O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

UN ECOU AL SUFLETULUI ROMÂNESC: GABRIEL BALAŞA

Un volum cu punct de plecare şi punct de sosire este „Încercări, trăiri, emoţii…” (Tipografia „Ria”, Botoşani, 2023; prefaţa 1: Maria Donan; prefaţa 2: Maria Nechifor), autor Gabriel Balaşa. Membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR),  volumul acesta nu e un punct final, autorul având încă multe a ne spune. Ca jurnalist, Gabriel Balaşa ne-a dus , cu o subtilitate specifică, în mijlocul evenimentelor, ţinând permanent sus cumpăna românismului. Un temperament aflat permanent la temperatura înaltă a jurnalismului, cu accentuate puseuri polemiste, are darul de a ironiza frazeologia politicienilor şi de a se implica în lupta pentru crearea unui echilibru cultural la nivelul triunghiului dat de Botoşani, zona Cernăuţi şi  Republica Moldova.  Cutreierând toate liniile importante ale acestui triunghi ce musteşte a românism, Gabriel Balașa se remarcă a fi un factor de cumpătare, înțelepciune și judecată  în jurnalistica atitudinală a Nord-Estului românesc. Ca scriitor este unul cu evidente preocupări sociale. El îşi propune mereu să răscolească sufletele cititorilor, aspect care îi reuşeşte adesea, apropiindu-se, din această perspectivă  de spiritul conjudeţeanului său, Iorga. Nu cred că exagerez când spun că poetul şi jurnalistul Gabriel Balaşa este şi eminescian prin faptul că se transformă într-un ecou  al întregului suflet românesc. O difuziune de dor, iubire, deschideri, amintiri  întâlnim în prima parte a volumului, intitulată „Începutul încercărilor”.  „Mesaj pentru „Flacăra 1984” este poezia care deschide partea întâi şi volumul, creaţie care a constituit debutul autorului. Povesteşte Gabriel Balaşa: „Din mână în mână, cei din generaţia mea îşi aduc aminte procedura, am transmis poezioara către Adrian Păunescu. Acesta, în timpul spectacolului din noaptea de 8 spre 9 martie 1984, a citit-o în faţa unei săli arhipline a Casei Tineretului din Botoşani. Şi, cu vocea lui baritonală, a spus: „Tinere, la sfârşitul spectacolului, să vii până la mine”. Şi m-am dus, pentru ca să-mi spună: „Ai talent, mi-a plăcut poezia care a avut succes la publicul care te-a aplaudat. Ia 300 lei să ai de-o bere!” Au fost primii şi ultimii bani căpătaţi pentru o poezie… Şi nu aveam 18 ani împliniţi”.

Partea a doua, „Încercări, încercări”,  este un gest de recunoaştere a insistenţelor de a continua relaţia cu verbul prin poezie. Este un capitol al eului profund, al conştientizării locului său în lume. Mintea ieşită limpezită  din primele încercări a permis ca refracţiile ideilor să fie prinse în poeme pe ecranul alb al colii de hârtie. Este etapa în care poetul nu se sfieşte să facă declaraţii de dragoste poeziei: „Pe zi ce trece sunt tot mai bolnav / Şi tot mai obosit în toate cele, / Dar vă implor de-aici, din nord moldav / Să nu-mi luaţi din visurile mele. // Poeţi contemporani, cu scris frumos, / Ce limbii noastre i-aţi creat noi sensuri, / Vă rog umil şi-un pic politicos / Să îmi lăsaţi iubirea pentru versuri. //  Şi o iubesc, din inimă-o iubesc / Poezia feminină fără pată. / Să mă lăsaţi prin vers ca să trăiesc / Cu foste dulci iubiri, ce-au fost odată. // Doar ele-au fost superbe bucurii / Încântătoare, magice cuvinte / Cu grijă aşezate-n poezii. / Au fost şi-or fi, de-acum înainte. // Poezia voastră, prieteni, e balsam, / De dor şi pentru suflet alinare. / Eu alte bucurii nu prea mai am. / Vă-mbrăţişez sfios pe fiecare.”(„Declaraţie de iubire, altfel…”).  Cele 31 de poeme ale acestei părţi relevă o evidentă maturitate creatoare, limbajul ducând cu el partiţii importante de energie pe care le cuantifică în semnificaţii recunoscute în titluri: „Tomnatica dilemă”, „Nespusele cuvinte”, „Epistolă la… dor”, „Doamna şi păpuşa”, „Ultimul dans” etc.

Partea a treia, „Terapie pe un pat de spital”, este o secvenţă a timpului individual alcătuită din cuvinte extrase din dureri ( „De pe banalul pat de spital, / Pe care mă găsesc tocmai… din iarnă /  Vreau gândul meu, profund real / Pe sufletul vostru să se-aştearnă. // Şi îmbrăţişări, cu braţul plin de flori / Să vă aducă zâmbetul pe buze, / Să fie primăvara doar fiori / Cu dragoste şi inspiraţie de muze.”), care acoperă perioada 1 martie 2023 – 18 aprilie 2023 (a treia zi de Paști). Dominat încă din iarnă  de dilema provocată de stare de prăbuşire  (care vine din interior) şi cea de alunecare (care vine din exterior), găseşte redresarea prin poezie. Zilnic, în intervalul amintit, va compune un poem tip jurnal în care se scrie pe sine. Este evident spiritul reflexiv, introspecţia   fiind cea care  valorizează poemul. Autorul îşi poartă paşii pe cărări lungi de viaţă, adesea strigă rătăcit înspre zări disperate, încercări de evadare din miezul mirosurilor otrăvite ale spitalului, dorul de cei de afară, strădania de a realiza un echilibru al sentimentelor, prezenţa morţii  în proximitate, momente de încărcate prin versurile lui Păunescu şi ale lui Nichita cu scopul de a evita  alunecarea, ruga către Iisus pentru a alunga  prăbuşirea etc.

Partea a patra, „Din nou acasă…”, este strigătul unui învingător. Poemele, scrise într-un stil postmodern, exprimă un timp al ieşirii din mlaştini, după o expresie a lui Gellu Naum, şi al găsirii coridorului spre lumină, ca apoi să treacă la jurnalismul său pliat pe două axe („Altfel de încercări”): prezentarea spectacolului dezagregării lumii înconjurătoare şi aducerea în faţă a unor personalităţi cu care s-a intersectat, cu precădere a celor care simt româneşte.