Connect with us
Publicitate

Cultura

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (168)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

Theodor Damian: „Ideea de Dumnezeu în poezia lui Eminescu” (Editura „Eikon”, Bucureşti, 2016; prefaţa: Nicolae Georgescu; un cuvânt al autorului).  Este un volum care cuprinde lucrările prezentate de autor la Simpozionul „Eminescu”, desfăşurat an de an, începând cu 1994. Lucrările au fost publicate, de-a lungul anilor, şi în reviste din ţară şi străinătate. Eseurile au fost scrise prin analiză pe opera eminesciană  pentru a respinge documentat interpretarea materialist-ateistă a operei poetului, o interpretare simplistă potrivit căreia poetul nostru naţional ar fi fost ateu. Reţin din eseul care deschide volumul şi dă şi titlul acestuia: „…  interpretare este bazată pe anumite versuri din unele poeme care aparent ar justifica-o, şi menţionez aici spre ilustrare doar cunoscutul poem „Împărat şi Proletar” de care s-a făcut atâta caz în acest sens, poem unde Eminescu, vorbind despre religie, zice: „Religia – o frază de dânşii inventată / Ca cu a ei putere să vă aplece-n jug”. Desigur, toate zecile de referinţe la Dumnezeu, sutele de referinţe religioase, în general, arată că aici Eminescu nu este un antireligios, un ateu,  ci un revoltat împotriva formelor religioase corupte, sau împotriva manipulării prin religie spre exploatare.(…) În afară de aceste succinte consideraţii trebuie menţionat aici faptul că, la o cercetare atentă, un interpret al sintezei eminesciene, un psiholog al religiei, mai ales,  ar observa fără mare greutate spiritul religios al marelui poet. Simpla repetare, cu o incredibilă frecvenţă, a unor cuvinte ce ţin de domeniul religiei ca: înger, angelic, cer, divin,icoană, sfinţenie, candelă, Prea Curată, rai, profet, lumină, rugăciune, şi multe altele, dovedesc fără putinţă de tăgadă conştiinţa sa religioasă. (…) Mai mult decât atât: Eminescu îl invocă pe Dumnezeu foarte des în poeziile sale, după cum Îl şi prezintă descriptiv; invocare însă este rugăciune, este parte a unui dialog cu Dumnezeu”. Autorul indică sursele în care găsim astfel de rugăciuni către Dumnezeu: tabloul dramatic „Andrei Mureşanu”, poemul „De-aş muri ori de-ai muri”, poezia „Învierea”, în „Feciorul de împărat fără de stea”, poezia „Dumnezeu şi om”, „Ondine”, poemul „Din lira spartă”, în „Amorul unei marmore”, „Filosofia copilei”,  poemul „Nu e steluţă”, în „Mortua est”,  poemul „Demonism”, „Eu nu cred nici în Iehova”, „Glossă”, „Luceafărul”,  „Colinde”, „Rugăciunea unui dac” sau „Rugăciune”.

Celelalte 14 eseuri vin cu alte demonstraţii  care atestă  că Eminescu a fost un credincios şi nu un ateu: pesimism şi credinţă, dorul după Dumnezeu, ortodoxia esteticii morţii, credinţă şi evlavie,  fizica şi metafizica unei idei în „Înger şi demon”, poemul „Rugăciunea unui dac” ca binecuvântare şi blestem, „Mortua este” ca „Non omnis moriar”, timpul între imanent şi transcendent (Chronos şi kairos), tema fiului risipitor, „Glossa” ca Ecclesiast, influenţe creştine în „Rime alegorice”, ideea morţii şi revelaţia prototipului, sentimentul religios la Eminescu (persoana şi ziaristica), la care se adaugă noi argumente cu privire la creştinismul eminescian.

Publicitate

 

Theodor Damian: „Pesimism şi credinţă în opera lui Eminescu”.  Theodor Damian  constată că pesimismul lui Eminescu a constituit o problemă care a condus pe mulţi în mod greşit la catalogarea poetului ca ateu: „Ne-am obişnuit cu ideea că Eminescu a fost un pesimist, atât de mult s-a scris despre acest lucru. Faptul că accentele de pesimism ce pot fi găsite în opera sa, mai ales în poezie, sunt asociate cu nostalgia ce caracterizează creaţia sa poetică, face şi mai uşor să se creadă că Eminescu a fost un pesimist. Totuşi pentru a verifica validitatea acestei aserţiuni, este necesar să se ia în considerare întreaga creaţie eminesciană; de exemplu publicistica sa, unde poetul polemizează dinamic şi critică aspru, unde luptă pentru un ideal moral şi social-politic, nu trădează deloc atitudinea unui pesimist”. Theodor Damian  continuă demonstraţia sa  de disociere a accentelor nostalgice şi  a romantismului propriu-zis de pesimism, punând serios la îndoială că  Eminescu s-ar încadra acestui din urmă concept. Mai mult, autorul demonstrează pe text că nici interogaţia asupra sensurilor lumii şi vieţii, prezentă în opera  eminesciană, nu înseamnă neapărat pesimism, „aşa cum versurile sale din care s-ar deduce necredinţa, sunt de fapt dizolvate în cele ce indică în mod definitiv credinţa. (…) A te afla în mijlocul unei crize de orice fel, a protesta împotriva „destinului implacabil”, cum analizează Călinescu, a spune că ţi-ai pierdut credinţa, dar a te ruga fierbinte să-ţi fie redată, aceasta nu e necredinţă”.

 

Publicitate

Theodor Damian: „Dorul după Dumnezeu în poezia lui Eminescu”. Pornind de la faptul că două dintre valorile fundamentale ale românilor sunt  credinţa în Dumnezeu şi modul de a fi ce derivă din aceasta, Theodor Damian pune în evidenţă aceste  valori de credinţă prezente în poezia eminesciană. Constată, în acelaşi timp,  că Eminescu a avut ştiinţa împletirii realismului cu idealismul, creând  un echilibru, conferindu-le, astfel,  o valoare mai înaltă. Theodor Damian îl contrazice pe Alexandru Melian (vezi „Eminescu – Univers deschis”, 1987) care consideră că la Eminescu „… ce-i mort e copilăria cu inocenţa ei caracteristică, copilăria ca vârstă a fecioriei sau iubita cu idealul iubirii pe care ea îl întruchipează”. Spune, în contradicţie, autorul eseului: „… pentru mai multe motive eu consider că nu la moartea copilăriei se referă poetul, nici la cea a iubitei, ci la condiţia existenţială primordială a omului, la starea paradisiacă, pierdută, moartă”. O analiză pe „Codru şi salon”, „Scrisoare I”, „Memento mori”, „Miron şi frumoasa fără corp”, „Luceafărul”, „Feciorul de împărat fără de stea”, „Răsai asupra mea” sau „Sărmanul Dionis” porneşte de la conceptul de transienţă  legat de temporalitatea, fragilitatea şi nimicnicia vieţii noastre.  Concluzia lui Theodor Damian: „Legat de conştientizarea  Transienţei noastre şi a fragilităţii noastre în lume este  DORUL DUPĂ DUMNEZEU, care nu este altceva decât una dintre frumoasele definiţii pe care Sfinţii Părinţi o dau sfinţeniei.  Tocmai datorită vulnerabilităţii sale omul caută să aparţină cuiva, şi nu oricui, ci cuiva care întruchipează noţiunea de stabilitate, de certitudine, de putere, de desăvârşire”.

Revenind la Alexandru Melian, Theodor Damian nu este de acord cu alte aserţiuni ale acestuia: 1. „credinţa lui Eminescu nu este legată de lucrurile perene”; 2. „ Sfânta Fecioară este un simbol”.

 

Publicitate

Theodor Damian: „Ortodoxia esteticii morţii în poezia lui Eminescu”. Eseul pleacă de la un punct de vedere al lui I. Negoiţescu (vezi „Poezia lui Eminescu”, 1980): „Poezia lui Eminescu este o creaţie de trăire intensă, impregnată intens de moarte”. Theodar Damian, trecând  la o analiză din perspectivă ortodoxă, consideră că: „Modul în care poetul concepe misterul vieţii şi al morţii este foarte apropiat dacă nu chiar următor fidel al celui promovat de filosofia biblică, mai ales a Ecclesiastului şi a Psalmilor. După o analiză atentă a caracterului tranzitoriu al vieţii, existenţei în general, Ecclesiastul conclude: „Deşertăciunea deşertăciunilor, toate sunt deşertăciune”. Versuri precum „Toate-s praf” („Epigonii”), „Şi-n stingerea eternă dispar fără de urmă” („Rugăciunea unui dac”), „Când sorii se sting şi când stelele pică / Îmi vine a crede că toate-s nimică” („Mortua est”) sau „Şi când se va întoarce pământul în pământ / Au cine să ştie de unde-s, cine sunt?” („Despărţire”) etc., toate sunt concluzii ale Ecclesiastului şi ale psalmistului. Theodor Damian  continuă să demonstreze factura mistico-religioasă a pesimismului şi nihilismului lui Eminescu, şi nu numai factura mistică, aşa cum crede Miron Blaga în „Poezia lui Eminescu: Poezii în Familia” (1992). Un alt element specific ortodox, pe care îl pune în discuţie Theodor Damian, este şi asocierea vieţii cu visul şi a morţii cu somnul. Este amendată iarăşi o afirmaţie a lui I. Negoiţescu care spune în sursa citată  că „la Eminescu moartea apare ca un cerc vicios, ea fiind prezentă şi în viaţă şi dincolo de ea, de aceea viaţa este vis al morţii-eterne”, pentru că moartea se visează pe ea însăşi”. Din punctul de vedere al lui Theodor Damian, există viaţă şi după moarte, care contrazice  conceptul de „cerc vicios al morţii”, iar una dintre marile învăţături ce reiese din concepţia lui Eminescu despre moarte este „că a muri se învaţă, că este chiar necesar să ştii să mori, că moartea e o artă, cum susţine Mircea Eliade şi cum transmite Socrate atunci când defineşte filosofia ca pe  ştiinţă ce ne învaţă cum să murim. Eminescu se confesează: Nu credeam să-nvăţ a muri vreodată” („Odă în metru antic”).

Continuă Theodor Damian: „A învăţa să mori implică a-ţi găsi liniştea sufletului, a fi împăcat cu conştiinţa ta, cu lumea din jur, cu Dumnezeu. La Eminescu această împăcare cu sine este evidentă în recunoaşterea ieşirii sale din fire şi dorinţa regăsirii: „Pe mine, mie redă-mă”.(VA URMA)

 

Publicitate

 

Urmăriți Botosani24.ro și pe Google News



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


ȘTIREA TA - Dacă ești martorul unor evenimente deosebite, fotografiază, filmează și trimite-le la Botosani24 prin Facebook, WhatsApp, sau prin formularul online.


Eveniment

CALENDAR ORTODOX 2024: Sfântul Nectarie de la Optina

Publicat

Publicitate

Sfântul Nectarie de la Optina – 29 aprilie

Nicolae Vasilievici Tihonov, după numele său de mirean, s-a născut în anul 1853, în localitatea Elit, din regiunea Orlov. Părinții săi, oameni simpli, nu aveau o situație materială deosebită. Tatăl său, care lucra la moara, a trecut la cele veșnice pe când Nicolae era încă mic. Mama sa, care i-a dăruit o educație deosebită, a trecut și ea la cele veșnice, nu după multa vreme. Rămânând orfan, copilul s-a angajat ca ajutor în prăvălia unui negustor din oraș. De fiecare dată, în timpul liber, el se îndeletnicea cu citirea cărților bisericești și cu participarea la sfintele slujbe. În anul 1873, pe când avea doar 20 de ani, canarul Nicolae a pășit pe poarta Mănăstirii Optina, având în mana doar Sfânta Scriptura. După o convorbire cu starețul sihăstriei, anume Cuviosul Ambrozie, el nu a mai părăsit vreodată locul sfințit în care Dumnezeu i-a îndrumat pașii. A fost rânduit, ca ascultare, lângă Cuviosul Anatolie, iar ca duhovnic și l-a păstrat pe Cuviosul Ambrozie. După o perioada în care s-a ocupat de florile din gradina mănăstirii, fratele Nicolae a fost rânduit în slujirea de paracliser. Chilia lui, în care se va nevoi mai bine de douăzeci de ani, se află în apropierea bisericii. Din pricina îndelungilor privegheri, fratele Nicolae întârzia adesea la biserica, iar ceilalți frați se plângeau de el. Cuviosul Ambrozie, însă, obișnuia să zică tuturor celor din obște: “Aveți răbdare, acest Nicolae va fi de folos multora!” Astfel, în data de 14 martie 1887, fratele Nicolae a fost tuns în monahism, primind numele “Nectarie”, iar în data de 19 ianuarie 1894 a fost hirotonit intru slujirea de ierodiacon. Mai apoi, în anul 1898, cuviosul a fost hirotonit intru ieromonah de către arhiereul din orașul Kaluga. Cuviosul Nectarie de la Optina a primit încă de la început mari daruri duhovnicești de la Dumnezeu. Între acestea, ceilalți frați au deosebit darul discernământului, al cunoașterii inimilor și al tămăduirii bolnavilor. Pe toate acestea, însă, cuviosul le ascundea cu o smerenie nebunească. În anul 1912, pe când avea 59 de ani, obștea din sihăstrie a hotărai să fie pus stareț. Aflând aceasta, Sfântul Nectarie de la Optina a refuzat categoric, zicând: “Nu, părinți și frați! Am puțină minte și nu pot duce o astfel de povară.” În cele din urmă, după multe insistențe, primind canon de ascultare, cuviosul a acceptat stăreția. Câta vreme a fost stareț, sfântul a fost foarte cercetat de pelerinii care au venit în sihăstrie, el având pentru fiecare suflet medicamentul său mângâierea potrivită. Toți erau uimiți de înțelepciunea și cunoașterea sa, neputând crede că toate aceste daruri veneau doar din Sfânta Scriptură. În anul 1923, după închiderea mănăstirii, de către autoritățile atee, Cuviosul Nectarie a fost arestat și aruncat în închisoare. După eliberarea din închisoare, sfântul a locuit la un om simplu din satul Holmscina. În ciuda tuturor greutăților vremii, mulți dintre fiii săi duhovnicești au continuat să-l viziteze, pentru îndrumare și pentru întărire. Sfântul Cuvios Nectarie a trecut la cele veșnice în data de 29 aprilie 1928, pe când avea 75 de ani, fiind înmormântat în cimitirul local. În data de 3 iulie 1989, după redeschiderea mănăstirii, cinstitele sale Moaște ale Sfântului Nectarie au fost aduse și așezate în biserica mare a Mănăstirii Optina. Haina în care a fost înmormântat sfântul era neputrezită, iar cinstitul său trup împrăștia o mireasma plăcuta.

Publicitate
Citeste mai mult

Eveniment

Rezultatele tragerilor la LOTO de duminică, 28 aprilie 2024

Publicat

Publicitate

LOTERIA ROMÂNĂ a continuat, duminică, 28 aprilie 2024, seria extragerilor Loto 6/49, Noroc, Joker, Noroc Plus, Loto 5/40 și Super Noroc.

Numerele extrase, 28 aprilie 2024:

Loto 6/49: 12, 1, 15, 19, 37, 35

Publicitate

Loto 5/40: 24, 33, 30, 10, 9, 1

Noroc: 4 2 1 2 8 7 4

Noroc Plus: 5 6 5 0 1 8

Publicitate

Super Noroc: 5 8 0 6 9 6

Joker: 35, 37, 24, 34, 27 + 2

Publicitate
Citeste mai mult

Actualitate

MOMENTUL DE CULTURĂ. CU GEORGICĂ MANOLE (242)

Publicat

Publicitate

O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist: 

DIN CAIETUL MEU DE ÎNSEMNĂRI

Reţinute de Ana Corina Săcrieru din gândirea lui Simion Mehedinţi (vezi „Lumina de Duminică” din 3 decembrie 2017):  1. „Neamul care nu e unit e pierdut”; 2. „ Nu malurile produc apa unui fluviu, ci ele o îndreaptă numai, şi o ţin strânsă în matcă”; 3. „Să aprindem focul şi atunci nebunii şi turbaţii n-au decât să întindă mâna dacă le place”; 4. „Valori politice trebuie să fie numai sufletele de elită în care se vede lămurit semnul neamului, firea original-românească”; 5. „Pentru o înţelegere a neamului românesc îţi trebuie o sinceră dorinţă de a înţelege, o sfântă spaimă de neadevăr şi o trăire împreună”; 6. „Satul este unitatea de măsură a vieţii neamului”; 7. „Dacă e vorba de o înţelegere dreaptă, adică ortodoxă, a învăţăturii lui Iisus, să fie bine ştiut că noi românii nu ne vom despărţi în veci de felul cum au înţeles-o părinţii şi străbunii noştri”; 

Publicitate

Scriitorul Adrian Lesenciuc, coordonatorul revistei literare „Libris” de la Braşov, despre satul românesc ( vezi „Lumina literară şi artistică” nr.  9 din 2017), într-un interviu acordat Danielei Şontică: „Realitatea satului românesc s-a schimbat dramatic. Trebuie să constatăm acest lucru, dar nu trebuie să ne întristăm. Nu putem fi, cum afirma Noica în urmă cu peste 70 de ani, „eternii ţărani ai istoriei”. Dar de abia de aici trebuie să conştientizăm miracolul pe cale să se producă: pentru a avea identitate culturală, trebuie să înţelegem şi să interiorizăm faptul că „veşnicia s-a născut la sat”. Ea de acolo vine.  Odată transformat satul, cu tot ce a închegat el, cu tot ce a cuprins în el şi poartă numele de transfer cultural, nu mai putem avea speranţa la o a doua naştere a veşniciei, dar putem avea speranţa a ne raporta mereu la veşnicia ce ne-a fost dată şi de la care nu ne putem îndepărta. Din satul veşniciei blagiene am purces. Nu întoarcerea la realităţile acelui sat e importantă, ci păstrarea vie a memoriei lui.  Asta înseamnă cultură. Chiar dacă realitatea sătească actuală se îndepărtează de veşnicie, nu trebuie să le cerem actualilor locuitori ai satului să rămână ţăranii la care s-a gândit Lucian Blaga în 5 iunie 1937, în discursul de recepţie în Academia Română, intitulat „Elogiul satului românesc”. Dar trebuie să ne administrăm veşnicia moştenită pentru a avea identitate”;

Victor Tănasă îmi trimite recenta sa carte de poezii intitulată „Melancolii juvenile” (Editura „Verban”, Craiova, 2017). Nici mai multe, nici mai puţine decât 37 de poeme, toate sunt  rezultatul unui gust specific simboliştilor rafinaţi ce-şi duc şi azi existenţa, făcând media între spleen şi dor. Reţin câteva versuri: 1. „Râsul meu se lovea de dinţii / Din gură şi căpăta sonorităţi / De ferăstrău”; 2. „Îmi zâmbeşte cu amărăciune / Singurătatea”; 3. „Ca un naiv ce sunt / Am crezut că o să mă întrebi / Cât de mare e Universul”; 4. „Şomerii îşi macină idealurile / La râşniţe automate”; 5. „E o eroare să spui / Că viaţa începe la naştere / Şi se termină în moarte”; 6. „Dacă ar fi după mine / Aş lăsa poeţii să-şi urle durerile”; 7. „Pe nesimţite / Am devenit un măr”; 8. „Sufăr de tristeţea / cărţilor rămase nedeschise”;

Vintilă Mihăilescu, în „Dilema veche” nr. 721 din 2017, explicând ce a însemnat post-comunismul pentru România: „În sfârşit, ceea ce se pare că încă nu înţelegem  suficient de bine este că, pentru România, post-comunismul a însemnat simultan trecerea la o societate post-ţărănească şi mai ales la una post-modernă.  Ceea ce numim, mimetic, millennials, nu sunt doar o nouă generaţie, ci o nouă lume, un alt soi de omenire. Din punct de vedere „antropologic”, ca să spun aşa, aceasta implică din partea cuiva format în altă lume (şi nu mă refer aici la comunism, ci la modernitatea europeană de vreo două secole încoace) o familiarizare cu noua brave new world, o „observaţie participativă” îndelungată printre membrii acestei lumi. Or, asta o faci sau nu o faci. Dacă o faci, o faci corect, adică participativ şi integral; dacă n-o faci, te retragi pe margini şi o observi din afară”; 

Publicitate

În  „ Ziarul Lumina” din 15 decembrie 2017,  este reluat sub titlul „Pelerinajul Regelui Mihai I la Văratic şi Neamţ”, un fragment din volumul „Maica Benedicta (Acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga) – Chipuri de lumină la Văratic – convorbiri cu Fabian Anton”. Reţin din acest fragment: „M. Sa a mers apoi la Şcoala Nr. 1 „Grigore Ghica Vodă”, unde I. Creangă a învăţat clasa 3-a primară. M. Sa a admirat îndelung cei 7 plopi, rămaşi din cei 9, pe care Eminescu i-a cântat atât de frumos („pe lângă plopii fără soţ adesea am trecut…”) în timp ce făcea vizite lui Creangă şi Veronicăi Micle, care a locuit vis-a-vis de şcoală”.  În acest context, întreb: Unde, până la urmă, a localizat istoria literară aceşti plopi? Eu îi ştiam undeva, pe la Iaşi;

 Primesc „Dicţionarul intercultural al revistei „Orizont literar contemporan”  (Editura „Pim”, Iaşi, 2017), autor Daniel Dragomirescu. Pentru amatorii de statistici şi de măsurare a gradului de interculturalitate, am inventariat un număr de 233 de colaboratori ai revistei, majoritatea scriitori, din 30 de ţări. Din România şi-au găsit un loc în dicţionar: Ana Blandiana, Cassian Maria Spiridon,  Mihai Cantuniari, Simona Cioculescu, Dan Mircea Cipariu, Theodor Damian, Gheorghe Vulturescu,  Mihaela Albu,  Gabriel Dimisianu, Liviu Georgescu,  Dan Mănucă, Ion Murgeanu,  Teodor Pracsiu, M. N. Rusu, Geo Vasile, Ion Gheorghe Pricop,  Ioana Apetrei, Daniel Bărbulescu,  Iulia Anghel, Cătălin Afrăsinei, Ştefan Ciobanu, Leonard Ciureanu,  Bianca Dan,  Radu Ioan Dimăncescu,  Roxana Doncu, Micaela Alexandra Georgescu, Gheorghe Glodeanu,  Radu Igna, Daniel Ioniţă, Elisabeta Isanos, Vasile Leschian, Monica Manolachi, Dan Colan munteanu, Constantin Virgil Negoiţă, Felix Nicolau, Vlad Oncescu, Vasile Popa, Tatiana Rădulescu, Mircea Sîndulescu, Elena Ţăpean şi Daniel Dragomirescu. Din Republica Moldova sun prezenţi Ion Lazu şi Traian Vasilcău.   Pe  ţări  există  următoarea reprezentare: Belgia (1), Nigeria (1),  Republica Dominicană (1), Israel (1), Portugalia (1), Suedia (1), Brazilia (4), Australia (1), Scoţia (2),  Uruguay (9),  Columbia (3), Germania (2), Mexic (3),  Angola (4),  Peru (7), Spania şi Insulele Canare(23), Portugalia (6),  Canada (3), Italia (5), Croaţia (4), Olanda (9), Marea Britanie (20), Finlanda (1), Franţa (10), Argentina (17), Chile (23), Cuba (1), SUA (27), Moldova (2) şi România (41);

Citesc „Agora literară” nr. 34 din 2017, revistă ce apare la Cluj.  Mircea Daroşi reţine o epigramă  a poetului martir Vasile Militaru, una valabilă şi astăzi:

Publicitate

Triste zile mai duc astăzi

Oamenii-n grădina vieţii,

Trandafirii mor în umbră

Publicitate

Şi se lăfăiesc scaieţii.”

Valeriu Ilica, scriind despre cartea de epigrame, intitulată „Ţepigrame”,  a lui Horea Gană, reţine, cu specificarea că e uşor de recunoscut destinatarul:

„Fetelor le-a-mpărţit dota:

Case, lotul Nana, flota…

Pentru el ţine-n fişete

Tot ce-i mai de preţ: secrete!”

 Din “Lumină lină / Gracious Light” nr. 4 din 2017, reţinem poezia “Eminescu şi marea” a lui Ion Haineş: “Poetu-avea un singur dor, / Să-şi doarmă somnul lin, / Pe ţărm, într-un sublim décor, / La Pontul Euxin. // Dorea, pe-ntinsele poteci, / Să lumineze luna, / Să aibă-alături, veci de veci, / A codrului cununa. // Şi numai toamna glas să dea / Tristeţii-nseninate, / Izvoarele care-or cădea / Să amintească toate // Că nu va fi nicicând pribeag / Şi că-n eternitate / L-or pomeni cu toţi cu drag, / Iar vara, pe-nserate, // Când de pe ţărm va străjui / Întinsurile-albastre / Statuia lui va-nsufleţi / În inimile noastre // Şi-nfioraţi, vom recita / Poemele pe maluri / Când umbra lui s-o proiecta / În ape, valuri-valuri.”;

Citeste mai mult

Actualitate

MAI: Între 1 şi 6 mai nu se vor desfăşura activităţi de lucru cu publicul la ghişeu pentru eliberarea de documente

Publicat

Publicitate

Ministerul Afacerilor Interne (MAI) a anunțat că în zilele de luni și marți, serviciile publice comunitare care furnizează permise de conducere, certificate de înmatriculare, pașapoarte, cărți de identitate, precum și alte structuri din cadrul Ministerului Afacerilor Interne care emit diverse tipuri de documente își desfășoară activitatea conform programului normal cu publicul, relatează agerpres.ro.

Conform unui comunicat de presă al MAI însă, în perioada 1- 6 mai nu se vor desfăşura activităţi de lucru cu publicul, la ghişeu, aceste zile fiind declarate zile de sărbătoare legală, la nivel naţional, în care nu se lucrează.

“Încurajăm cetăţenii ca, înainte de a se deplasa la ghişeele serviciilor publice comunitare, precum şi la ghişeele celorlalte structuri ale Ministerului Afacerilor Interne care eliberează alte tipuri de documente, să consulte programul de funcţionare, disponibil pe paginile de internet ale acestora”, se precizează în comunicat.

Publicitate

Direcţia Generală Permise de Conducere şi Înmatriculări recomandă folosirea serviciului programări online – https://dgpci.mai.gov.ro/drpciv-booking/.

“Reamintim faptul că pentru a facilita plăţile reprezentând contravaloarea permisului de conducere, a certificatului de înmatriculare, a autorizaţiei de circulaţie provizorie, precum şi a plăcuţelor cu număr de înmatriculare, Direcţia Generală Permise de Conducere şi Înmatriculări a pus la dispoziţia celor interesaţi, un serviciu online prin intermediul site-ului propriu – https://dgpci.mai.gov.ro/drpciv-payment/”, a informat MAI.

Totodată, viitorii conducători auto care se pregătesc pentru obţinerea permisului de conducere pot să îşi verifice cunoştinţele teoretice exersând simularea unui examen prin folosirea aplicaţiei online de pe site-ul structurii – https://dgpci.mai.gov.ro/dlexam.

Publicitate

“Persoanelor care au nevoie de un nou document de călătorie le recomandăm să facă din timp programare prin intermediul hub-ului de servicii al MAI https://hub.mai.gov.ro/epasapoarte/programari/harta. După depunerea cererii de eliberare a paşaportului, recomandăm verificarea stadiului folosind următorul link https://hub.mai.gov.ro/epasapoarte/programari/verifica-pasaport/“, se arată în comunicat.

Pentru mai multe informaţii utile privind actele care trebuie depuse odată cu cererea de eliberarea a diferitelor documente, taxele care trebuie plătite şi modalităţile de plată se recomandă consultarea paginilor de internet ale Direcţiei Permise şi Înmatriculări – https://dgpci.mai.gov.ro/documents-and-forms/inmatriculari, Direcţiei Generale de Paşapoarte – https://pasapoarte.mai.gov.ro/ şi Direcţiei Generale pentru Evidenţa Persoanelor http://depabd.mai.gov.ro/.

Cei care doresc să obţină certificatul de cazier judiciar, precum şi istoricul sancţiunilor rutiere au posibilitatea de a descărca aceste documente online, gratuit, prin accesarea hub-ului de servicii al MAI, https://hub.mai.gov.ro/serviciu/. Certificatele pot fi obţinute de către utilizatorii care au un cont valid în hub-ul de servicii al MAI sau de cei care au un cont activ în aplicaţia Ghişeul.ro.

Publicitate

Structurile specializate din cadrul Poliţiei Române în domeniul arme, explozivi şi substanţe periculoase utilizează sistemul EARM care, de la începutul anului 2024, permite persoanelor fizice şi celor juridice să depună, în format digital, orice solicitare şi documentele prevăzute de legislaţia naţională pentru obţinerea avizelor specifice segmentului de autorizare în vederea procurării, deţinerii, portului şi folosirii de arme.

Sistemul informatic poate fi accesat de pe site-ul Poliţiei Române, rubrica proiecte, la link-ul https://appearm.politiaromana.ro/.

În ceea ce priveşte restituirea documentelor reţinute de structurile de poliţie rutieră, programul de lucru cu publicul la ghişee se desfăşoară inclusiv în zilele de sărbători legale şi poate fi consultat pe pagina de internet a Brigăzii Rutiere Bucureşti sau pe paginile de internet ale inspectoratelor de poliţie judeţene, au menţionat reprezentanţii MAI.

Publicitate

Citeste mai mult
Publicitate
Publicitate

Știri Romania24.ro

Publicitate

Trending