O rubrică realizată de profesor Georgică Manole, scriitor, epigramist

ELA RĂDUŢĂ: „NEADORMITELE  DURERI” (Editura „Salonul literar” – Vrancea – 2023; prefaţa: Georgică Manole).  Un titlu voit explicit nu doar prin sintagma folosită („neadormitele dureri”) ci şi prin imaginea copacului contorsionat, trecut prin viaţă, un echivalent al autoarei. În depărtare satul, apoi ea, autoarea, la marginea societăţii. Înainte de căsătorie autoarea s-a numit Adam, nume care  inspiră cititorului posibila vocaţie adamică (de a lua totul de la început). Trăim  un timp al globalizării şi suntem asaltaţi de ceea ce numim vocea omului globalist care tot repetă cu obstinenţă că „TRECUTUL NU ARE SĂ NE ÎNVEŢE NIMIC!” Ela Răduţă  nu a ţinut cont de  acest slogan, ci şi-a pus pe tavă o etapă a trecutului său, obligându-ne să rezonăm cu acest trecut,  fiindcă literatură înseamnă să ţi-l imaginezi pe celălalt, iar a „ţi-l imagina pe celălalt este o virtute morală”, spunea scriitorul israelian Amon Oz.  Cartea este străbătută de la un capăt la altul de o libertate de gândire şi exprimare. La cei care apelează la această libertate se simte tentaţia de a  impune şi o libertate a cuvântului, iar dacă nu o gradăm, poate diminua importanţa cuvântului. Ela Răduţă acordă fiecărui cuvânt rolul care să-i îmbogăţească  discursul (nu e unul diaristic, e unul memorialistic), eu tinzând să cred că volumul  este un bildungsroman Pentru fiecare din noi, lumea este o carte nescrisă. Ela Răduţă a scris  o  parte a lumii ei, textul fiind o armonizare între intenţionalitate (conştiinţa e mereu orientată către ceva) şi punerea în paranteză (nu ia act numai de fapte ci le şi explică). Prin această carte, autoarea omologhează foarte multe  sincope existenţiale. Se observă o remarcabilă artă a portretului. Personajele   sunt de două feluri: malefice şi angelice. Toate asigură  o calitate cinematografică  secvenţelor ce dau arhitectura textului. Cartea mai e pusă şi sub semnul reflecţiei, atât a celei situaţionale (o înţelegere a celor întâmplate cândva), cât şi a celei retrospective (o analiză a celor întâmplate cândva). Aceste două tipuri de reflecţii stau  sub platoşa creată de temporalizarea textului. (de la ivirea în topos până la plecarea din topos). Cu timpul se  va întâmpla ceva curios. Revenind  în locurile natale, vocaţia adamică şi-a făcut din nou prezenţa dând startul unor noi   reconstrucţii,  atât a mediului cât şi a sa. Am imaginea acelei liceene de la Vidra şi am căutat prin minte ceva preţios care să i se potrivească. Puteam găsi prin Eminescu, puteam găsi prin Toader Răduţă chiar, dar m-am oprit la Geo Bogza: O ATÂT DE PURĂ ŞI ELEGANTĂ FREGATĂ.  Ela Răduţă, o atât de pură şi elegantă fregată ce s-a lăsat condusă  de „comandorul” Toader Răduţă.

Publicitate

TOADER RĂDUŢĂ: „SECUNDELE  IUBIRII” (Editura “Salonul literar” – Vrancea – 2023; prefaţa: Petre Isachi, Georgică Manole).  Este o carte despre iubire. Să privim dincolo de copertă observând că  exprimă prezenţa unei electrolize a acestui sentiment (anodul – autorul, calm; catodul – colţos, valenţă  ce rezultă din semantica data de reprezentarea părului).  Toader Răduţă este un frumos nebun al metaforelor simple, explicite, pe care le aşează în poezie ca fantasme reale ale ritmului sublim şi bine stăpânit. Principalul vector  al registrului afectiv este iubirea. Avem de-a face cu un lirism exprimat, destul de vizibil, care nu impietează demersul poetic. Nu e o poezie criptată, e directă, are un referential. Dintr-o perspectivă axiologică, există o preocupare permanentă de a-l valoriza pe celălalt. Putem vorbi aici de conceptul de “fidelitate radicală”, pe care l-am întâlnit la Ani şi Teofil Vâlcu sau la Irinel Liciu şi Ştefan Augustin Doinaş, ca să dăm două exemple de pe la noi. Toader Răduţă nu e un poet sonor. Constat marea linişte care există între consoane. Este adeptul grupurilor de consoane care, folosite, liniştesc  sonurile  date de vocale. Sociologul Zigmund Bauman prezintă lumea de azi din perspectiva societăţii lichide. Adjectivul de referinţă este „lichid”, în care nimic nu mai este fix, sigur, totul est fugar, mobil, precar, incontrolabil… Avem o modernitate lichidă, o viaţă lichidă şi… o dragoste lichidă. Totul curge printre degete. Lui Toader Răduţă nu i se întâmplă acest fapt. El ţine dragostea strâns în mâinile lui. Este un scriitor la care nu se simte acea oboseală de a trăi.

Vineri, 30 iunie 2023, în sala Galeriilor de Artă din Focşani, cei doi autori nu ne-u ţinut doar o lecţie de literatură, ci şi una de psihologie, sociologie şi filozofie a înaltului sentiment de iubire.

Publicitate