Connect with us

Eveniment

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (170)

Publicat

acum 1 an

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

S-a stins din viaţă o distinsă profesoară a învăţământului botoşănean: AURORA ADAM.  Cu câţiva ani în urmă mi-a acordat un interviu pe care îl redau aici, un interviu din care puteţi deduce imensa personalitate a celei care a plecat la stele. Dumnezeu s-o ierte!

 

„Uneori avem nevoie şi de „demoni” pentru a-i preţui şi mai mult pe îngeri”

 

            Georgică Manole: Sunteţi o proeminentă profesoară. Unor generaţii întregi de elevi le-aţi predat limba şi literatura română alături de limba şi literatura franceză. Dialogurile, discursurile şi intervenţiile dumneavoastră trădează o sensibilitate aparte cu dese trimiteri spre zona celestă a poeziei. Mai credeţi că românul s-a născut poet?

Publicitate

 

Aurora Adam: Pare un paradox a mai considera astăzi valabilă afirmaţia lui Alecsandri, făcută în 1853 la publicarea celor două volume „Poezii poporale”. Un paradox într-o Românie confuză, grăbită să ardă etapele asimilării aproape forţate la nişte valori care nu corespund profunzimii sentimentului românesc de a concepe şi a accepta destinul. Românul, integrat la suprafaţa valorilor materiale ale globalizării nu şi-a pierdut fibra existenţială. Din nefericire avem două Românii: cea adevărată, profundă, perenă şi cea de import, modelată de psihologia „patrioţilor” de contrabandă. Pentru a reveni la întrebarea dumneavoastră, precizez că mai cred că românul s-a născut poet. Poezie mai înseamnă şi iubire de frumos. Mai ales în satele noastre de la munte şi în Transilvania creatorii populari continuă să-şi pună sufletul în cuvinte şi în muzică, deoarece pentru ei acestea se confundă cu viaţa, gândirea şi simţirea.

 

  1. M.: Debutul cu poezie s-a produs într-o revistă pentru copii ce apărea în anii ’60. Apoi, toate poeziile, scrise în ani buni de la debut, au fost ferecate într-o cuşcă a intimităţii de unde, se pare, nu şi-au mai câştigat libertatea zborului niciodată. Ce resurse interioare v-au îndemnat către acest gest?

 

  1. A.: „Românul s-a născut poet”, nu? Nişte versuri dintr-un cântec anodin precizează că nu există om care să nu fi scris o poezie măcar o dată în viaţă. Generaţia mea a crescut sub semnul poeziei lui Eminescu, Coşbuc, Goga. Profesorul de limba română din gimnaziu, Gheorghe Creţu, ne încuraja pe mine şi pe alţi elevi să scriem versuri. Am mai publicat poezii în anii de liceu şi în primii ani de profesorat, dar accesul ca lector avizat la poezia de valoare m-a determinat să-mi reevaluez talentul. Poetul este magician al cuvântului, el creează şi re-creează o lume (acea „pădure de simboluri” despre care vorbea Baudelaire) în care se re-creează pe sine. Un poet trebuie să stârnească în cititor fiorul estetic. Când versurile nu produc în cititorul avizat fior liric, poezia nu mai este poezie, ci doar o violare a limbajului. Nedepăşind o limită („încremenirea în limită” despre care vorbeşte Gabriel Liiceanu), am ales o cale mai onestă şi mai fructuoasă: să-mi îmbogăţesc sufletul cu poezia altora. Nu scria Platon în „Lysis” despre minunata dorinţă de a fi mereu în calea poeţilor „căci aceştia sunt părinţi ai înţelepciunii şi călăuze”?

 

       G.M.: Cum s-a ajuns la corespondenţa dumneavoastră cu Arghezi? Se mai păstrează ceva din acele momente epistolare?

 

  1. A.: De fapt scrisorile sunt de la fiica poetului, Mitzura Arghezi şi datează de când eram în clasa a VIII-a. Îmi apăruseră mie şi unei colege nişte poezii de preamărire a realizărilor socialismului (mama mea încă nu-şi uscase lacrimile după deposedarea forţată prin colectivizare de pământ şi de alte bunuri) în „Scânteia pionierului”, iar profesorul nostru de limba română ne-a îndrumat să trimitem creaţiile unor scriitori renumiţi la Uniunea Scriitorilor. Este un episod de care îmi este şi acum ruşine. Nu ştiu dacă mai am pe undeva acele scrisori. Poeziile în cauză au fost arse pe rugul ruşinii.

 

  1. M.: Ce resorturi interioare v-au determinat să-l respectaţi pe Constantin Ciopraga, a cărui studentă aţi fost…

 

  1. A.: Domnul profesor Constantin Ciopraga era respectat şi îndrăgit de majoritatea studenţilor. Ne impunea respectul şi prin ţinuta sa de patriarh, blând la vorbă şi darnic la sfaturi, dar mai ales pentru cursurile de înaltă ţinută intelectuală, bine documentate, exhaustive la scriitorii canonici. La domnia-sa îţi era ruşine să te duci nepregătit la examen.

 

  1. M.: …şi să-l adulaţi pe Al. Călinescu?

 

  1. A.: E prea mult spus „adulaţi”. Generaţia mea a avut şansa la facultate de un corp profesoral extraordinar: domnul Constantin Ciopraga, de care tocmai am amintit, domnul Ioan Constantinescu, doamna Viorica Constantinescu, doamna Marina Mureşanu, domnul Dumitru Irimia, domnul Titus Raveica, domnul Alexandru Husar, doamna Elvira Sorohan, domnul Mihai Drăgan… Ce magiştri!… Cursurile şi seminariile erau o încântare şi o înălţare spirituală. Domnul profesor Al. Călinescu îşi ţinea liber cursurile de literatură franceză şi uneori cursurile deveneau interactive. Este drept, cine nu citea, beneficia din plin de ironia uşoară a domniei sale. Mă gândesc cu mult respect la toţi, dar domnul Al. Călinescu a făcut un gest extraordinar, pe care nu ştiu dacă alţi profesori l-ar fi făcut. În pauza unui seminar, aflând că aş avea nevoie de câteva studii ale lui Mircea Eliade (la biblioteci Mircea Eliade se împrumuta numai la sală cu aprobare specială, fiind considerat un pericol pentru conştiinţa socialistă şi formarea ne-omului nou), dumnealui mi-a adus a doua zi la curs cărţile, cu rugămintea să le citesc mai pe ascuns. Abia mai târziu am înţeles la ce pericol s-a expus.

 

  1. M.: Factura intelectuală, dar şi psihologia dumneavoastră, mă fac să cred că nu aţi avut o copilărie în genul celei povestite de Creangă.

 

  1. A.: Am avut copilăria tuturor copiilor de la ţară, plină de pozne şi ghiduşii, dar şi de muncă alături de părinţi. Am fost însă, prin structura mea, mai visătoare, mai sensibilă, dar şi mai revoltată împotriva nedreptăţii. Un scriitor romantic german, Lichtenberg afirma: „Pe mine mă dor multe fapte de care altora abia dacă le pare rău”. Am trăit episoade similare cu cele din „Amintirile” lui Creangă, dar la marele scriitor, ceea ce le face extraordinare este marele său talent narativ.

 

  1. M.: Ştiu cât îl iubiţi pe Eminescu. Este poetul nostru naţional un înger printre… demoni?

 

  1. A.: Uneori avem nevoie şi de „demoni” pentru a-i preţui şi mai mult pe îngeri. Eminescu va rămâne Eminescu, iar detractorii lui fie vor pieri în anonimatul mediocrităţii care-i caracterizează, fie îşi vor atrage oprobiul din partea oamenilor oneşti, dacă aceşti denigratori sunt nume consacrate. Pe Eminescu nu trebuie să-l apere nimeni, genialitatea operei sale îl apără. Este valoare a patrimoniului literaturii universale, este sărbătorit de UNESCO, este studiat la Institutele de limbă română de pe lângă mari universităţi. „Mihai Eminescu nu este doar un poet european. Pentru mine el a fost şi este un kavi (poet-înţelept) indian, un gânditor care priveşte viaţa prin prisma filozofiei. Descopeream (în opera lui) o întreagă lume, în care Orientul se întâlneşte cu occidentul, Europa se uneşte cu Asia, finitul se „dezmărgineşte” şi graniţele se şterg”, – declara eminescologul Amitha Bhose din India la un curs ţinut la o Universitate din Calcutta. Profesorul Alain Guillermou a predat cursuri despre Eminescu la Sorbona. E drept că Eminescu a fost acuzat de rasism, naţionalism, antisemitism. Întrebarea este: cine sunt cei care l-au atacat? Mediocrităţi frustrate şi nulităţi pretenţioase, care nu cunosc nici istoria poporului român, nici nu doresc binele poporului nostru. Să ne aducem aminte cuvintele lui Grigore Vieru, când unii confraţi din România spuneau că basarabenii au rămas tot la Eminescu: „La Eminescu abia dacă putem ajunge”.

În 2006 sau 2007, la Liceul Pedagogic a venit un grup de profesori universitari şi de liceu din Franţa. O elevă de-a mea a recitat în limba franceză „Glossă” în traducerea domnului Emanoil Marcu. Atât de profund impresionaţi au fost acei profesori, încât m-au rugat să le procur volumul de poezii traduse în franceză. Din nefericire, nu am găsit în librăriile botoşănene nici un exemplar şi atunci am copiat xerox şi legat (ilegal) volumul personal pentru a-l putea oferi francezilor… Nu se face nimic pentru promovarea adevăratelor valori ale spiritualităţii româneşti în străinătate. Departamentele de cultură de pe lângă ambasadele noastre preferă scriitori contemporani, uneori de valoare literară îndoielnică.

„El ne-a revelat alte zări şi ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi” – scria Mircea Eliade despre Eminescu, iar Dan Hăulică afirma că „Eminescu este marea şansă a României de integrare în universalitatea culturală”. Nimeni nu-l poate scoate pe Eminescu din sufletul românului, căci numai Eminescu prin întreaga sa operă, chiar şi cea gazetărească ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român.

 

  1. M.: Ce mai ştiţi despre colegii de grupă din vremea studenţiei?

 

  1. A.: Nu am ţinut legătura cu colegii din studenţie, decât cu doamna Mihaela Livadaru, sora actorului Mihai Mălaimare.

 

  1. M.: O nemăsurată iubire acordaţi satului, fie cel de odinioară, fie cel de azi. Care ar fi marele dumneavoastră gânduri (fie bune, fie rele) despre viaţa la ţară?

 

  1. A.: Cred că satul românesc actual trece printr-o profundă criză de identitate. S-au pierdut nu numai multe tradiţii, fenomen explicabil prin evoluţia societăţii, dar ceea ce e foarte dureros, aproape irecuperabil, au început să se piardă valorile morale. Părintele Iustin Pârvu vorbea despre „ţărani pervertiţi”. Emanciparea este negativă, respectul şi ruşinea se mai întâlnesc la cei în vârstă sau la cei bine crescuţi. Acest fenomen, cel puţin, e prezent în satele din preajma noastră.

 

  1. M.: Dacă vi s-ar cere să rescrieţi un roman al literaturii române, care ar fi acesta şi ce motive v-ar determina s-o faceţi?

 

  1. A.: Foarte grea întrebare. Unele nu ar trebui rescrise, ci cunoscute şi decriptate, să se vorbească mai mult despre ele. Şi aici mă refer, de exemplu, la romanul „Luntrea lui Caron” de Lucian Blaga. Tinerii, mai ales, ar trebui să cunoască detalii despre perioada dictaturii proletcultiste, când o personalitate ca Lucian Blaga, nu numai că a fost înlăturată din viaţa universitară, dar nu a primit Premiul Nobel pentru literatură, deşi a fost propus de Academia din Oslo, pentru că Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română nu i-a întocmit referatul corespunzător! Delicateţea şi sfiiciunea lui Lucian Blaga l-au oprit de a da în vileag numele acelor personalităţi. Dacă aş rescrie acest roman, eu nu i-aş ierta, chiar dacă unii dintre ei sunt intraţi în conştiinţa literară a românilor.

 

           

                                                                     

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

22 decembrie: Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii

Publicat

acum 3 ore

duminică, 22.12.2024

de

Publicitate

Românii marchează astăzi Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii, o zi care este sărbătorită în fiecare an la data de 22 decembrie și care reamintește de sacrificiul a peste 800 de tineri pentru câștigarea libertății.

Prin Legea nr. 273 din 7 decembrie 2011 pentru modificarea Legii nr. 258/2002 privind declararea zilei de 22 decembrie Ziua Libertăţii României, ziua de 22 decembrie a fost declarată ”Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii”, potrivit https://www.cdep.ro/.

Senatorii au adoptat la 14 iunie 2011 propunerea legislativă prin care ziua de 22 decembrie este declarată Ziua Victoriei Revoluţiei române şi a Libertăţii. Propunerea iniţiată de deputaţi şi senatori, aparţinând grupurilor parlamentare ale PDL, PSD, PNL şi minorităţilor naţionale altele decât cea maghiară, a fost aprobată de Senat cu 96 de voturi pentru, trei voturi împotrivă şi şase abţineri. Iniţiatorii au susţinut în expunerea de motive a propunerii legislative că este necesară promovarea, în mentalul colectiv, a importanţei zilei de 22 decembrie, ca dată ce a marcat începutul democraţiei în România. Senatul a fost prima Cameră legislativă sesizată în cazul acestei propuneri.

Legea nr. 273 din 7 decembrie 2011 are ca titlu ”Lege privind declararea zilei de 22 decembrie Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii”, iar Articolul 1 are următorul cuprins: „Art. 1 – Se declară ziua de 22 decembrie Ziua Victoriei Revoluţiei Române şi a Libertăţii.”. Această lege a fost adoptată de Parlamentul României, cu respectarea prevederilor art. 75 şi ale art. 76 alin. (2) din Constituţia României, republicată, potrivit https://www.cdep.ro/.

Decretul nr. 948 din 6 decembrie 2011 privind promulgarea Legii pentru modificarea Legii nr. 258/2002 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 873 din 12 decembrie 2011.

* * *

Publicitate

Începutul sfârşitului pentru regimul condus de Nicolae Ceauşescu a fost ziua de 16 decembrie 1989. Revoluţia de la Timişoara, care a cuprins evenimentele din intervalul 16-20 decembrie 1989, a iniţiat procesul de dărâmare a totalitarismului din România, după cum precizează politologul Vladimir Tismăneanu în lucrarea „Despre 1989. Naufragiul utopiei” (Editura Humanitas, Bucureşti, 2009).

„A fost momentul inaugural al seriei de acţiuni care aveau să culmineze la Bucureşti şi în alte oraşe în zilele de 21 şi 22 decembrie şi care au constituit efectiv o revoluţie ca modalitate de întemeiere a libertăţii (…) Născut din violenţă şi brutalitate, regimul pierea în chip violent şi brutal. Îşi dovedea, încă o dată, deficitul total de legitimitate şi proba natura ilegală, criminală, a existenţei sale”, subliniază Vladimir Tismăneanu în lucrarea sus-menţionată.

* * *

La 16 decembrie 1989, mai mulţi credincioşi din oraş demonstrau paşnic, în jurul Catedralei reformate din Piaţa Maria, faţă de o decizie judecătorească prin care pastorul reformat László Tokés urma să fie evacuat şi mutat în altă localitate. Mişcarea avea să se extindă, la aceasta aderând studenţi, muncitori şi alţi locuitori ai Timişoarei. Se formează coloane de timişoreni care se îndreaptă către centrul oraşului. Izbucneşte, astfel, o revoltă anticomunistă pe fondul scăderii dramatice a nivelului de trai al populaţiei, ca şi al destrămării sistemului comunist european în fostele ţări socialiste, menţionează lucrarea „Istoria României în date” (Ed. Enciclopedică, 2003).

 

Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; imagine din ziua de 17 decembrie 1989.

Foto: (c)  CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES

În scurt timp, Piaţa Maria este ocupată de câteva sute de persoane, care scandează „Libertate”, „Dreptate” şi care cântă „Deşteaptă-te, române!”. Coloanele de manifestanţi se îndreaptă spre Comitetul judeţean al Partidului Comunist Român (PCR). Sunt mobilizate forţele de ordine ale Ministerului de Interne, ale Miliţiei, armata, gărzile patriotice, pompierii. Manifestanţii sunt întâmpinaţi cu jeturi de apă, gaze lacrimogene. Au loc ciocniri violente între demonstranţi şi forţele de ordine. Se operează arestări.

În jurul orei 16.00, mai multe tramvaie sunt blocate de către manifestanţi şi se strigă „Jos cu Ceauşescu!”. Până la miezul nopţii, unii manifestanţi, printre care şi pastorul László Tokés, sunt bătuţi şi arestaţi.

A doua zi, la 17 decembrie 1989, timişorenii se adună în stradă în număr foarte mare; manifestanţilor li se alătură muncitori din fabrici şi uzine. Se scandează: „Jos Ceauşescu!”, „Jos comunismul!”, „Nu vă fie frică!”. Comitetul judeţean al PCR este luat cu „asalt” de către demonstranţi, care pătrund în clădire prin geamurile sparte. Intervine armata.

 

 

La 17 decembrie 1989 muncitori, locuitori şi studenţi din Timişoara se îndreaptă spre Piaţa Operei rostind îndemnuri la acţiune împotriva dictaturii comuniste.

Foto: (c)  CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES

Din dispoziţia lui Nicolae Ceauşescu, sunt trimişi la Timişoara, în ajutorul conducerii locale a judeţului: generalul Velicu Mihalea, adjunct al şefului Direcţiei de Contrainformaţii din Departamentul Securităţii Statului (DSS), colonelul Filip Teodorescu de la Direcţia a III-a Contraspionaj din DSS şi alţi ofiţeri superiori. Ion Coman, secretar al Comitetului Central al PCR, este numit comandant unic pentru Timişoara. El se deplasează la Timişoara, însoţit de generalii Ştefan Guşă, Victor Atanasie Stănculescu, Mihai Chiţac, Florea Comşa, colonelul Gheorghe Radu ş.a., în vederea coordonării acţiunilor represive. La miezul nopţii, forţele de ordine deschid focul asupra manifestanţilor; sunt ucişi şi răniţi copii, tineri, femei şi bătrâni. Peste 20.000 de membri ai „gărzilor patriotice” din Dolj şi Râmnicu Vâlcea sunt trimişi cu trenuri speciale spre Timişoara; înarmaţi cu bastoane, ei aveau misiunea să ajute la dispersarea manifestanţilor. Acţiunea eşuează. O parte a celor trimişi fraternizează cu timişorenii, o altă parte este oprită pe drum şi face cale întoarsă.

 

 

Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; intervenţia forţelor de ordine împotriva demonstranţilor, 17 decembrie 1989.

Foto: (c)  CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES

În aceeaşi zi, Nicolae Ceauşescu convoacă o teleconferinţă cu activul de partid şi de stat din judeţe şi anunţă că a dat ordin să se tragă. „Se somează, oricine nu se supune se socoteşte stare de necesitate şi se aplică legea!”, ameninţă liderul comunist. În toate întreprinderile şi instituţiile din ţară se face de gardă 24 de ore din 24 de ore, se întăresc măsurile de pază şi securitate, atmosfera devenind foarte încărcată, dacă nu explozivă. Pe străzi circulă patrule formate dintr-un miliţian, un militar în termen şi un membru al gărzilor patriotice.

În Timişoara se aud primele focuri de armă, până după miezul nopţii având loc lupte de stradă între civili şi militari şi fiind incendiate TAB-uri, tancuri şi magazine. De asemenea, pe treptele catedralei, un grup format din copii şi tineri civili încep să scandeze: „Jos Ceauşescu!”, „Libertate!”, „Vrem o ţară liberă!”. Ei cântă colinde, iar alte câteva sute de manifestanţi li se alătură, fluturând un steag din care fusese decupată stema comunistă.

În timp ce pe 18 decembrie 1989 Nicolae Ceauşescu îşi începe vizita oficială în Republica Islamică Iran, în Timişoara vitrinele magazinelor sunt sparte, miliţienii sunt peste tot, iar militarii ordonă oamenilor să circule fără oprire, fiind împiedicaţi să stea în grupuri.

După două zile în care armata, miliţia şi securitatea încearcă să reprime fără succes revolta, demonstranţii ocupă, la 19 decembrie 1989, centrul Timişoarei, din zona Piaţa Operei. Cele mai multe întreprinderi din Timişoara îşi încetează activitatea, se organizează mitinguri de protest, se formulează revendicări. Pe străzile oraşului, militarii fraternizează cu revoluţionarii şi se scandează: „Armata e cu noi!”.

Un număr de peste 40 de cadavre ale unor victime ale represiunii din Timişoara, neidentificate, sunt transportate, în secret, de la morga Spitalului Judeţean Timiş în Bucureşti, unde, în noaptea de 19 spre 20 decembrie, sunt incinerate la crematoriul „Cenuşa”.

La 20 decembrie 1989, demonstranţii din Timişoara se grupează în Frontul Democratic Român, avându-i în frunte pe Lorin Fortuna (preşedinte), Ioan Chiş (vicepreşedinte) şi Claudiu Iordache (secretar general), cu scopul de a organiza mişcarea de rezistenţă. Dimineaţa, zeci de coloane de muncitori din întreprinderile oraşului se îndreaptă spre Piaţa Operei. În jurul orei 11.00, generalul Ştefan Guşă ordonă retragerea tehnicii de luptă în cazărmi şi interzicerea folosirii armamentului din dotare. În jurul orei 13.00, coloanele de manifestanţi ajung în Piaţa Operei, iar militarii fraternizează cu ei. La ora 14.00, efectivele militare sunt retrase în cazărmi, iar autorităţile centrale şi locale nu-şi mai exercită autoritatea asupra oraşului. Astfel, Timişoara devine primul oraş liber al României.

 

Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; imagine din ziua de 20 decembrie 1989.

Foto: (c)  CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES

În balconul Operei i se înmânează primarului Timişoarei, Petre Moţ, revendicările protestatarilor: eliberarea arestaţilor, redarea cadavrelor familiilor care le revendică, demisia lui Nicolae Ceauşescu, circulaţia liberă a oamenilor şi a ideilor. Mulţimea scandează: „Nu plecăm acasă, morţii nu ne lasă!”, „Azi în Timişoara, mâine-n toată ţara!”.

Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; imagine din ziua de 20 decembrie 1989.

Foto: (c)  CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES

Sediul Comitetului judeţean al PCR este înconjurat de muncitori. În încercarea de a rezolva criza, liderii comunişti Emil Bobu şi Constantin Dăscălescu se întâlnesc cu o delegaţie a manifestanţilor. Emisarii lui Ceauşescu, îngroziţi de revendicările manifestanţilor (demisia lui Ceauşescu şi a guvernului), se reîntorc în grabă la Bucureşti.

Nicolae Ceauşescu revine din vizita oficială din Iran şi decretează instituirea stării de necesitate. În cadrul unui discurs televizat, acesta afirmă că „elemente huliganice (…) au provocat distrugeri de tip fascist în scopul destabilizării ţării, dezmembrării teritoriale, lichidării revoluţiei socialiste şi întoarcerii sub dominaţie străină”. Totodată, Ceauşescu dă vina pe „agenturile străine de spionaj şi pe românii din interior care îşi vând ţara pentru un pumn de dolari sau pentru alte valute”.

Presa controlată de guvern nu a dat nicio relatare a evenimentelor de la Timişoara, acestea fiind cunoscute însă pe larg prin emisiunile în limba română ale principalelor posturi de radio occidentale, precum şi prin emisiunile de la Budapesta şi Belgrad.

La 20 decembrie 1989, este emis un Decret prezidenţial prin care se instituie starea de necesitate pe teritoriul judeţului Timiş, ca urmare a „gravei încălcări a ordinii publice prin acte teroriste, de vandalism şi de distrugere a unor bunuri obşteşti”. Comitetul municipal de partid anunţă organizarea unui mare miting în Piaţa Palatului, unde se spera ca Bucureştiul să condamne „acţiunile huliganice” de la Timişoara.

 

Revoluţia Română din decembrie 1989, Timişoara; imagine din ziua de 20 decembrie 1989.

Foto: (c)  CONSTANTIN DUMA/Arhiva istorică AGERPRES

Citeste mai mult

Economie

Hidroelectrica a modificat perioada de transmitere a INDEXULUI pentru luna decembrie: Iată noul interval

Publicat

acum 5 ore

duminică, 22.12.2024

de

Publicitate

Hidroelectrica a anunțat că a schimbat perioada de transmitere a indexului în luna decembrie.

Mai exact, compania de stat Hidroelectrica, cel mai mare furnizor de energie electrică din România, a anunțat recent că perioada pentru transmiterea indexului autocitit a fost extinsă în luna decembrie, relatează alba24.ro.

Mai concret, în această lună, clienții Hidroelectrica vor putea comunica indexul în intervalul 20 – 26 decembrie.

De regulă, perioada de transmitere a indexului este stabilită între zilele de 24 și 28 a fiecărei luni, însă în lunile cu evenimente speciale calendarul este ajustat.

Potrivit reprezentanților Hidroelectrica, comunicarea indexului se poate face:

  • prin telefon – 0800 800 359 (apel gratuit)
  • online prin portalul client, rubrica autocitire
  • utilizând aplicația mobilă iHidro

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

ASTĂZI: Festivalul de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Din străbuni, din oameni buni…” revine pe străzile din Botoșani. Programul manifestărilor

Publicat

acum 5 ore

duminică, 22.12.2024

de

Publicitate

Botoșaniul găzduiește astăzi cea de-a XLIX-a ediție a Festivalului de Datini și Obiceiuri de Iarnă „Din străbuni, din oameni buni…”, un eveniment dedicat păstrării și promovării tradițiilor de iarnă organizat de Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale de la Botoșani.

Festivalul are loc duminică, 22 decembrie 2024, în centrul municipiului, și promite o experiență de neuitat pentru toți participanții.

Spectacol impresionant cu 36 de formații și 1200 de participanți

Evenimentul va reuni 36 de formații de datini și obiceiuri de iarnă, dintre care 30 din județul Botoșani și 6 din județele vecine, însumând aproximativ 1200 de participanți. Parada tradițiilor va include momente artistice autentice și va oferi ocazia publicului de a redescoperi frumusețea și unicitatea obiceiurilor moldovenești.

Modificări în traficul din centrul orașului

Pentru buna desfășurare a festivalului, traficul va suferi câteva modificări semnificative:

  • Strada Cuza Vodă va fi închisă între orele 9:30 și 22:00.
  • În intervalul 11:00 – 12:00, traficul va fi restricționat pe traseul paradei: Primăria Municipiului Botoșani – Str. Cuza Vodă – Casa Sindicatelor – Liceul „A.T. Laurian” – Podul de Piatră – Calea Națională – Direcția Muncii – Hotel Rapsodia – Str. Cuza Vodă.

Organizatorii recomandă evitarea utilizării autovehiculelor personale în zona centrală a municipiului pe durata evenimentului.

Recomandări pentru siguranța publicului

Publicitate

Parada va fi însoțită de două trăsuri cu cai, iar participanții sunt rugați să respecte următoarele reguli pentru siguranță:

  • Evitați apropierea de cai, pentru a preveni reacții neașteptate.
  • Nu utilizați obiecte pirotehnice.
  • Evitați consumul de substanțe psihoactive sau alcoolice pe domeniul public.

Parteneri și organizatori

“Evenimentul este posibil datorită sprijinului oferit de Consiliul Județean Botoșani, Primăria Municipiului Botoșani, precum și de instituțiile de ordine publică și siguranță din județ: Inspectoratul de Poliție, Jandarmeria, Poliția Locală, Poliția Rutieră și Inspectoratul pentru Situații de Urgență.

Vă așteptăm cu drag să celebrăm împreună tradițiile strămoșești și să întâmpinăm sărbătorile de iarnă cu bucurie!”, a transmis Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale de la Botoșani.

Citeste mai mult

Eveniment

O casă din Săveni, pe punctul de a lua foc după ce proprietarul a pus preparatele din carne la afumat și a plecat

Publicat

acum 5 ore

duminică, 22.12.2024

de

Publicitate

A pus preparatele din carne la afumat, dar a lăsat focul nesupravegheat. În lipsa lui, grăsimea scursură s-a aprins. Un vecin a observat flăcările și a dat alarma, a anunțat ISU Botoșani.

Evenimentul a avut loc în această noapte, într-o gospodărie din orașul Săveni.

La caz au ajuns pompierii militari din cadrul Stației  Săveni, cu o autospecială de stingere cu apă și spumă. Aceștia au intervenit rapid astfel încât flăcările să nu se extindă la o anexă.

Până la sosirea pompierilor, proprietarul a reușit să își scoată carnea din afumătoare.

Pentru prevenirea unor astfel de evenimente, ISU Botoșani a transmis că trebuie să țineți cont de următoarele recomandări:

▪️ afumătorile nu trebuie amplasate în apropierea clădirilor, a depozitelor de furaje, în magazii, şoproane etc. sau lângă materiale combustibile.

Publicitate

▪️se recomandă ca acestea să fie făcute din cărămidă şi materiale incombustibile.

▪️este interzisă folosirea afumătorilor improvizate în podurile clădirilor, prin scoaterea unor cărămizi din coş sau neridicarea zidăriei coşurilor deasupra acoperişului.

▪️curațați afumatoarea, astfel încât să evitați scurgerea grăsimii de pe preparatele din carne în locurile fierbinți  sau în contact cu sistemul de producere a fumului.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending