Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (180)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Gabriel Liiceanu a publicat, cu ceva timp în urmă, un text intitulat „România gurilor ştirbe”. Bogdan Creţu, în „Contemporanul-ideea europeană” nr. 3 din 2017, îi răspunde publicând „Halena poporului şi ambra intelectualului”. Reţin: 1. „Fac un efort (riscant!) să-l rezum. Gura ştirbă e simbolul primitivismului mereu gata să comită răul (ca în tabloul lui Bosch, reprodus în text, în care cei care îl duc pe Christos spre crucificare au guri supte, lipsite de dinţi); există şi excepţii, unii oameni au ajuns ştirbi căzând victime unor torţionari (Noica, de pildă, dar ştirbenia lui nu respingea, pentru că ucenicul îl iubea; victimele de la Piteşti, de exemplu…). Urmează o poză cu nişte protestatari de la Cotroceni; o doamnă îşi etalează dentiţia sincopată”; 2. „Să contempli arogant, din realitatea ta pomădată, de filosof al elitei, gurile ştirbe ale unor oameni săraci şi nenorociţi, a căror problemă (de supravieţuire), chiar instrumentată politic, există şi e cel puţin la fel de legitimă ca dilemele tale teoretice – e semn de atrofiere nu doar a empatiei elementare, dar şi a măsurii. Patetismul, principalul registru al scrisului lui G.L., l-a făcut să mai comită un pamflet întunecat şi revoltător, lipsit de calmul gândirii echidistante”; 3. „Cealaltă parte a realităţii, care presupune multă mizerie, umilinţă, disperare, care mai şi emană o halenă  ce se amestecă neplăcut cu ambra discretă a intelectualului rafinat, nu are dreptul, în hidoşenia ei, care cam strică imaginea elitei subţiri. Dl Gabriel Liiceanu uită că politicienii pe care i-a slujit fără nuanţe până în al 23-lea ceas au scos 25% din  dinţii şi măselele sănătoase ale acestor oameni, atunci când le-au tăiat veniturile”;4. „Cum discursul lui G.L. e cel mai adesea moralizator, cum domnia sa combate pe teme etice, prestaţia sa morală nu are cum să nu intre în discuţie. E ştiut că şi-a asumat opţiunile politice în termeni absoluţi, că şi le-a idealizat, până în ultima clipă. Renghiurile temperamentului său romantic îl fac să vadă figuri ilustre în personaje necioplite, deşi pozitive într-un anumit moment, dar detractate ulterior şi iadul în ticăloşii reparabile”; 5. „În fine, Gabriel Liiceanu de azi nu mai e Gabriel Liiceanu din anii `90, după cum nici lumea de azi nu mai e cea de acum două decenii: nu e suficient să vitupereze anticomunist, să invoce numele lui Noica şi să apese un pic pe metaforă, ca să devină credibil”;

Publicitate

 

George Banu, în „Dilema veche” nr. 685 din aprilie 2017, despre Roland Barthes în eseul „Fotografia şi moartea”: „Roland Barthes îşi va pierde mama, ceea ce îi va perturba complet existenţa, dar, în numele dorinţei de a-i rămâne apropiat, el va scrie unul din cele mai frumoase eseuri, ultimul, de altfel, un eseu testamentar „La Chambre claire”. Pentru a revizita trecutul, Barthes inversează termenul de „chambre obscure”, ce defineşte tradiţional, aparatul fotografic, în „chambre claire” , acordându-i dreptul la lumină, la claritatea la care de obicei e disociat”;

 

Publicitate

Bogdan Ghiu, în „Observator Cultural” nr. 447 din 2014, despre „Generaţia `80”: a) ca individualizare – „acţiune colectivă fără colectivism”; „concurenţă prin emulaţie”; „invidie creatoare”; „concurenţă admirativă”; „bucurie faţă de performanţele celuilalt”; b) cum trebuie văzută: „ca o creaţie în sine”; „ca un model socio-cultural aparte”; „ca un colectiv de emulaţie”;

 

Adina Popescu, în „Dilema veche” nr. 685 din aprilie 2017,  introduce în vasta clasificare a familiei şi pe cea „disfuncţională”: „Alături de aceste minunate familii tradiţionale, există familiile „disfuncţionale” (sau cel puţin aşa le numeşte societatea) care nu sunt croite după aceleaşi tipare pentru că fiecare îşi are drama şi specificul ei. Părinţi plecaţi la muncă în străinătate, de multe ori unul hăis şi altul cea, copii crescuţi de bunici. Părinţi separaţi, dar nu divorţaţi, fiecare încercând să se reinventeze pe sine. Părinţi divorţaţi, într-un război continuu, copii pasaţi de la unul la altul (în mod ciudat, chiar şi după finalul unei relaţii, comunicarea se face tot prin copii). Părinţi recăsătoriţi, a doua, a treia oară,, copii crescuţi de taţi vitregi, pe care nu-i pot numi tată şi le spun Gigi sau Costel, sau mai rar, de mame vitrege. Copii crescuţi de mame singure, taţi care suferă şi au obsesii pentru că „nu mai au acces” suficient de mult la copii. Părinţi detaşaţi de fosta lor relaţie, părinţi frustraţi şi încărcaţi de resentimente după fosta lor relaţie, copii care suferă la fel în ambele cazuri. Mai nou, copii crescuţi de două mame sau de doi taţi”;

Publicitate

Mihai Zamfir, în România literară” nr. 15 din 2017, despre Brâncuşi şi Noica în eseul „Specific naţional”, eseu scris în urma lecturării volumului „Noica şi Brâncuşi” de Ion Pogorilovschi: „Alăturarea celor două nume ascultă şi de altă logică: e vorba de biografia lor, Brâncuşi a făcut naveta Paris – Oltenia doar câtă vreme ţara noastră nu fusese ocupată de sovietici; a rupt după aceea orice relaţie cu noile autorităţi de la Bucureşti, care l-au taxat imediat drept transfug, formalist şi decadent. Exilul parizian a salvat însă omul şi artistul. Noica a avut, în schimb, tristul privilegiu de a fi arestat şi torturat, de a suferi domiciliul obligatoriu şi de a se salva in extremis cu preţul izolării la Păltiniş şi al renunţării la orice activitate publică. Scrisorile lui Brâncuşi adresate prietenilor mărturisesc un anticomunism tenace şi fără fisuri; iar sentimentele lui Noica faţă de comunism mi se par uşor deductibile. E interesant să observăm că cei doi creatori pe care exegeza contemporană îi identifică drept figuri tipice ale spiritualităţii noastre n-au fost indiferenţi la politică, ci au reacţionat spontan la tragedia trăită de ţara lor”;

 

Ştefan Cazimir, în România literară” nr. 15 din 2017,  scrie despre liber-schimbismul  din lume. Face referire şi la un  astfel de partid din Canada, „Partidul Rinocerilor”, înfiinţat în 1963 de medicul şi scriitorul Jacques Ferron: „Cu privire la platforma formaţiunii, unul dintre liderii săi a descris-o ca fiind construită din lemn şi înaltă de două picioare. Din obiectivele cuprinse în ea, iată o sumară selecţie: abolirea legii gravităţii; reducerea vitezei luminii, întrucât se deplasează mult prea repede; instituirea englezei, francezei şi analfabetismului drept limbi oficiale ale Canadei; desfiinţarea mediului ambiant, deoarece e greu să-l păstrezi curat şi ocupă prea mult spaţiu; anexarea la Canada a Statelor Unite, cu scopul de a ridica temperatura medie cu un grad Celsius; interzicerea iernilor aspre; acordarea dreptului la grevă şomerilor ş.a.m.d. Promisiunea, în fine, care le rezumă pe toate: a nu-şi respecta nicio promisiune! În 1980, Partidul Rinocerilor a declarat război Belgiei, pe motivul că Tintin, îndrăgitul erou al unui serial de benzi desenate, ucisese un rinocer în Congo. S-au pretins ca despăgubiri o cutie cu stridii şi o ladă cu bere, pe care Ambasada Belgiei la Ottawa s-a grăbit să le livreze celor în drept”;

 

 

 

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Cuvios Grigorie Decapolitul de la Bistriţa Vâlcii

Publicat

Publicitate

Sfântul Grigorie s-a născut în anul 780 într-o familie înstărită şi deosebit de evlavioasa. A mers la şcoală încă de mic străduindu-se să acumuleze cât mai multă învăţătura. În acelaşi timp dovedeşte o mare atracţie către Biserică. Când a ajuns la vârsta căsătoriei, părinţii au hotărât să-l însoare, dar el simţind chemarea Duhului, a fugit lepădându-se de cele lumeşti.

A mers într-o aşezare monahală din Decapole, unde era egumen Simeon, un unchi din partea mamei. Aici a rămas timp de 14 ani, avându-l pe acesta părinte duhovnicesc. Dorul către frumuseţile pustiei l-a îndemnat să se retragă singur într-o peşteră şi să se nevoiască. De aici, „îmbunătăţitul sihastru”, pentru a lua apărarea sfintelor icoane, face mai multe călătorii în Asia şi la Constantinopol. Pleacă apoi la Roma, străbătând totodată şi alte oraşe din Apus. Peste tot Sfântul Grigorie ia apărarea cinstitorilor sfintelor icoane şi vine în ajutorul semenilor săi bolnavi şi necăjiţi, vindecându-i, mângâindu-i, iar pe alţii întorcându-i la Hristos.

Se întoarce în Răsărit aşezându-se la Tesalonic, unde devine în scurt timp foarte cunoscut, datorită darului primit de la Dumnezeu de a prezice viitorul şi datorită puterii asupra demonilor. Tot aici primeşte sfântul şi Taina Preoţiei. Către sfârşitul vieţuirii pământeşti, Dumnezeu i-a dat o boală grea. A trecut la cele veşnice în ziua de 20 noiembrie 842. În scurt timp mormântul său devine foarte cunoscut, datorită minunatelor vindecări ale celor ce veneau cu credinţă şi se rugau sfântului.

Publicitate

Moaştele sale au fost duse apoi în Constantinopol, unde au rămas pâna în jurul anului 1453, când oraşul a fost cucerit de turci. Spre sfârşitul secolului al XV-lea, banul Barbu Craiovescu, „cu multă cheltuială” a cumpărat sfintele odoare şi le-a adus în Oltenia, aşezându-le în Manastirea Bistriţa, ctitoria familiei sale şi locul unde el însuşi s-a călugărit, sub numele de Pahomie. De-a lungul secolelor creştinii au arătat o cinste deosebită moaştelor sfântului, venind cu evlavie şi închinându-se lor.

Chiar dacă, încă de la aducerea în ţară a moaştelor sale, Grigorie a fost cinstit de către locuitorii Olteniei ca sfânt, abia la 28 februarie 1950, Sfântul Sinod a hotărât generalizarea cultului său în toată Biserica noastră. De atunci el este prăznuit

Publicitate
Citeste mai mult

Economie

E gata: Începem să spargem munții pentru a lega Moldova de Transilvania. Toate loturile MONTANE de pe Autostrada A8, scoase la licitație

Publicat

Publicitate

De astăzi, toate loturile montane de pe secțiunea montană de pe A8 sunt în licitație de Proiectare și Execuție, odată cu lansarea de astăzi în SEAP a lotului Grințieș-Pipirig. Anunțul a fost făcut de  președintele Consiliului de Administrație al CNIR, Cătălin Urtoi.

1.Lotul 1C Sărățeni-Joseni (32,4 km) – Publicat în SEAP.

Termen pentru depunere ofertelor : 16.12. 2024

Publicitate

2.Lotul 1D Joseni-Ditrău (14,4 km) – Publicat în SEAP.

Termen pentru depunerea ofertelor : 18.12.2024

3.Lotul 2A Ditrău-Grințieș (37,9 km) – Publicat în SEAP.

Publicitate

Termen pentru depunerea ofertelor : 19.12.2024

4.Lotul 2B Grințieș-Pipirig (31,5 km) – Publicat în SEAP.

Termen pentru depunerea ofertelor: 15 Ianuarie 2025

Publicitate

La aceste patru loturi se adaugă loturile Miercurea Nirajului-Sărățeni și Pipirig-Leghin care sunt în licitație de Proiectare și Execuție la CNAIR, care după finalizarea acestei etape vor trece la CNIR.

“Odată cu finalizarea acestei etape, pot să răspund celor care m-au întrebat în ultima perioadă de ce secțiunea montană și nu Motca-Leţcani-Ungheni?

Deoarece secțiunea montană este mult mai dificilă din toate punctele de vedere, iar strategia pe care am gândit-o împreună cu cei din asociația #HaiCaSePoate în februarie 2022 și pe care am prezentat-o domnului ministru Sorin Grindeanu și premierului Marcel Ciolacu a fost ca până în noiembrie 2024 să avem acest tronson de la Miercurea Nirajului la Leghin în licitație de Proiectare și Execuție!

Dar asta nu înseamnă că am abandonat tronsonul Motca-Leţcani-Ungheni, iar vineri este pe ordinea de zi a Consiliului de Administrație CNIR pe care îl conduc din poziția de președinte și în care urmează să fie aprobată necesitatea și oportunitatea demarării licitației de Proiectare și Execuție!

Închei spunând doar atât: Tot respectul pentru ministrul transporturilor Sorin Grindeanu care s-a ținut de cuvânt în acești aproape trei ani de zile cu privire la Autostrada UNIRII-A8! Urmează o perioadă complicată, cea a licitației, dar o vom depăși! În perioada Decembrie 2026 – Decembrie 2030 va fi predată etapizat această autostradă!”, a transmis președintele Consiliului de Administrație al CNIR, Cătălin Urtoi.

Citeste mai mult

Economie

Lege adoptată în Parlament: Operatorii economici nu mai trebuie să elibereze bon fiscal la plățile cu cardul

Publicat

Publicitate

În cel mai scurt timp operatorii economici nu mai trebuie să elibereze bon fiscal la plățile cu cardul. Prevederea se regăsește într-un proiect adoptat luni de plenul Camerei Deputaţilor.

Propunerea legislativă a fost adoptată cu 163 de voturi „pentru” şi 51 de abţineri.

Publicitate

Proiectul are ca obiect de reglementare modificarea şi completarea art.1 din OUG nr.28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale.

Soluţiile legislative preconizate au în vedere eliminarea obligaţiei utilizatorilor aparatelor de marcat electronice fiscale de a elibera, din oficiu, bon fiscal pentru încasările realizate prin utilizarea cardurilor de credit/debit.

Obiectivul este optimizarea operaţiunilor şi reducerea costurilor aferente, consecutiv stimulării inovaţiei şi dezvoltării tehnologice.

Publicitate

În cazul echipamentelor nesupravegheate de tipul automatelor comerciale ce funcţionează exclusiv pe bază de plăţi cu cardul, aparatul de marcat electronic fiscal nu este obligatoriu.

Scutire de la emiterea facturii pentru mai multe operațiuni

Deputaţii au adoptat un amendament, iniţial respins, care modifică articolul 319 (referitor la facturare), alin.(10) lit.a) din Legea nr. 227/2015 privind Codul Fiscal, potrivit căruia:

persoana impozabilă este scutită de obligaţia emiterii facturii pentru mai multe operaţiuni, cu excepţia cazului în care beneficiarul solicită factura.

Publicitate

Între aceste operațiuni sunt:

  • livrările de bunuri prin magazinele de comerţ cu amănuntul şi prestările de servicii către populaţie, pentru care este obligatorie emiterea de bonuri fiscale
  • livrările de bunuri şi prestările de servicii către populaţie efectuate prin echipamente nesupravegheate de tipul automatelor comerciale ce funcţionează exclusiv pe bază de plăţi cu cardul,

conform OUG nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.

Scopul acestui ultim amendament este acela de a simplifica operaţiunile comerciale aferente tranzacţiilor efectuate prin carduri de credit sau debit, potrivit Agerpres.

De ce au fost aprobate modificările legislative

În contextul modificării legislaţiei care elimină obligaţia de a emite bon fiscal pentru aceste tranzacţii, ”este necesar să eliminăm şi obligaţia de a emite factură, pentru a evita suprapunerea unor proceduri administrative inutile”, arată în motivare iniţiatoarea acestuia, deputata USR Cristina Prună.

Emiterea unei facturi în locul bonului fiscal ar crea o povară birocratică suplimentară pentru comercianţi, contrară obiectivului de simplificare pe care proiectul de lege îl urmăreşte. În acest sens, amendamentul propus urmăreşte să asigure o fluidizare a tranzacţiilor realizate prin carduri, menţinând posibilitatea emiterii unei facturi doar la cererea expresă a clientului, în conformitate cu bunele practici comerciale şi cerinţele de transparenţă fiscală.

„Acest amendament se aliniază eforturilor de modernizare şi digitalizare a economiei, sprijinind atât comercianţii, cât şi consumatorii prin simplificarea proceselor asociate tranzacţiilor electronice”, precizează motivarea.

Senatul, în calitate de primă Cameră sesizată, a respins propunerea legislativă în şedinţa din 9 octombrie 2023, Camera Deputaţilor fiind for decizional.

Citeste mai mult

Eveniment

Precizia ceasului elvețian chiar există: Într-o gară din Botoșani un ceas merge perfect de aproape 140 de ani

Publicat

Publicitate

La Botoșani există un ceas care funcționează perfect de aproape 140 de ani și care arată și acum ora exactă. Practic, într-un colț liniștit al județului Botoșani, timpul pare să curgă mai încet, dar cu aceeași precizie ca în urmă cu aproape 140 de ani.

În gara din Hlipiceni, o clădire istorică inaugurată în 1886, funcționează un ceas elvețian care continuă să indice ora exactă, neîntrerupt, din 1888. Acest mecanism impresionant a fost instalat odată cu darea în folosință a căii ferate Dorohoi – Iași și este un simbol al măiestriei și durabilității ceasurilor elvețiene, ne-a spus profesorul de istorie de la școala din localitate Ovidiu Ioan Cherniciuc, cel care a și documentat prezența ceasului în gara din localitate.

Ceasurile elvețiene sunt renumite în întreaga lume pentru calitatea, precizia și designul lor impecabil. De-a lungul timpului, ele au devenit sinonime cu excelența tehnologică și luxul. Fabricarea unui astfel de ceas este un proces meticulos, care implică sute de componente asamblate manual și testate riguros. În plus, multe dintre ele sunt echipate cu mecanisme complexe, cum ar fi tourbillonul, concepute pentru a reduce erorile cauzate de gravitație.

Publicitate

Ceasul din gara Hlipiceni este o mărturie a acestui standard de excelență. Deși au trecut mai bine de un secol de la instalarea sa, continuă să funcționeze fără cusur, oferind localnicilor și vizitatorilor un reper temporal și istoric. Această relicvă a trecutului reamintește de vremurile când infrastructura feroviară era considerată un simbol al progresului, iar fiecare detaliu, inclusiv ceasurile din gări, era proiectat să reziste în timp.

Astăzi, ceasurile elvețiene rămân o alegere de top pentru cei care apreciază arta orologeriei. Însă, ceasul din gara Hlipiceni dovedește că adevărata valoare a unui astfel de mecanism nu constă doar în prestigiu, ci și în capacitatea de a sfida timpul, păstrându-și utilitatea și farmecul de-a lungul generațiilor.

Publicitate
Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending