O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist:

Leonard D. Domnişoru  este medic primar interne şi are un doctorat în medicină. S-a născut la 25 decembrie 1932 în localitatea Jijia, comuna Albeşti, Judeţul Botoşani . A urmat cursurile Colegiilor „Laurian” din Botoşani şi „Sf. Sava” din Bucureşti. A absolvit Facultatea de Medicină a U.M.F. Iaşi, în 1958. A fost redactor la revista ştiinţifică studenţească „Medicina” şi şef de secţie medicală la Spitalul Clinic Judeţean „Sf. Apostol Andrei” din Galaţi, ocupându-se şi de pregătirea medicilor stagiari. Are peste 120 de lucrări ştiinţifice comunicate sau publicate în reviste, din care 22 sunt indexate;

Leonard D. Domnişoru a scris cărţi de specialitate şi de cultură generală.  Dintre cele de cultură generală amintim: 1. „Clasicii Universali” (compendiu, Editura „Gr. T. Popa”, U.M.F. Iaşi, 2021); 2. „Clasicii Români” (compendiu, Editura „Gr. T. Popa”, U. M. F. Iaşi, 2022); 3. „Dicţionar de Cultură  Generală”, Editura „Gr. T. Popa”, U.M.F. Iaşi, 2022; 4. „Mihai Eminescu. Sinteze” (Editura „Pim”, Iaşi, 2022);

Leonard D. Domnişoru: „Mihai Eminescu. Sinteze” (Editura „Pim”, Iaşi, 2022). Dedicat „liceenilor de ieri, de azi şi de mâine”, volumul de sinteze eminesciene are un scurt cuvânt înainte al autorului din care reţinem: „… este o lucrare didactică şi informativă, care se adresează tineretului studios şi publicului larg interesat de literatură”. Autorul a selectat operele esenţiale şi cele recomandate de Programa Analitică de liceu şi bacalaureat. Dintre poeziile lui Eminescu au fost selectate un număr de 22, iar din proză, „Sărmanul Dionis”. Fiecare cuprinde anul publicării, versurile şi textele relevante şi scurte comentarii. Lucrarea  se continuă cu o serie de tabele sinoptice (stilurile literar-artistice, genuri şi specii literare, specii lirice cultivate de Eminescu, genurile literare), glosar, referinţe critice privind omul şi opera (Maiorescu, Slavici, Ibrăileanu, Călinescu, Vianu, Murăraşu, Condeescu, G. Popa şi Manolescu), bibliografie (6o de lucrări), anexă (Nostradamus, o listă cu medici scriitori)  şi ilustraţii (portretul lui Eminescu pe când era student la Viena,  portretul pe când era bucureştean, pictura lui Octav Băncilă „Doi prieteni” (Eminescu şi Creangă), statuia lui Eminescu din Galaţi realizată de Fr.. Storck în 1911, statuia lui Eminescu din Iaşi realizată de I. Schmidt – Faur realizată în 1929, Statuia lui Ştefan cel Mare din Chişinău realizată în 1928 de A. Plămădeală, teiul lui Eminescu din Copou, lacul copilăriei şi adolescenţei lui Eminescu de la Ipoteşti, imaginea casei părinteşti din 1909, coperta primei ediţii a volumului „Poesii”  publicat de Maiorescu în 1884 şi imaginea unei file de manuscris). Prof. univ. dr. Ion Hurjui adaugă pe coperta a patra:  „Mihai Eminescu. Sinteze” de dr. Leonard D. Domnişoru este o carte originală, redactată concis, clar şi cu acurateţe, mijloc de informare rapidă pentru cititori şi utilă în activitatea şcolară curentă şi de pregătire a diferitelor examene”. Editura „Pim” ţine să precizeze: „În cartea de faţă poeziile au fost selectate din ediţia princeps de „Poesii” alcătuită de Titu Maiorescu în 1884 şi din”Versuri lirice” (Opera poetică),ediţie realizată de Muzeul Literaturii Române în 1999. Poeziile sunt ordonate cronologic după anul publicării.”;

Leonard. D. Domnişoru. Reţinem din lucrarea amintită „Boala lui Eminescu” (pagina 85): „I. L. Caragiale, contemporan cu M. Eminescu, face următorul portret fizic al lui Mihai Eminescu: „Era o frumuseţe! O figură clasică, încadrată de nişte plete mari negre, o frunte înaltă şi senină, nişte ochi mari, un zâmbet blând şi melancolic”. Acelaşi autor face poetului profilul moral: „Eminescu avea un temperament instabil, vesel şi trist, comunicativ şi ursuz, blând şi aspru, mulţumindu-se cu nimic şi nemulţumit totdeauna de toate”. În legătură cu boala lui Eminescu,  s-au făcut mai multe supoziţii (paralizie generală progresivă, intoxicaţie etc.). În realitate poetul suferea de psihoză maniaco-depresivă ereditară, boală întâlnită şi la alţi fraţi au săi (Gh. Brânzei, „Psihiatrie”, E.D.P., 1981). Mari scriitori care au suferit de psihoză maniaco-depresivă: Byron, Verlaine, Muset, Goethe, London, Călinescu. Creaţia poetică a lui M. Eminescu s-a desfăşurat pe durata a 20 de ani (1866 – 1886), însă capodoperele lirice („Luceafărul”, Glossă”,  „Odă (în metru antic)”, „Doina”, „Pe lângă plopii fără soţ”, „Trecut-au anii”), au fost scrise într-un singur an – 1883, anul declanşării bolii, după care a creat din ce în ce mai rar („Sara pe deal”- 1885, „La steaua” – 1886). Oare nu acest ultim stres intens a fost cauza care a declanşat boala familială latentă?”