O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist
VOCAŢIA DE ETNOGRAF A LUI MIHAIL SADOVEANU
Există oameni de litere, unul dintre ei fiind şi Erri De Luca, celebrul jurnalist, scriitor, poet şi traducător italian, care pun actul de scriere a poeziei sau a prozei într-o relaţie directă cu mersul ca act fizic. Eseistul italian consideră că, dacă a scrie poezie este ca şi cum ai scrie pe apă, când echilibrul nu depinde de scriitor ci de masa de lichid, lăsându-te dus în voia valurilor şi apelând mereu la încercări aproximative, proza se scrie altfel: 1. “mergi pe un teren ferm şi asiguri echilibru”; 2. “ştii de ce alegi fiecare cuvânt, fiecare formulă”; 3. “faci totul bine”; 4. “silabele se aşează acolo unde se găseşte piciorul, ele regăsind permanent uscatul şi echilibrul”. Am amintit această teorie care vizează proza fiindcă ea se mulează perfect peste modul de a scrie a unuia dintre cei mai mari prozatori ai literaturii române: Mihail Sadoveanu.
Acelaşi aspect îl observă şi C. D. Zeletin când face o paralelă între Vasile Voiculescu (prozatorul şi poetul) şi Mihail Sadoveanu (prozatorul), spunând despre cel de-al doilea (vezi “Ateneu” nr. 1 din 2001) că : 1. “este preocupat de epic şi de idea istoriei ca sumă de eroi şi de viteji”; 2. “are plăcerea naturii şi a început prin naturalism”; 3. “are înclinaţia de a contempla natura păstrând distanţa faţă de mister”; 4. “este detaşat, oprindu-se mereu la om”; 5. “scrisul izvorăşte din semnul exclamării”; 6. “este resemnat în faţa inaccesibilului”; 7. “ia ipostaza de mag”; 8. “la el suferinţa e problema celorlalţi”; 9. “măreţia sa e o indiferenţă ataractică şi cu nimb în faţa misterului lumii”; 10. “lasă misterul acolo unde se află şi-l cântă într-o continua stare de graţie”; 11. “poezia prozei sale stă în vorbire, instrument al evocării lirice”; 12. “priveşte spre zări exterioare”; 13. “planează egal, păstrându-şi altitudinea”; 14. “la el totul este elevaţie şi face din suav notă majoră”; 15. “oficiază riturile în perspectivă, deci pe orizontală”; 16. “arată adâncimea orizontalului dizolvat în depărtare” etc.
Vocaţia de etnograf şi cea de istoric al plaiului moldav i-au asigurat lui Sadoveanu acea stabilitate pe care ţi-o dă proza. Asupra acestor două aspecte s-au oprit Constantin Ciopraga, Ov. S. Crohmălniceanu, Zaharia Sîngeorzan, Alexandru Piru, Zoe Dumitrescu Buşulenga, Ion Manole, Petru Ursache şi alţii. Unul dintre cei amintiţi, Ov. S. Crohmălniceanu, încă din 1977 ţinea să spună că, citind opera lui Sadoveanu, „o adevărată monografie a poporului român s-ar putea reconstitui din mii şi mii de amănunte, care nu sunt „colecţionate” anume ci răsar firesc la tot pasul în opera scriitorului”. Angela Paveliuc – Olariu ne atenţionează că, influenţată de punctul de vedere amintit şi conştientă că „studiul operei sadoveniene oferă cercetătorului etnograf aspecte care justifică posibilitatea alcătuirii unei adevărate monografii etno-folclorică având la dispoziţie materialul documentar cu care să ilustreze civilizaţia tradiţională a Moldovei, atât cea materială cât şi cea spirituală în toată complexitatea, valoarea şi specificul ei”, a finalizat studiul său „Mihail Sadoveanu – vocaţie de etnograf” ( Editura „ART XXI”, Iaşi, 2014, 171 p.).
Publicitate
Pentru înţelegerea mecanismelor interioare ale cercetătoarei, mecanisme ce au dus la scrierea studiului, este bine să citim cu atenţie atât „Nota pentru cititori” cât şi „Cuvântul înainte”, pentru a descifra algoritmul de lucru al autoarei. Consideră Angela Paveliuc – Olariu: 1. „o monografie etno-folclorică trebuie să cuprindă atât aspecte ale civilizaţiei materiale cât şi cele ce definesc civilizaţia spirituală. În acest sens, opera sadoveniană oferă un bogat material documentar referitor la datinile, obiceiurile, credinţele locuitorilor Moldovei, de la şes şi de la munte”; 2. „pentru activitatea de folclorist există un studiu documentat, având ca autor pe regretatul cercetător în domeniu prof. dr. Petru Ursache de la Iaşi, care a publicat în 1981 în volumul „Poezia populară, consideraţiile sale cu privire la activitatea folcloristică a lui Mihail Sadoveanu”; 3. „sărbătorile pot fi considerate repere ale satului tradiţional românesc, românii structurându-şi existenţa în jurul acestora, manifestând o grijă cu totul aparte în aşteptarea şi pregătirea lor, prin reglementarea raporturilor cu Divinitatea, ordonarea relaţiilor cu semenii etc.”; 4. „folosind un stil direct, nepretenţios, autorul introduce în mod firesc cititorul într-o lume minunată, acea a credinţelor însoţite de practici mitico – magico – religioase”; 5. „opera sadoveniană, cuprinzând o adevărată pledoarie pentru un alt mod de raportare la sărbătoare, insistând asupra păstrării „cu sfinţenie” a tradiţiei valoroase, fiind conştient de pericolele care ameninţă şi condamnă la dispariţia ei”; 6. „în fragmentele referitoare la credinţele, obiceiurile şi practicile magice ce însoţeau aceste manifestări prilejuite de sărbători, adeseori se constată o împletire a fantasticului cu realul, a sacrului cu profanul într-o relaţie specială sesizată de către analiştii operei sadoveniene”; 7. „îndeletnicirile străvechi ale ţăranului român (vânătoarea, pescuitul, albinăritul, cultivarea pământului etc. ) vor fi prezentate în opera sa într-un mod documentat riguros, constituind de multe ori o sursă de „inspiraţie” chiar pentru etnograful de profesie, totul dovedeşte o cunoaştere temeinică a realităţii”; 8. „într-o deplină interdependenţă om-natură au apărut şi aşezările omeneşti (cătune, sate), răspândite la câmpie, pe dealuri şi la munte, riguros descrise de către Mihail Sadoveanu în opera sa, în aşa fel încât etnograful poate realiza o adevărată tipologie a satului românesc”; 9. „în aceste aşezări arhitectura laică şi bisericească are caracteristici proprii Moldovei, începând de la materia primă şi continuând în mod firesc cu tehnicile de construcţie, cu preocuparea pentru decor”; 10. „meşteri pricepuţi din mâinile cărora ieşeau şi hanurile (ratoşele), locuri de popas şi de odihnă, aflate la întretăierea de drumuri, precum şi morile numeroase ce se aflau pe cursul apelor, în special, construcţii având o simbolistică aparte în cadrul comunităţii, clădiri ce vor fi prezentate adeseori în povestirile4 sadoveniene”.
Acestui algoritm i se adaugă calitatea incontestabilă de etnograf, autoarea fiind absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (1956 – 196o) şi a Institutului de Istorie a Artelor din Bucureşti ( 1973 – 1977), dar şi director al Muzeului Etnografic Câmpulung moldovenesc (19l4 – 1968), director al Muzeului Judeţean Botoşani (1968 – 1978), director al Muzeului Etnografic al Moldovei din Iaşi (1978 – 1995) şi referent ştiinţific la Centrul de Conservare şi Valorificare a Creaţiei Populare Tradiţionale Botoşani (2001 – 2006). Experienţa căpătată în aceste locuri, la care se adaugă opera de cercetare alcătuită din 15 volume şi sute de articole ( vezi Silvia Lazarovici, „Scriitori şi publicişti botoşăneni”, Editura „Agata”, Botoşani, 2015, p. 399 – 401), dau cititorului siguranţa că studiul în discuţie este unul serios, documentat şi că opera sadoveniană a fost disecată cu acribia specifică unui cercetător serios.
ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.
În această după-amiază, jandarmii botoșăneni s-au întâlnit cu participanții la prima serie a celei de-a XVI-a ediții a Programului de Tabere ARC, destinat elevilor, studenților și tinerilor români din afara granițelor țării.
Centrul de Agrement Codrii de Aramă de la Agafton este una din cele nouă locații din România in care se desfășoară Programul de Tabere ARC 2025, organizat la nivel național de către Departamentul pentru Românii de Pretutindeni cu sprijinul Agenției Naționale pentru Sport și al Patriarhiei Române, în perioada 1 iulie – 2 septembrie.
Participarea jandarmilor la cele șase serii ale taberei reprezintă o bună oportunitate de a-i familiariza pe elevii și tinerii români de pretutindeni cu privire la istoria Jandarmeriei Române și a Inspectoratului de Jandarmi Județean Botoșani, competențele legale și misiunile specifice, dar și de a le prezenta procedee de autoapărare, exerciții de disciplină canină și de intervenție pentru prinderea și imobilizarea unui infractor, precum și mijloacele de intervenție și autospecialele de serviciu.
În total, aproximativ 780 de elevi și tineri români din Ucraina și Republica Moldova vor petrece zile frumoase de vacanță pe meleaguri botoșănene și vor plecat spre casă cu amintiri plăcute și cu prieteniile legate în această perioadă.
Un incendiu de vegetație uscată a pus în pericol o gospodărie din localitatea Boscoteni, comuna Frumușica. Casa și o anexă au fost la un pas de a fi cuprinse de flăcări. Pompierii de la Punctul de Lucru Flămânzi au acționat rapid și au stins incendiul înainte ca acesta să se extindă.
Au ars aproximativ 500 de metri pătrați de vegetație uscată. Cauza probabilă a incendiului a fost stabilită ca fiind folosirea focului deschis în spații deschise.
Reamintim faptul că potrivit legislației privind protecția mediului, este interzisă arderea miriștilor, a turbăriilor, a litierei pădurii, a stufului, a tufărișurilor sau a vegetației ierboase.
Atragem atenția asupra faptului că folosirea focului deschis pentru igienizarea terenurilor, arderea gunoaielor, a deșeurilor și a altor materiale combustibile pot avea consecințe grave, atât asupra mediului înconjurător, cât și asupra proprietății sau chiar vieții oamenilor.
În astfel de cazuri, flăcările se pot întinde cu repeziciune pe o suprafață mare, iar în condiții de vânt, incendiile de vegetație uscată sau de deșeuri menajere pot deveni și mai periculoase dacă se manifestă aproape de locuințe, de rețele de electricitate sau de locuri cu pericol de explozie.
Recomandăm fumătorilor să nu arunce resturile de la țigară la întâmplare (de exemplu pe geamul autoturismului) pentru că pot incendia vegetația uscată de pe marginea drumului sau copacii, iar incendiile pot ajunge la proprietăți sau, în cele mai grave situații, pot provoca și victime.
Astăzi, curtea Liceului Tehnologic „Ștefan cel Mare și Sfânt” din Vorona a fost plină de emoție, culoare și forfotă veselă. Elevi, profesori, părinți și invitați de la Inspectoratul Școlar al Județului Botoșani au celebrat împreună Ziua Școlii, un moment devenit tradiție, în care comunitatea se strânge să-și cinstească trecutul și să-și afirme valorile.
Sărbătoarea a început cu un moment solemn: un tedeum de mulțumire pentru roadele educației și pentru oamenii care au clădit această instituție, moment special care a beneficiat de un suport deosebit din partea fețelor bisericești din comună.
Bustul voievodului Ștefan cel Mare a fost împodobit cu coroane de flori, un gest simbolic de respect față de patronul spiritual al școlii și față de istoria Moldovei. Un gest care l-a făcut mândru pe primarul comunei, Sergiu Dascălu, dar și pe inspectorul general al ISJ Botoșani, profesor Bogdan Suruciuc, precum și pe toți ceilalți inspectori de specialități din cadrul Inspectoratului care au ajuns la această acțiune deosebită, respectiv profesor Irina Telișcă, profesor Tanase Ana, profesor Lucia Stefanescu, profesor Gabi Nechifor, profesor Diana Haralamb, profesor Catalin Ungureanu, profesor Gina Zala, profesor Cristian Gherasim, profesor Ursulica Teodora și profesor Badea Alina.
A urmat apoi partea cea mai vie și mai caldă a zilei: activitățile pregătite cu migală de elevi și profesori. Clasele au organizat standuri tematice, expoziții de desen și fotografie, prezentări ale proiectelor Erasmus+ la care școala este partener. S-au recitat poezii, s-au pus în scenă fragmente de teatru istoric și s-au cântat cântece tradiționale, totul într-o atmosferă de sărbătoare sinceră.
Elevii au fost în centrul atenției – cu emoții în glas, cu mândrie în privire, dar și cu zâmbete largi atunci când au primit aplauze. Profesorii și-au încurajat elevii pas cu pas, dând și astăzi dovadă de devotament și răbdare.
Totodată, au fost premiați, din partea liceului, elevii care au avut rezultate deosebite la concursuri si olimpiade, și, cu aceeași ocazie, a fost acordata o diploma de onoare pentru întreaga cariera didactică de 45 de ani doamnei învățătoare Cornelia Icușcă.
Publicitate
Nu a lipsit nici momentul discursurilor oficiale. Conducerea liceului a transmis un mesaj cald și mobilizator:
„Ziua școlii este mai mult decât o aniversare, este un prilej de recunoștință pentru trecut, de mândrie pentru prezent și de speranță pentru viitor. La mulți ani tuturor celor care fac parte din comunitatea noastră școlară – elevi, profesori, părinți și absolvenți. Mulțumim cadrelor didactice pentru implicare și devotament. Felicitări elevilor pentru rezultate și entuziasm. Recunoștință părinților pentru sprijinul acordat”, au transmis reprezentanții școlii, în frunte cu directorul unității de învățământ, profesor Ligia Marica.
Participanții au apreciat în mod special unitatea pe care astfel de evenimente o aduc în comunitate. Părinții și bunicii prezenți au privit cu emoție la evoluțiile copiilor, mândri să vadă cum școala continuă să fie un loc al educației, dar și al sufletului.
„A fost o zi deosebită. Ne-am simțit cu toții ca într-o mare familie”, a spus o elevă din clasa a XI-a, cu emoție în ochi.
În spatele acestei zile stau săptămâni de pregătiri, idei creative și multă dăruire. Pentru liceu, astfel de momente sunt parte din identitatea sa – o școală care respectă tradiția, dar rămâne deschisă spre inovație și dialog european.
La final, profesorii au mulțumit tuturor celor implicați și au dat asigurări că misiunea lor rămâne aceea de a forma nu doar elevi buni la învățătură, ci și oameni demni, cu dragoste de țară și de cultură.
În Vorona, Ziua Școlii nu este doar o zi în calendar, ci o sărbătoare a comunității. O lecție vie despre trecut, prezent și viitor.
Iată și câteva imagini surprinse cu această ocazie:
Două zile de rugăciune, jertfă și bucurie duhovnicească în inima unei comunități unite prin credință
În fiecare suflet de român, în ziua de 2 iulie, se aprinde o flacără veche și totuși neîntrerupt vie, aceea a dragostei și evlaviei față de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare. În Cătămărăști Deal, această flacără nu este doar simbolică, ci arde în inimile a zeci de credincioși care se adună, an de an, pentru a-l cinsti pe cel care a apărat cu sabia și cu rugăciunea o țară, o credință și un neam.
Aici, pe culmea acestei așezări din județul Botoșani, o biserică cu hramul Sfântului Voievod se înalță ca o strajă tăcută, ca o cetate sufletească în care oamenii vin nu doar să se roage, ci să-și amintească de rădăcini, de jertfă, de neuitare. Este prima biserică de mir din România închinată acestui sfânt, o bijuterie de piatră și duh, zidită cu trudă, vis și multă credință.
Rugăciune în ceas de seară
Marți seara, dangătul clopotelor a chemat la rugăciune. Pe cerul cald de iulie, norii se adunau, dar în biserică s-a făcut lumină: lumina candelelor, lumina cântărilor, lumina inimilor.
Vecernia cu Litie a fost săvârșită de un sobor de preoți veniți din mai multe parohii din județul Botoșani. Părintele paroh, Vasile-Emanoil Crețu, a vorbit cu recunoștință despre moștenirea lăsată și despre continuarea lucrării. Sub privirile sfântului zugrăvit în absidă, cu chip aspru dar cald, parcă toți cei prezenți simțeau că sunt parte dintr-un neam binecuvântat și viu.
Cuvinte cu putere și daruri ale inimii
La finalul slujbei, părintele protopop misionar, Daniel Constantin Țăranu, a ținut un cuvânt de învățătură cu vibrație duhovnicească, vorbind despre „coroana nevăzută a răbdării” și despre cum Sfântul Ștefan n-a fost doar un voievod al armelor, ci mai ales un voievod al rugăciunii. În tăcerea sfântă a bisericii, fiecare cuvânt cădea în inimă ca o sămânță.
Publicitate
La final, enoriașii au împărțit pachete cu bunătăți pregătite de mâini harnice, un gest simplu, dar plin de iubire. Agapa de seară a fost, ca întotdeauna, un moment de comuniune, de zâmbete, binecuvântări, îmbrățișări, copii care aleargă printre bătrâni cu baston, toți legați de același duh, cel al apartenenței.
Duminica sub cercul de lumină
Ziua de miercuri a început cu Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie. De cum s-a ridicat Sfânta Evanghelie, Lumina a pătruns în biserică. În timpul slujbei, dangătul clopotelor a reînviat o poveste cunoscută de localnici: cea a „cercului de lumină” care apare uneori în timpul furtunilor, chiar deasupra bisericii.
„Când sună clopotele în vreme de nor și vifor, parcă vălul cerului se rupe. „Am văzut cu ochii mei: un cerc alb, de lumină, se așază peste turla bisericii. Și norii ocolesc locul. De zeci de ori s-a întâmplat”, mărturisește un bătrân din sat, cu privirea înrourată.
Pentru localnici, aceasta nu este legendă, ci taină, una care nu poate fi explicată, ci doar trăită.
O parohie care zidește suflete
Parohia Cătămărăști Deal nu este doar o construcție din piatră și lemn, ci un loc unde se zidesc caractere și se nasc vocații. Aici, credința nu este o formalitate, ci un mod de viață. Părintele Emanoil Crețu, preot și duhovnic, dar și constructor, organizator și slujitor neobosit, le-a mulțumit credincioșilor pentru osteneală și implicare.
„Nu lăsăm în urmă doar ziduri, ci o mărturie a unei credințe fierbinți. Ceea ce zidim azi va vorbi copiilor noștri despre cine am fost și în Cine am crezut.”
Un voievod viu în sufletele celor care n-au uitat
Ștefan cel Mare nu este pentru Cătămărăști Deal un personaj istoric, ci un mijlocitor și un sprijin. Prin evlavie și rugăciune, chipul lui s-a mutat din paginile de carte în inimile credincioșilor.
Într-o lume în care reperele se destramă, aici se păstrează un drum bine bătătorit, drumul care urcă spre altar, spre lumină, spre Hristos. Iar în fruntea acestui drum, neobosit, veghează un domn, cu sabia în mâna dreaptă și crucea în inima lui.