O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Dan Berindei în eseul „Noi şi reaşezarea lumii”: „Situaţi într-o zonă nevralgică, „în calea răutăţilor”, sarcina noastră, a românilor, este dificilă. Experienţa istorică ne aminteşte această realitate. Înainte de toate, trebuie să ne păstrăm identitatea şi să găsim în ea simţămintele de unitate necesare oricărei naţiuni. Mai trebuie să ne păstrăm sentimentul naţional, dorinţa individuală de a fi parte a mersului înainte, educaţia naţională nefiind doar o formulă, ci o absolută necesitate, mai ales atâta vreme cât sunteţi confruntaţi cu sentimente ale altora care pun sub semnul întrebării evoluţia noastră. Una din regulile de bună convieţuire ale viitorului este tocmai asigurarea unui nivel de civilizaţie mondial lipsit de discrepanţe. Atât timp cât există inegalităţi fără limite între şi înăuntrul comunităţilor umane echilibrul atât de necesar umanităţii nu poate fi realizat” (vezi „Contemporanul – ideea europeană” nr. 4 din 2017);

Grigore Ilisei definind „omul înger”: „Sunt oameni sortiţi să însemne trecerea lor prin lume cu fapte alese, dar hărăziţi totodată cu un fel de pioasă discreţie. Aceşti pământeni fost-au chemaţi de Domnul să se dăruiască semenilor potrivit pravilei sfinte. Rostul lor pe lume e şi acela de a fi îngeri păzitori. Se află tot timpul în preajma celor încredinţaţi spre proteguire. Săvârşesc misiunea cu devoţiune exemplară şi nu aşteaptă răsplata, după cum o şi mărturisesc gesturilor lor exterioare, dar mai ales cele interioare. Parcă nici nu le simţi prezenţa. Se percepe totuşi stins, dar binefăcător, bătaia protectoare a aripilor cele îngereşti” („Lumina” din 10 ianuarie 2014);

1. Georgescu, în Tribuna învăţământului” nr. 1249 din 2014, despre istorism: 1.”istoria este sinteză”; 2. „are mereu înainte un scop dominant”; 3. „poate fi cât de scurtă”; 4. „caută o coerenţă exterioară, adică se impune din afară, dinspre autor ori dinspre sistemul de gândire , viziune etc.”; 5. „impune un dialog local”; 6. „drumul istoriei este lung şi nesfârşit”; 7. „implică segmentul de dreaptă”; 8. „istoria este izvor”; 9. „ea vine spre tine, irigă, înrâureşte, aduce creşterea (precum un izvor)”; 10. „de istorie te poţi sătura la un moment dat”; 11. „caută şi cercetează „izvoare”, arhive, creându-şi structurile ei auxiliare”; 12. „istoricul ia decizii” etc.;

Nicolae Breban, în dezbaterea de la Realitatea TV şi publicată în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 4 din 2017: 1. „Scriitori străini care au învins la Paris au avut 10, 15, 20 de ani de penumbră. Cioran spunea că e nevoie chiar de 30 de ani de anonimat, de luptă, pentru că Parisul a fost şi este încă capitala europeană a culturii. Parisul are ceva ce nici un alt oraş-capitală  din Europa nu are şi anume capacitatea de a afirma scriitori străini. Mari scriitori englezi, italieni, sud-americani, nemţi şi români sau ruşi au fost afirmaţi la Paris. Nu la Berlin, nu la Madrid, nu la Roma. Din păcate, la ora actuală, sub influenţa americană, Parisul îşi pierde puţin această capacitate”; 2. „Unii foşti amici ai mei, dl Pleşu şi alţii, dau din umeri şi râd de valorile româneşti! Dl Pleşu şi-a permis să râdă de Octavian Goga, spunând că din toată opera lui Goga – Goga pe care marele critic Călinescu l-a făcut „mesianic” şi „genialoid” – a găsit un singur vers memorabil. Din toată opera lui Goga! Sigur, eu nu-i acuz pe sudici, pe munteni. Unul dintre cei mai buni prieteni ai mei e valah, e muntean. Dar  dl Pleşu şi alţii de nivelul lui uită că domnul Octavian Goga, la 1905, în plină capitală a tiraniei maghiare faţă de noi, ardelenii, a înfiinţat o revistă unde a publicat poezii româneşti! Colegii lui Goga din Bucureşti au publicat la Constantinopol sau la Moscova poezii româneşti? Iată, a fost mişcarea noastră ardeleană, Şcoala Ardeleană, care a adus, din nou, argumente ale originii latine la Vatican, care, din nou,  a adus scrierea latină”; 3. „Eu cu Eugen Simion şi câţiva scriitori, şi Augustin Buzura, după Revoluţie nu ne-am amestecat în politică. Unii colegi, Dinescu, Pleşu, Manolescu, au intrat în politică şi n-au făcut nimic, au stat în Parlament degeaba, iar pe urmă s-au retras în cultură. Şi acum unii dintre ei, afiliaţi GDS-ului, au început să murdărească vârfuri ale culturii române”;

Dumitru Horia Ionescu, în „Lumina” din 4 mai 2017, definind „nostalgia”: „…e asemenea unui dulap uitat în garaj, plin de lucruri vechi, care apar şi dispar, care se văd sau se pierd după uşa veche a dulapului, te fac să roşeşti, să te bucuri, să te clatini sub povara lor sau, luate în seamă, să nu se mai dezlipească de tine. E greu, chiar inutil, să vrei să faci ordine în acest dulap, să laşi lucrurile bune şi să le arunci pe celelalte. Pentru că primele nu stau cuminţi unde le-ai pus, te ciupesc atunci când te aştepţi mai puţin, iar celelalte nu se lasă aruncate. Refuză să fie reciclate, şterse fără echivoc din memorie. În faţa unei asemenea evidenţe, mă gândeam mai departe, ai nevoie de curaj pentru a sta în faţa dulapului cu nostalgie”;

Bogdan Creţu despre “GENERAŢIA `60”: 1. “abstracţionismul, conceptualismul şi nonfigurativul, sub influenţa lui Nichita Stănescu, domină discursul liric al acestei generaţii;     2. “este o replica firească la realismul socialist al anilor `50”; 3. „este generaţia care recuperează direct şi ostentativ marile teme”; 4. „este o poezie a obiectelor îndelung contemplate prin descriere poetică”; 5. „este o poezie a realului banal, dar în care se citesc, ca într-o hologramă, semnele unor sensuri adânci ale lumii”; 6. „Zone ale concretului au devenit poetice prin absorbţia lor într-un discurs perfect conştient de sine însuşi”; 7. „începe să vadă realitatea ca pe o operă de artă, asemenea lui Swann a lui Proust”; 8. „o literatură care nu imită realul ci îl instituie”;

1. Georgescu, în „Tribuna învăţământului” nr. 1249 din 2014, despre enciclopedism: 1. „enciclopedia este analiză”; 2. „se înşurubează alfabetic în termeni”; 3. „poate fi cât de lungă, cu reeditări, completări, aduceri la zi”; 4, „are o coerenţă interioară, în sensul că ce scrie la litera „A”, se potriveşte firesc cu ce scrie la celelalte litere”; 5. „impune un dialog cu universalitatea”; 6. „drumul enciclopediei este infinit”; 7. „implică cercul”; 8. „enciclopedia este fântână”; 9. „la ea vii tu, intervine o selecţie, apare simţul alegerii, al „chemării” (ca şi cum ai veni la o fântână)”; 10. „de enciclopedie nu te poţi sătura, imediat ce i-ai simţit chemarea”; 11. „elaborează ediţii critice, bibliografii, biografii”; 12. „enciclopedismul doar desfăşoară lucrurile” etc.;

Prin însemnările mele găsesc nişte caracteristici ale  genului  diaristic. Cu regretul că nu am evidenţiat cui aparţin, le redau aici: 1.”este prin excelenţă un gen al sinelui, al eului profund”; 2. „diaristul nu face literatură, ci, pur şi simplu, se confesează”; 3. „un jurnal intim poate intra în categoria genului diaristic”; 4. Tudor Vianu: „jurnalul intim în Europa începe cu „Meditaţiile” lui Marc Aureliu”; 5. „este un gen fără reguli ce are „oroare” de literatură”; 6. „el trebuie să convingă, nu să placă”; 7. „când începe să placă, jurnalul moare şi începe literatura”; 8. „stilul diaristic este unul spontan, nu autentic”;