Connect with us

Eveniment

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (170)

Publicat

acum 2 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

S-a stins din viaţă o distinsă profesoară a învăţământului botoşănean: AURORA ADAM.  Cu câţiva ani în urmă mi-a acordat un interviu pe care îl redau aici, un interviu din care puteţi deduce imensa personalitate a celei care a plecat la stele. Dumnezeu s-o ierte!

 

„Uneori avem nevoie şi de „demoni” pentru a-i preţui şi mai mult pe îngeri”

 

            Georgică Manole: Sunteţi o proeminentă profesoară. Unor generaţii întregi de elevi le-aţi predat limba şi literatura română alături de limba şi literatura franceză. Dialogurile, discursurile şi intervenţiile dumneavoastră trădează o sensibilitate aparte cu dese trimiteri spre zona celestă a poeziei. Mai credeţi că românul s-a născut poet?

Publicitate

 

Aurora Adam: Pare un paradox a mai considera astăzi valabilă afirmaţia lui Alecsandri, făcută în 1853 la publicarea celor două volume „Poezii poporale”. Un paradox într-o Românie confuză, grăbită să ardă etapele asimilării aproape forţate la nişte valori care nu corespund profunzimii sentimentului românesc de a concepe şi a accepta destinul. Românul, integrat la suprafaţa valorilor materiale ale globalizării nu şi-a pierdut fibra existenţială. Din nefericire avem două Românii: cea adevărată, profundă, perenă şi cea de import, modelată de psihologia „patrioţilor” de contrabandă. Pentru a reveni la întrebarea dumneavoastră, precizez că mai cred că românul s-a născut poet. Poezie mai înseamnă şi iubire de frumos. Mai ales în satele noastre de la munte şi în Transilvania creatorii populari continuă să-şi pună sufletul în cuvinte şi în muzică, deoarece pentru ei acestea se confundă cu viaţa, gândirea şi simţirea.

 

  1. M.: Debutul cu poezie s-a produs într-o revistă pentru copii ce apărea în anii ’60. Apoi, toate poeziile, scrise în ani buni de la debut, au fost ferecate într-o cuşcă a intimităţii de unde, se pare, nu şi-au mai câştigat libertatea zborului niciodată. Ce resurse interioare v-au îndemnat către acest gest?

 

  1. A.: „Românul s-a născut poet”, nu? Nişte versuri dintr-un cântec anodin precizează că nu există om care să nu fi scris o poezie măcar o dată în viaţă. Generaţia mea a crescut sub semnul poeziei lui Eminescu, Coşbuc, Goga. Profesorul de limba română din gimnaziu, Gheorghe Creţu, ne încuraja pe mine şi pe alţi elevi să scriem versuri. Am mai publicat poezii în anii de liceu şi în primii ani de profesorat, dar accesul ca lector avizat la poezia de valoare m-a determinat să-mi reevaluez talentul. Poetul este magician al cuvântului, el creează şi re-creează o lume (acea „pădure de simboluri” despre care vorbea Baudelaire) în care se re-creează pe sine. Un poet trebuie să stârnească în cititor fiorul estetic. Când versurile nu produc în cititorul avizat fior liric, poezia nu mai este poezie, ci doar o violare a limbajului. Nedepăşind o limită („încremenirea în limită” despre care vorbeşte Gabriel Liiceanu), am ales o cale mai onestă şi mai fructuoasă: să-mi îmbogăţesc sufletul cu poezia altora. Nu scria Platon în „Lysis” despre minunata dorinţă de a fi mereu în calea poeţilor „căci aceştia sunt părinţi ai înţelepciunii şi călăuze”?

 

       G.M.: Cum s-a ajuns la corespondenţa dumneavoastră cu Arghezi? Se mai păstrează ceva din acele momente epistolare?

 

  1. A.: De fapt scrisorile sunt de la fiica poetului, Mitzura Arghezi şi datează de când eram în clasa a VIII-a. Îmi apăruseră mie şi unei colege nişte poezii de preamărire a realizărilor socialismului (mama mea încă nu-şi uscase lacrimile după deposedarea forţată prin colectivizare de pământ şi de alte bunuri) în „Scânteia pionierului”, iar profesorul nostru de limba română ne-a îndrumat să trimitem creaţiile unor scriitori renumiţi la Uniunea Scriitorilor. Este un episod de care îmi este şi acum ruşine. Nu ştiu dacă mai am pe undeva acele scrisori. Poeziile în cauză au fost arse pe rugul ruşinii.

 

  1. M.: Ce resorturi interioare v-au determinat să-l respectaţi pe Constantin Ciopraga, a cărui studentă aţi fost…

 

  1. A.: Domnul profesor Constantin Ciopraga era respectat şi îndrăgit de majoritatea studenţilor. Ne impunea respectul şi prin ţinuta sa de patriarh, blând la vorbă şi darnic la sfaturi, dar mai ales pentru cursurile de înaltă ţinută intelectuală, bine documentate, exhaustive la scriitorii canonici. La domnia-sa îţi era ruşine să te duci nepregătit la examen.

 

  1. M.: …şi să-l adulaţi pe Al. Călinescu?

 

  1. A.: E prea mult spus „adulaţi”. Generaţia mea a avut şansa la facultate de un corp profesoral extraordinar: domnul Constantin Ciopraga, de care tocmai am amintit, domnul Ioan Constantinescu, doamna Viorica Constantinescu, doamna Marina Mureşanu, domnul Dumitru Irimia, domnul Titus Raveica, domnul Alexandru Husar, doamna Elvira Sorohan, domnul Mihai Drăgan… Ce magiştri!… Cursurile şi seminariile erau o încântare şi o înălţare spirituală. Domnul profesor Al. Călinescu îşi ţinea liber cursurile de literatură franceză şi uneori cursurile deveneau interactive. Este drept, cine nu citea, beneficia din plin de ironia uşoară a domniei sale. Mă gândesc cu mult respect la toţi, dar domnul Al. Călinescu a făcut un gest extraordinar, pe care nu ştiu dacă alţi profesori l-ar fi făcut. În pauza unui seminar, aflând că aş avea nevoie de câteva studii ale lui Mircea Eliade (la biblioteci Mircea Eliade se împrumuta numai la sală cu aprobare specială, fiind considerat un pericol pentru conştiinţa socialistă şi formarea ne-omului nou), dumnealui mi-a adus a doua zi la curs cărţile, cu rugămintea să le citesc mai pe ascuns. Abia mai târziu am înţeles la ce pericol s-a expus.

 

  1. M.: Factura intelectuală, dar şi psihologia dumneavoastră, mă fac să cred că nu aţi avut o copilărie în genul celei povestite de Creangă.

 

  1. A.: Am avut copilăria tuturor copiilor de la ţară, plină de pozne şi ghiduşii, dar şi de muncă alături de părinţi. Am fost însă, prin structura mea, mai visătoare, mai sensibilă, dar şi mai revoltată împotriva nedreptăţii. Un scriitor romantic german, Lichtenberg afirma: „Pe mine mă dor multe fapte de care altora abia dacă le pare rău”. Am trăit episoade similare cu cele din „Amintirile” lui Creangă, dar la marele scriitor, ceea ce le face extraordinare este marele său talent narativ.

 

  1. M.: Ştiu cât îl iubiţi pe Eminescu. Este poetul nostru naţional un înger printre… demoni?

 

  1. A.: Uneori avem nevoie şi de „demoni” pentru a-i preţui şi mai mult pe îngeri. Eminescu va rămâne Eminescu, iar detractorii lui fie vor pieri în anonimatul mediocrităţii care-i caracterizează, fie îşi vor atrage oprobiul din partea oamenilor oneşti, dacă aceşti denigratori sunt nume consacrate. Pe Eminescu nu trebuie să-l apere nimeni, genialitatea operei sale îl apără. Este valoare a patrimoniului literaturii universale, este sărbătorit de UNESCO, este studiat la Institutele de limbă română de pe lângă mari universităţi. „Mihai Eminescu nu este doar un poet european. Pentru mine el a fost şi este un kavi (poet-înţelept) indian, un gânditor care priveşte viaţa prin prisma filozofiei. Descopeream (în opera lui) o întreagă lume, în care Orientul se întâlneşte cu occidentul, Europa se uneşte cu Asia, finitul se „dezmărgineşte” şi graniţele se şterg”, – declara eminescologul Amitha Bhose din India la un curs ţinut la o Universitate din Calcutta. Profesorul Alain Guillermou a predat cursuri despre Eminescu la Sorbona. E drept că Eminescu a fost acuzat de rasism, naţionalism, antisemitism. Întrebarea este: cine sunt cei care l-au atacat? Mediocrităţi frustrate şi nulităţi pretenţioase, care nu cunosc nici istoria poporului român, nici nu doresc binele poporului nostru. Să ne aducem aminte cuvintele lui Grigore Vieru, când unii confraţi din România spuneau că basarabenii au rămas tot la Eminescu: „La Eminescu abia dacă putem ajunge”.

În 2006 sau 2007, la Liceul Pedagogic a venit un grup de profesori universitari şi de liceu din Franţa. O elevă de-a mea a recitat în limba franceză „Glossă” în traducerea domnului Emanoil Marcu. Atât de profund impresionaţi au fost acei profesori, încât m-au rugat să le procur volumul de poezii traduse în franceză. Din nefericire, nu am găsit în librăriile botoşănene nici un exemplar şi atunci am copiat xerox şi legat (ilegal) volumul personal pentru a-l putea oferi francezilor… Nu se face nimic pentru promovarea adevăratelor valori ale spiritualităţii româneşti în străinătate. Departamentele de cultură de pe lângă ambasadele noastre preferă scriitori contemporani, uneori de valoare literară îndoielnică.

„El ne-a revelat alte zări şi ne-a făcut să cunoaştem altfel de lacrimi” – scria Mircea Eliade despre Eminescu, iar Dan Hăulică afirma că „Eminescu este marea şansă a României de integrare în universalitatea culturală”. Nimeni nu-l poate scoate pe Eminescu din sufletul românului, căci numai Eminescu prin întreaga sa operă, chiar şi cea gazetărească ne-a luminat înţelesul şi bucuria nenorocului de a fi român.

 

  1. M.: Ce mai ştiţi despre colegii de grupă din vremea studenţiei?

 

  1. A.: Nu am ţinut legătura cu colegii din studenţie, decât cu doamna Mihaela Livadaru, sora actorului Mihai Mălaimare.

 

  1. M.: O nemăsurată iubire acordaţi satului, fie cel de odinioară, fie cel de azi. Care ar fi marele dumneavoastră gânduri (fie bune, fie rele) despre viaţa la ţară?

 

  1. A.: Cred că satul românesc actual trece printr-o profundă criză de identitate. S-au pierdut nu numai multe tradiţii, fenomen explicabil prin evoluţia societăţii, dar ceea ce e foarte dureros, aproape irecuperabil, au început să se piardă valorile morale. Părintele Iustin Pârvu vorbea despre „ţărani pervertiţi”. Emanciparea este negativă, respectul şi ruşinea se mai întâlnesc la cei în vârstă sau la cei bine crescuţi. Acest fenomen, cel puţin, e prezent în satele din preajma noastră.

 

  1. M.: Dacă vi s-ar cere să rescrieţi un roman al literaturii române, care ar fi acesta şi ce motive v-ar determina s-o faceţi?

 

  1. A.: Foarte grea întrebare. Unele nu ar trebui rescrise, ci cunoscute şi decriptate, să se vorbească mai mult despre ele. Şi aici mă refer, de exemplu, la romanul „Luntrea lui Caron” de Lucian Blaga. Tinerii, mai ales, ar trebui să cunoască detalii despre perioada dictaturii proletcultiste, când o personalitate ca Lucian Blaga, nu numai că a fost înlăturată din viaţa universitară, dar nu a primit Premiul Nobel pentru literatură, deşi a fost propus de Academia din Oslo, pentru că Uniunea Scriitorilor din Republica Populară Română nu i-a întocmit referatul corespunzător! Delicateţea şi sfiiciunea lui Lucian Blaga l-au oprit de a da în vileag numele acelor personalităţi. Dacă aş rescrie acest roman, eu nu i-aş ierta, chiar dacă unii dintre ei sunt intraţi în conştiinţa literară a românilor.

 

           

                                                                     

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Educație

FOTO&VIDEO: Micuții din clasa pregătitoare step by step ,,Raze de lumină”, de la Liceul Tehnologic ,, Ștefan cel Mare și Sfânt” , Vorona, au sărbătorit 100 de zile de școală

Publicat

acum 12 minute

miercuri, 05.03.2025

de

Publicitate

La Liceul Tehnologic ,, Ștefan cel Mare și Sfânt” , Vorona, Botoșani, cei mai mici dintre cei mici, elevii din clasa pregătitoare step by step ,,Raze de lumină”, au sărbătorit 100 de zile de școală.

Cei douăzeci și trei de pitici, împreună cu doamnele învățătoare, Gabriela Ivancov și Șchiopu Mariana, au pregătit cu migală și bucurie multe lucruri interesante: poezii, cântece, colecții cu cate o sută se obiecte, unele mai interesante decât celelalte, dar și foarte multe fotografii din cele o sută de zile de școală. Copiii au fost recompensați cu diplome și cărți, iar Mickey , prietenul lor, i-a îndulcit cu un tort delicios. Au fost alături de copii și domnii directori, prof. Ligia Marica și prof. Lupu Daniel, care au sprijinit buna desfășurare a acestui even…

La Liceul Tehnologic ,, Ștefan cel Mare și Sfânt” , Vorona, Botoșani, cei mai mici dintre cei mici, elevii din clasa pregătitoare step by step ,,Raze de lumină”, au sărbătorit 100 de zile de școală. Cei douăzeci și trei de pitici, împreună cu doamnele învățătoare, Gabriela Ivancov și Șchiopu Mariana, au pregătit cu migală și bucurie multe lucruri interesante: poezii, cântece, colecții cu cate o sută se obiecte, unele mai interesante decât celelalte, dar și foarte multe fotografii din cele o sută de zile de școală. Copiii au fost recompensați cu diplome și cărți, iar Mickey , prietenul lor, i-a îndulcit cu un tort delicios. Au fost alături de copii și domnii directori, prof. Ligia Marica și prof. Lupu Daniel, care au sprijinit buna desfășurare a acestui eveniment. Părinții au dat dovadă de foarte multă responsabilitate, implicându-se în pregătirea tuturor activităților.

O sută de zile de școală reprezintă doar un pas în lumea minunată a cunoașterii. Vor urma nenumărate zile de școală , iar ,,razele de lumină ” se vor înțelepți din ce in ce mai mult, pentru a deveni oamenii mari de mâine.

Publicitate

Citeste mai mult

Eveniment

Bilete şi abonamente cu reducere de 90% pentru studenți, prin aplicaţia disponibilă pe site-ul CFR Călători

Publicat

acum 56 de minute

miercuri, 05.03.2025

de

Publicitate

Studenţii îşi pot cumpăra online, de miercuri, bilete şi abonamente cu reducere de 90% prinplicaţia disponibilă pe site-ul CFR Călători, scrie alba24.ro. De astăzi, 5 martie 2025, CFR Călători pune la dispoziția studenților posibilitatea cumpărării online de bilete și abonamente cu reducere 90% prin aplicația disponibilă pe site www.cfrcalatori.ro sau descărcabilă pe dispozitive mobile (smartphone, tabletă etc.), precum și de la automatele de vânzare kiosk din stațiile de cale ferată.

Biletele și abonamentele cu reducere de 90% se emit pe distanța/rutele dintre localitatea de domiciliu şi localitatea în care se află instituția de învățământ superior la care studentul este înmatriculat, în condițiile prevăzute la art. XXIX alin. (1) a OUG nr. 156/2024, pe baza ID student, eliberat pentru confirmarea calității de student și a rutei pentru care beneficiază de reducere.

Pentru obținerea ID student este necesar ca studenții să se prezinte o singură dată la orice casă de bilete în timpul programului de lucru, cu actul de identitate și legitimaţia de student pentru reducere la transport.

În tren, studenții vor prezenta legitimația de călătorie cu reducere (bilet, abonament) și legitimaţia de student pentru reducere la transport.

Mai multe detalii sunt disponibile pe site www.cfrcalatori.ro la secțiunea Trafic intern/ Facilități/ Reduceri pentru studenți sau de la personalul nostru de la casele de bilete din stațiile de cale ferată și de la agențiile de voiaj, a precizat miercuri seară, CFR Călători.

Informații despre circulația trenurilor:

Publicitate
  • la telefon 0219521 – INFO CFR (trafic intern).
  • la numerele de telefon din stațiile CFR publicate pe www.cfrcalatori.ro la secțiunea INFORMAȚII TELEFONICE – https://www.cfrcalatori.ro/informatii-telefonice/
    în aplicația TRENUL MEU (https://bilete.cfrcalatori.ro/ro-RO/Itineraries), se introduce numărul exact al trenului în căsuţa indicată şi click pe Informații tren. Se obțin informaţii în timp real despre opriri, întârzieri, minutele de staţionare în următoarea gară şi timpul estimat de sosire.
  • pe site-ul companiei www.cfr.ro sunt funcționale și actualizate permanent camerele web din gările București Nord, Aeroport Henri Coandă, Timișoara, Craiova, Brașov, Iași, Cluj Napoca și Constanța care indică ora de sosire/de plecare a trenurilor.
  • pe site-ul www.cfrcalatori.ro la Mers tren trafic intern.
  • de la personalul nostru din staţii.

Citeste mai mult

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (331)

Publicat

acum o oră

miercuri, 05.03.2025

de

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

 

TERMENI, CONCEPTE, SINTAGME…

 

BONUS  PASTOR: Model epic propus de criticul şi istoricul literar Dan Mănucă în „Lectură şi interpretare” şi care reprezintă „o propunere autohtonă, întemeiată pe argumente specifice, propunere făcută în epoca atât de dramatică de după înfrângerea paşoptismului. De fapt ar reprezenta ceea ce a mai rămas şi ceea ce s-a transformat din specificul nostru”;

DOUĂMIISMUL  CA  MOMENT  SINGULAR:  În revista „Apostrof” nr. 1 din 2017,  Emanuel Modoc  are un punct de vedere: „Douămiismul reprezintă, în contemporaneitate, un moment singular: nu există, în momentul de faţă, nici un raport de antagonism generaţional cu acesta.  Douămiismul – fie că a fost emulat în proiect de căutare a propriei individualităţi, fie că a fost de-a dreptul reiterat în imediat următoarea paradigmă de creaţie – nu a existat nici un moment în care acesta să fie contestat din raţiuni de legitimitate estetică. Chiar dacă poezia aşa-numită „postdouămiistă” (termen pe care nu l-aş recomanda tocmai pentru că douămiismul este considerat, pe bună dreptate, ultima generaţie de creaţie din literatura română) este deosebit de activă şi proteică, glisând între acalmie meditativă, nerv post-avangardist, nou ruralism şi postumanism deopotrivă, aceasta şi-a îmbrăţişat precursorii  imediaţi, găsind în ei modele de referinţă pentru raportarea la realităţile sociale ale spaţiului autohton postcomunist.  În acest context, reciclările neoexpresioniste sau biografist-minimaliste din producţiile apărute în acest deceniu au dat măsura influenţei generaţiei douămii în aceeaşi măsură în care au făcut-o  şi despărţirile faţă de milenarism (şi aici mă refer nu la o  detaşare violentă faţă de precursori, cât la prezenţa vădită a exerciţiului mimetic „de probă”, prin care poezia ultimilor cinci-şase ani şi-a dobândit o oarecare autonomie” ;

Publicitate

BUTADA  MEDIULUI  ACADEMIC:  Am găsit-o preluată, în „Dilema veche” nr. 681 din 9-15 martie 2017,  de prorectorul Universităţii Bucureşti,  Liviu Papadima: „Noi suntem plătiţi pentru ce predăm şi promovaţi pentru ce cercetăm”;

OBSERVAŢIA  LUI  BELU  ZILBER:  „La noi comunismul este o combinaţie de stalinism şi Caragiale”;

ADÂNCIMEA  ARTISTICĂ  SUSKIND:  Vine de la Patrik Suskind care, într-o povestire din tinereţe, pune problema ADÂNCIMII  ARTISTICE. Povestirea  se găseşte prezentată de Ioana Pavelescu într-un eseu din „România literară” nr. 25 din 1998: „O tânără pictoriţă de talent citeşte într-o cronică a unui critic de artă că pânzele ei n-ar avea adâncime. Iniţial nu dă nici o importanţă acuzei, pe care de altfel n-o înţelege dar, cum rezerva se va repeta, pictoriţa încearcă să afle ce înseamnă adâncime. Studiază cu atenţie pânzele unor artişti celebri, vizitează expoziţii, încearcă să picteze altfel de cât o face până atunci, dar nimic nu-i mai reuşeşte. Un bărbat care o place fuge de ea când pictoriţa îi mărturiseşte că n-are adâncime. Tânăra intră într-o criză de creaţie din care nu va mai ieşi. Începe să bea, renunţă la pictură după ce a mânjit nenumărate pânze şi în final se sinucide aruncându-se de pe o clădire de zece etaje. Criticul care schimbase, inconştient, destinul pictoriţei va deplânge moartea unei tinere „promisiuni”, descoperind acum adâncimea în pânzele rămase în atelier”. Conceptul se atribuie artiştilor care tot caută „…un secret al operei de artă şi care îi va rămâne pentru totdeauna neînţeles, depărtat, necunoscut. Nu are acces la el  pentru că îl vrea explicit, tradus în termeni concreţi, de reţetă”;

LEGILE  DISCURSULUI  DIARISTIC: 

  1. a) Legea Eugen Simion: „să fie fragmentar, intermitent, adică să aibă confesiuni fără legătură una cu cealaltă”;
  2. b) Legea Maurice Blanchot (a calendarităţii): „să se respecte calendarul”;
  3. c) Legea simultaneităţii: „timpul trăirii” să fie sincronizat cu „timpul mărturisirii”, altfel devine memorialistică”;
  4. d) Legea Roland Barthes (a sincerităţii): „sinceritatea diaristului trebuie să fie o exigenţă”;
  5. e) Legea relaţiei autor – narator – personaj: „să fie una şi aceeaşi persoană”;

 

REGULA DE AUR A UNUI ROMAN:  Am întâlnit-o enunţată de Mihai Zamfir în „România literară nr. 5 din 2020:  „Or, o regulă de aur rareori aplicată mi se pare a fi aceea că respectivul alter ego din roman nu trebuie niciodată exaltat şi dat ca exemplu. Cu cât el va fi un martor mai şters şi eventual mai „negativ”, cu atât romanul va ieşi mai bun”;

CAMPIONATUL MONDIAL DE MINCIUNI:  Există aşa ceva şi se ţine anual, la 15 noiembrie, în staţiunea turistică Wasdale din Marea Britanie. În „Adevărul” din 17 XI 2003 se spune: „Organizarea concursului a fost inspirată de povestirile lordului Will Roston, proprietar al hanului Bridge, care susţine că are în ograda sa un vultur năzdrăvan, mare cât o casă. El nu pierdea niciun prilej în care să nu spună că vulturul lui poate anihila orice duşman cât ai clipi, că poate trece cu uşurinţă peste toate clădirile din sat, ba chiar că are darul vorbirii”. Politicienii şi avocaţii nu sunt acceptaţi în concurs.

 

VISUL LUI HENRIC AL IV-LEA:  A fost prefigurat acum 400 şi ceva de ani: „Visul meu este ca fiecare francez să aibă, duminica, o găină în oală”.

 

 

IMORALITATEA MORALEI PARŢIALE:  Observaţia aparţine cunoscutului scriitor şi ziarist Cristian Tudor Popescu (CTP) şi am întâlnit-o în „Adevărul” din 28 noiembrie 2003 în formularea: „MORALA PARŢIALĂ POATE NAŞTE ORICÂND IMORALITATE”. Ea a fost făcută atunci când, referindu-se la CNSAS, Andrei Pleşu, membru în comisia amintită, a ţinut să precizeze: „nu suntem vidanjori morali ai societăţii”. De aceea, continuă CTP, „de la bun început, fiinţarea CNSAS este moralmente ilogică. Sancţionăm măciuca şi accesoriile ei, cât priveşte pe cei care o ţineau în mână, nu e treaba nostră”. Adică, CNSAS sancţionează securitatea (măciuca) şi nu şi comunismul (cel care ţinea măciuca în mână).

 

 

 

ŢARA LUI GUFI:  Ţară inventată de dramaturgul Matei Vişniec în piesa sa cu acelaşi nume. Alex Ştefănescu, în „România literară” nr. 46 din 2003, descrie astfel această „ţară”: „….este una a orbilor, condusă de un văzător, Gufi, în preajma căruia se află un chior, Lulu, cu statut de clovn. Supuşii au fost obligaţi de suveran să nu vadă, acesta având intenţia pretins nobilă de a-i feri de deziluzii. Pentru a constrânge populaţia ţării la orbire, Gufi a desfiinţat culorile, acoperind printre altele picturile murale din palat cu o tencuială pământie”.

 

 

 

 

Citeste mai mult

Eveniment

Expoziția „Arta… la feminin”, ediția a VI-a, la Galeriile de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani

Publicat

acum 2 ore

miercuri, 05.03.2025

de

Publicitate

Muzeul Județean Botoșani găzduiește, în perioada 8-29 martie 2025, în spațiul in, Galeriilor de Artă „Ștefan Luchian” Botoșani, expoziția națională ,,Arta… la feminin”. Invitata de onoare a evenimentului este artista Marinela Măntescu Isac, membru U.A.P.R. București.

Expoziția, ajunsă la cea de-a VI-a ediție, este organizată de Societatea Culturală ,,Expo-Art” Botoșani și este dedicată doamnelor artei românești contemporane. Evenimentul are rolul de a aduce pe simeze cele mai recente lucrări de artă vizuală semnate de artiste din diverse școli și generații din întreg arealul românesc, dar și de a valorifica expozițional patrimoniul valoros deținut de instituția muzeală botoșăneană.

Din 2020, de la debutul evenimentului, fiecare ediție a fost dedicată unei artiste ale cărei lucrări se regăsesc în pinacoteca botoșăneană. Ediția din acest an este dedicată artistei Ligia Macovei (1916-1998), cunoscută pictoriță și graficiană, care s-a afirmat pe scena graficii românești cu desenele realizate pentru ilustrarea liricii eminesciene. A avut o contribuție însemnată și la ilustrarea versurilor lui Tudor Arghezi, cele mai reprezentative creații de acest fel figurând în volumul „Poeziiˮ (Editura Minerva, 1970).

Artista a expus la numeroase saloane naţionale, dar şi la Bienala de la Veneţia din 1956. De-a lungul carierei, a avut expoziții personale la: Roma, Galleria Penelope (1962); Teheran, Galeria de Artă Negar (1964), cu aproximativ 80 de lucrări de pictură în ulei, guașă și desene în tuș; Viena, Künstlerhaus (1965); Tunis, Galeria I Information (1975). A participat și la numeroase expoziţii de grup organizate în străinătate.

Ligia Macovei a fost conferenţiar la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, iar în 1958 a îndeplinit funcţia de delegat permanent al Republicii Populare România pe lângă UNESCO (Paris), fiind numită şi comisar al pavilionului românesc la cea de-a XXIX-a Bienală de la Veneţia. În 1964, a primit o menţiune specială la târgul de Carte de la Leipzig, pentru volumul ilustrat ,,Poeziiˮ, de Mihai Eminescu.

Pe simeze, alături de lucrări semnate de Ligia Macovei, vor fi expuse peste 90 de opere realizate în diverse tehnici: pictură, grafică, tehnică mixtă, dar și artă decorativă, artă textilă și fotografie, cu o tematică ce cuprinde toate genurile, de la arta figurativă (portret, peisaj, natură statică, compoziții) la arta abstractă. Lista artistelor participante va completa ulterior afișul.

Publicitate

În cadrul vernisajului, care va avea loc sâmbătă, 8 martie 2025, ora 11.30, cei prezenți vor putea audia un minirecital de vioară, susținut de Alesia Șchiopu și Maria Roman, eleve la Liceul de Artă ,,Ștefan Luchianˮ din Botoșani. Curatorii evenimentului: Ana Coșereanu și Liviu Șoptelea.

Intrarea la vernisaj și în perioada vizitării expoziției este gratuită.

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending