Connect with us

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (169)

Publicat

acum 2 ani

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Continuăm prezentarea eseurilor din cartea lui Theodor Damian, „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016; prefaţa: Nicolae Georgescu; un cuvânt al autorului).

Theodor Damian: „Credinţă şi evlavie la Eminescu: poezia „Christ”. Eseul are ca scop să explice atât zona de interferenţă cât şi disjuncţiile fenomenelor de credinţă şi evlavie la Eminescu: „Totodată una este a vorbi despre religie şi alta este a fi religios; acelaşi lucru este valabil şi în privinţa credinţei şi a evlaviei. Trebuie să precizez că distincţia pe care o fac aici mai ales între credinţă şi evlavie are în vedere aceste două stări nu în sensul definiţiei lor complete, ideale, ci în sensul asumării, practicării, conştientizării lor de către oameni”. Autorul consideră că poţi avea credinţă, dar să nu fii evlavios, însă mai rar se întâmplă opusul acestei situaţii, ca având evlavie să nu ai credinţă. Raportate la Eminescu, Theodor Damian demonstrează că  „evlavia şi credinţa lui Eminescu au avut un caracter interior şi nu exteriorizat de tip intenţionat or neintenţionat misionar”.

În sprijinul tezei credinţei lui Eminescu, autorul invocă spre ilustrare câteva aspecte esenţiale:

  1. „educaţia primită în familie (mai mulţi membri ai familiei care au îmbrăţişat viaţa monastică);
  2. „interesul general pentru tradiţie, pentru tezaurul de valori al culturii şi spiritualităţii neamului său”;
  3. „interesul special pentru Biblie şi aparte pentru Evanghelii; Slavici atestă faptul că la vârsta de 20 de ani Eminescu nu numai că era foarte versat în conţinutul Evangheliilor, dar totodată punea religiozitatea – şi aici se include şi pietatea care implică credinţă, respectul de cele sfinte – mai presus de toate”;
  4. „afirmaţiile sale în publicistică despre Biserică şi rolul ei vital în dezvoltarea sănătoasă a spiritului neamului”;
  5. „mărturiile contemporanilor despre caracterul şi înclinaţiile sale, despre vederile sale, dincolo de metafora poetică, despre lume şi viaţă”.

În ceea ce priveşte evlavia lui Eminescu, se poate detecta „citind atent şi dezinteresat opera acestuia”. A-l citi dezinteresat, explică Theodor Damian, înseamnă „a te detaşa de propria ta orientare în încercarea de a reconstitui profilul spiritual al poetului, fiindcă într-un fel îl vedea naţionalistul A. Densuşianu, în alt fel socialistul C. D. Gherea şi altfel pedagogul creştin Grama”.

Theodor Damian, în acord cu  Doru Scărlătescu,  continuă: „Mai mulţi interpreţi ai sintezei eminesciene au fost de acord că poezia „Christ” este una dintre piesele principale care demonstrează nu numai religiozitatea, dar şi creştinismul profund, de tip ortodox al lui Eminescu”.

Publicitate

Privind poezia „Christ”, o poezie care face o legătură între evlavie şi emoţie la Eminescu, sistematizează Theodor Damian: 1. „nu e decât o satiră ce ironizează pe cei ce cred că pot prin artă să înţeleagă în mod adecvat adevăratul chip al Mântuitorului”; 2.”este un ăoem ce cuprinde învăţături dogmatice ortodoxe esenţiale, exprimate fără nici un echivoc, fără nici o alunecare posibilă”; 3.”Iisus nu trebuie văzut numai în omenitatea sa, ci şi în divinitatea sa”; 4. „poetul este foarte bine informat şi înrădăcinat în dogma hristologică a Bisericii creştine”; 5. „falsa reprezentare plastică a lui Iisus de către unii artişti este, după Eminescu, o dovadă a pierderii credinţei, a simplităţii şi curăţiei inimii şi minţii”; 6. „poetul critică fraza strălucită”, „masca”, „fantezia bogată”, ce iau locul credinţei simple, sincere şi adânci, cum se vede explicit în ultima strofă”; 7. „ironia lui Eminescu în care se distinge uşor îndepărtarea de la valorile autentice ale ortodoxiei”; 8. „arată ataşamentul lui Eminescu faţă de credinţa strămoşilor şi evlavia”; 9. „poemul include o invocare a  divinităţii, ceea ce dă acestuia, dincolo de nota satirică, un discret caracter de rugăciune, autorul manifestându-şi indignarea în faţa lui Dumnezeu, ca într-o spovedanie”; 10. „evlavia creştină ce se vede în acest poem, reprezintă o constantă în viaţa lui Eminescu şi o virtute pe care o cerea şi altora, în felul acesta propovăduind-o”.

Iată ce cerea Eminescu, printre altele,  dramaturgului în articolul „Repertoriul nostru teatral” din „Familia” din 18 ianuarie 1870: „mărime, frumuseţe şi curăţenie, de pietate adevărat creştină, să fie onest, drept şi bun ca litera „Evangheliei”.

 

Theodor Damian: “Înger şi Demon”: fizica şi metafizica unei idei”.  Analiza poemului porneşte de la  dipolul fizică – metafizică, explicat astfel: “Cu alte cuvinte, fizica şi metafizica stau în acest poem faţă în faţă, fizica sugerată de prezenţa persoanei care aprinde lumânări ce ard şi se consumă (fizic), iar metafizica sugerată de întunericul de nepătruns cu ochiul bolţii ce aminteşte de bolta cerească nepătrunsă, de creaţie, de Creatorul de dincolo de creaţie, dar present totuşi în ea.”

Sistematizăm din discursul eseistic al lui Theodor Damian: 1. “cadrul general al poemului este Biserica, nu însă ca realitate statică, nu “natură moartă cu îngeri” ca-ntr-un tablou, ci Biserica în acţiune, în funcţia ei esenţială, în elementul ei dinamic, aici reprezentat de lumânările arzând”; 2. “poemul utilizează tehnica contrastului chiar de la început, Eminescu folosind ambele căi ale cunoaşterii: via positiva şi via negativa”; 3.”ambele dimensiuni, cea fizică şi cea metafizică, se îngemănează perihoretic, se indică una pe alta şi se încununează reciproc chiar în câmpul paradoxului”; 4. “întâlnirea dintre fizică şi metafizică  este continuată pe plan moral, mai ales cel al trăirii interioare şi în special al poziţionării acestor trăiri faţă de Dumnezeu, “coram Deo”; 5. “compatibilitatea cu accente de contrast dintre cele două lumi din primele două strofe devine contrast pur şi simplu în strofele următoare  unde copila în rugăciune aminteşte de credinciosul conştient de legătura sa cu Dumnezeu, în timp ce imaginea bărbatului sugerează contrariul, depărtarea de Dumnezeu, apostazia: înger şi demon”; 6. “crucea pe care el se sprijină  când  îi observă ei îngerirea sugerează jertfa pe care o va face  pentru a putea spera în reciprocitatea iubirii, acea convertire fie şi de o clipă, căci, în fapt, deosebirea dintre ei continua să fie esenţială: “Se iubesc şi ce departe sunt deolaltă amândoi”, întocmai ca Hyperion din “Luceafărul”; 7. “în poem el aşteaptă iadul ca deznodămând al modului lui de a fi fost, dar în mijlocul suferinţei de aici, anticipând-o pe cea viitoare, deodată vine mântuirea. Ea apare în ceasul morţii lui şi-i aduce împăcarea generate de iubire”; “Mila divină este mesajul final al poemului: “El n-a vrut ca să condamne pe demon, ci a trimis / Pre un înger să mă-mpace, şi-mpăcarea-i … e amorul”. (VA URMA)

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News

Ultimele articole pe botosani24

Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:

ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.

Pe aceeași tema:

Eveniment

Până când salutăm cu „Hristos S-a înălțat”? Salutul care devine cea mai scurtă și mai simplă rugăciune

Publicat

acum 24 de minute

vineri, 30.05.2025

de

Publicitate

Dacă timp de 40 de zile, creștinii s-au salutat și rugat împreună cu „Hristos a Înviat!”, sufletul sensibil al țăranului român a simțit nevoia să extindă această stare de rugăciune și după Înălțarea Domnului.

Tradiția sufletului românesc a fost deja consemnată liturgic, astfel încât creștinii ortodocși se salută cu „Hristos S-a Înălțat!” timp de zece zile – din joia Înălțării Domnului, până sâmbătă, la ceasul vecerniei (ora 16.00), din Duminica Pogorârii Duhului Sfânt.

Încă din fașă, de la prima comunitate născută în casa apostolului Ioan Marcu din Ierusalim, creștinii au tradus în viața lor mesajul credinței în Mântuitorul Iisus Hristos. Până și cele mai mici gesturi cotidiene erau gândite spre slava lui Dumnezeu. Deoarece creștinismul s-a născut în comunitatea din jurul potirului euharistic, salutul acesteia era legat de cele duhovnicești. Cu siguranță că erau folosite formulele de salut specifice mediului iudaic și mai târziu celui elen, însă, încă din Noul Testament, găsim un prim salut creștin – „Maranatha”, adică „Domnul vine” sau, după alte traduceri, „Doamne, vino” (1 Corinteni 16:22).

 

Promisiunea biblică a Mântuitorului Hristos, aceea că prin Euharistie va fi cu noi „până la sfârșitul veacurilor” a fost transpusă în salutul creștinilor din primul secol. Deși nu avem mărturie că acest salut a supraviețuit perioadei apostolice, majoritatea istoricilor care s-au ocupat de această perioadă au afirmat că, în epoca persecuțiilor, a existat o formă de salut cunoscută doar de creștini – un salut pe care reprezentanții cultelor politeiste nu îl puteau recunoaște cu ușurință. Deși forma de salut a creștinilor ce se rugau în catacombe sau la mormintele martirilor nu a ajuns să fie cunoscută, până la noi a străbătut o altă formă de salut, dătătoare de speranță – „Hristos a Înviat!”, scrie doxologia.ro.

Din noaptea luminată și până la slăvita sărbătoare a Înălțării Domnului, creștinii de secole s-au salutat cu „Hristos a Înviat!”. Dincolo de cuvintele sărace, în acest salut stă toată teologia creștină, fiind invocat numele lui Dumnezeu. Acel nume înfricoșător pe care tradiția iudaică nu îngăduia nimănui să îl rostească, a devenit la creștini parte din salutul zilnic, demonstrând că, în creștinism, dragostea a luat locul fricii.

Publicitate

Mai mult, salutul devine cea mai scurtă și mai simplă rugăciune. Te întâlnești cu aproapele și te rogi dimpreună, într-un simplu salut mărturisind credința în Învierea Mântuitorului Iisus Hristos. E o rugăciune isihastă a satului românesc, așa cum s-a exprimat un teolog contemporan.

Dacă timp de 40 de zile, creștinii s-au salutat/ rugat împreună, sufletul sensibil al țăranului român a simțit nevoia să extindă această stare de rugăciune și după Înălțarea Domnului Iisus Hristos. Doar românii din toată ortodoxia ecumenică a Răsăritului au găsit de cuviință să continue rugăciunea salut cu „Hristos S-a Înălțat!”. Deși au existat voci care au încercat să demonstreze „că nu este canonic” sau că „este doar din tradiția populară”, salutul „Hristos S-a Înălțat!” ține de ființa credinciosului român, a acelui om simplu peste care au trecut zeci de popoare migratoare și câteva imperii care i-au vrut credința și glia, dar el a rămas credincios credinței strămoșilor. De ce? Pentru că în toate necazurile care au venit peste el, românul a avut nevoie de sentimentul de „Înălțare”.

Dacă, din punct de vedere istoric, avem destule argumente că salutul „Hristos S-a Înălțat! – Adevărat S-a Înălțat!” este unul corect și vrednic de folosit, putem afirma că el nu afectează cu nimic unitatea cultică, dogmatică și canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe surori. Unitate în diversitate, „Hristos S-a Înălțat!” este o mărturisire continuă şi perpetuă prin Sfânta Tradiţie a evenimentului central, care a marcat istoria – o continuare logică a iubitului salut „Hristos a Înviat!”.

Prin faptul că străbunii noștri au continuat cântarea liturgică „Cu adevărat mare este Taina creștinătății. Dumnezeu S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, S-a vestit de îngeri, S-a propovăduit întru neamuri, S-a crezut în lume și S-a înălțat întru slavă” cu salutul „Hristos S-a Înălțat!”, ei nu au făcut altceva decât să confirme liturgicul în viața de zi cu zi.

Chiar dacă nu găsim suficient substrat teologic ca să mulțumim pe „canonici”, salutul „Hristos S-a Înălțat!” este o realitate care nu afectează cu nimic. Mai mult, putem spune că avem o rugăciune-salut în plus.

Tradiția sufletului românesc a fost deja consemnată liturgic, astfel încât creștinii ortodocși se salută cu „Hristos S-a Înălțat!” timp de zece zile – din joia Înălțării Domnului, până sâmbătă, la ceasul vecerniei (ora 16.00), din Duminica Pogorârii Duhului Sfânt.

Un salut și o mărturisire publică, „Hristos S-a Înălțat! – Adevărat S-a Înălțat!” trebuie să treacă dincolo de formalismul salutului cotidian și să devină rugăciune sinceră, o rugăciune care să ne înalțe pe toți în Împărăția lui Dumnezeu.

Sursa: Doxologia.ro

Citeste mai mult

Eveniment

„EROII nu mai au nevoi, EROII, ne mai au pe noi”: Elevii de la Liceul „Demostene Botez” Trușești au omagiat eroii neamului românesc

Publicat

acum 55 de minute

vineri, 30.05.2025

de

Publicitate

În cadrul proiectului educațional „EROII nu mai au nevoi, EROII, ne mai au pe noi!” elevii de la Liceul „Demostene Botez” Trușești au omagiat eroii neamului românesc prin poezii și cântece patriotice, dar și prin realizarea de creații literare și plastice.

„În această zi, suntem datori să-i cinstim pe eroii noștri, din toate locurile și din toate timpurile, cunoscuți sau necunoscuți, care cu prețul vieții lor au contribuit la plămădirea vieții României de azi. Ei au murit cu gândul la țara lor, având drept idealuri apărarea credinței strămoșești, a libertății și demnității poporului român.

Prin sacrificiul lor suprem, ne-au dăruit nouă pacea, dezrobirea, libertatea și speranța. Să-i pomenim în rugăciunile și gândurile noastre, amintindu-ne veșnic de jertfa si idealurile lor”, a transmis profesoara Cătălina Gania, coordonatoarea proiectului.

 

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2025: Sfântul Cuvios Isaachie Mărturisitorul

Publicat

acum o oră

vineri, 30.05.2025

de

Publicitate

A trăit în timpul împăratului Valens (364-378), în timpul căruia Biserica suferea din cauza ereziei ariene, erezie a cărui adept era și împăratul. Sfântul Isaachie a părăsit pustiul și a venit la Constantinopol pentru a apăra credința ortodoxă.

Întâlnindu-se cu Valens care pleca la luptă împotriva goților l-a rugat să deschidă Bisericile Ortodocșilor ca să nu moară în război. Pentru aceste cuvinte a fost bătut și chinuit, însă cuvintele sale s-au adeverit deoarece Valens a murit pe câmpul de luptă.

După moartea împăratului Sfântul Isachie a vrut să se întoarcă în pustiu însă a fost oprit de doi demnitari ai împăratului Valens, Saturnin și Victor care l-au rugat să rămână pentru a ajuta Biserica, ridicându-i două așezăminte pentru viața monahal în apropiere de oraș. Astfel, Isaachie a fost povățuitor și egumen al multor monahi și dascăl pentru mulți mireni, aducându-i pe toți pe calea mântuirii.

După trecerea la Domnul a fost așezat de ucenicii lui în biserica Sfântului Mucenic Ștefan din Constantinopol.

Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de joi, 29 mai 2025

Publicat

acum 12 ore

joi, 29.05.2025

de

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, joi, 29 mai 2025, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase joi, 29 mai 2025:

Loto 6/49: 14, 29, 46, 24, 15, 21

Loto 5/40: 6, 35, 32, 21, 11, 39

Joker: 25, 31, 28, 29, 7 + 20

Noroc: 6 4 9 8 4 1 6

Publicitate

Noroc Plus: 4 4 5 3 6 5

Super Noroc: 4 5 0 6 9 6

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending