfântă. După cum sufletul dă viaţă şi mişcare trupului nostru, tot aşa Duhul Sfânt dă viaţă şi mişcare, spre binele tuturor, mădularelor Bisericii, care suntem noi creştinii.

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO Tinerețe și misiune în slujba altarului: Părintele Sebastian Grădinariu, noul paroh al Bisericii „Sfântul Ilie” din Cristești

Publicat

Publicitate

Sâmbătă, cu binecuvântarea lui Dumnezeu și sub ocrotirea Sfântului Proroc Ilie Tesviteanul, în Parohia „Sfântul Ilie” din Cristești s-a scris o nouă filă în istoria comunității. Într-un cadru de aleasă bucurie duhovnicească, cu biserica plină de suflete și de lumină, în prezența unui sobor impresionant, părintele protopop Petru Fercal a oficiat ceremonia de învestire a noului preot paroh, părintele Sebastian Grădinariu. Evenimentul a avut loc după slujba Vecerniei cu Litie, în cinstea sărbătorii Pogorârea Sfântului Duh.

Tânăr și plin de râvnă sfântă, părintele Sebastian a primit harul și chemarea preoției pe seama acestei parohii, în urmă cu câteva săptămâni, fiind încredințat de ierarh și de soborul preoțesc că va duce mai departe steagul credinței și va menține aprinsă flacăra iubirii de Dumnezeu. Părintele Sebastian a primit cu emoție chemarea la slujire jertfelnică și la zidire sufletească. Este chemat acum să pună piatră peste piatră în inimile credincioșilor din Parohia „Sfântul Ilie” din Cristești, dornici de hrană duhovnicească. Alături de tânărul preot, stă preoteasa sa, Paula, o fire prietenoasă și o inimă bună care va fi, cu siguranță, vectorul succesului pentru părintele Sebastian.

După citirea actului mitropolitan, părintele protopop l-a prezentat oficial credincioșilor, rostind cuvânt de încurajare și binecuvântare pentru noul slujitor al altarului. „Să fie această misiune nu doar o chemare, ci o trăire, o dăruire totală lui Hristos și oamenilor, în duh de rugăciune, de pace și de iubire”, a spus părintele protopop.

Schimbarea vine după ce părintele Daniel Constantin Țăranu, fostul paroh, a căștigat concursul și a fost deja învestit în fruntea Parohiei „Izvorul Tămăduirii”. Cu inimă îndurerată, dar cu încredere în voia Domnului, părintele s-a despărțit de fiii săi duhovnicești, lăsând în urmă o comunitate plămădită în dragoste și credință.

Noul început aduce nu doar o schimbare administrativă, ci și un nou suflu spiritual. Părintele Sebastian Grădinariu să înmulțească rugăciunea, în slujire curată.

Enoriașii s-au rugat la Dumnezeu să-i dăruiască noului lor păstor înțelepciune, răbdare și dragoste, pentru ca această slujire să aducă roade bogate în ogorul Bisericii lui Hristos.

Publicitate

,,Despărțire și continuitate în misiunea preoțească

Cu mult drag m-am alăturat astăzi membrilor comunității din Cristești, la instalarea noului preot paroh în persoana părintelui Sebastian Lucian Grădinariu. Bucurie mare la reîntâlnirea oamenilor dragi sufletului meu și familiei mele, din fosta parohie Sf. Ilie Cristești. Mă leagă amintiri și emoții, gânduri și planuri din trecut și viitor de această comunitate. Tristețe că mă despart de o comunitate cu oameni frumoși și inimoși, bucurie pentru viitorul care stă în față cu noi provocări.

Cuvânt cu putere multă cerem lui Dumnezeu să-i dăruiască părintelui paroh, sănătate de fier, răbdare, dragoste, râvnă și realizări mărețe. Pastorație lungă și folositoare!”, a transmis părintele Daniel Țăranu.

 

Scurt istoric

În primăvara anului 1900 din iniţiativa şi cu sprijinul moral şi material al preotului Ioan Gaşpar, al ginerelui său Stăncescu Alexandru proprietar şi a câtorva creştini fruntaşi ai parohiei şi comunei Cristeşti s-a pus piatra fundamentală a construcţiei unui nou locaş de închinare, pe terenul proprietate a bisericii în centrul satului Cristeşti, întrucât biserica mică din lemn nu mai putea face faţă cerinţelor din ce în ce mai sporite ale credincioşilor parohiei.”

PAROHIA „SFÂNTUL PROROC ILIE” – CRISTEŞTI – BOTOŞANI

Din anul 1901 s-au descoperit primele documente ce au dus la înfiinţarea parohiei noi şi desprinderea din Parohia “Sfinţii Voievozi Mihail şi Gavriil“ Cristeşti Deal. Construcţia efectivă a început în anul 1910 sub directa preocupare a preotului IOAN GAŞPAR. Un rol decisiv l-a avut primarul localităţii ALEXANDRU STĂCESCU, ginerele preotului. Din tradiţia satului se păstrează informaţia conform căreia primarul, fiind şi preşedintele Asociaţiei Comunelor din Plasa Coşula, Judeţul Botoşani şi preşedintele unei Bănci regionale a instituit o taxă la intrarea în oraşul Botoşani, dinspre Iaşi. Această taxă reprezenta echivalentul unei cărămizi pentru ridicarea noii biserici din Cristeşti. La punerea pietrei fundamentale au contribuit cu ajutoare băneşti şi materiale enoriaşii şi oamenii de bună credinţă din acea vreme. Lucrările au fost executate de meşterul Ilie Leferman, după un plan al Casei bisericii, aprobat de Sfânta Mitropolie din Iaşi.

 

Citeste mai mult

Eveniment

FOTO: Cum vor arăta noile legitimații de control fiscal ale ANAF. Vor fi folosite în inspecții fiscale și controale inopinate

Publicat

Publicitate

Inspectorii ANAF vor primi legitimații de control fiscal noi, având în vedere actualizarea legislației. Modelul acestora a fost publicat miercuri, în Monitorul Oficial, scrie alba24.ro.

Potrivit documentului, pentru desfășurarea inspecției fiscale și a controlului inopinat, precum și pentru efectuarea unei constatări la fața locului, se vor elibera legitimații de control fiscal organelor de inspecție fiscală.

Legitimațiile de control fiscal atestă împuternicirea specială a titularului în fața contribuabilului, ce implică exercițiul autorității de stat, acordată pe timpul îndeplinirii atribuțiilor ce îi revin, potrivit Codului de procedură fiscală.

Legitimația de control fiscal este valabilă numai însoțită de ordinul de serviciu semnat de conducătorul organului de inspecție fiscală.

Legitimațiile de control fiscal au regim special, sunt nominale și se distribuie de către ANAF.

Legitimațiile de control fiscal vor fi semnate de către directorul general al organului fiscal.

Publicitate

Numerotarea legitimațiilor de control fiscal se face de către ANAF, prin repartizarea unei serii și a unei plaje de numere fiecărei direcții generale regionale a finanțelor publice și a direcției generale de administrare a marilor contribuabili.

Legitimațiile de inspecție fiscală vechi, emise în baza Ordinului președintelui ANAF nr. 1156/2009, rămân valabile și se utilizează pentru efectuarea acțiunilor de control fiscal de către organele de inspecție fiscală până la emiterea noilor legitimații de inspecție fiscală.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending