Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (171)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Nicolae Georgescu, despre volumul lui Theodor Damian, „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016): „Theodor Damian dovedeşte că cercetarea curată, dezinteresată, fără scopuri extrinseci, este şi cea adevărată. Pentru că dânsul nu face mai mult decât să identifice tema creştină în poezia eminesciană – dar o face cu metodă, cum la noi s-a făcut doar rareori şi, desigur, fragmentar. Fragmentară este şi cercetarea autorului de faţă, dar ea este sistematică şi lasă loc continuărilor”.

Theodor Damian: „Rugăciunea unui dac”: Poemul ca binecuvântare şi blestem”. Autorul consideră că, înainte de a intra în analiza textului poemului, este important de știut: 1. „când Eminescu a scris poemul era într-o fază de profundă decepţie”; 2. „poetul era mistuit de o durere pe care doar o menţionează dar despre care nu dă amănunte”; 3. „poemul e o rugăciune, una neobişnuită, ciudată,  dar totuşi rugăciune”; 4. „deşi nu le are în ordinea consacrată, totuşi el conţine elementele esenţiale ale unei rugăciuni tradiţionale: lauda care constituie aspectul dogmatic al textului, invocarea şi slăvirea sau doxologia”; 5. „poemul începe obişnuit cu partea teologico-dogmatică unde atributele divinităţii sunt conştientizate şi enumerate. Aici însă poetul introduce şi doxologia la sfârşitul strofei a doua (în loc de a o plasa în finalul poemului)”; 6. „urmează invocarea, cererea propriu-zisă care este un fel de autoblestem şi care predomină întreaga rugăciune”; 7. „poetul vorbeşte deopotrivă cu Dumnezeu şi cu altcineva, acel altcineva putând  fi chiar şi propriul său eu”.

Publicitate

Theodor Damian intră în analiza structurii generale a poemului, atenţionându-ne  că strategia psihologică este comună în religie ca şi în relaţiile din viaţa de zi cu zi. Lauda adusă lui Dumnezeu este aceeaşi din învăţătura de credinţă creştină: Dumnezeu este necreat, Dumnezeu este creator şi Dumnezeu este mântuitor. Theodor Damian insistă pe faptul că şi blestemul lui Eminescu este un act religios: „Avem de a face aici cu un blestem de sine extrem de dur, aproape neobişnuit de elaborat care pe de o parte arată profunda durere şi deziluzie în care se află poetul, iar pe de altă parte un fel de împietrire a inimii, de încăpăţânare contra propriei sale existenţe, atitudine ce poate fi cu uşurinţă considerată ca nihilistă.”  Faptul că poemul  se finalizează cu dorinţa metafizică a lui Eminescu de a dispărea fără urmă în stingerea eternă, este explicat astfel de Theodor Damian: „… nu cred că este vorba aici de o dispariţie în sensul nihilist al cuvântului, în primul rând fiindcă rugătorul se adresează lui Dumnezeu care este opusul oricărui nihilism, şi în al doilea rând fiindcă ştiindu-i calităţile, între care şi ubicvitatea, chiar şi în moarte şi dincolo de ea, este clar şi pentru poet că nu te poţi ascunde sau dispărea definitiv de la faţa lui Dumnezeu”.

În finalul analizei, Theodor Damian se întreabă: „E vorba aici de un dac din timpul dacilor antici, sau de un român, poetul, care se consideră dac şi care afirmă „că totul trebuie dacizat”?

Răspunde autorul:  „Dacii fiind credincioşi, erau deci optimişti, încrezători în ei şi în Dumnezeu, curajoşi, căci credinţa generează speranţa şi gândirea pozitivă. Deci dacă asta este rugăciunea unui dac, poate că Eminescu în toată suferinţa şi deziluzia lui, şi dincolo de el,  tocmai aceasta vrea să ne arate: că speranţa şi credinţa nu l-au părăsit, şi că în ciuda cuvintelor întunecate, el păstrează în suflet o lumină şi o forţă care-i pot, în final, ajuta să supravieţuiască, înfruntând până la capăt toate asperităţile genialului său destin”.

Publicitate

 

Theodor Damian: „Mihai Eminescu: Mortua est ca non omnis moriar”.  Theodor Damian este convins că în afară de romantismul prin care se defineşte, „Eminescu poate fi definit şi ca un filosof al marilor întrebări, nu neapărat al răspunsurilor. Acest lucru este evident cu prisosinţă şi în una din cele mai comentate poezii ale sale „Mortua est”. Sistematizăm: 1. „poetul repetă obsesivele sale întrebări despre lume şi viaţă, clasice de altfel, întrebări ce exprimă în primul rând  setea de cunoaştere şi nevoia de a înţelege în mod logic, raţional, sensurile existenţei”; 2. „poemul este un strigăt al neputinţei în faţa tainei, al părţii în faţa Totului”; 3. „poetul vrea să pătrundă nepătrunsul, ca-ntr-o imposibilă epistemologie unde nu numai că nu înţelegi propriul tău univers, dar vrei să le înţelegi pe celelalte care îţi sunt străine”. Eseul lui Theodor Damian este o demonstraţie a afirmaţiei unora că în acest poem Eminescu ar nega divinitatea, demonstraţie făcută cu succes. Concluzia pusă de autor  este categorică: „Mortua est” este expresia dorului de sens, nu o negare, este un strigăt pentru accesul logic la sensul tainei, este paradoxul intenţiei nefireşti a părţii de a absorbi întregul, care paradoxal, deci ciudat, ne caracterizează. De fapt, poemul „Mortua est”, înţeles în mod adecvat, este o mărturie şi o anunţare preliminară, fie şi subtilă aici, a concluziei existenţiale horaţiene: „NON OMNIS MORIAR!”

 

Publicitate

Theodor Damian: „Timpul între imanent şi transcendent: Chronos şi  Kairos în poezia lui Eminescu”. Theodor Damian este convins că „tendinţa omului de autonomizare, de înlocuire a concepţiei teocentrice de viaţă cu cea  antropocentrică, îl separă de Dumnezeu; în acest caz, capacitatea lui devine incapacitate, inspiraţia confuzie, puterea neputinţă. Când un astfel de om se crede măsura tuturor lucrurilor, relaţia dintre el şi lume se rupe, cum s-a rupt şi cea cu Dumnezeu, devenind conflict, lumea însăşi suferă şi suspină cu suspine negrăite, iar omul, distrugător auto-proclamat, cum zice Cioran, se îndreaptă spre moarte: „Sein zum Tode”, în expresia lui Heidegger. Omul nu mai vede sensul lumii, timpul îi este ostil, viaţa sa devine deşertăciune”. Astfel îl defineşte Theodor Damian pe omul prins în dimensiunea cronologică a existentei, „a timpului secvenţial, limitat, care fărâmiţează viaţa celui pe care-l măsoară”. Cu toate acestea, explică autorul, omul ar mai păstra în el, ca reminiscenţă vagă, nedefinită, dimensiunea kairotică „a timpului unei alte existenţe, a vieţii Împărăţiei, a timpului lui Dumnezeu”.  Eminescu, spune Theodor Damian, deplânge în mai toate poemele lui filosofice, contradicţia în care se  zbate: „incapacitatea lui de a se  elibera din captivitatea primei dimensiuni pentru a avansa conştient şi liber spre cealaltă”. Pornind de la demonstraţia lui Theodor Damian, ar trebui ca poemele filosofice  ale lui Eminescu să fie analizate pornind de la: 1. „viaţa obişnuită legată de Chronos”; 2. „Kairos, însă, ca soluţie pentru drama primei dimensiuni”. Cea de-a doua dimensiune, cea dată de Kairos, ne este prezentată prin două ipostaze: a) sub forma morţii ca eliberare, ca ieşire din captivitate”; b)”sub forma contemplaţiei filosofico-teologice, a retragerii din lume, a detaşării de ea, chiar a izolării”. (VA URMA)

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 17 noiembrie 2024

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 17 noiembrie 2024, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 17 noiembrie 2024:

Loto 6/49: 40, 15, 37, 22, 16, 7

Publicitate

Loto 5/40: 23, 15, 18, 4, 17, 31

Joker: 1, 38, 24, 15, 42 + 10

Noroc: 1 9 1 7 6 0 9

Publicitate

Noroc Plus: 4 6 7 0 1 9

Super Noroc: 1 5 5 3 4 7

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit Ziua Mondială a Bunătății între persoanele cu dizabilități de la Leorda

Publicat

Publicitate

Șapte deținuți din Penitenciarul Botoșani au sărbătorit la finele săptămânii ziua de 13 noiembrie, Ziua mondială a Bunătății, alături de rezidenții de la Centrul de îngrijire şi Asistenţă pentru Persoane Adulte cu Dizabilităţi „Sf. Daniel” de la Leorda.

După cum au explicat reprezentanții Penitenciarului Botoșani, pentru câteva ore, deținuții au uitat de zidurile unității și au semănat bunătate în inima celor care au mare nevoie de o mângâiere.

Aici au fost întâmpinați cu multă căldură indiferent de statutul lor, iar atmosfera nu i-a lăsat indiferenți.

Publicitate

Împreună au exersat compasiunea, altruismul și s-au pus în serviciul celor din centru, fără un câștig personal, dorind a dărui și a face bine dincolo de propria persoană. Au dat o mână de ajutor în gospodăria instituției și au socializat cu beneficiarii.

Interacțiunea i-a determinat să reconsidere greutatea pe care considerau că o resimt datorită încarcerării.

„Ne plângem noi câțiva ani, dar aici au un contract pe viață”, a declarat unul dintre participanți, impresionat de particularitățile celor aflați în grija centrului.

Publicitate

“Experiența trăită a avut un dublu rol, acela de a depune un efort conștient pentru a răspunde cu blândețe celor aflați în nevoie, dar mai ales de autoreflecție și conștientizare a propriilor priorități și valori.

Contrar stereotipurilor și cei din penitenciare au capacitatea de a fi buni, natura umană nelimitându-se doar la greșelile pe care le-au comis. Manifestarea empatie și a compasiunii pot fi acțiuni transformatoare, putând duce chiar la o schimbare profundă a perspectivei asupra vieții. Bunătatea nu costă nimic, dar înseamnă totul”, a transmis Penitenciarul Botoșani pe pagina de socializare.

Publicitate

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (300)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024. Reţin din articolele publicate: Horia Gârbea – „Dacă bătrâneţea este o „obligaţie” a fiecăruia, măcar să ne păstrăm tinereţea de gândire şi să îmbătrânim frumos”; Maria Grădinaru – „Privesc peste acoperişurile ude înspre copilăria mea”; Adrian Alui Gheorghe – „Când vor să afle ceva / rostogolesc un măr, / care putrezeşte / până la adevăr”; Adrian Alui Gheorghe – „Timpul lasă dâre / ca balele de melc / pe frunze de mentă”; Adrian Alui Gheorghe – „Istoria putrezeşte în burta timpului / ca viermele în guşa păsării”; Adrian Alui Gheorghe – „Ascult glasul unei lumânări”; Mihaela Stanciu – „În preajma copiilor, frumosul nu trebuie căutat cu lupa pentru că puii de om sau puii de pisică şi peşte au aceeaşi candoare, chiar şi atunci când se lasă conduşi de idei năstruşnice”; Nicoleta Milea – „Poezia e ceva inefabil, grav şi tulburător”; Iulian Bitoleanu – „o specie extravagantă, rondelul”; Ella Leynard – „Cei veniţi fără smerenie / după un timp pleacă singuri”; Goethe – „Tot omul are, oricum ar fi / Un ultim noroc şi o ultimă zi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  O definiţie  a timpului dată de poeta  Anisia-Maria Pirontea: „E-atât de rege şi de prinţ, / E-atât de vrăjitor,/ E-atât de foc pâlpâitor, / Când suflu-n el şi clipe mor”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.  Nicoleta Milea, într-o cronică, reia un punct de vedere al lui Constantin Noica despre poet şi poezie: „Poate fi tânărul de la sine poet? Este poezia o simplă îndeletnicire? Sau undeva ea este şi explozia unei acumulări care e fie a anilor, fie, mai ales, a culturii? La aceste întrebări, cine se dedică scrisului este dator să răspundă făptuind, asumându-şi cu un plus de luciditate şi sporită dăruire actul creaţiei şi al devenirii întru fiinţă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Compozitoarea Carmen Maria Cârneci, fiică a poetului Radu Cârneci şi sora poetei Magda Cârneci, acordă un amplu interviu (pp. 12-13) lui Ion Bogdan Ştefănescu. Fiind întrebată ce reprezintă Enescu pentru ea, răspunde: „Enescu este compozitorul matcă; expresia-unicat al filonului autohton; modelul de esenţializare – stilizare – recompunere în spiritul folclorului românesc în bună înţelegere cu toate curentele europene; genial generator de timbralitate elevată, de melodie mereu încărcată de expresie, de orchestraţie complexă, densă, în acelaşi timp rafinată. Un maestru absolut”;  Rugată să enunţe câte un vers  din opera tatălui şi a surorii sale, Carmen Maria Cârneci  răspunde: al tatălui – „Iubirea-i axul cerurilor toate”, al surorii – „O mână imensă mă poartă în palmă”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.    Savu Popa publică poemul de întindere „Bunica şi gerul”. Merită  să reţinem: „… cu paşi de mâţ negricios, sfrijit, / Gerul urca tiptil scările, ajungea în dreptul ei, / I se gudura la picioarele-i învelite-n ciorapii de lână călduţi, / Apoi, ea îi căuta privirea, îşi vorbeau astfel, / De la ochi la ochi, / Ochii de prescură ai bunicii şi ochii de funingine ai gerului / Contopiţi într-o îmbrăţişare albastră, / Apoi, ea răsufla uşurată, înfiorând cerul, iar luna prindea a se roti rar, / Precum roata cea mică de la fântâna bătrână, patriarha satului…”;

Publicitate

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Horia Gârbea, umblând „Cu mască, fără mască, prin literatura română”,  ne  înştiinţează că Stan V. Cristea a scos volumul „Eminescu. Reflectări în lumina actualităţii” (Editura „Aius”, 2024). Reţin: „Astfel, Stan V. Cristea realizează o incursiune în exegeza eminesciană prin lucrări semnate de Constantin Cubleşan (patru volume publicate de-a lungul a opt ani), Lucian Boia, Nicolae Georgescu, Ana Dobre, Cassian Maria Spiridon, Iulian Bitoleanu, Zenovie Cârlugea, Tudor Nedelcea, Theodor Codreanu. Istoricul oferă astfel publicului fişe de lectură amănunţite ale acestor eminescologi ocazionali sau de cursă lungă. Chiar dacă se referă la lucrări de importanţă diferită, Stan V. Cristea păstrează acelaşi ton, descriptiv şi obiectiv, de cronicar adecvat subiectului, nu polemizează cu autorii, ci expune calm şi temeinic conţinutul fiecărei încercări, indiferent că e vorba de un dicţionar al „oamenilor din viaţa lui Eminescu” (Z. Cârlugea) sau de „hermeneutica exegezei” la Eminescu (Constantin Cubleşan) şi aşa mai departe. Rezultă o sinteză utilă la care poate apele oricine doreşte să afle cam ce s-a scris despre poet în contemporaneitatea imediată”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   Ella Leynard despre tăcere în poemul „Biblioteca tăcerii”:Toate sensurile importante ale tuturor cuvintelor / s-au refugiat, repudiate de multe ori, în tăcerea / pe care dacă am şti să o citim, / am descoperi biblioteca nescrisă a umanităţii / de la începuturi până astăzi”;

„Luceafărul de Dimineaţă” nr. 10 din 2024.   La rubrica intitulată „Cărţi”, revista acordă patru rânduri şi volumului botoşăneanului Mihai Babei, „Vreau să fiu vreau să nu uit” (Editura „Detectiv literar”): „Un volum de versuri generos recomandat de Marius Chelaru prin prefaţă şi Cassian Maria Spiridon pe ultima copertă. Deşi e în pragul vârstei de 75 de ani, Mihai Babei este un debutant recent (2020, adică la 70). Acest aspect insolit e chiar mai interesant decât textele lirice propriu-zise în care „bălteşte neliniştea”;

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Șofer din Hilișeu Horia dus la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge după ce a fost prins beat la volan

Publicat

Publicitate

Polițiștii din cadrul Secției de Poliție Rurală nr. 6 au oprit pentru control, pe drumul comunal din comuna Hilișeu Horia, un autoturism condus de un bărbat de 56 de ani, din aceeași localitate.

Având în vedere că emana halenă alcoolică, acesta a fost testat cu aparatul etilotest, rezultatul indicând o alcoolemie de 0,67 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Ulterior, bărbatul a fost transportat la spital pentru recoltarea de probe biologice de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei exacte.

Publicitate

“Cercetările continuă sub aspectul comiterii infracțiunii de conducere sub influența alcoolului”, a transmis purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Judeţean (IPJ) Botoşani, Delia Nenişcu.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending