Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (184)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

VIAŢA CA O PARTITURĂ

Publicitate

 

Maria Cernătescu  se află la cea de-a treia carte de poezie intitulată „Tânguiri flamande” (Editura „Letras”, Otopeni, 2023).  Absolventă de arte plastice  la clasa profesorului Corneliu Baba,  printre poeziile din cele 175 de pagini pe care le are volumul sunt strecurate şi 43 de picturi care, privite cu atenţie, sunt tot atâţi ochi care supervizează şi ajută încercarea de salvare a fiinţei poetei.  Mai mult,  prin tehnica picturală specifică Mariei Cernătescu, ele salvează logica imaginaţiei oferită de metafore. De ce s-ar fi apucat artista plastică de poezie? Citindu-i şi primele două volume, am sesizat dorinţa acută de a exterioriza acele ascunsuri ale sufletului care începuseră să nu mai încapă  într-un trup  în interiorul căruia se zbăteau amintirile. Plecată de la ţară şi având experienţa sapei care intra adânc în solul călcat în copilărie, Maria Cernătescu a ştiut să înlocuiască sapa cu penelul şi metafora ca intensităţi trăite ale clipelor ce i s-au dat. Săpând adânc în timpul individual au rezultat aceste flori ale sufletului: poemele şi picturile. Victor Eftimiu spunea, la 1921, că „dacă n-ar fi muzica, n-am putea aprecia farmecul tăcerii”. Parafrazându-l şi gândind la arhitectura cărţii în discuţie am putea declara  că  „dacă n-ar fi poezia, n-am putea aprecia farmecul picturii”. Pentru început să remarcăm că poezia este un adaos la pictură şi reciproc, cu scopul de a demonstra că  ideea de timp nu şi-a pierdut consistenţa ca rezultat al sublimării amintirilor. Dacă în pictură există o statică impusă, din care  ca nişte exuvii îşi fac loc ochii, versurile vin în compensaţie cu cinetica ideilor prin care, voit sau nu, Maria Cernătescu se ridică pe sine: „Mi-aş strânge anii care mi-au trecut, / Prin lumea asta mică şi înfrântă, / Într-un pocal ce-l meşteream din lut, / Ca să-mi înghită rostul ce mă-nfruntă. // Aş aduna în poală albă anii, / Ce mi-au cusut cu fire de mătase, / Un fel de rost, ca-ntr-o sfinţire, danii, / Legate-n colţul de basma cu oase. // Mi-aş număra şi nopţile cu iele / Din hore magice răsfrânte-n vise, / Şi-aş aduna revolte, să mă-nşele, / Când doruri frânte-n zbor sunt şi ucise.” (Pocalul vieţii).

V-aţi imaginat vreodată comportamentul unei bărci zvârcolindu-se în valuri sau o pasăre năucă-n zborul ei?  Aţi auzit tânguitul argintului sub efectul flăcărilor produse  de aurar? Aceasta este Maria Cernătescu şi nu o spun eu, o spune chiar poeta.  Din mulţimea de sentimente pe care le poate pune în evidenţă tânguirea, Maria Cernătescu a ales nădejdea la care a adăugat pentru consistenţă şi câteva grame de durere alături de alte câteva grame de dragoste.  Autoarea ştie foarte bine că tânguirea  se face într-o singurătate  impusă, şi că aceasta vine de undeva din termenii biblici, ea folosind-o ca o întoarcere la Dumnezeu, de aceea  eu sesizez aici o poezie a curgerii de sine. Pentru ca poemele să aibă  saturaţia culturală evidentă, volumul  beneficiază şi de o asociere cu tehnica flamandă (poemele ca nişte straturi de umbră emanatoare de irizări în griuri peste care vin picturile ca nişte straturi de culori):

Publicitate

„Şi iarăşi împletesc în brâu, culoare, / Şi iarăşi alba clipă se răceşte / Când norii fulguiesc doar în poveste, / Iar sus, pe creste vor să se însoare. // Şi iarăşi umbra dorului se-aşterne / Când lampa în văzduh se odihneşte / Şi-n râul limpede, pe mal se potriveşte / Cu visul renăscând un gând alene. // Şi iarăşi paşii grei, în lut fac urme / Când umbra se coboară-n asfinţituri, / Iar colbul lunii, trist printre urcuşuri, / Adapă cerul argintiu în brume. //  Şi iarăşi zbor în doruri trecătoare, / Printre văpăi de inimi-ngemănate, / Mă rup în acolade-ndurerate, / Brăzdând pustiul, peregrin sub soare. // Şi tot e viu ca gândul din poveste / Când trece-n pas, o horbotă stelară, / Amestec de lumină-ntâia oară, / În huma stinsă care ne vorbeşte. // Şi iarăşi călător printre ofrande, / În tânguiri pe pânzele flamande!”(Tânguiri flamande)

Poemele sunt un fel de procese verbale ale vieţii, ca o presimţire a apropierii de „timpul humii”, un fel de nou răsărit al apusului.  De aceea domină alternanţa dintre abundenţa de cuvinte albe (floare albă, poduri albe, noapte albă, plete albe,  poeme albe, iele albe,  alb curcubeu,  ceasul alb, clopot alb,  gânduri albe, vise albe etc.)  şi derivate ale lutului ( zdrobiţi în lut, lutul dat cu dobândă,  lutul desprins dintr-un alb curcubeu,  altar de humă,  ariditatea lutului,  goliciunea de lut,  lutul prins în doruri, , vis de humă,  adâncuri de humă,  plânsete în humă, lutul negru, lumă nestinsă etc.).

Prin acest volum, ca şi prin celelalte două, Maria Cernătescu ne demonstrează cu succes că este o poetă şi o artistă vizuală a timpului său, trăindu-şi viaţa ca pe o partitură. Reţin două versuri    care o caracterizează pe deplin: „M-am prins în partitura vieţii / ca un fluture ce zboară stingherit”.

Publicitate

 

 

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 17 noiembrie 2024

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 17 noiembrie 2024, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 17 noiembrie 2024:

Loto 6/49: 40, 15, 37, 22, 16, 7

Publicitate

Loto 5/40: 23, 15, 18, 4, 17, 31

Joker: 1, 38, 24, 15, 42 + 10

Noroc: 1 9 1 7 6 0 9

Publicitate

Noroc Plus: 4 6 7 0 1 9

Super Noroc: 1 5 5 3 4 7

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit Ziua Mondială a Bunătății între persoanele cu dizabilități de la Leorda

Publicat

Publicitate

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit la finele săptămânii ziua de 13 noiembrie, Ziua mondială a Bunătății, alături de rezidenții de la Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sf. Daniel” de la Leorda.

După cum au explicat reprezentanții Penitenciarului Botoșani, pentru câteva ore, deținuții au uitat de zidurile unității și au semănat bunătate în inima celor care au mare nevoie de o mângâiere.

Aici au fost întâmpinați cu multă căldură indiferent de statutul lor, iar atmosfera nu i-a lăsat indiferenți.

Publicitate

Împreună au exersat compasiunea, altruismul și s-au pus în serviciul celor din centru, fără un câștig personal, dorind a dărui și a face bine dincolo de propria persoană. Au dat o mână de ajutor în gospodăria instituției și au socializat cu beneficiarii.

Interacțiunea i-a determinat să reconsidere greutatea pe care considerau că o resimt datorită încarcerării.

„Ne plângem noi câțiva ani, dar aici au un contract pe viață”, a declarat unul dintre participanți, impresionat de particularitățile celor aflați în grija centrului.

Publicitate

“Experiența trăită a avut un dublu rol, acela de a depune un efort conștient pentru a răspunde cu blândețe celor aflați în nevoie, dar mai ales de autoreflecție și conștientizare a propriilor priorități și valori.

Contrar stereotipurilor și cei din penitenciare au capacitatea de a fi buni, natura umană nelimitându-se doar la greșelile pe care le-au comis. Manifestarea empatie și a compasiunii pot fi acțiuni transformatoare, putând duce chiar la o schimbare profundă a perspectivei asupra vieții. Bunătatea nu costă nimic, dar înseamnă totul”, a transmis Penitenciarul Botoșani pe pagina de socializare.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (300)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Reţin din articolele publicate: Horia Gârbea – „Dacă bătrâneţea este o „obligaţie” a fiecăruia, măcar să ne păstrăm tinereţea de gândire şi să îmbătrânim frumos”; Maria Grădinaru – „Privesc peste acoperişurile ude înspre copilăria mea”; Adrian Alui Gheorghe – „Când vor să afle ceva / rostogolesc un măr, / care putrezeşte / până la adevăr”; Adrian Alui Gheorghe – „Timpul lasă dâre / ca balele de melc / pe frunze de mentă”; Adrian Alui Gheorghe – „Istoria putrezeşte în burta timpului / ca viermele în guşa păsării”; Adrian Alui Gheorghe – „Ascult glasul unei lumânări”; Mihaela Stanciu – „În preajma copiilor, frumosul nu trebuie căutat cu lupa pentru că puii de om sau puii de pisică şi peşte au aceeaşi candoare, chiar şi atunci când se lasă conduşi de idei năstruşnice”; Nicoleta Milea – „Poezia e ceva inefabil, grav şi tulburător”; Iulian Bitoleanu – „o specie extravagantă, rondelul”; Ella Leynard – „Cei veniţi fără smerenie / după un timp pleacă singuri”; Goethe – „Tot omul are, oricum ar fi / Un ultim noroc şi o ultimă zi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  O definiţie  a timpului dată de poeta  Anisia-Maria Pirontea: „E-atât de rege şi de prinţ, / E-atât de vrăjitor,/ E-atât de foc pâlpâitor, / Când suflu-n el şi clipe mor”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  Nicoleta Milea, într-o cronică, reia un punct de vedere al lui Constantin Noica despre poet şi poezie: „Poate fi tânărul de la sine poet? Este poezia o simplă îndeletnicire? Sau undeva ea este şi explozia unei acumulări care e fie a anilor, fie, mai ales, a culturii? La aceste întrebări, cine se dedică scrisului este dator să răspundă făptuind, asumându-şi cu un plus de luciditate şi sporită dăruire actul creaţiei şi al devenirii întru fiinţă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Compozitoarea Carmen Maria Cârneci, fiică a poetului Radu Cârneci şi sora poetei Magda Cârneci, acordă un amplu interviu (pp. 12-13) lui Ion Bogdan Ştefănescu. Fiind întrebată ce reprezintă Enescu pentru ea, răspunde: „Enescu este compozitorul matcă; expresia-unicat al filonului autohton; modelul de esenţializare – stilizare – recompunere în spiritul folclorului românesc în bună înţelegere cu toate curentele europene; genial generator de timbralitate elevată, de melodie mereu încărcată de expresie, de orchestraţie complexă, densă, în acelaşi timp rafinată. Un maestru absolut”;  Rugată să enunţe câte un vers  din opera tatălui şi a surorii sale, Carmen Maria Cârneci  răspunde: al tatălui – „Iubirea-i axul cerurilor toate”, al surorii – „O mână imensă mă poartă în palmă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.    Savu Popa publică poemul de întindere „Bunica şi gerul”. Merită  să reţinem: „… cu paşi de mâţ negricios, sfrijit, / Gerul urca tiptil scările, ajungea în dreptul ei, / I se gudura la picioarele-i învelite-n ciorapii de lână călduţi, / Apoi, ea îi căuta privirea, îşi vorbeau astfel, / De la ochi la ochi, / Ochii de prescură ai bunicii şi ochii de funingine ai gerului / Contopiţi într-o îmbrăţişare albastră, / Apoi, ea răsufla uşurată, înfiorând cerul, iar luna prindea a se roti rar, / Precum roata cea mică de la fântâna bătrână, patriarha satului…”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Horia Gârbea, umblând „Cu mască, fără mască, prin literatura română”,  ne  înştiinţează că Stan V. Cristea a scos volumul „Eminescu. Reflectări în lumina actualităţii” (Editura „Aius”, 2024). Reţin: „Astfel, Stan V. Cristea realizează o incursiune în exegeza eminesciană prin lucrări semnate de Constantin Cubleşan (patru volume publicate de-a lungul a opt ani), Lucian Boia, Nicolae Georgescu, Ana Dobre, Cassian Maria Spiridon, Iulian Bitoleanu, Zenovie Cârlugea, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu. Istoricul oferă astfel publicului fişe de lectură amănunţite ale acestor eminescologi ocazionali sau de cursă lungă. Chiar dacă se referă la lucrări de importanţă diferită, Stan V. Cristea păstrează acelaşi ton, descriptiv şi obiectiv, de cronicar adecvat subiectului, nu polemizează cu autorii, ci expune calm şi temeinic conţinutul fiecărei încercări, indiferent că e vorba de un dicţionar al „oamenilor din viaţa lui Eminescu” (Z. Cârlugea) sau de „hermeneutica exegezei” la Eminescu (Constantin Cubleşan) şi aşa mai departe. Rezultă o sinteză utilă la care poate apele oricine doreşte să afle cam ce s-a scris despre poet în contemporaneitatea imediată”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Ella Leynard despre tăcere în poemul „Biblioteca tăcerii”:Toate sensurile importante ale tuturor cuvintelor / s-au refugiat, repudiate de multe ori, în tăcerea / pe care dacă am şti să o citim, / am descoperi biblioteca nescrisă a umanităţii / de la începuturi până astăzi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   La rubrica intitulată „Cărţi”, revista acordă patru rânduri şi volumului botoşăneanului Mihai Babei, „Vreau să fiu vreau să nu uit” (Editura „Detectiv literar”): „Un volum de versuri generos recomandat de Marius Chelaru prin prefaţă şi Cassian Maria Spiridon pe ultima copertă. Deşi e în pragul vârstei de 75 de ani, Mihai Babei este un debutant recent (2020, adică la 70). Acest aspect insolit e chiar mai interesant decât textele lirice propriu-zise în care „bălteşte neliniştea”;

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Șofer din Hilișeu Horia dus la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge după ce a fost prins beat la volan

Publicat

Publicitate

Polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 6 au oprit pentru control, pe drumul comunal din comuna Hilișeu Horia, un autoturism condus de un bărbat de 56 de ani, din aceeași localitate.

Având în vedere că emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, bărbatul a fost transportat la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei exacte.

Publicitate

“Cercetările continuă sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Botoşani, Delia Nenişcu.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending